Cele cinci mari defecte ale femeilor

Femeile sunt prea frumoase. Păr mătăsos, ochi de căprioară, sâni ca mărul, piele de piersică, nas fin, buze de catifea etc. Pur și simplu așa suntem făcute, vai de viața bărbaților care sunt nevoiți să trăiască, 24 din 24, înconjurați de perfecțiune. Acasă – perfecțiune, la birou – perfecțiune, în supermarket – perfecțiune, în metrou – perfecțiune, la telefon (când îi sună mă-sa) – perfecțiune. E prea mult pentru ei, de-asta și au atâta nevoie de beri cu băieții, de fotbal cu băieții, de diverse alte chestii cu băieții. Ca să-și mai clătească și ei ochii cu nițică urâțenie.

 Femeile sunt prea deștepte. Iarăși exces, domnule, iar asta le face bărbaților viața și mai grea. Adică, după ce că arată și ca o zână, ea îl mai și miroase în doi timpi și trei mișcări, atunci când începe să umble cu altă zână, iar asta o face în timp ce, c-o mână, rezolvă ecuații de gradul 14, combinate cu integrale pe suprafață, iar, cu ailaltă, rezolvă matrici, asezonate cu calculi tensoriali și pudrate cu un praf de topologie diferențială. Serios. Cum stă ea așa și face toate lucrurile alea grele, pac, doi neuroni neocupați, dintr-un colț al creierului, se întâlnesc, se plac, se îndrăgostesc, se încinge tărâța-n ei și o pun de-o sinapsă. Rezultatul sinapsei: întrebarea “De câtă vreme mă-nșeli și cine e nenorocita?”.

Femeile sunt prea muncitoare. Știți de ce se vaită unele gravide de balonări, dureri, înțepături sau diverse alte probleme? Pentru că au fetiță, care nu stă locului. Toată ziua deretică prin burtă, face ordine, mai șterge praful, mai dă cu aspiratorul, mai ține contabilitatea a ce a mâncat mama (atâtea boabe de struguri + 20 de grame de brânză + doi biscuiți + etc.), mai face iar niște ordine, apoi puțin jogging, apoi deschide un Excel în care adună piciorușele pe care i le-a dat în ficat și așa mai departe. Apoi, după ce se naște, se trezește noaptea des tocmai pentru că are treabă să plângă, să mănânce, să facă pipi, să plângă iar, să pape iar, să facă și caca și tot așa. Bebelușii băieți sunt cam leneși, își neglijează fișa postului. Fetele, în schimb, sunt spirt. Le scrie în fișa postului că tre’ să-și trezească părinții de 8 ori pe noapte, de 8 ori îi trezesc. Ba uneori, fac și ore suplimentare la serviciu și îi trezesc de 12 ori. Muncă, muncă și iar muncă, asta e deviza femeii…

 Femeile sunt prea sensibile. Of. V-aș explica de ce suntem prea sensibile, dar nu pot, pentru că-mi vine să plâng. Și-mi vine să plâng pentru că sunt sensibilă. Mă emoționează tot, de la faptul că scriu acest text, la ăla că, după ce o să-l termin, îi voi da drumul în lume și va trebui să se descurce singur. Nu e corect cum sunt rânduite lucrurile pe lume. Orice text ar trebui să rămână împreună cu autorul lui cel puțin până când termină facultatea, își găsește un job, se căsătorește și face 2-3 copii, care îi fac și nepoți. Ce mult mi-ar plăcea să am nepoței de la articolul ăsta, niște articolașe mici, ghidușe și frumușele foc. Aș ieși cu ele în parc, le-aș duce și le-aș lua de la grădinița de articolașe și le-aș ține la mine în week-end, când părinții lor ar dori să se odihnească. Of, of… Să-mi dea careva un șervețel, că iar m-a luat plânsul. Plâng și mă gândesc la cât de efemere sunt lacrimile. Cum apar ele, se scurg pe obraji, după care dispar pentru totdeauna într-o batistă… Nu e corect cum sunt rânduite lucrurile pe lume. Orice lacrimă ar trebui să rămână cu cel din ochii căruia a curs cel puțin până când termină facultatea, își găsește un job, se căsătorește și face 2-3 copii, care îi fac și nepoți. Ce mult mi-ar plăcea să am nepoței de la lacrima care tocmai mi se prelinge pe obraz. Niște lăcrămioare mici, ghidușe și frumușele foc. Aș ieși cu ele în parc, le-aș duce și le-aș lua de la grădini… OK, am înțeles, gata, mă opresc.

 Femeile au prea multe calități. Ăsta e, de fapt, cel mai mare defect al nostru, al femeilor. Că avem enorm de multe calități. Insuportabil de multe. Pur și simplu, când s-au împărțit defectele și calitățile și a venit rândul femeii, s-a întâmplat așa:
– Dați-mi și mie niște defecte, vă rog.

– Nu avem decât vreo cinci, astea despre care s-a scris mai sus.

– Aș vrea mai multe dacă se poate, nu pot să trăiesc o viață doar cu cinci defecte.

– Nu am de unde să vă dau. Uitați aici 6.976.876.675.435.908 de calități. Atât vine, dacă vă dau de toți banii.

– Păi, și cu defectele ce fac? Că aș vrea mai multe, v-am zis.

– Reveniți, poate mai primim.

 (Text publicat în revista Unica, ediția august 2014)

Foto Shutterstock

P.S. Cine mai are de adăugat defecte pe listă, e invitatul meu.