Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Cum puteți deveni voi bucătari, după ce eu m-am făcut de râs

Screen Shot 2015-05-06 at 23.09.36

 

Știți genul ăla de om pasionat de gătit a cărui invitație la un prânz o așteaptă toată lumea, nu? Cu toții avem prieteni d-ăștia care își dau pe spate invitații cu absolut orice-ar pune pe masă. Câți dintre noi au însă tupeul să se ia la-ntrecere cu un astfel de exemplar? 🙄 Nimeni. În afară de mine. :mrgreen:

Mda, l-am provocat la duel pe un prieten care e maestru, eu fiind fix de nivel mediu-n bucătărie. Adică gătesc bine, mâncarea mea are gust, dar nu sunt în nici un caz vreo lumină sau vreun talent. S-a întâmplat acum câțiva ani și o să se mai repete peste vreo 30 de ani, cu condiția să rămân fără discernământ între timp. 😕

Țin minte și-acum frisoanele din săptămâna premergătoare “mesei”. Căutarea. Aroganța. Documentarea. Convingerea că va fi un succes răsunător. Răscolitul netului după rețete. Alegerea meniului. Achiziționarea ingredientelor. Și apoi dezastrul. 😥

Prima mare greșeală a fost combinația dintre feluri. Mi-e și rușine să v-o spun:

– Supă de legume cu inflexiuni indiene;

– Ciolan afumat cu ardei copți, servit cu piure de cartofi și murături;

– Cataif sau ceva de genul ăsta. Era o prăjitură arăbească cu fidea, fistic, apă de trandafiri și sirop de zahăr;

– Budincă de tapioca cu piure de mango și banane.

Superb, nu? Cine mi-o fi spus mie că afumătura ciolanului se combină bine cu accentul de curry din supă și cu parfumul apei de trandafiri din prăjitura orientală, ca să se lase apoi încununate apoteotic de catifeaua piureului de mango, nu pot să-mi imaginez, dar sigur avea cornițe, codiță și o poftă nebună de a-și bate joc de mine. 😈

A doua mare greșeală: dintre toate felurile alese, numai pe unul îl mai executasem înainte, de vreo trei ori: ciolanul cu ardei copți. A patra oară a ieșit cel mai prost. 😕 L-am supragătit și s-au cam topit ardeii copți, deci în loc de un sos bogat, pulpos, mustos și gustos, au rămas în tavă niște zdrențe roșii, leșinate, deshidratate și inestetice.

Acum îmi dau seama că prostia cea mai mare a acelei zile de neuitat a fost exact faptul că le-am lăsat pe toate prea mult pe foc. Dacă ar fi fost să pun pe Facebook un status care să reflecte fidel realitatea, ar fi trebuit să sune așa: “Supragătesc pentru prieteni”.

Și supa am supragătit-o, mda… Nu era rea la gust, dar arăta ca un terciuleț portocaliu. Iar piureul a arătat ca un terciuleț galben. 😛

Prăjitura arăbească a ieșit prea uscată. Oricât de mult sirop am turnat peste ea, tot uscată era. De trei ori am reirigat-o. Zadarnic. Mai aveam puțin și o băgam în cadă și dădeam drumul la apă, nu înainte de a turna acolo și-o găleată de zahăr.

Desertul nr. 2 l-am preparat de două ori. Prima oară greșisem raportul dintre lapte și tapioca și a ieșit ceva betonat. A doua oară mi-a reușit combinația și am apucat chiar să-l asamblez (un rând de tapioca, un rând piure de mango cu banane, un rând de tapioca) și să-l bag la frigider înainte să vină musafirii. S-a dovedit o reușită. Singura dintr-un șir de dezastre. 😳

A, nu, mint. Au mai primit laude și murăturile, fiindcă, slavă Domnului, tata socru chiar se pricepe! :mrgreen:

Cam așa a arătat singura mea înfruntare cu un cetățean talentat la gătit. Nici nu mai știu exact ce-a prezentat adversarul și nici nu contează. Orice-ar fi prezentat a fost superlăudat. 😕

Ar putea să se înscrie la concursul Gătești ușor? Ești câștigător!, organizat de Plaza România și București Mall, și chiar să-l câștige. Și ați putea să vă înscrieți și voi, dacă vă știți dăruiți pentru cratiță. Iată premiile:

