Mihaela Superba de Catifea: “Azi noapte am izbit o mingiuță de ușa sclavilor, a fost minunat!”
Bună ziua, voi ce mai faceți? Eu sunt mai aglomerată ca oricând, lucrez și de zi, și de noapte, cred că sunt workaholică. Azi-noapte, de exemplu, am izbit o mingiuță de ușa sclavilor mei, până am obosit.
E din ce în ce mai greu, cu atât mai mult cu cât am reușit să iau în posesie teritorii care, până de curând, îmi erau inaccesibile. Blatul din bucătărie e unul dintre ele.
Cum se apucă sclavii mei să-și pregătească ceva de haleală, cum se aude un tropăit furtunos pe blat. Sunt eu, care vin în galop, să-mi bag botul în mâncarea lor. Mi-aș băga un pic botul și în flacăra de la aragaz, dar nu prea mă lasă ăștia, își permit s-o ia pe sus pe Majestatea Mea și s-o dea la o parte. Sper să reușesc într-o zi să aflu ce miros are focul ăla, sunt foarte-foarte curioasă. Chiuveta din bucătărie e cea mai mare fericire pentru mine, îmi place să mă arunc în ea și să ling apa de pe-acolo, iar, când unul dintre sclavi spală vase, stau acolo, pe margine, ca scaiul. Trebuie să miros, să văd și să știu eu tot-tot-tot. Sunt disperată să-mi bag nasul ăsta negru în toate.
Nici când se așază la masă nu-mi las sclavii să respire. Țup repede și eu, să mă bag în farfuriile lor. Nu mă las până nu-i fac să mă închidă puțin în altă cameră. Acolo, explorez superficial, după care încep să miorlăi la ușă, ca și cum m-ar tortura un violator sadic de pisici. Sunt o pisică foarte miorlăicioasă. La maximum 0,001 secunde de când mă ia senzația că s-ar putea să nu-mi convină ceva, încep să mă miorțăi.
Dimineața, sunt capabilă să miorlăi ore, până îi conving pe sclavi să-mi dea drumul în dormitor, ca să ne mușcăm și să ne zgâriem. Întotdeauna cei care cedează sunt ei.
Am cel puțin 2 crize pe zi în care mușc și zgârii tot, alerg ca o descreierată, sar și mă comport de parcă aș fi turbat. Acum câteva zile, am avut o criză de-asta fix când veniseră în vizită părinții sclavului Nic. I-am făcut de râsul-râsului pe sclavi, m-am purtat cât am putut eu de urât cu oaspeții, sunt foarte mândră că am reușit să fiu execrabilă de la începutul până la sfârșitul vizitei, sper să fi rămas oamenii cu impresia că sclavii au o pisică-psihopată.
Ceea ce ați văzut în fotografia de mai sus este privirea mea mirat-nevinovată, pe care sclavii, inspirați de reclama asta haioasă, o numesc “Ce-am la gură? N-am nimic la gură”.
Iar asta, de mai jos, e privirea mea de șefă arogantă:
Mai folosesc privirea asta și când sunt în război cu arma de mai jos.
Cu ea îmi pulverizează sclavii apă în ochi când sunt turbată și nu mă opresc din mușcat. Uneori, fug doar când o văd, alteori, după ce mă gândesc bine-bine de tot, decid că e mai important pentru mine să mușc decât să nu fiu udată. Prin urmare, strâng ochii cu încăpățânare și… harști-harști, continuu să mușc. Alteori, sunt de-a dreptul nesimțită și mă bat parte-n parte cu chestia verde, dau cu labele compulsiv și mă uit urât.
Ieri am descoperit un loc mișto, din care pot să privesc apusul.
Sunt o pisică romantică, ce miorlăiala mea!
