Jurnalul Mihaelei Superba de Catifea: “Am atâta treabă de de-abia îmi văd fundul, atunci când îl ling”
Nu, nu sunt Mihaela Rădulescu, sunt Mihaela, noua șefă a Simonei și a lui Nic, deci și noua șefă a blogului ăstuia. Puteți să-mi spuneți, simplu și fără fițe, Mihaela Superba De Catifea, că nu sunt genul arogant, sunt ultra de treabă și populară, nu umblu cu coada pe sus decât când nu dorm. Vreau să vă rog să vă opriți din foșgăială și să nu mai șușotiți acolo, în spate, căci n-o să spun povestea asta de două ori. E povestea vieții mele și, dacă nu v-o povestesc acum, o uit sigur, că am atâta treabă de de-abia îmi văd fundul, atunci când îl ling. Practic, de dimineața până seara, muncesc ca un câine o pisică, sunt într-o alergare continuă, continuă, continuă, nu știu când o să se mai termine, zău.
Ziua mea începe, aleator, la ora 7 sau chiar la 6,30, când îmi vine așa, un gând în cap, să-i trezesc pe nesimțiții ăia de sclavi ai mei, care dorm în dormitor, cu ușa închisă. Nu mi-e foame, nu mi-e sete, că îmi lasă mereu mâncare și apă la discreție, pur și simplu nu mai am chef să-i las să doarmă. Așa că mă așez în cur, lângă ușa lor, și încep: Miau! Miau! Miau! Miaau! Miu! Mau! Mmmmiiiiaaaau! Miu! Mau! Miau! Miau! Miaaaaaaaau! După vreun sfert de oră de recital de miorlăituri d-astea normale, încep să bag de-alea de pare că mă schingiuiește cineva: Mioaaaaaaaaaaaawwwwwww! Miorlaaaaaaaaaaauwwwww! Auuuuuuuuuuwwwwww! După ce urlu de zici că sunt ucisă cu bestialitate, nu înainte de a fi violată sălbatic, încep să zgârii ușa și să mă izbesc în ea ca o descreierată. Chiar dacă, de cele mai multe ori, sclavii nu îmi deschid, sunt fericită pentru că știu că măcar le-am futut somnul. Dar, uneori, nu mai rezistă și îmi deschid, moment în care, țuști, mă cocoț în pat. Le dau de două ori cu coada pe la nas și bag un sfârrr, sfârrr, după care trec la activitatea mea preferată: mușcatul. Îmi place foarte tare să mușc, aș face asta de dimineața până seara, dar nu pot, pentru că am fișa postului burdușită cu multe alte activități, după cum urmează:
– trebuie să mă urc pe biroul sclavilor, atunci când lucrează, și să mă arunc pe laptopuri. ei mă dau jos, eu mă urc din nou, ei mă dau jos, eu mă urc din nou, rezist să fac asta și de 100 de ori, până când fraierii cedează și mă lasă să-i călăresc. azi mi s-a făcut poftă să iau în stăpânire și blogul, așa că m-am așezat și i-am dictat sclavei ceea ce tocmai citiți;
– trebuie să intru în dulap, atunci când ei își caută haine și să mă pierd pe-acolo, prin imensitatea întunecată, astfel încât să întârzie unde au treabă, din cauză că stau să mă caute pe mine;
– trebuie să mă urc pe canapea, de unde mă urc pe masă, de unde sar pe scaun, de unde mă urc iar pe masă, de unde mă urc iar pe spătarul canapelei, de unde mă arunc, brusc, pe unul dintre sclavi și îl mușc;
– trebuie să mă urc pe spătarul divanului, de unde le pot sări în cap sclavilor și mai prin surprindere. Și îi muuuuuuușc!;
– trebuie să rostogolesc câte o oră prin casă o mingiuță care face zgomot;
– trebuie să încerc să rod toate cablurile lăsate la vedere. Până acum n-am reușit să halesc niciunul, dar și când oi reuși, muhahahahaaaa…
– trebuie să umplu casa de hârtiuțe, pungulițe, șomoioage, șoricei flocoși, mingiuțe fosforescente gălăgioase și mingiuțe fosforescente silențioase;
– trebuie să am, zilnic, cel puțin 2 crize luuuungi, de demență, în care alerg ca… dementa prin casă, arcuită și cu coada zbârlită, mă arunc să mușc picioarele sclavilor, mâinile lor și orice mai prind;
– trebuie să mă bag în toate cutiile pe care le găsesc și, în general, în toate locurile în care mă pot băga, așa cum trebuie să mă cocoț în toate locurile la care ajung deocamdată și să joc țonțoroiul pe ele;
– trebuie să mă uit sfâșietor de mirată la ei, când mă ceartă, pe motiv că am sărit iar la bătaie și la mușcătură. Mă prefac mereu că mă impresionează până la lacrimi degetul din care dă sclava, atunci când îmi spune “NU MAI MUȘCA!”. Bag o privire de-aia inteligentă, o las pe fraieră să-i strige celuilalt sclav “Uite, mă, a început să-nvețe!”, după care sar la ea și o mușc;
– trebuie să mă sperii cam o dată pe minut, nu știu ce naiba am de sunt atât de sperioasă, mă sperii și de umbra mea, cred că sunt cam proastă;
– trebuie să dooooooooooooooooooooooorm. Ori la sclavi în brațe, ori la picioarele lor, oricum ar fi, în așa fel încât să nu poată nici să se miște, nici să respire, ca să n-o trezească pe Majestatea Mea. Mau!
Vedeți câtă treabă am, da?
Asta a fost povestea vieții mele aglomerate, mai revin eu, să stați p-aici, să nu plecați și să faceți numai ce vreau eu, ok?