 Locul 1: 1000 euro și un curs de calificare ca bucătar, oferit de ICEP Hotel School

Locul 2: 500 euro și un curs de calificare ca bucătar, oferit de ICEP Hotel School

Locul 3: 250 euro și un curs de calificare ca bucătar, oferit de ICEP Hotel School

Locul 4, 5, 6: curs de calificare ca bucătar, oferit de ICEP Hotel School

 Concursul se adresează tuturor persoanelor pasionate de cooking, dar care nu au atestat de bucătar și nici nu au lucrat, până acum, în domeniu. Probele nu vor fi grele, deci nu vă speriați, nu e Masterchef. 🙂

Înscrierile se fac până pe data de 14 mai pe site-ul www.concursdegatit.ro și constau în completarea unui formular cu datele personale și încărcarea a 5 fotografii din timpul preparării rețetei favorite. În urma jurizării, vor fi aleși 48 de concurenți (câte 24 pentru fiecare dintre cele două mall-uri), care vor avea ocazia să gătească live, în mall, în prezența juriului. Din juriu fac parte Antonio Passarelli, Dan Boerescu și Isabela Dobrin. Aceștia vor desemna pe 31 mai 2015 câștigătorii competiției.

Hai! Are cineva curaj să se înscrie, ca să se certifice apoi ca bucătar profesionist? Mi-ar plăcea să câștige concursul unul dintre cititorii mei! Ar fi ca și cum mi-aș lua eu revanșa pentru cataiful ăla uscat, supa terciuită și ciolanul deshidratat! 😉

66 comentarii

  1. Eu am gatit de vreo 3 ori in viata. Prima data o supa cu fidea (sau ceva de genul) in care am pus si niste Delikat (zic bine?). A iesit atat de groasa si de supercondimentata incat la fiecare inghititura ramanea in jurul buzelor o pielita subtire de supa intarita pe care trebuia sa o desprind cu mana. A doua oara am inregistrat un succes culinar nebun cu o prajitura de caise facuta dupa reteta. Se sfarama ca naiba, dar macar putea fi mancata. Ba chiar avea (daca-mi amintesc bine) un gust bunicel. A treia oara am facut o tocanita de carne, tot dupa reteta. Cred ca era o greseala de tipar in cartea de bucate pentru ca scria 500 gr. carne si 500 gr. ceapa. Am urmat intocmai retetarul si va puteti imagina ce-a iesit. Era sa lesin din cauza gustului. Am aruncat-o. In rest, oua fierte, oua ochiuri si papara. Ultima data, pe 1 ian. 2014, pe la 11 dimineata (cand m-am trezit dupa revelion). De ce mi s-o fi parut ca mi-e foame, desi eram ghiftuit, nu stiu. Dar in dimineata de anul nou mi-am facut o papara din 3 oua si niste carnat foarte-foarte uscat. Dupa o ora eram la coada la farmacia de garda, disperat sa iau ceva pentru stomac, burta s.c.l. Deci, ce ziceti: sa ma inscriu la concurs? 😮

  2. cum ajung acasa, unde am si pozele, ma inscriu.
    mai am un loc II, la concursul organizat de raposata Bucataria pt toti si chiar ma tenteaza.
    abia astept rezultatul.

    • Sa stii ca ma ambitionez si nu cred sa ai vreo sansa in fata mea. 👿

    • in salna si muschi afumati sa ne batem? in lichioruri de fructe si palinci? sau in tarte de fructe, bezele,prajitura cuc rema de caramel, nuci si stafide ori pogacele sa ne intrecem? mon cher, lasa orice speranta la usa!

    • Zici ca papara mea cu dureri de burta asociata n-are șanse ? Sa vedem!

    • bre Adi, nu se face!
      se toaca oarece slana afumata de moi, apoi oaresce carnati, tocati la barda, cu patru feluri d epiper, uscati in podu casei.pui slana cu carnatii ,ceapa, ardei gras, ierburi felurite (iarba optional), apoi iei ouale si le zdruncini bine, le bati cu simt de raspundere si cand chestiile din tuci sunt oarescum aurii, versi matale ouale zdruncinate peste. musai se serveste cu pepene murat si muraturi asortate.

