Maimuțici în lupta cu inegalitatea
Nu știu dacă ați văzut vreodată acest experiment. E genial. Două maimuțici capucin sunt puse să execute sarcini simple, pentru care sunt răsplătite amândouă cu bucățele de castraveți. La un moment dat, una dintre ele începe să fie recompensată cu boabe de struguri (dulci, bune, apreciate de maimuțici mult mai tare decât castraveții, mmmm), în timp ce cealaltă primește tot castraveți. Reacția celei nedreptățite: aruncă castraveții în ochii cercetătorului și începe să facă crize de nervi. Iată mai jos și un clipuleț:
Mișto maimuțica furioasă, nu? Eu o iubesc! 🙂
Vaaai, e super tare maimutica suparata :)) o ador!!
Imi aduce aminte de mine cand eram prin clasa a II-a..dupa o lucrare la matematica unde facusem o singura greseala si luasem 9, iar “preferatele” invatatoarei chiar mai multe greseli si luasera 10..am hotarat sa protestez intr-un mod original: am stat toata ultima ora in picioare langa pervaz privind pe geam spre un univers unde exista dreptate 😛
ce dulceeeee! bravo ție, ai fost superdemnă, păcat că n-ai avut și niște castraveți la îndemână. a folosit la ceva protestul?
Din pacate nu m-a ajutat prea mult protestul, dar in perioada aia am invatat sa lupt pentru dreptatea mea pana in panzele albe 🙂
şi eu protestez mut de câţiva ani, de când m-a nedreptăţit vecinul de dedesubt. de câte ori ne întâlnim accidental la parter, la uşa liftului, eu îmi ridic nasul câţiva cm, iau plasele, bagaje, valize sau ce-oi avea de cărat şi trec sfidătoare pe lângă el şi încep să urc pe scări până la etajul 6. n-are decât să meargă singur cu liftul, fără mine ! 😎
Ce tare esti! 😆
Eu, cand eram mica, n-aveam curaj sa fac chestii dintr-astea. Nu ca acum as avea prea mult 😆
Multumesc pt aprecieri 🙂 Nu intotdeauna am asa prezenta de spirit, dar mai am momente cand prind curaj 👿 impulsurile astea se accentuau in sesiune, cand credeam ca n-am primit nota corecta (m-am dus in cel putin 3 cazuri sa protestez si am rezolvat numai unul, partial-adica n-am picat)
@agneswood-si eu mai cobor/urc pe jos si cate 7-8 etaje la spital daca vad ca asteapta la lift vreun/vreo coleg(a) pe care nu-i inghit :))
agneswood, cu vecinul betiv al blocului fac eu asa… un mosulet pasnic de altfel, dar tot timpul “afumat” 😮 nu urc cu el in lift in ruptul capului; risc sa ma imbat si eu pana ajung la etajul 7 😮
Întrebarea care rămîne e ce se întîmpla dacă nu exista zidul despărţitor între cele două maimuţici? Crezi că-i mai păsa de inechitate? Vai de curu lu aia cu struguri.
😆 😆 😆
Pai o mai pun de-o bataie, apoi se unesc si fac revolutie, si vor capata in mod egal struguri si castraveti, dar mai putini, ca tocmai le-a marit taxele 😉 . Apoi se lenevesc, ca doar nu merita sa te agiti si sa fii inventiv, daca tot e egalitate.
Pe cand un experiment asemanator intre Ponta si Sova?
N-o sa mearga identic. Maimuticile muncesc si sint retribuite. In cazul maimuticilor Ponta si Sova partea muncii, cea cu datul pietrei inapoi, trebuie eliminata. Le dam doar struguri si castraveti, asa, pe nimica.
Ce interesant.