Asta îmi aduce aminte de răposatul meu motan pe care înainte de al aduce dela bloc la casă făcea la fel cînd aajuns la curte afost bucuria lui.
E un kilometru de dulce pufosenia <3
Draga Mihaela,
o pisica respectabila se apuca de jaoaca la 4-5 dimineata. Cand se lumineaza. Cine se trezeste devreme departe ajunge. Apoi dormi 20 de ore intr-un cotlon bine ascuns, mai ales cand te cauta stapanii.
stăpânii? care stăpâni? 🙄
aia de le ceri de mancare mai ales cand dorm.A, si vezi ca lor le place sa le prinzi de picioare, cand dorm. Cu unghiile si dintii, sa nu fuga.
O pisica respectabila…miorlaie toata noaptea cand are chef. Pisicuta noastra ( care din pacate nu mai e), avea nopti in care ii tinea trezi pe ai mei si ziua era sfarsita de somn. Tata avea o mare strategie: cand o prindea ca doarme ziua, el terminat de somn dupa o noapte nedormita plina de miorlaituri si alergaturi prin casa, o scutura si facea “dormi? nu dormi, ca nu te las!” moment in care se ascundea in dulap, intre cearsafuri ( 🙁 ) si nu o mai vedeai pana seara…. In plus, aceste momente pe care eu le definesc ” a apucat-o strechea” sunt 10-15 minute de alergare continua prin toata casa, daramand vaze, rame foto, tot ce gaseste in drumul de pe canapeaua din sufragerie pana pe comoda din dormito si inapoi….este totul in norma Simona, pisica ta face ce fac toate pisicile rasfatate…. 🙂 Da la usa va asteapta cand va intoarceti acasa? A mea il recunostea pe tata de la lift! daca era altcineva nu fugea la usa, la tata, cum auzea usa de la lift trantita, era glont la usa…nu stiu cum facea sa stie ca e tata!!
In primul rand: PISIIIICAAAAA! E superba mandra, sa o stapaniti (a se citi sclavagiti) sanatosi si multi ani de-acum inainte!
Ca mandra posesoare de 3 pisici (da stiu, crazy cat lady), primul sfat pe care pot sa il dau e: nu ii permiteti sa muste. E amuzant cand are 500g, devine mai putin funny la 2kg + dinti de adult, si de-a dreptul dureros la 4kile. Testat the hard way cu prima felina, o fiara de motan care acum e pe vesnicele plaiuri ale vanatoarei (de picioare de oameni).
nu îi permitem. ne chinuim, umili, să o educăm
dai cu nitel ulei esential pe maini si nu mai musca. o sa stranute si o sa se tina departe de maini si picioare.
Dupa 7 ani si un copil pus pe jumulit blana de matza nebuna avem urmatoarele simptome: capsarile zilnice s-au redus considerabil. Primim cate un atac bine tintit si gandit cand il napadesc amintirile. In schimb, plin de recunostinta, ne aduce de mancare: cozi de veverita, pasari cu capul in tranzit spre stomacul lui, cam pe ce pune gheara imparte cu noi. Cu usa inchisa continua sa aiba o problema si bubuiturile cu miorlau la 3 dimineata sunt un deliciu. In special dupa ce s-a trezit miorlaind piticania pe la 12 noaptea. As vrea sa functioneze spray-ul ala cu apa, dar se pare ca individul are memorie selectiva. Nu va vad bine, sclavilor!:))
noi tocmai am încercat azi, primele două dăți, cu spray-ul, și deja, când îl vede, o tulește instant
Cred ca spray-ul cu apa transmite mesajul: eu sunt pisica Alfa si te scuip de nu te vezi. Si la noi functioneaza de minune, mai ales cand pisicile trec pe santaje emotionale. Mihaela, oare ai descoperit oglinda? Daca nu, ia vezi tu ce frumusica esti…in dublu exemplar. Se preconizeaza o sesiune de ras cu lacrimi 😀
Vai de capul meu. Mihaelo, ia-i usor, fata, pe-astia ca-s cam obositi!
😆 😆 😆
Felicitari pentru hotararea de a adopta pisicuta asta superba! Stiu ca nu esti la prima incercare (si eu am tot incercat pana cand am adoptat-o pe Pixie, pisicuta mea de 10 luni).
Apopos de muscat ….noi am decis sa o ignoram cand face treaba asta ….nu am pedepsit-o dar am ignorat-o. Se pare ca a functionat.
Si pentru ca te simpatizez…o mica dedicatie : https://www.youtube.com/watch?v=z_aVNv_gNdM
O zi cu soare!
hahahaha, un gatto nero, nero, nero 😆
Doamneee, pisicile sunt toate la fel!!! Eu tocmai am pierdut-o pe a mea dupa 14 ani insa ai facut sa imi aduc aminte cu reala emotie de primii ani. Era absolut infernala, noi avem un hol de vreo 3 m lungime pe care aveam o mocheta si dimineata se baga pe sub mocheta aia si se arunca pe usa de la camera mea si a fratelui ca nu voiam sa o lasam sa intre. Ne teroriza dimineata, apoi dormea ca o purcica cu labele in sus. Isi deschidea singura usa la sifonier si se culca pe hainele aranjate frumos, eventual le mai aranja si ea.Daca o certam, cadea secerata de parca tocmai fusese impuscata. Ne pandeam dupa canapea si ne ataca dar fara sa ne zgarie. Pe sub toate paturile aveam gramezi de bilute, somoioage de hartie si dopuri. A fost cea mai buna si frumoasa pisica pe care as fi putut sa o am, o camarada extraordinara. Cand s-a nascut baiatul meu, a indurat cu stoicism puseele lui de afectiune specifice unui copil de la 1 an in sus. Imi plac animalele dar pentru pisici am o slabiciune aparte si cu toate astea am jurat sa nu mai iau pisica in veci.
de ce să nu mai iei? 🙁
pentru ca am iubit-o enorm, mai mult decat as sti sa spun in cuvinte si suferinta ei mi-a rupt sufletul
Emanuela, după ce-am pierdut, de-a lungul timpului, niște pisici (toate luate de pe stradă), mi-am dat seama că după ce se duc e mult mai sănătos și mai logic să te gîndești că le-ai făcut viața lungă și frumoasă. Și că mai poți face asta și pentru altele.