    • M-ai pierdut pe la “nu se face”. Din momentul acela n-am mai inteles nimic.

  3. Ohoooo…pai scumpa domnita meniul dumitale este plin de sofisticatenii!!! :mrgreen: Daca as fi putut m-as fi inscris la concurs dar nu cred ca sunt acceptate chiftele , sarmale , musaca si placinta cu mere, la care sunt eu master chef!
    Voila , si o sa ma pomeniti:
    http://allbyl.blogspot.gr/2015/01/reteta-zilei-musaca-de-cartofi-light.html
    Succes participantilor!
    PS: Supa de legume cu inflexiuni indiene…. :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen: asta-i deja denumire stiintifica !!!! 😆

    • e nume dat de mine, nu mai știu cum se numea exact. la gust era bună, dar așa de tare m-am ofticat că am terciuit-o că n-am mai făcut-o niciodată 😕

    • @Simona
      mancarea indiana nu are supa in meniu.
      avem pe aici in fiecare zi .
      cam toate au consistenta terciului si cam toate au curry
      nu se intelege unde ai gresit cu supa indiana
      ? 😮

    • @andu YY: de-aia am și zis “cu inflexiuni indiene” sau cum oi fi zis io acolo.

  4. par ezamplu,sarmalele, denumite in continuare sarmai, se fac batraneste,carnea se toaca la barda, apoi se adauga oarece cimbru uscat de vara, pe etaje de lumina si caldura diferite. neste piper negru, oarece alte ierburi uscate asisjderea, si maclavaisu-i gata. adaug orez si ma apuc de pritocit varza.
    ehe, e pusa de mine,cu sare de salina,fara iod si zeama, o minunatie.
    dupa ce termin infasurarea sarmailor, asez intre randurile de sarmai oarece costita de ramator si feliute de slana,toate preparate de moi si afumate cu fum rece.
    se pun la fiert,dar nu oricum, ci cu 2 feluri de vin alb, doar in oala de pamant ,cu o frunza de dafin deasupra, la cuptor, doua zile incheiate.

    • iti dau ignore pe facebook, mail, si nu mia vorbesc niciodata cu tine. Zau, eu la birou de unde scot asa ceva?

    • si eu ignor 😛
      simt mirosul de la sarmai tocmai aici in Qatar 😆 😡 😈 🙄 😀 😳 😎 :mrgreen:
      gata nu mai citesc

    • cand mai faci nu ne chemi si pe noi? :-))
      ca eu deja salivez pe tastatura…..

    • azi sunt programate a le face.

      desi cred ca o sa trag si o portie de gemene,adica trase in foi de vita, oparite in bors si fierte in vin.
      se topesc cu tot cu foaia de vita ingura,de nici nu iti dai seama.

      strumf e fan sarmai si fac o data la doua saptamani.
      desi ma bate gandul sa le fac si fara carne, doar cu orez, stafide, seminte de dovleac,zdrentuite bine si coapte inainte si aorece miez de nuca, abia pisat, dupa ce nucile au fost perpelite la cuptor inainte.

    • alea în foi de viță îs mai buneeeeee…

    • Daaa…cu vin alb..si date de doua ori la cuptor ..in oala de pământ.hmmmmm..un deliciu! Si eu le fac la fel…dar de doua ori pe an..ca nu am timp..si se termina de mâncat prea repede…mai mult durează pana curat oala..:))..eu m-aș înscrie cu o plăcintă cu carne de pui si migdale..servita cu miere..suna ciudat..dar este o minunăție la gust…totul se îmbina perfect pentru papilele mele gustative:)..

    • @mirela: bagă plăcinta la concurs. haaaai! 😉

    • Dap. Ma înscriu..de dragul concursului si pentru ca, ai mei, deja salivează de când au auzit ce am de gând!!..:))))..bat cu lingura in masa..cerând tava deja!!..:))

    • nike
      cum e cuptorul care sta 2 zile ?

    • andu, prima data si inatias oara fuse de ala d elut, pe care inca il visez in al construi in gradina, apoi de asta pe gaz.