Și zbor. Mă rog, am reușit o singură dată să zbor, cu o cutie de șervețele care era pusă pe un covoraș d-ăla de masă. Cred că e fermecat covorașul, ca al lui Aladin, doar că i se consumă repede farmecele, că m-a dat cu curul de pământ la doar câteva secunde după ce îmi luasem zborul. 😛
Mno, cam astea sunt noutățile, deocamdată vă las, că vreau să mă urc ca o nesimțită pe unul dintre sclavi și să mă culc vreo două ore. M-a rupt mingiuța aia cu care le-am dat în ușă azi-noapte.
Semnat,
Mihaela, Dragostea mea
P.S. Am impresia că sclavului Nic i-a crescut o coadă neagră, ia să vă uitați cu atenție la poza de mai jos.
P.S.2 Altă filă din jurnalul meu-capodoperă aici.
P.S.3 Pentru că sunt foarte jmekeră, am dat și primul meu interviu azi, tot unei pisici, logic. Aici.
clar! matei tale ii trebuie un psihoterapeut :)) si, in curand, si voua
dimpotrivă, nouă nu ne mai trebuie, că e antidepresiv curat, bio, cu blană 😎
@ Simona Ce cauta acolo acel “bio” ? Daca-i vie si nu-i vreo dracovenie din plus, e clar ca-i bio ! Ma rog, fie si asa : bine ca nu-i de mancare …
@Florin: Ăăă… era o glumă? 🙄
Eu stiu o vorba buna: poti convinge o pisica sa faca doar ce vrea ea! Succes
Si cand o apare un copil sa vezi distractie.
pe dracu’ romantica, tu cu apusu’ tau … stiu prea bine ce se ‘ntampla cand iti iei coada aia stufoasa genu’ pamatuf. nice try 😀
ce se întâmplă când apare coada aia? că eu nu știu… 🙄
E semnalul clar pentru o urmatoare miscare imprevizibila, de obicei de atac sau saritura (in gol)… e un cocktail de concentrare, iritare si pregatire de atac. 😀
Asa ca atentie la geam, la vrabiutele de afara… etcetera. 😀
Aveţi nervi buni dragilor!
Dacă mi se cocoţa mie pe masă, zbura de la etajul 6. Fără planor.
Am si eu o Mihaela pe nume Piranda, in varianta McDonald’s, si cel mai tare era cand, inca slaba fiind, zbura de pe biblioteca direct in capul musafirilor. Mi-a facut, intr-o zi, si un semn la gat de zici ca abia ce dadusem streangul jos dar cea mai tare faza e cand m-a zgariat in forma cumva cu dublu D, de la Diana Duca. Atunci am stiut sigur ca-i a mea!
😆 😆 😆 da’ de ce s-a îngrășat așa? așa se îngroașă toate? 😮
“Ce-am la gură? N-am nimic la gură”.:))) mai stupida reclama nu exista! My fav!
Mihaelo, esti beton! Keep it like that ( si varianta romana se accepta)
e fff funny reclama aia 😎
Looool,cand isi face coada pamatuf,adica se stufoseste-zbarleste e pozitie de atac 👿
Fazele cu “fac numai ce vreau eu,cat si cand vreau” le cunoastem foarte bine de la motanul nostru boschetar 😆 ehe dar uite ca si-a gasit si el un nas! 😈 nepotica de doi ani care ii face viata mai linistita in sensul ca-l oboseste atat de tare toata ziua de nu mai are chef de facut nazbatii si de alergat ca bezmeticu` 😈
😆 😆 😆
Prima poza imi place cel mai mult!!! 😉 😀
da, e cea mai frumoasă poză a ei, soră-mea i-a făcut-o 😉
Cele mai proaste, schimbatoarele alea rotative Revoshift de la Shimano. O alegere neinspirata.
bine că ești tu deștept, nici nu știam ce-s alea, a trebuit să-l întreb pe Nic
ce-s alea frate ? 😳
d c vb codificat? 😛 🙁
E superba mata ta! Noi avem acum o problema; cat timp a invatat pentru bac, Ana se trezea la 5 si jumatate. Evident, Sicapis, care doarme lipita de ea, avea acelasi program. Bacul s-a terminat dar noi nu mai reusim sa resetam ora de sculare a pisicii. Asa ca, la 5.30 miorlaie de parca are coada in flacari. Si trebuie sa-i dau lapte. Chiar daca ii pun lapte in castronel de seara, nu-l vrea pe ala.
