Despre acel moment frumos în care primești cadou o legătură de leuștean

Au fost vremuri în care trăiam în viitorul îndepărtat. În care îmi construiam în fiecare zi o viață de care aveam să mă bucur mai târziu, mult mai târziu. Puneam clipă peste clipă deoparte, ca să le trăiesc și să le savurez când va fi fost să vină vremea bucuriei. Nu știu ce însemna „vremea bucuriei”, nu am ajuns niciodată s-o definesc. Știu doar că nu eram cine știe ce conștientă de propriul meu prezent, că mă uitam undeva, în depărtare, și îmi închipuiam că acolo erau binele și viața. Habar n-aveam că binele și viața erau chiar atunci și chiar acolo, cu mine.

La un moment dat însă, s-a întâmplat ceva și le-am văzut. Nu o să vă dau detalii. Vă spun doar că atunci am hotărât că „vremea bucuriei” e acum și că n-o să mai depozitez bătăi de inimă pentru mai târziu. Am decis să simt bucuria simplă a fiecărei zile și să nu mai las niciun moment să treacă pe lângă mine, fără să-l storc de tot ce are el mai bun.

E printre cele mai deștepte cinci hotărâri pe care le-am luat de când exist. Din momentul în care am luat-o, am început, practic, să trăiesc și am învățat să mă bucur, ca un copil care învață să meargă. La început am mai căzut, m-am mai împleticit, dar, până la urmă, mi-a ieșit. Chiar nu știu cum o să-mi fie viitorul îndepărtat, dar am văzut niște copii tropăind prin bălți, ieri după amiază, târziu, când veneam spre casă pe jos, sub o umbrelă. Apoi, am intrat în casă și am mâncat supă de roșii cu crutoane, care a fost gustoasă. După care ni s-a făcut poftă de ceva bun și am mai ieșit o dată, de data asta până la mall, ca să mâncăm un foietaj cu caise și cremă de vanilie – eu și un croissant simplu – el. Ambele cu cafea. Au fost bune. Ne-am întors tot pe jos, sub umbrelă, și el mi-a povestit despre alegerile din America. A fost drăguț, chiar dacă am înghețat un pic. Când am ajuns acasă, unde era cald, ne aștepta pisicuța noastră lângă ușă. Ca de obicei, când noi am intrat, ea voia să iasă. Deși sunt cele mai comode animale din lume și, dacă le scoți din mediul lor, intră în panică, pisicile vor de fiecare dată să plece când prind câte-o ușă deschisă. Noroc că nu sunt lăsate. După ce-am închis ușa, s-a pus pe sfârâit și făcut opturi printre picioarele noastre, după care s-a tolănit sub umbrela pusă la uscat. Apoi am mai adunat aproximativ 14.432 de clipe frumoase, până ne-am dus la culcare. N-aș ști să v-o descriu pe fiecare, știu doar că le-am trăit conștient, că am fost prezentă acolo, în viața mea, în fiecare dintre ele. Și că a fost bine.

Am adormit listându-mi în minte cele mai bune trei momente ale zilei și m-am trezit în dimineața asta, ca să scriu acest text, în timp ce beau un ceai verde cu iasomie și ascult în căști muzica de la un radio nou, proaspăt descoperit. Îmi place mult ceaiul verde cu iasomie, îmi place radioul ăsta și și îmi place să scriu. Așa că mă bucur că mi-am început ziua făcând toate lucrurile astea și că o să mi-o continuu trăind la fel de conștient, aici și acum. Și-s puțin curioasă ce clipă drăguță o să-mi mai ofere următorul pas. Poate ieșim diseară să ne plimbăm pe jos până în capătul celălalt al orașului, cum obișnuim mai nou, sau poate vedem unul dintre filmele planificate de mult. Ori poate punem laolaltă, în sfârșit, lucrurile pe care ne-am propus să i le dăm femeii de serviciu de la bloc și mergem, în sfârșit, să i le ducem. Se bucură tare când îi dăm câte ceva, uneori ne sună la ușă a doua zi și ne dăruiește o legătură de leuștean din grădina ei…

Sau poate ne sunăm părinții.