  5. Simona, nu esti singura persoana care s-a apucat sa experimenteze prima data o reteta…pt musafiri. Mi-am invatat lectia :)) – ratarea e garantata – asta se face cand am burta plina, cand sunt singura acasa/in bucatarie si cand e cosul de gunoi gol si dispus sa primeasca ratarea.

    In rest, mult succes bucatarilor – eu sunt expert level in salate si smoothie-uri, vreo 7-10 supe/borsuri si gata.

    • da, frate, ce prostie, ce prostiiiieeeee! cum să fac așa ceva? 🙄 🙄 😯
      îți dai seama cam cât de sigură pe mine și de arogantă am fost?

    • sa vezi pe mine ce arogantza, ca am facut gafa o data, si o facui si a2a oara :))) (noroc ca a2a oara aveam backup, prima data nu am avut 😀 )

  6. Ma scuzati ca intervin,dar inscrieri pentru juriu nu se fac? Am categorie de ,,mare maestru” la mancat 😉 si as fi de maaaaare ajutor! Am si prieteni cu aceeasi categorie,daca e nevoie!

  7. Saptamana trecuta acasa fiind la ai mei am pregatit la insistentele lor (a se citi vaiete) felul preferat, la care sunt imbatabila: lasagna!!
    Am luat-o frumos de la inceput cu carnea tocata amestec porc+vita, am adaugat ceapa taiata marunt si cateii de usturoi zdrobiti si am purces la calirea lor in oala special desemnata pt asa ceva. Dupa ce s-a perpelit bine carnea, am trecut la prepararea sosului de rosii: de obicei folosesc bulion facut de bunica-mea la tara, cand nu dispun de asa ceva folosesc pasta de rosii la cutie; adaug oregano sau maghiran, potrivesc de sare si piper. Am pus sosul de rosii peste compozitia de carne, l-am amestecat si l-am pus pe foc sa dea in clocot. Intre timp am pregatit sosul alb, format din lapte, smantana, iaurt si asezonat cu sare, piper si nucsoara. Apoi am trecut la asamblare: vas de Jena, uns cu ulei pe fund, un strat de lasagna, un strat de amestec de carne cu sos de rosii, un strat de sos alb, apoi iar strat de lasagna, etc…ultimul strat de lasagna, peste el felii de cascaval si sos alb sa-l acopere. Foile de lasagna nu trebuie fierte inainte, ele fierb in sos. Am bagat capodopera la cuptorul cu microunde 25 min. (de obicei fac reteta la microunde pentru ca am descoperit-o de fapt in cartea de retete a cuptorului 😛 ). Si de asta data cuptorul m-a tradat 🙁 dupa 25 de min nu era totul fiert. Am mai bagat odata si am dat 15 min si dupa 10 min s-a stins. Si-a dat duhul. RIP cuptorul cu microunde care a rezistat peste 20 de ani. A trebuit sa continuu fierberea la cuptorul cu gaz. P
    Pe vremea cand cumparasem cuptorul nu ne-am fi putut imagina ca intr-o zi firma respectiva va face telefoane inteligente, tablete si cate si mai cate..

  8. 😆 😆 😆 citind menu-ul Simonei am inceput sa rad singura in birou!
    bre! eu nu prea ma pricep dar, asa cu pofta am ras!
    super simpatica ambitia ta zau, nu stiu ce sa spun, te plictiseai tare? :mrgreen:

    (am o zi incrunatat tare la servici dar asta chiar m-a inseninat 😀

    • nici acum nu știu ce-a fost în capul meu 😆

    • las ca si eu am facut “cel mai usor tort cu mere caramelizate” si l-am mancat cu lingura dintr-un bol mare :mrgreen: ( deoarcere nu m-a taiat capul ca tb sa il las la racit intai si abia apoi sa il rastorn pe un platou! Entuziasmul si nerabdarea erau asa de mari ca m-a luat valu’)

    • iosdevina, daca vrei, iti dau eu o reteta de tort cu mere caramelizate care chiar ii simpla si nu ai ce sa gresesti.
      Si ca sa fiu on-topic, prima mea ciorba de vacuta s-a transformat in limonada cu bucatele mici de carne (am pus un plic de bors magic intr-o oala de 4 litri) 😆