Auuuuch … povestirile tale se transforma subtil in povestirile mele despre pisica psihopata. Dincolo de invelisul foarte amuzant in care prezinti intamplarile, desigur :P. Am avut o pisica (identica la aspect cu Mihaela), care s-a transformat treptat, dintr-o mata mica, zbanghie si haioasa, intr-o bestie psihopata. Nu mai putea primi pe nimeni in vizita datorita atacurilor ei, nu mai exista nicio metoda sa contracaram atacurile – pur si simplu nu se speria si nu se lasa impresionata de nimic (a se vedea sprayul cu apa care deja nu o mai tine la distanta :P) . Singura cale era sa cedez si s-o las sa ma muste si sa ma zgarie pana ii treceau dracii – numai ca crescuse, si cam rupea carnea de pe mine. Asa incapatanare, insistenta si spirit de kamikaze nu am mai intalnit la nicio fiinta pana acum 😀
Mno, poate aveti voi mai mult noroc …… bafta!
a noastră nu e incontrolabilă decât de 2 ori pe zi, pentru o perioadă scurtă. iar în ultimele zile chiar s-a mai potolit destul de tare, predomină de departe episoadele cu iubire și sfâr, sfâr…
Simona, cauta o cutie un pic mai mica decat Superba de Catifea si las-o ca din intamplare langa laptop, cand aveti de lucru. Va fi prea ocupata cu indesatul in pomenita cutie ca sa se mai urce pe tastatura 😉
Ah, da! Asta ar trebui să funcționeze! O cutie goală de șervețele, din aceea cartonată și cu o fantă îngustă pe partea de sus, face minuni! Precum și oricare 2-3 cărți lăsate una peste alta lângă laptop, cât să fie cu 1 cm mai sus decât tastatura… 😀
așa? 😀
E clar: ori v-ati vorbit, ori Carla sta pe Drumul Gazarului si ti-a imprumutat cutia. Cinstit sa fiu, apreciez promptitudinea si frumusetea fazei.
Exact asa face si a noastra, zici ca-s surori 🙂
Aceasta postare m-a lamurit asupra unei dileme … oare de ce scrie Simona mai rar ? Evident, pentru ca are treburi importante in a o servi pe Ea, Superba, ca doar d-asta e sclava.
Dar intre timp a intervenit o noua dilema … cum de rezista vaza aceea albastra din prima poza fix unde sta fundul princiar al matzei? Cred ca a suportat-o doar pentru ca dadea bine in poza si o punea mai bine in evidenta. Pe Superba, bineinteles.
Simona draga, felicitari pentru nervii tari, ca sincer … de antidepresiv nu pareati ca aveti nevoie inca.
Vaza albastra nu am remarcat-o ca eram prea vrajita de Majestatea Sa, dar am vazut un ceainic suspect. Cum de i-a scapat Catifelatei?
@raluk: simona a fost și plecată, și răcită când era mică, da’ lasă că își revine ea…
@Teodora: ceainic? în pozele astea? unde? 🙄
In poza din bucatarie, un pic mai sus de ghiveci, nu e un ceainic? Sau e sticker? :))
Intrebarea de o mie de puncte este – de ce ai lapte praf Nan? Aveti sa ne dati vreo veste? 😀
pentru animală
Sa va traiasca si sa va bucurati de ea!
Cum era zicala aia?