știu că m-am oferit s-o iau întru educație cu profesori canini…însă, deși sunt 4, nu cred că-i fac față…
și eu eram supărat de comportamentul ciobănescului meu (fie-i țărîna ușoară) care mă lingea pe față pe la 6am și care, după ce l-am certat, se așeza pur și simplu în cur și se holba la mine, fără un sunet, pînă mă trezeam; noroc pe mine că n-am locuit multă vreme în garsoniera aia de 12mp…
cît despre voi, sclavilor, n-aveți scăpare: în casă Mihaela, afară clasa politică…
n-ai să vezi la animala de Mihaela să se-așeze în cur și să se holbeze fără un sunet
Dar cum am putut sa omit a va povesti prima sesiune de calduri care a debutat pe data de 31 dec. Pentru ca nu eram obisnuiti, eram adolescenta si incantata de petrecerea la care urma sa particip, am ignorat semnele ei. Pe 1 ne-am intors de la petrecere , fiecare de unde fusese adica parintii, fratele si cu mine rupti de oboseala si tata facuse o nevralgie de nu stia pe unde sa se ascunda. Cand am intrat in sscara blocului, am auzit un mieunat sfasietor, noi locuind la et 2. Urla ca o bezmetica, nici cand baga botul sa bea apa nu se putea abtine, aca te uitai la ea se tavalea de ziceai ca o arzi pe rug. In disperare totala de cauza i-am administrat jumatate de fenobarbital facut rost cu mare greutate de la o cunostinta dupa care am lesinat toata familia si am dormit exact cat a dormit si ea pt ca apoi s-a trezit si a luat-o de la capat.
vai, sper să avem noroc și să nu o apuce căldurile înainte să o castrăm 🙄
Simona, e posibil să o apuce căldurile (prea) devreme 😀 așa că îți spun din experiența cu pisica mea: a intrat în călduri la doar 7 luni, am fost cu ea la medic, care i-a făcut o injecție specială ce dura 3 luni, perioadă în care nu mai intra în călduri; după aproape 3 luni am castrat-o. Medicul mi-a zis că foarte bine am făcut, avea uterul prea mare și fibromatos, ar fi avut probleme.
Miaunel, prima oara a intrat in scara, apoi a urcat la etajul 4 unde s-a cacat intr-un mare ghiveci cu flori. Vecinul, mare iubitor de matze, ii dadea sa mance. Miaunel recunoscator isi facea nevoile pe presul meu. Intr- zi m-a chemat jumatatea masculina a cuplului, panica si groza…cineva s-a cacat la usa noastra. Miaunel decartase ce mancase cu o seara in urma. Ok! L-am bagat in casa unde s-a comportat exemplar si s-a imprietenit cu domnisoara catea. A venit vremea sa plecam o noapte si Miaunel nu avea loc in bagaj asa ca, citind io pe net ca pisicile nu simt cum trece timpul, am decis sa-l las singur acasa, fix o noapte. Ne-am intors, bucurie mare, curat in casa pana am intrat in dormitor. Pe perna consortului facuse un pisalau, pe perna mea se cacase. Se pare ca pisicile simt trecerea timpului si nu apreciaza sa fie lasate singure in casa.
La călduri devremioare, masaj pe spinare. 😀
Draga Simona, vorba aia “copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari” o stii? Bucurati-va, nestiutorilor, pana se prinde matuca voastra cat sunteti de fraieri. Rugati-va sa nu se intalneasca cu cainele Chistoc, sa schimbe impresii. (hm… caine… da, latra, dar e cat o pisica). Cainele nostru si-a gasit singur fraierul care are bonurile de masa pentru el. A aparut de nicaieri, in camp, departe de orice locuinta, intr-un poligon de incercari armament. Normal ca intr-o noapte ploioasa, normal ca murat tot, normal ca privind milog direct in ochii fiului meu, militar in termen la vremea aia. Greseala a fost ca l-a invitat in centrala telefonica, langa calorifer. Pe scurt, (bine, cu o escala de o zi la mare, ca trebuia sa se relaxeze copilul dupa armata), a ajuns de la Jegalia de Calarasi la Galati. Ne-a luat prin invaluire:pasea ca o domnisoara pe langa covor (nu vreau sa deranjez, sa murdaresc, sunt ok, luati-ma!), dormea pe jos, latra avertizand ca are o nevoie, figuri de-astea. Care-i situatia acum? Cand a zis “ham”, e musai s-o iei la goana spre parc, cam la o saptamana trebuie jucarica noua, ca ne-am plictisit de cea dinainte, cand intoarce coada la Royal Canin Mini Adult (nu-i scump, 28 de lei kg), trebuie pate de somon (ete, na! si ce daca scrie pe ea ca-i pentru pisici? copilului ii place) iar fotoliul acela in care adoarme tati in fiecare seara cu telecomanda pe burta e cel mai vanat loc din casa. Nimeni n-are voie s-o atinga pe mami, sa ia ceva ce-i apartine, sau sa ridice tonul in prezenta ei (vezi, factor de echilibru). Are o garderoba bogata si foooarte colorata, il stie tot cartierul si a si uitat (sper) cand traia vanand soparle si soricei de camp. Vezi ca trebuie sa dai telefoane inainte de a pleca undeva cu superba:trebuie sa afli daca te accepta cu ea. Ca daca nu, stati frumusel acasa.
salutări, Chiștoace! 😉
Staia se, ca macar se multumeste cu pateul de somon, a mea stramba din nas la orice mancare as cumpara (si nu sunt prea multe tipuri in magazinele din Feroe, am epuizat toate felurile), de parca nu ar fi mancat pietre si praf prin aia doi ani cat a bantuit benzinaria de Adjud de unde a fost pescuita si imprejurimile sale. Cat despre jucarii … nu prea stie ce sa faca cu ele, le linge gales doar. Si piuie, fraticule, non-stop. Cand mancam, cand ne miscam, cand rasuflam…
Ai animalut, ala esti! Inapoi in sclavagism ajungi.