    • @iosdevina: cu lingura?? hahahahahahahhahaaaaa

  9. Ca foarte tanara si rumena nevasta i-am promis alesului un pranz de poveste/ ca sarea- n bucate/ sa-i fac in necaz soacrei care ne hranea cu mancaruri gustoase mult laudate de flamanzii care eram. Doua papornite, doua drumuri la piata si kile intregi de zarzavaturi precum – multe vinete, ceapa, ardei, conopida, mazare, tot ce -mi lua ochii pe tejghele colorate plus 2 kg.de carne vita / nu vita Kobe ca nu se ” exista” si nici nu auzisem/ Bucataria s-a rasumplut de cojile curatate, epuizare totala la vinete a caror coaja cand o cureti parca dai cu cuiul pe sticla. Rezulta o cantitate imensa de legume si un singur labos in bucataria tinereasca, agitata cer vecinei cea mai mare cratita aceea pentru zacusca, tu- ce faci pui deja pe iarna, ma intreaba ea in plina vara.Ei si asta, ce toanta gandesc eu foarte surescitata si trec la operatiunea in sine punand totul si deodata in uriasul labos care acoperea intreg aragazul. Dupa ore bune de amesctecat, blestemat, descantat, sperat-disperat a rezultat ceva fara nume, fara gust, aspect dubios si o carne care nu se lasa inmuiata chip.Daca ma iubeste o sa-i placa, daca nu divortez si plec la mama chibzuiam si ma framantam prin aburii cu miros de ars. Ca sa nu trebuiasca sa ” plec la mama ” am gandit rapid un pandispan / in premiera absoluta / l-am infundat in cuptorul rece, am pus masa si emotionata astept sa-mi vina iubirea flamanda. Sa stii ca eu am mancat ca ai intarziat putin, spun eu cu o voce pitigaiata, avem si prajitura, aceea pe care o face mama, stiu ca-ti place.Al meu ridica o lingura din supo-tocano-ghiveciul cu drag si lacrimi preparat de ” iubi a mea” dar se opreste si incepe sa-mi aduca laude aproape desantate fara a inghiti macar doua linguri. Cumva, pe ascuns bucuroasa ca nu se otraveste, totusi, cu productia mea fac fite de genul – hai lasa daca nu poti nu ma supar, urmeaza prajitura. Scot minunea alba si tremuratoare din cuptor, bag scobitoarea sa verific daca-i coapta ca parea prea moale creatura din tepsie: – nu inteleg de ce nu a crescut, de ce este moale si mai si tremura spun eu timid, ooooooo sigur a gresit mama reteta, stai c-o sun sa-i spun ce-mi facu. Mamaaaaa, ai gresit reteta si mi-a iesit foarte moale ! Ai pus faina ? ai aprins focul ? Nuuuuuuuuuuuuu ???????

  10. Eu dupa ce am experimentat la greu, in special prajituri, fie ca erau retete de pe net sau cartea de bucate, am ajuns la concluzia ca mai bine ma restrang la ce ma pricep – nu-i mai chinui nici pe cei care trebuie sa guste si nu mai arunc nici ingrediente pe care probabil ca altul le foloseste cu folos.

    • eu gătesc în continuare cu plăcere, dar nici prin cap nu-mi trece să mă mai înfrunt cu oamenii dăruiți de mama natură cu supertalent la cratiță