Suna cam asa:Orice pisica poate fi invatata tot ce vrea ea!
da nu era mai bine sa va chinuie un bibiloi mic?
macar era facut de voi, nu de cine stie ce cotoi vagabond…
nu, nu era mai bine.
mulțumit de răspuns? 
hm…incep sa cred ca alergia mea la par de pisica e buna la ceva; datorita ei am scapat de un stapan pufos dorit maxim de restul familiei 😳
nu am vrea să scăpăm de nebună nici picați cu ceară, e antidepresiv curat
Mie chiar imi pare rau ca sunt alergica, pentru ca mi-as fi luat si eu o stapana 🙁 e bine ca pot sta pe langa ele cateva ore pana cand situatia devine insuportabila
@Teodora:
Încearcă cu un pisoi din rasa sfinx că n-are păr
Sau cu un alt animal fără păr
De exemplu cu un… om? :))))))
@ Belle d’Imagination Sunt mai mult decat urate cele sfinx. Nu as avea alergie, dar as avea traume sa vad asa ceva zilnic
@ Simona Sa te citez cu ce ai scris mai sus la comentariul cu bibiloi mic facut de voi? 😆 Pana una alta se aplica si la bibiloi mare nefacut de mine
negociem un catel , cica unii naparlesc mai putin..oricum, ca idee mi-ar placea si mie nu numai partii masculine a familiei ( am si avut multe animalute de-a lungul timpului) ramane sa rezolvam si aspectele practice ; curios e ca am crescut la curte si mereu am avut animale in jur ; alergia asta..de la locuitul in Bucuresti cred ca mi se trage ca nu aveam asa ceva pana acum vreo 10 ani..
Eu am avut un miorlait sado-maso complet negru!!! Pe numele lui de alint Fuzi!! Cam acelasi comportament de copil rîzgîiat !!
Crezi ca o faci de ras pe Stapana, te inseli, matzele sunt cele normale si se chinuie cu niste inadaptabili!
Si daca o mai pui asa in valoare cu articolelele tale nu te vad bine. Daca o lasi sa devina mamica, multe dosare de adoptie va trebui sa analizezi.
Simona, si restul, trebuie neaparat sa cititi carea “How to live with a neurotic dog” de Stephen Baker!! A scris si versiunea pt pisici. Aveam vreo doo copii, acum 10-13 ani, am trimis si la prieteni, detinatori de ciini sau pisici, succes garantat, veti ride cu lacrimi 😆
Se potriveste perfect cu stilul in care scrie Simona!!
Noi nu citim, noi traim. :)))))
simona 🙂 😆
au uitat-o (pe expresie ) sau erau prea mici.!
vine de la : ” noi muncim,nu gandim” de prin ’90 cu minerii si cu IMGB care ” face ordine “.
Haaaaa, Simona!
Da-te Prince!
Ian asculta:
Miu nostru batea de departe toate giumbuslucariile pe care ni le descrii despre desteapta Mihaela Superba de Catifea, dragostea voastra. In primul rand Miu era metis de siamez cu birmaneza, labute tintate cu alb, ochi de granit usor confundabil cu safir albastru de cer, dimineata, cam pe la noua, restul cafeole cu par scurt si bine infipt in piele, sa nu facem gresia cotet de nutrii ajunse la naparlire. N-am gasit alta rima. Prima incercare am trecut-o cu capul plecat, gen balesapo! (De cand cer diacritice mi-a iesit parul prin caciula, asa ca descurcati-va-ti si voi cumva! Eeeiiiiii!)
Prima faza a fost aparitia in peisaj.
Mi l-a adus Daniela sub cojoc, intr-un februarie geros de crapau pietrele si ouale corbului ca salariile, in mii si mii de farame, batea inflatia de-ti lua vazul si auzul, iar bancile se intreceau in a-si scoate activele si muschii in calea marii privatizari. Ea tocmai primise un rezultat negativ la o analiza mai cu schepsis, care bucurie mi-a facut-o si mie. Intra in casa, rebegita de frig si cu promoroaca in nas si deschide oleaca reverele cojocului. De sub barbie i se iti o potaita galesa, cu doua diamante albastre in loc de ochi, doua urechi cam mari pentru diametrul capului si un mieunat suav, plagiat din “O sole mio”, partea cu ritornella de la minutul 2:30, vezi https://www.youtube.com/watch?v=rCRm6XXo9kk.