Ia o a doua pisica. Pentru noi a funcționat foarte bine. Își fac de lucru împreună și își țin companie.
chiar! mai ia-ti o terorista!
Subscriu. Au și ele afacerile lor pisicești… 🙂
Doar ce am luat-o pe Mia ieri. Am gasit-o printre tufele de trandafiri de la serviciu, fix inainte sa inceapa ploaia – asa ca am luat un taxi, deh… Miiiica, slaaaba, murdara, dar cu plamani nu gluma (ca am auzit-o miorlaind de la etajul 2) burtoi mare si tare… am mers la vet, verificare de rutina, deparazitare interna, acasa baita, toate bune si frumoase… pana s-a desmeticit Maria Sa Regele Suveran – Nikalai care si-a uitat obarsia de maidanez pursange si face legea de vreo doi ani asa de cand l-a luat sotul meu dintre nameti. Si-a zburlit si ultimul firicel de pe coada si a pornit un atac vijelios asupra amaratei, cu marait canin, priviri arzatoare si scuipaturi pe masura! Ce facem????? Portocala tigrata a devenit neagra de furie si suparare…. aseara maraia infundat si in tavita cand ingropa minunatiile regesti 🙂 Ne priveste furios si bosolcat, nu mai are chef de alintat, doar la mancare nu rezista… Sper sa ii treaca!
Azi dimineata insa, am vazut ca si Mia il maraia un pic, sa isi fi gasit Regele nasul???
Si la mine a functionat, am un motan de 6 ani si i-am adus o pisicuta ca sa ii tina de urat. S-a acomodat mai greu dar acum sunt nedespartiti si ea are 1 an. Am trecut cu brio si de calduri cu pastilute.
Cred că Yoda și Mihaela au același tip de gândire pisiceasco-maniacă, pentru că ai descris-o perfect pe nebuna care ne dictează programul de un an și ceva. Când era mică, era fix la fel, acum s-a mai potolit cu 0, 000001%, deci există speranță. :)) Cu toate astea, iubesc enorm diavolul meu cu blană. 😀
cu 0, 000001% mai cuminte???? Doamne, ce fericire!!!!!! 😕
Ce pufosenie draguta!
Nu numai comic, dar si cunoscuta senzatia…! Noi avem 2 pisici recunoscute, Kiki si Peti, plus inca una, Ciufi (adica ele) si pe parcurs, a fost Mozart iar mai nou, Papillon, (adica ei). Cele doua, nimic mai linistitor, 3-4 a.m. dupa calaritul patului si maraiturile clasice, isi incep show-ul de “iese pe usa intra pe geam”… si tot asa…iar cand, intr-un final se plictisesc iar soarele este de mult pe cer…se lasa la culcare!
sper sincer că ai curte 🙄
Diavolita Mihaela… Am avut si eu un Tom tot cam asa… cu tot tacamul: miorlait dimineata, urcat in pat sa ne controleze… a fost bine educat, la maturitate nu se urca in pat, nici pe scaune, avea locul lui… nu a muscat nicodata, raspundea la comanda “nu-i voie” ca l-a invatat Dan, si nu s-a urcat niciodata pe masa findca nu a primit niciodata de mancare cand mancam noi. Dar a tanjit teribil dupa aer liber, asa ca l-am donat parintilor mei care stau la casa cu curte si gradina si e foarte fericit. Am scris alta data despre cum citeste cu tata ziarul si se uita la fotbal :)))))))))
dadada, îl cunosc deja pe Tom, ce motan exemplar! 🙂
Sambata a plecat spre Raiul pisicesc (sper!) pisicuta mea, la aproape 20 ani. Arata exact ca Mihaela, iar ce-ai povestit am trait intocmai in urma cu multi ani. Defapt, pana pe la 8-9 ani ai lui Mitzi a mea:). Mi-a picat cam greu ce-am citit, recunosc. Sper ca durerea asta sa se atenueze cumva.
Exact aşa era şi motanul nostru astă toamnă, când era pui. Din fericire, e la curte, la ţară, cu spaţiu de consumat energii şi avea şi motanul bătrân al casei cu care se juca toată ziua (cel mare a întinerit efectiv în zilele alea, era un spectacol să vezi un alpha male de 8 ani cum se joacă cu un ghemotoc din ăsta).