  11. Dovlecei umpluti, contraofensiva asupra verzei a la Cluj . – In zilele acestea malefice din cauza a nu stiu ce.
    Dupa 30 de ani de casatorie si mult hartanita dupa cresterea si hranirea copiilor proprii acuma plecati la casele lor, o lasam mai usor cu intratul in bucatarie pentru a comite mancaruri mirobolante ca ale master chefilor autohtoni sau de pe niciunde.Dar, intr-o ploioasa si plictisitoare zi, ma cuprinde nostalgia gatitulu si ideea de-a concura cu acelasi sot hranit candva cu pandispan necopt si ghiveci nedigerabil. acuma barbos albit si dedat la tocanite, gratare, mancare de varza, facute cu ” manute indemanatice ” chiar de el.Tragem la sorti, eu dovlecei umpluti cu ciuperci, el varza a la Cluj, primul la cratita el ca de barba alba impune, ultima eu ca parul daca-i vopsit blond nu se pune. Si asa, vine omul meu de la cursuri frecandu-si mainile dungate de plasele grele, cu chip victorios intuind victorii/ ale lui, evident/ descrie aventurile de la supermarket si piata ca el le combina altfel cumparatura nu-i cumparatura.Maneci suflecate, fata indarjita si amenintatoare asupra oalelor se pune omul meu pe vrajitul cepei, a verzei si carnii/numai de pui ca sa pot consuma si eu/ ca urmare dupa 2-3 ore de magie scoate din cuptor minunea de varza aburinda si mirositoare. Asteapta verdictul : – Mda, buna, foarte buna, extrem de buna, splendita, ridic eu stacheta,nu pe nedrept dar putin cam grasa, stiu, stiu ai pus ulei de masline numai ca eu asa si pe dincolo, stii tu ficatul, bila mea. In sfarsit, il fac bucuros si-i acord marinimoasa nota 10.Sarbatorim cu varza, bere fara alcool si autolaudele de rigoare.
    Eu, in ziua contrapartidei – emotie, poate ploua si nu pot iesii gandesc cu speranta, precis dovleceii sunt vechi si ciupercile n-au rasarit pe raft.Speranta se spulbera cand vad cum de pe mesele din piata se revarsa bogatie de legume. Acasa, scot melancolica pe Sanda Marin, mai gugalesc, ma informez si trec la treaba. Imi iese un aranjament tip Ikebana din dovleci, frunze verzi, rosii ” rosii”nu dealea verzui, ardei multicolorati, bag ” rezistenta” in cuptorul incalzit si imi caut de treaba adica feisbucalesc cu drag si chef la gandul notei mari ce urmeaza sa mi-o acorde cel cu varza a la Cluj. Intru in conflict, in gand, cu unul cu altul, citesc articolele de iluminare si armonie sufleteasca, mai dau de cipka frumos crosetata, studiez modul de-a face ochiurile din lana, desii nu am crosetat niciodata dar eu respect postarile ca na sunt bine crescuta, admir minune de gradina si – mi citesc zodiacul enervant postat, mereu, de tanti Teo, parca incep sa miroasa si mancarurile de pe acolo dar , totusi de ce miros atat de tare, zic eu, mi-au obosit neuronii ia sa fac o pauza sa-mi verific dovleceii ikebana – maica, da ce ceata astia au spus ploaie nu ceata ! Bucataria este invizibila si-un miros incredibil ma ameteste, scum, scrum si fum, Ikebana mea ……pe bunee !!!!! Simona Tache asta este de vina ca-mi distrase atentia si am ras de una ca proasta, de vina-s si spiritualii aia care vor sa ma converteasca la armonie si echilibru o sa reclam feisbucul ca ma distrage de la treburile constructive si-mi arde frumusete de mancare concurenta la nota 10 cu plus, plus, plus. Comentariul barbosului caruia i-am dat nota 10 la o amarata de varza prea acra, prea grasa, prea gustoasa : – Ti-am spus sa-ti notezi ce ai de facut, da tuuuu, tu nu asculti, tuuuuuuuuuuuuuu cand ai de gand sa pricepi ca doi neuroni nu fac fata la un concurs de asemenea anvergura ! Am castigat, as fi castigat oricum, hai la o tigara, ne calmam si mergem la o ciorba de burta. Cahhhh, gandesc eu si-mi aprind tigara aproband tot ce zice ” invingatorul ”

  12. Sefa, eu sunt de meserie inginer constructor (de drumuri, am lucrat 20 de ani in domeniu, acum nu mai practic).
    Poate nu te pricepi la facut prajituri, nu-i bai, dar cand nu mai merge cu blogul e o paine buna de mancat la prepararea betoanelor.
    Nu-i mare deosebire intre, “o prajitura betonata” si ce se face in constructii. 😉
    Gandeste-te bine: aer curat, mai o bere la pet cu baietii… 🙂