Am sa va povestesc ceva ce s-a intimplat chiar azi: un coleg de la banca la care lucrez pur si simplu nu avea chef sa rezolve un dosar complicat, cu multiple ramificatii si implicatii. Pentru a nu il lucra, a gasit un pretext: nu poate vorbi cu clientul decit dupa ora 5, iar el nu lucreaza decit pina la ora 4. S-a dus la general managerul meu si i-a spus povestea. Dosarul a fost ”daruit” dupa cum banuiti mie! 🙂 Eu am vorbit frumos cu clientul pe care l-am sunat imediat (desi nu era in ca ora cu pricina) si am rezolvat totul. Nu inainte de o ora si ceva de munca destul de indirjita tocmai din cauza complexitatii dosarului. Dupa ce am rezolvat totul, am mers sa vad general managerul si (cum eu sint team leader si ma pot adresa direct lui) i-am zis ca, de fapt, nu ma deranjeaza sa rezolv cazul, insa ma astept ca sa fie (asa cum zice propaganda corporatista) team work. De fapt, lucrurile au fost in perceptia mea cam asa: e luni, nu am chef de muncit ca e complicat si stiu ca team leaderul va rezolva cazul in locul meu, deci…Am incercat sa explic ca asta contravine principiului atit de cultivat al muncii in echipa, ca nu am avut nici un fel de ajutor si ca am facut singur treaba care nu trebuia sa fie a mea. Rezultatul protestului meu? General managerul mi-a zis ca desigur ca am dreptate, ca asa ar fi trebuit sa fie, insa cind a luat decizia sa ma ocup eu de caz s-a gindit la profesionalismul si capacitatea mea de a face fata tocmai acestor situatii mai delicate etc.
Nu am avut nici un castravete sa il arunc dupa cineva, dar daca as fi avut, asa i-as fi bagat undeva colegului lenes…:
nici azi nu e târziu să faci un drum până la piață 😛
Cunoastem genul acesta de coleg… angajate in aceeasi zi (!!) trei persoane, facem treaba doar doua… a treia se face mereu ca ploua si cand m-am plans (dupa un an si ceva, ca n-am mai suportat!) superiorului, a zis ca “ea e mai aeriana, sa se integreze putin”. Replica mea: “dar cam cat timp ii trebuie sa se integreze? Eu si cealalta ne-am integrat destul de bine dupa vreo 2 luni….” Raspunsul superiorului: “Asa e ea…” Eu… speechless!
Eu nu inteleg un lucru : esti team leader si te poti adresa direct managerului, dar nu te poti adresa colegului? Ar fi fost lipsa de (nu stiu) diplomatie sa treci pe la biroul colegului, sa-i arati dosarul rezolvat si sa-i spui ca daca se mai intampla sa faca misto de echipa, te mai adresezi o data managerului? De ce naiba tot nesimtitii au de castigat? Eventual mai si rade diseara la o bere cu managerul pe tema asta. Iar tu vei fi aspru pedepsit cu prima ocazie pentru ca nu esti smeceher, pervers, duplicitar, pupincurist, lenes, mincinos (Auzi! Clientul raspunde dupa ora 5! Dar managerul a verificat daca este asa sau nu? Avea de dat un telefon, atat.)
Si sa-ti mai zic ceva, draga Adrian. Colegul tau va fi promovat mai sus decat tine si asta inaintea ta. Ca managerul tau tot asa precum colegul a ajuns…manager. Si va “lucra” dupa chipul si asemanarea sa.
….mama…la toti!
Maimuticile-s dragute, dar in real life nu ne-arunca nimeni boabe de struguri in plisc, nici macar bucatele de castraveti asa ca…nu prea se aplica 😎 😛
In locul cercetatorului aluia, mi-ar fi fost frica sa-i tot dau piatra! La un moment dat, tot s-ar fi gandit ca e mult mai eficient sa arunce cu piatra decat cu castravetele! 😀
Zici ca-i Dana Grecu cand invitatii nu-i dau raspunsul asteptat.
hahahahaaaaaaaaaaaa
Bună, sunt Anna şi n-am avut fraţi.
Şi acum voi spuneţi în cor, cu un ton din care să înţeleg că mă compătimiţi: Bună, Anna! Aşa. Mulţumesc! Se putea mai tare dar e bine şi aşa 😉
Continuăm: Era, în schimb, în acelaşi bloc, o fostă colegă de-a mamei care avea o singură fetiţă cu 9 luni mai mică decât mine. Adulţii şi-au unit puterile şi au decis să ne “lipească” ca şi cum am fi surori. Toată ziua eram ori la mine ori la ea, ne jucam, ne băteam, ne certam, ne împăcam, iar ne băteam, etc. Mâncam mai tot timpul împreună. Şi aici am vrut să ajung. Eu atâta zdrăngăneală cât încăpea în capul nostru când mâncam, n-am mai văzut în niciun alt cap întâlnit până acum. Eram în stare să numărăm şi bucăţelele de morcovi din ciorbă şi Doamne fereşte de situaţia în care la una era cu o singură bucăţică mai mult că scandalul era pe măsura zdrăngănelii. Începea cu “da ea de ce are roşia mai roşie ca a mea?” şi se termina apoteotic cu “să-mi dai farfuria ei că a mea nu-i la fel”. Acum ne despart mulţi kilometri şi n-am mai stat de ceva ani la aceeaşi masă dar ceva îmi spune că la fel am proceda 😳
Aşa că eu empatizez cu maimuţica, mă văd pe mine acum mulţi ani. Sigur, eram mai blonduţă şi nu aveam coada aşa de mare dar în linii mari semănăm ca două picături de apă. 😎
bună, Anaaaaaaaaaaa!