Da, stiu, rime involuntare si mult copy-paste. Ce sa zic la aceasta propunere benevol obligatorie? Da, dragostea mea, adoptam voiosi dragostea noastra. Numai ca nu facuram recapitulatia datelor de intrare, asa ca inchiseram peste noapte usa de la baia mica. Baia mare se intelege ca e mereu inchisa. Asa ca dimineata ne-am trezit c-o pata minuscula, dar VIU mirositoare pe mocheta din dormitor. (Nota: N-a cerut in pat, probabil din motive!). A fost singura exceptie, restul atrocitatilor n-au avut conotatii olfactive.
Eiiiii, pai daca-i p-asa, se rezolva! Ceea ce care s-a lasat deschisa usa cu pricina. Pietricica aia speciala, cumparata la punga, ne-a scutit sa ciopartim presa scrisa, cum am auzit pe la alte case.
A doua faza a fost de Paste, anul urmator. Trebuia sa plecam de-acasa pentru doua zile. Dau cu zarul, dau cu bobii, dau cu Ewing, degeaba, nu gaseam solutie si pace. Imi sare in carca oferta unui coleg de serviciu (Drambei Cicerone, sotia Petronela, amandoi cam de prin Iasi, stateau si stau inca intr-o garsoniera din Titan, fara copii 🙁 … ma scuzati ca dau din casa … din casa lui, adica).
“Dom’ Profesor, lasati-l don’mle la noi pe Miu, stam acasa si mai avem o pisica in gestiune (wow! ce noroc pe capul Miului!), a sefei nevesti-mi. Mai mereu ne-o lasa pe weekend, acum avem pereche. Si avem mana buna (sic!), zic”, zice omul. Perdea franjurata, televizor zguduit pe parchet, tigai rasturnate de pe aragaz, delir cu ochi de safir, nu alta. Nu stiu urmarile privind eficacitatea intalnirii furtunoase dintre cei doi protagonisti, dar precis, daca era ceva relevant, mi se cuvenea o invitatie din partea sefei nevestei bunului coleg, macar asa, ca un caprit. Drept recunostinta pentru Cicerone n-am avut la indemana decat doua kile de tuica extrasa, in stil dambovitean, fix de la radacina prunu’ lui. Prunului meu, ca sa intelegeti! Uitarea e mama invataturii de minte, ceea ce care intamplare si urmarile ei s-au si sters.
A treia faza a fost cu petitul. Vecina de langa casa niciodata nu te lasa, chiar daca ai motan. Sau MAI ALES. Nici una nici doua, sa i-l imprumutam pe Miu sa-i … astaa …, cum se zice cand … infine … ea avea o pisica siameza (care traieste inca!) si recomandarea medicilor este sa aiba o nastere inainte de … astaaa, cum se zice … Nu ne-a parut o chestie nepotrivita sa oferim suport pentru … cum se zice … imi scapa, nush ce-am! Deci Miu vs Fetitza, asa se numea pretendenta. S-au scuipat (mai ales ea) si s-au zgariat (exclusiv EA) pret de doua zile. Pe scurt i-a cam dat fleet. A fost o lupta ca-n povesti, cu televizor cazut de pe comoda, cu perdele sfasiate (ce rochie iese din perdeaaaaa, ma lasiiiiiiiii!), cu alte tigai rasturnate, stiti de la faza 2oi!, Veselie mare! Dupa lupte seculare care au durat 2 zile, fuga de destin a luat sfarsit. Dupa 69 😆 😳 de zile 5 minunele isi faceau intrarea in viata, una mai frumoasa decat alta, care s-au imprastiat instant in teritoriu, fiecare unde a gasit perechea de sclavi personali. Una e prin Arad, dar nu ne rusinam: stie toata lumea ca avem o tara mica.