  13. Combinatii varza Rau. ….

  14. Prima mea ciorba am facut-o la 12 ani. Mama era internata in spital si tata … trebuia hranit in buna traditie romaneasca :). Asa ca am lipait eu bine paginile din Sanda Marin si am decis ciorba de pui. Toate bune si frumoase, am pus eu toate ingredientele singura problema a fost ca nu aveam cantar si le-am pus dupa ochiul meu de copila. A iesit o ciorba colt cu piftie, pe care tata a mancat-o cat era proaspata … ca trebuia incurajat cupilu. Dar dupa ce s-a racit, la reincalzire mi-a cerut cutitul sa taie un pic ciorba ca nu se mai putea :)).
    Pana la urma a mancat-o cainele, Jack cel credincios care a mancat si prima omleta si prima tocana … cainele de test.

  15. M-as baga si eu la concurs – fac niste ceaiuri din pliculet minunate, iar ouale fierte sunt un deliciu (la astea am totusi o problema, nu ies totdeauna – cam 50-60 % din cazuri – dar si cand ies… 😛 )

  16. din marturiile scrise pana acum, rezulta ca barbatii fierb cel mai bine ouale, dar femeile s epricep la omlete.

    am si eu perle.
    vine sotul cu niste ficat spaniol. pe aragaz era bunatate de pilaf. sotul zice: fa-l cu ficat, dar pune ficatul in pilaf.
    nu stiu ce a fost in creierii mei,dar a fost ceva care mi-a perturbat orice simt gastronomic,orice orientare in cratita sau tigaie. si am pus ficatul in pilaf,care ficat s-a dezintegrat,adica pasta, crema si pilaful e devenit o chestie incerta, nemancabila, pe care am dat-o catelului vecinei.

  17. Eu le am cu bucataria romaneasca, fac cam de toate si foarte bune, doar ca rar, ca mi-e cam lene 😀 A lesinat ceva lume prin Franta de ce bunataturi le-am dat sa guste. Gen: salata de boeuf pe langa care faceau figuri la un revelion, (ca nu stiau ce naiba e aia 😮 ), i-am indemnat nitel, au gustat, m-am intors 3 minute cu spatele la masa si cand am revenit lingeau blidu’ 😈 😈 Si vorbim de de-astia… cu ifose aristocratice. Apoi salate de vinete de nu se poate, zacusti, sarmale, mamaligi aburinde cu pui si mujdei (la fel…nasu’ pe dos ca era prea mult usturoi si unsoare pt gustul lor fin), in 3 secunde se evaporase tot 😆 . Plus papanasi, supe adevarate limpezi ca la noi, nu supe-creme indigeste ca la ei si tot asa. Fac si italienesti destule, plus salate adevarate, stiu zeci de feluri de salate: de la clasice rosii-castraveti pana la ruseasca, niçoise, cu mere si nuci, cu ananas si porumb si tot asa.
    Acu’ ar fi cazul sa trec la etapa III, adica sa invatz si eu niste feluri frantuzite ca sa lesine romanii cand vin in vacanta 😎 . Poate data viitoare. Mie imi place sa mananc si de-aici imi place sa si gatesc, dar n-am o pasiune deosebita pt asta asa ca nu ma dau in barci prea tare, ci doar la ocazii. Imi place insa si sa fiu creativa cu resturile de prin frigider, gen cand imi raman doar niste ciuperci si ardei si atat, ce naiba faci cu ele? va spun eu: calite nitel cu usturoi, piper si ceva ierburi, cu un pui de mamaliga calda langa… mmmmmm, s-a rezolvat ! 😉 💡

    • Aveam si eu emotii cand mi-a venit randul la party-ul international cand eram cu bursa in Lituania. Lume pestrita, inclusiv francezi. Ma gandeam ca o sa strambe din nas, mai ales ca imi si vandalizasera anuntul prin care ii chemam la party. Le-am pus sub nas aperitiv format din sandviciuri cu salam de Sibiu si cascaval afumat, ciorba de salata verde si mancare de praz cu sos de rosii si masline la cuptor. Nici n-am apucat sa ma intorc cu spatele la ei sa pun muzica romaneasca la laptop, ca deja halisera sandviciurile si lipaiau ciorba de ziceai ca e ultima lor masa inainte de executie. Mancarea de praz si-au intins-o pe paine pe post de pasta si au declarat multumiti ca asa ceva bun de mult nu au mai mancat. Nu la fel de veseli au fost unii dintre ei dupa degustarea licorii fermecate (palica de 70 de grade)..desi le-am zis sa aiba grija, au dat cateva paharele pe gat, iar au doua zi au umblat cu ochi carpiti prin spital la practica si n-au putut manca nimic 😛