Și noi am fost sclavii lui Tess, similară în comportament cu Mihaela (a noastră avea însă în fișa postului și retapițatul canapelei/ fotoliilor și franjuratul perdelelor). Vara asta face 3 ani, dar de când a început să meargă juniorul, până și ea a devenit sclava lui – de câte ori îl vede că se apropie ori o tulește cu viteza luminii, ori dacă știe că nu are scăpare se oprește și leșină ca o divă și stă așa nemișcată până trece pericolul 👿
Pai … orice fapta are si rasplata, nu?! 😆
Haha 😆 Mi-a placut mult articoul. Ai descris perfect o zi din viata unei pisici. Motanici al meu tocmai ma pandeste cum tastez si se gandeste intens daca sa sara sau nu. Momentan am scapat pentru ca l-a distras o gaza.. gaza pe care daca nu o prind EU, ma va tine treaza la noapte ca pisu’ meu dragut sare dupa ea. Si daca sare dupa ea, darama chestii si.. uff.. cata treaba au si pisicile astea :))
eu nu sunt convins ca la ora aia de dimineata voi mai dormiti.
scria undeva ca intre sase jumate si sapte e cea mai buna ora pt a face … pt a face… ce trebuie.
acum, ma gandesc io ca probabil o deranjao si pe biata aratare oarece gemete, scartaituri, nu stiu… o avea si ea un suflet, cine stie ce-o gandi, ce si-o presupune…
of topic
de la inceput recunosc ca sunt cam prost si nu stiu multe lucruri mondene.
de exemplu.
citesc , pt ca altceva la ora asta nu am ce face ca afara ploo, ca numita zavoranu oana a fost la o sedinta de shuuting in maladive.
shutingu ala e un fel de footing, ca habar n-am?
nu stiu deoarece eu sunt cu kant, cu hegel, cu tache, cu haidegger, maruntzisuri dastea.
repet, recunosc ca sunt cam prea prost.
recunoașterea e primu’ pas (see AA); ești pe calea cea bună!! din proprie experiență vorbesc! numa’ nu știu cîți pași sunt! io-s pe la 1 și 1/3 deja 😐
Parca la inceput ziceai ca-i anti-stress si anti-depresie…In orice caz, toate gagicile pe care le-am cunoscut si aveau numele asta erau beton, adica aratau super. La una am fost si eu sclav fo’ cativa ani buni (unrequitted love, stii?). Cum a zis Itic dupa ce l-a batut KGB-ul si depana amintiri cu Strul de la Auschwitz, ‘ce vremuri, do’me, ce vremuri…’Io va doresc rabdare si tutun…(ca tot ii asta jurnalu’ de cazarma…) One love mi black pipl!
păi și acum zic la fel 😉
Poate nu mă crezi, dar mieunatul e pentru oameni, că pisicile nu miaună una la alta, e o formă a lor de a cere ceva etc. Acu, dacă ai adoptat pisic, era de asteptat si de asumat astea, nu?
Titi,Miti, Piti, Pufu, Rita , Mita…………am mai auzit , dar……………Mihaela ?De unde ideea ?Oricum , interesant !
Ia sa vedem insa ce avem……………
-calitati -dragalasa ,lingusitoare ,jucausa ,mare vanatoare ,te scapa de energiile rele (se zice ) ,buna cataratoare ,pufoasa ,
-defecte-lacoma ,razbunatoare ,tradatoare ,cersetoare ,hoata ,obraznica ,santajista ,profitoare, razgaiata …………..hmmmmmm……..or mai fi ?Gasiti voi !
,,Ii dai nas lui Ivan si se suie pe divan,,spune proverbul.Nu-i trebuie decat un deget si iti ia toata mana.Nu lipseste mult si devine stapana.Stapana pe casa , pe suflete , pe toti si toate.Dar…ia intoarce-i spatele !Scuipa, zgarie,se zbarleste si e gata sa iti scoata ochii.
O fi bine, o fi rau, stie numai D-zeu!
Sa o stapanesti sanatoasa, Simona!
“Să îi stăpânești sănătoasă, Mihaela”, așa e corect. 😎
Pisica se invata in ani de trai in comun, fecare etapa din viata ei aduce ceva nou si are talentul de a nu te plictisi niciodata. Daca in primii ani e bezmetica si te ameteste cu energia ei si jucatul dracesc, ajunsa la maturitate da dovada de desteptaciune si echilibru si comunicare. E un animal tare complex si aduce cu sine un univers intreg.
Draga Mihaela, si Dumi era asa cand era mica. Care Dumi? Dumi, stapana mea. Vezi? Eu recunosc asta. Acum are 7 ani, e batrana, doarme, zgarie mocheta si scaunul de birou, miauna pana ii dai mancare umeda si o lasi sa doarma la tine in brate. Atata. O sa cresti si o sa vezi ca e bine sa si stai linistita. Pana atunci, Dumnezeu sa ii ajute pe ai tai sclavi 🙂
Atît de mică și cu-n limbaj așa futut? Să sperăm că nu se mărită mai tîrziu cu vun ghepard musulman de prin nigeria căi umflă ăla botu și curu!
ești tu prea pudică, e un limbaj normal, de pisică relaxată
Din jurnalul motanului meu de București
La 5 dimineața ma trezesc. Casc ochii mari si decid ca este bine sa ma intind languros peste sclava mea care doarme prea bine. Sunt ușor, doar 7 kilograme. Ma duc la usa apartamentului si scot cele mai sfâșietoare miorlaituri. Acus ma taie. Se trezește si ma bodagane adormita. O ignor strategic pana se întoarce in pat fericita ca am tăcut. E asi! Cum sa doarma si eu nu? Iau un șoricel si il pasez delicat in pantof apoi o incaier pe sormea, evident peste sclava mea. Dupa ce jucam tontoroiul pe spatele ei sigur se trezește. Imi iau portia de scărpinat cand ea inca e pe jumătate adormita. Sunt insistent. Nu conteaza ca nu prea are chef. Pentru ca dimineața sa fie completa ma asez la pe bluza ei pregătita de ieri. Isi ia alta oricum.