Am scris acest text la invitația Mărgăritar, care exact asta ne propune în această perioadă: să redescoperim bucuriile simple ale fiecărei zile, să nu lăsăm niciun moment să treacă pe lângă noi, să participăm la spectacolul vieții și să avem încredere în următorul pas pe care îl vom face.

Voi cât de conștient trăiți?

Screen Shot 2016-03-09 at 19.49.37

Foto Shutterstock

76 comentarii

  1. Si eu mi-am propus sa fiu mai constienta de prezent, nu-mi reuseste mereu si cateodata ma suspectez ca innebunesc 🙂 „iti arde sa mananci tocanita asta cand razboiul bate la usa si la pensie o sa mananci ciuciu” – gen. Chiar nu stiu daca este dovada de maturitate sau de egoism sau altceva faptul ca, avand atatea griji cu membrii din familia mea extinsa, eu IN SFARSIT reusesc sa-mi abat gandurile spre clipe mici de fericire.

    • lasă, că poate nu mai apucăm nici războiu’, nici pensia și am mâncat degeaba tocănița cu nervi și stres. mai bine s-o mâncăm relaxați. 😉

  2. O zi de luni in care ningea intr-o veselie, ora 13-14: dupa un somnic bun, facut o cafea , luat o carte si parcat in cada cu spuma – cea mai buna baie pe care am facut-o vreodata.
    O zi de nu stiu ce, dar cu vreo 2 zile inainte de Craciun, cand se tine postul mai intens, ora 3 jumatate noaptea: dat jos din pat, trantit niste unt in tigaie, o urma de usturoi si apoi o bucata sexy de carne de vitel – am facut amor salbatic cu friptura aia si, la cat fum a scos, ne-a stiut tot blocul. A fost cea mai buna friptura din viata mea. Cu aproape cel mai bun vin.

  3. Se vede ca astia care nu au copii se bucura mai des.Noi astialalti mai luam o lingurita de zahar si ne bucuram ca au plecat la scoala.Bucurie mai simpla ca asta nu exista!

    • păi chiar că nu există. decât, poate, un sandviș cu salam mâncat pe un yacht, cum ar zice Mihaela Rădulescu. :mrgreen:
      bucurați-vă totuși repede, căci curând se întorc ăia mici de la școală și reîncepe haosul. :mrgreen:

    • Una din Bucuresti

      Da, dar Raduleasca a uitat sa spuna ca dupa salamu’ ala a bagat o ora la gym, sa arda caloriile 😈 . La gym-ul de pe yacht, normal.

  4. Simona
    cred ca asa a apărut doctrina Zen , cum descrii tu jumătatea asta de zi .
    —————
    anii ăia multi cât am lucrat prin alte nisipuri au fost marcați un pic și de lipsa de leuștean. ❗ 😉
    de fiecare data când veneam acasă ,luam cu mine câteva legături ,și le țineam în congelator .
    chinezuca mea nu știe ce e leusteanul și nici nu-i place , nici mărar sau pătrunjel nu vrea ,deși astea se găsesc și pe acolo.
    ————–
    PS daca puneai 14400 de clipe erau fix 4 ore,asa ai pus 14432 care strica rotunjimea … 😛 😛 😛 😛 😛 😛 😛 😛

    • sa cred ca te-ai lasat de nisipuri?

    • S-a apucat sa-l numere, ca JH petalele! La cum ii stiu de rigurosi, nu ma mira!