    • Daaa, ametist, asa nazuri fac de zici ca-i otravesti, moace acre (ca doar ei au gastronomie number 1, ce poti tu sa le arati lor??), priviri semi-dispretuitoare la degustari de vin la ICR Paris, cum au pus limbutza pe ele nu si-o mai iau. 😈 😈 Nu mai zic de visinate si afinate, daca vin fara ele din tzara e pericol !! 😛 😛

    • așa, fetelor, bravo! 😆

    • Mai nu stiu voi, dar eu am gasit ceva frantuzi care stramba din nas la palinca, visinata si afinata chiar si dupa degustare…

  18. Eu cu francezii n-am fost asa norocoasa…. I-am invitat la masa de Paste, din aia de te intorci de la biserica in noaptea de inviere. Am gasit o daraba de sunca afumata pe cate am fiert-o dupa ce am tinut-o o zi in lapte… A iesit tare, nu le-a placut. Am mancat-o cu oua fierte si hrean. Cu pita. Si cu ceapa verde, cruda… Nici aia nu le-a placut….
    Am terminat cu tiramisu de capsuni dar o invitata era alergica la fructe rosii cu seminte mici (!), iar un altul a refuzat sa manance fiindca nu-i plac capsunile….
    Iar in salata de vinete am pus, se pare, prea mult usturoi. Salamul afumat nu le-a placut nici ala, iar cel sasesc a fost “cu prea multa grasime”…
    A fost un dezastru si in plus si-au batut joc de serviciul de cafea de la mama… care e drept ca arata cam comunist (il primise de la copiii de clasa a patra cadou, prin ’80, cand era invatatoare, si pe care eu m-am incapatanat sa-l car cu mine in Franta).
    In fine.
    De atunci m-am lecuit. cand invit la mine e pizza livrata.
    Nu e fanul de gaste :))))

    • sunca nu se fierbe dupa afumar eniciodata,decat daca vrei sa o gatesti, iar proteinele din lapte nu se combina cu cele de origine animala.
      nu e necesar sa fierbi,daca e deja afumat.
      daca totusi nu doresti s amanaci ceva nepreparat termic , sunca nu se fierbe decat in zeama de varza.altminteri e nemancabila.

    • @Ina bambina: vaaaaaai, te înțeleg ca pe sora mea… 😥
      @nike: las-o, domne, și tu, nu mai răsuci cuțitoiu în rană! 😕

  19. hello, hello, a mai facut cineva pilaf dintr-un kilogram de orez?

    Si acum imi aduc aminte cum se tot umfla si pina la sfirsit cam toate vasele din dulap aveau o lingura doua de orez in diverse stadii de fierbere…Dupa experienta asta nu m-am mai apropiat de bucatarie pina la 19 ani!

    • da, eu. alaltaieri! 😀 fix la fel am patit cu oalele. oloiul final care a reusit sa inglobeze tot maglavaisul facut nici nu mi-a incaput in frigider! ce-a fost in capul meu nu stiu. mi-am zis ca nah, primul pilaf facut in tara straina, orezul de pe-aici o fi altfel si nu se umfla ca ala din romania… 😮 aberatii!!! 😆

  20. Asta cu gatitul mai inseamna si exercitiu in afara de indemanare. Nici eu nu am cine-stie ce nivel, dar ma mai salvez ca sunt adeptul retetelor mai simple, fara complicatii. De prajituri stau deoparte, nu de alta dar un mare bucatar mi-a zis ca sunt putini aia care sunt si bucatari si cofetari. Sunt skiluri diferite si daca o bucata de carne o mai dregi daca e prea gatita, la o prajitura daca ai stricat crema aia a fost. Asa ca musafiri mei sunt cam multumiti cu ce fac sau poate le e foame 🙂

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green