Am mai scris despre motanul Tomi,birmanezul nostru destept si frumos care ne-a parasit la varsta de aproape 18 ani 😕 Motan mai educat ca el nu cred ca vom mai avea vreodata…….imi amintesc cateva dintre intamplarile care au contribuit la educarea lui in timp: cocotatul in pomul de iarna cand avea cam 8 luni iar eu intrand in living si vazandu-l deja la jumatatea pomului am tras un tipat de nu i-a mai trebuit in veci catarat in brad,cataratul pe perdea pana sus la galerie 👿 la fel,am tras un tipat de nu s-a mai urcat in veci pe perdea,nu se urca pe masa niciodata puteam sa lasam fripturile lumii pe ea ca nu avea nici o treaba cu ele,dar cel mai mare cadou pe care a putut sa ni-l faca a fost atunci cand s-a urcat pe colacul wc si din momentul ala a facut pipi numai in wc cu jet direct in apa ! nu credeam ca este posibil asa ceva mai ales ca nu l-a invatat nimeni asta….si lucrul cel mai important NU A FOST CASTRAT! nu a fost nevoie sa facem asta deoarece cand ii venea de pisici se urca pe colacul wc si tragea cate un jet scurt de parca ziceai ca are prostata si nu mai poate retine urina,ce mai “hai” a fost si cu fazele astea pana sa ne prindem ce sunt ele de fapt,marcari de teritoriu, credeam ca s-a imbolnavit motanu` 😉 Acum avem un boschetar gasit si salvat din boscheti,asa cum am mai scris pe aici,car la saci cu nisip de cate 10 kg de ma spetesc pana la et 4 fara lift ,lucru pe care la primul motan nu l-am facut dar de! daca am vrut din nou matza am capatat ce am cautat! are 3 ani dar deja stie din tonul meu cand nu are voie sa faca cate o traznaie,mai bine spus cand nu are voie “sa persiste” in traznaia respectiva ca de interzis total nu prea are el treaba! Multa bafta si rabdare in convietuirea cu Mihaela va doresc!
Am avut si eu un motanel care facea pipi la wc. Falconete 🙂 Lumea zicea ca inventez daca pomeneam despre apucaturile lui civilizate… si tot asa: nu l-a invatat nimeni 🙂
Eu le-am invatat pe toate ale mele sa faca la tavitza cu..hartie tocata de la tocatorul de hartii ( orice birou din orice firma are asa ceva) nu costa nimic, usoare, supercurate…
Sa-ti povestesc si eu peripetii cu Sheilutza mea. Eu am emigrat, Sheilutza a ramas in Romania la mama si la tata. Bun. Si vin eu din Strainezia de Craciun, dupa vreun an jumate de absenta.
Aia mica cum ma vede- vaaai miiirrraaauuuu, ki ki ki- cu mare repros. (Asa face ea- ki ki ki, cand se alinta sau cand nu-I convine ceva). Sta un pic la mangaiat, dupa care se cara prompt. Ma rog.
Urmatoarele zile, de fiecare data cand incercam sa o mangai, incepea sa dea din coada a nervi si sa fuga. Ceea ce eu am tradus ca “N-am chef acum”. Si am lasat-o in pace. Azi asa, maine asa. Pana observ ca se uita la mine foarte suparata, si mai facea si ki ki ki din cand in cand. Mi-a explicat maica-mea pana la urma ca ea nu era lipsita de chef de jucat, ea voia sa fug dupa ea si sa ma rog de ea.
Si uite asa am avut cu pisica un conflict gen : “Draga, esti suparata?” “Nuuu, n-am nimic”. “E;n-are nimic”
Cine n-are probleme, isi face. Daca intr-o zi n-ai sa mai poti suporta ,te sfatuiesc sa-ti aduci in casa si soacra.
Prietena mea din copilarie are 6 Mihaele fiecare cu alt nume. Si fiecare cu programul ei incarcat si plin de munca. Evit din rasputeri sa o vizitez acasa ne vedem doar in oras, ma chinui prea mult dupa aceea sa ma curat de tonele de par de matza care se prind miraculos doar de hainele mele …
Este o stapana de sclavi pretentioasa, dar atunci cand vine si ti se aseaza in brate si incepe sa toarca usor, sau cand intinde una din labute sa te atinga pe fata, cum este? Trebuie sa luam totul la pachet, este o oferta.
Am gasit pe internet ceva de genul:
Catelul spune: cei cu care stau ma ingrijesc, imi dau de mancare si se joaca cu mine. Cred ca cei cu care stau sunt niste zei.
Pisica spune: cei cu care stau mai ingrijesc, imi dau de mancare si se joaca cu mine. Cred ca sunt o zeita!
Nu e vina ei, e vina voastra 👿 …
Am ( ma rog, slujesc la… 🙄 ) 7 ( da, sapte pisici) si regulile sunt clare: fara usi inchise , mai ales la dormitor – e placerea lor sa doarma alaturi de sclavii din dotare..
Cu muscatul se termina dupa ce mai cresc putin, ale mele nu au mai muscat nici una dupa ce au crescut. Si dimineata dorm de rup patul, crapa alene o pleoapa cand suna ceasul da’o inchid repede la loc sa nu le cauzeze, sa nu faca riduri de la trezitul de dimineata…Deci tot miorlaitul matinal este numai si numai pt ca ii e foaaaarte dor de voi dimineata…incercati s-o lasati cu voi – s-ar putea chiar sa nu doarma cu voi in pat – dar nu suporta sa fie “umanii”in casa si ele sa nu-i poata vedea/verifica cand au chef 😆
Foarte bun articolul!
in primul rand ca eu nici macar nu as indrazni sa nu las pisicosenia sa doarma cu mine. 12 ani am avut blanos si adormea doar dupa ce punea capul pe umarul meu .
trebuie sa fie tare traumatizata micuta,cu as asclavi total neascultatori.
in al doilea rand treaba cu muscatul dispare dupa castrare,si eu am avut maine demne de certificat medico-legal vreun an. eu am avut balnos,nu l-am castrat si a avut aceeasi nefasta 7 ani, pe care a si pazit-o cand a nascut.