Faza a patra n-a vazut lumina ecranului. L-am dat pe Miu cu tot dragul si durerea aferenta, ofc, unei persoane in varsta, imobilizata in carucior, careia ii murise de batranete motanul ce-i fusese companie ani de-a randul. Dupa cateva zile am primit cateva fotografii din partea baiatului doamnei, in care Miu parea ca toarce in bratele noii sale stapane. M-am considerat un norocos, ca si el, dealtfel.
atentie cu geamurile deschise (intredeschise) la balcoane sau camera, vor sa vaneze vrabii .
mie 3 sau 4 mi-au cazut de la etaj ( etajul intai, noroc)
le-am gasit pe toate, dar nu usor .
una dintre pisici nu stiu cum a facut ca dupa ce a cazut afara de la geam, dupa 2 zile era pe acoperisul casei liftului ( bloc de 8 et). noroc cu femeia de serviciu a blocului care stia povestea si a venit si m-a anuntat. a iesit de sub un morman de fieratanii numai la vocea mea 😛
Aveti o stapana frumoasa, care va ia in primire cand ajungeti acasa, se joaca cu voi si va acorda toata atentia ei. Chiar nu inteleg unde este problema. Sa va bucurati de antidepresivul patruped , voi de el si el cu voi.
Un pic de reclamă mascată la tele*om nu strică niciodată.
Doamne, fere….pisica razgaiata ce e :))), ador seria postarilor cu Mihaela!
(edit admin)
Mihaela cea minunata! Adorabila!
ha! am si pisica neagra si papasan la fel!
1. Dacă e fascinată de apă, şi îi place, aş zice să profiţi de ocazie şi să îi mai faci băiţe, poate ajunge să îi placă să facă baie, acum e momentul! 🙂
2. În ceea ce priveşte focul, vine o zi, când va fi mai mare, şi nu o va mai interesa şi nici nu se va apropia.
[…] legătură cu animala ai cărei sclavi suntem am dori niște sfaturi. E vorba de Mihaela, Dragostea Ei, Superbețea von Catifea (în foto doar coada, că azi are o zi în care nu-i place cum arată și a refuzat să fie […]
Cum se numeşte paroda la pisicile acestea? Eu tot vreu sa-mi iau de pe “tocma” dar nu am gasit aşa pisica neagra cu ochii de culoarea soarelui 🙄
Se pare ca pisicile negre sunt la mare cautare 🙂 Misha al meu e negru, cu ochi galbeni, are 4 ani. Si ghici ce? E psihopat. Musca tot ce prinde si zgarie la fel. Si mai e si razbunator. Da noi tot il iubim.
http://www.boredpanda.com/funny-illustrations-when-my-cat-feels-sad-lingvistov/
Soțul meu a găsit o metodă eficientă de scos mâța din nebuniile mușcăcioase: Ce vrei tu? Să-mi arăți că ai colți? Păi, să știi că și eu am, ba chiar mai mari decât ai tăi. Așa că haț! mâța în brațe, labele blocate și harști! de-o ureche, nu foarte tare, doar până începe să se miorlăie. O dată, de două ori, de câteva ori, până învață. De la capăt a doua, a treia, a zecea zi….acum mai e nevoie de …reminder cel mult o dată pe săptămână. Cât despre pat sau orice alt loc din casă, întotdeauna unde-s doi, sunt trei. Mă rog, mai puțin în cadă…(după ce-a experimentat și-a concluzionat că nu-i fain să fii mâță udă…) .
[…] dat seama, în aceste 4 luni minunate, că dacă ești frumoasă, poți să ai cel mai mizerabil caracter, tot se vor găsi niște sclavi care să te pupe în fund de dimineața până seara și să-ți […]