foarte funny amintiri ai 😆 😆 😆 😆
sunt pasnica, slaba, miniona, fragila, delicata, bunade pus la rana pana imi faci o nedreptate.
tiafun, tzunami, uragan, toate reunite in 45 de kg, matur tot pana in Andromeda.
si a inceput cand aveam 8 ani si i-am spus invatatoarei ca ia cadouri pt ca vazusem. la 10 ani cand invatatoare mi-a spus sa repet dupa ea ca sunt proasta,am spus raspicat esti proasta.
pana mi se face o nedreptate sun ok, dupa aia, sa te feresti din calea mea, cuc at e mai mare nedreptatea.
asta a nascut si momente de incosntienta suprema: sa te certi cu un minsitru, cu un director strategig sa il bagi si s ails coti, sa te duci cand il arestase pe ilascu la chisinau,sa treci pe sub tancuri si sa ti se pare cool ca ti-a pus la pusca in piept. da na,a veam 20 de ani.
a nu uit grevele supreme anti iliescu, incostienta de a sta in fata blindatelro cu flori in mana,da na,aveam 20 de ani.
bă…domnilor…, ăia 9 (ca spitalu’, la moment) pen’că există inconștienți (idealiști, fraieri, mai vedeți voi sinonime) d’ăștia puteți voi să dați dislike aici… restul e tăcere
🙁 🙁 🙁 🙁 Biata limba romana! Mai copila! Cat de cat acolo o virgulica, o minima verificare a textului inainte de “send”, o litera mare pe ici, pe colo la inceput de propozitie…
respectabila doamna viviana (in contextul in care sunt copila eu, probabil ca va pregatiti de pensie dvs), rogu-va a scuza graba, protestez fata de lipsa functiei edit.
glumeam.
va prezint scuzele mele pentru ca v-am zgariat retina, va asigur ca limba romana e proaspata si in stare foarte buna.
Off, draga de ea!
(edit admin)
aoleo, da’ ce spam grețos faci! 😕
chiar mă-ntrebam cînd ai de gînd să vezi elefantu’ din sofrajărie… te-ai abținut ceva vreme… cred că a călcat pe bibelou’ cadou de nuntă de la nașa mare; este?
taman ce parlamentul si-au votat pt ei boabe de struguri si noua muie.
sa vedem cum reactionam, noi, gorilele de rand.
păi am fost f nervoși acu’ câteva zile și s-a strigat convocare la ieșit în stradă. au dat 2.000 join la evenimentul de pe Facebook. știi câți am ieșit? vreo 50.
O sa facem ce au facut turcii la Plevna! O sa ne agitam pe fb, etc si cam atat. De aia ne si respecta asa tare astia. Daca le merge, de ce nu.
Pacat ca nu vorbeste maimuta. Tare-s curios ce ar fi spus.
😆 😆 😆 😆 😆 😆
Oi fi eu nebuul. Unde toti vad un lucru frumos, se gandesc cum au reactionat ei in trecut in cazul unor inechitati, eu vad experimente pe animale (sunt impotriva lor).
Sper ca urmatorul experiment nu va fi (stati sa ma gandesc la ceva mai bland, nu la disectii si injectii cu diverse substante chimice, efectuate pe viu), privarea de mancare sau mici socuri electrice.
Ce naiba, suntem oameni de stiinta, suntem civilizati.
Nu sunt mai “catolic decat Papa”, ador friptura de porc, dar, spre deosebire de noi, animalele ucid doar cand le este foame sau se simt amenintate.
Iar populatii umane “salbatice” multumesc animalului care a fost sacrificat pentru ca omul sa aiba ce manca.
Poate ne gandim de doua ori atunci cand lasam friptura in farfurie sau o aruncam. 🙂
Nu vreau sa va supar, vreau sa va ganditi si din alt unghi la fiecare chestie din viata. 🙂