deci e clar numai vina voastra. vreti sa se surmeneze la ce program incarcat are ? unde nu mai pui ca mai trebuie sa aiba grija si de voi,sa va educe………offfffffffff
Eu o sa las asta aici: https://www.youtube.com/watch?v=PKffm2uI4dk
Iar eu o sa las asta : https://www.youtube.com/watch?v=3IEwhphbD_M
Şi, apropo de sterilizare, eu zic să vă mai gândiţi. Pentru argumente, urmăriţi episodul “Buck can do it” din serialul “’Married With Children”. 😀
Si pe noi ne are o pisica, numita ,,copilul blanos” sau ,,sora blanoasa a Anei”. Usi inchise nu mai sunt in casa iar dimineata miauna cu fix 5 minute inainte sa sune ceasul. Doarme in pat cu fiica-mea,fura paiele din pahare si,in ultimul timp, foloseste ca suport de carte sau caiet cand invata sora-sa umana in pat. Eu nu am vrut niciodata un animal in casa, dar un am putut rezista rugamintilor fetei. Iar acum chiar imi pare bine ca o avem.
Eu cu cainii am ce am, ii iubesc de mor, dar pisicuta ta e super dragalasa :))
(edit admin)
Nu imi place deloc stilul tau voit sugubat. Oricat te_ai stradui nu esti la inaltimea Simonei Catrina Zau ca nu ai haz delo la scris. Pisicuta e dragutza, evident
la “nu-mi place” merge perfect “nu mai citi” 🙂
Ale mele au perioade când le apuca pisatul peste tot…mai ales în pat, intre perne sau direct pe plapuma mea. (fetițe și sterilizate) S-au pisat câteva zile la rand prin plapuma, prin cearceafuri, prin saltea…si am tot spălat la mașină tot ce am putut și nu mai aveam cu ce sa ne invelim și am dormit acoperiți cu niște prosoape de baie.
Depinde de la feline la feline…acum multi ani am fost sclava unor suriori/fratiori…lucram de noapte in perioada aceea si ajungeam acasa la 7 dimineata.Terenul preferat de joaca? Patul si camera unde incercam sa dorm. Da-i afara…miorlaiau,ii bagam inauntru..se jucau,iar da-i afara,iar inauntru si dupa o ora reuseam sa adormim cu totii fericiti.
Felinele pe care le detin acum :
Pisi 😮 doamna rafina de 8 ani, nu a scuipat decat odata in viata ei (iar atunci in somn- m-am spart de ras,avand in vedere ca doarme langa perna mea), ma trezeste doar daca ii este extraordinar de foame si atunci lipindu-si nasul de nasul meu, miorlaie cu strasnicie cand ii este foame dar de altfel sta demna cand primeste mancare, sare pe clante ca sa deschida usile, bea apa de la chiuveta, se duce in vizita la mamaie coborand pe scari si cand vrea acasa o aduce mamaie cu liftul pana la mine la etaj si este disperata sa stea la mine in brate
Felix (motanul surorii mele pe care il lasa la mine cat timp este plecata la munca,in timpul zilei) : l-a batut Pisi de i-a sunat apa in cap. Motanul eunuc cat timp este la mine, nu cere de mancare,doar rupe tapetul de pe hol,mai cere mangaieri de maxim 15 secunde dar doar asa pe la barbie ,doarme si se sperie si de umbra lui.In schimb aude cand vine sor’mea acasa si atunci sa vezi concert. Urca si coboara pe scari (insotit ).
TITI ( vedeta familiei- opusul lui Pisi in comporament)…o boschetara de un an care din momentul in care a pus labuta in sufragerie a facut legea(cat era de mica a batut celalte 2 pisici atunci cand am adus-o), facuta pe vremea foametei (miauna de zici ca o jupoi cand vede recipientul in care le tin mancarea si mananca orice, oricat -Pisi sau Felix doar ,,bobite” sau poate un pic de ficatzel…asa de ,,pofta”),cu tentinte sucidare (am gasit-o pe pervaz de cateva ori), apucaturi de rugbist( cand a vazut ca m-am trezit, direct placaj pe stomacul meu). In schimb, a invatat de la Pisi sa sara pe clanta ca sa deschida usile si sa bea apa de la chiuveta. Iar Pisi pt Tziti … 😮 😮 😮 daca o cert pe Tziti sau Felix o ciufuleste sare la bataie. Pisi e Pisi..ma jucam cu tata intr-o seara si s-a lasat cu chiote si a sarit Pisi pe tata ca sa ma ,,apere”…Eheee sunt mult de povestit despre pisici…O sa-i treaca si pisicii tale chestiunea cu muscatul daca o ignori.
In momentul in care ,,fetele” mele mi se pun in brate cu forta sau nu si incep sa torca mi se umple sufletul de bucurie . Scuze pentru comentariul extins
Cunosc viata asta de sclav (la stapani ma refer)! Imi amintesc de pisicile mele cand erau pui. Pe prima, din cauza muscatului, am daruit-o cuiva (nu m-am putut obisnui sa-mi vaneze continuu picioarele si sa verific mai intai daca nu e pe undeva la panda)….Asta cu muscatul trebuie rezolvata din timp, dar sincer nu stiu cum….
A doua pisica- actuala- are un cu totul alt temperament. Desi e vioaie si un excelent vanator, nu ataca niciodata, decat poate daca e hartuita la maxim sau are o zi proasta. E, bineinteles, stapana casei si a noastra, o splendoare.
Sunt minunate, recunosc, si sunt la fel de diferite ca si oamenii. Crizele alea de “dementa” sunt perfect normale (a mea le are dupa ce se usureaza la litiera!!). Dar nu e in regula sa te composteze toata ziua si sa-i raspunzi cu dragoste:)
Pentru Nic 🙂
http://theoatmeal.com/comics/cats_schrodinger
Am o pisica ( gasita pe strada, mica, pui, inconjurata de caini care voiau sa o atace) de 12 ani. Am hranit-o cu biberonul mult timp. Pot spune ca am crescut si maturizat impreuna. Vreau sa te pun in garda. O pisica care zgaraie usa, iti va da posibilitatea cand va fi mai mare sa faci schimbari de tamplarie in casa, incepand cu usile interioare (asta daca ai usi de lemn). Ce este mai grav, de fapt foarte grav , e treaba cu muscatul. Desi tinem la ea si-i facem toate poftele, pisica musca si nu numai ca musca, ataca. Cand e mica nu-i mare problema dar mare, e pericol. Acum 2 ani nu stiu din ce cauza ma ataca si ma umplea de sange (musca, zgaria) incat mi-era frica sa stau singura cu ea. Ma scapa de ea iubitul. Nu m-am indurat sa o duc undeva(padure…oriunde). Nu poate cuvantul scris sa exprime gravitatea situatiei. Daca ai vazut o puma, un tigru, orice felina(ca asta e si pisica) cum ataca si mai ales cum se bate..atunci poate iti faci o idee.Mi-era frica la un moment dat ptr. viata mea. Sa sti ca nu exagerez. Da, o am si acum in casa si ma condamn mereu ca nu am puterea sa o dau sau duce undeva. Am picioarele 5 luni din 12 zgariate, incat nu pot pune o fusta sau rochie pe mine.:)) In fine, nu cred ca o voi “arunca” dar mereu o sa imi fac mea culpa ca sunt asa de slaba. Cat e mica repet, atentie la muscaturi. Cauta, daca ai timp, pe net cazuri similare cu ce iti povestesc ca sa-ti poti da seama ce vreau sa-ti spun.:)
Am râs cu lacrimi…comportamentul pisicilor mele când erau pui (universal valabil) . Ale mele plusau cu alpinismul pe perdele (până au crescut nu am schimbat perdelele rezistente de Pașcani ) sau pe piciorul meu. Dupa 7-8 ani contiunua cu tropăitul prin casa dis-de-dimineață , plus miorlaielile sfâșietoare până desfac plicurile de mâncare . Cu mâțe in casă nu te plictisești niciodată
https://video-fra3-1.xx.fbcdn.net/hvideo-xta1/v/t43.1792-2/11391058_10153439282386661_1309928927_n.mp4?oh=60f8cb74abac251a95178547c04ce28a&oe=558BF412
Poate ajuta 🙂
E super dragut jurnalul Mihaelei, am ras cu lacrimi, in vreme ce matza mea isi ascutea ghearele pe piciorul meu. De aici lacrimile.
Sunt delicioase maimutele astea blanoase, iti pun zambetul pe buze mereu. A mea cand era mica a facut o faza usor traumatizanta pentru sotul meu, daca si dupa 5 ani o povesteste: eu eram la birou, el acasa, matza proaspat adoptata zburatacea prin apartament. La un moment dat: liniste. Se apuca omul sa se uite prin dormitor, in pat, sub pat, in sifonier, in living, ridica canapeaua, o muta, in biblioteca, scoate cartile, nimic. OK, ne uitam in celalat dormitor, aceeasi poveste, pat, sifonier, ia si baile la rand, nimic
Bucatarie: dulapuri, nada, zero pisica. Panica, panica! Vine nebuna acasa si o sa isi caute matza, unde e matza? Ma rog, a fumat vreo 50 de pachete de tigari, isi pregatea speech-ul in vreme ce se gandea: o fi iesit pe langa mine cand am coborat la magazin? Dar chiar asa chior sunt, sa nu o vad? Ce naiba ii spun Claudiei, cum sa ii pierd matza?
Dupa cateva ore, era deja asudat si cu nervii in pioneze, cautase deja fiecare coltisor din casa, mutase mobila, aranjase si hainele in sifonier, ii cad ochii pe un ghiveci pe care il aveam pe un pervaz, in hol. Ha? Ce sa fie oare? Pisicaaaaaa! Pisica ascunsa in ghiveci (erau nu-s ce tufe pe acolo, nu ma pricep la plante), proaspat trezita, senina, de parca nu s-ar fi auzit strigata de sute de ori. Meow!
Cred ca a plans de bucurie ca a gasit-o, dar nu vrea sa recunoasca 😆
[…] fericire pentru fraieri, nu mă apuca damblalele decât de vreo două-trei ori pe zi. În rest, sunt foarte de treabă și îi urmăresc pas cu pas prin casă, să văd eu tot-tot-tot-tot ce fac și să-mi bag nasul […]
Şi pe răposata mea o apuca foamea de cabluri. Cel mai mult îi placea cablul coaxial de la TV. Odată la 3-4 zile apăreau purecii pe sticlă sau imaginile duble. Nici apa cu piper şi zeamă de lămâie pulverizată pe cablu nu a avut şanse de izbândă (asta fu soluţia ideală împotriva pipilicilor de căţei de pe la roţile maşinii), Până la urmă, s-a oprit brusc şi nu a mai ronţăit nimic. După minuţioase cercetări, am descoperit şi motivul pentru care se oprise aşa brusc: a atentat la cablul de alimentare al frigiderului. Cred că nu a apucat să simtă pe deplin gustul fenomenal al celor 220 de volţi, deoarece cablul nu era ros complet… În orice caz, am felicitat-o pentru faptul că a renunţat la acest viciu fără alte complicaţii. Ah! Şi nu te speria! Răposata a trăit 14 ani, fericită, până la adânci bătrâneţi (până în vara lui 2013). Păţania a fost prin anul 2002.
[…] P.S.2 Altă filă din jurnalul meu-capodoperă aici. […]