    • nu m-am lasat de nisipuri
      dar ca free lancer astepți la ocazie de contracte
      vine ,bine
      nu vine ,program de voie 😎

    • @andu YY: știu, leușteanul devine aur când treci granițele României. 😎

    • matrixe
      nu-ide gluma cu numaratul nisipului
      o selectie tot trebuie facuta
      de ex nisipul lor nu e bun in constructii , si atunci importa
      printre care si de la noi chiar

    • da’ neste praf nu doresc? ca e bun si avem mult! mereu m-am gandit cum naiba sa facem sa exportam niste praf de prin Bucuresti, mai ales din nord asa..spre Ilfov

  5. „Apoi am mai adunat aproximativ 14.432 de clipe frumoase, până ne-am dus la culcare”
    F frumos, dar parca mai era ceva….

  6. Din pacate rezonez si eu cu textul asta…
    Zic din pacate, pentru ca mi-am trait o buna parte din viata privind spre viitor, planuind, visand, punand (imaginar) la punct in cele mai mici detalii o zi de maine care, de fapt, nu era „maine”, ci „intr-o zi”.
    Apoi da, s-a intamplat ceva, nu rau, nu bun, pur si simplu ceva. Ceva care a conferit acelui viitor atatea variabile incat, cum bine zice cineva mai sus, am inceput sa am senzatia ca o s-o iau razna daca mai proiectez vreo urma de gand altundeva in afara de prezent. Si uite asa am inceput sa ma bucur de fiecare zi, apoi de fiecare clipa. Sa zambesc mai mult, sa vorbesc mai bland, sa incerc sa fiu mai intelegatoare, sa nu mai judec, sa savurez o cafea buna, o plimbare fara tinta, torsul motanului, vocea celor dragi. Sa vad mai intai partea frumoasa a vietii si sa incerc eu, cosntient, sa-mi fac zilele mai vesele. Si cred ca acum imi reuseste.

    • și eu rezonez înapoi cu tine și tot așa. doar că aș zice „din fericire”, în loc de „din păcate”. adică bine că ne-am trezit la timp, nu?

  7. Din ce vad si prin comentarii, se pare ca prezenta unei mitze e esentiala pentru a deveni mai ZEN 😉

    Traiasca mitzele!

  8. Eu multă vreme am fost cea mai isterică persoană de pe pământ! Bre, nimic, da’ absolut nimic nu mă mulțumea și degeaba încercai să-mi faci pe plac, că mai rău mă enervai. Brr… mi se scoală păru-n cap când mă gândesc la cât de idioată puteam să fiu! Doar că la un moment dat, masculul chinuit care încerca să-mi intre în grații, a decis că patru ani de masochism i-au ajuns și… a plecat! (fapt pentru care am să-l iubesc pe veșnicie!)

    Ei bine, acela a fost punctul în care a început viața mea! Eram puștoaică, aveam vreo 22 de ani și vălul aroganței începea să se ridice de pe ochii mei. Am cunoscut oameni extraordinari, de la care am învățat o mulțime de lucruri fabuloase și, ce să vezi, m-am cunoscut și pe mine! Și-mi plăcea de mine, pe bune! Nu eram o crizată, ba din contră: oamenilor le făcea plăcere să fie în preajma mea și se bucurau de buna mea energie. Și începusem să simt pe pielea mea ce bine e să te bucuri de ceea ce ai atunci, în momentul ăla, de oamenii ăia care trec prin fața ta, de ghioceii ăia pe care ți i-ai cumpărat de la colț, de faptul că uite, inima ta încă bate, pe când a altora nu, deși poate că-și mai doreau o clipă de răgaz. Atunci am început să conștientizez că timpul trece, fie că facem ceva frumos cu viața noastră, fie că nu. Nu ne întreabă, nu ne atenționează, doar trece. Iar fericirea ta nu va sta niciodată în mâinile altora.

    Să mai zic?

    • @Monicuto:
      Incearca-ne, poate ne-a placut, n-ai de unde stii!
      Buna aia cu … pustoaica de 22 de ani … e cevaaaa! Ies doar un pic, sa-mi schimb buletinul.

      @Amys:
      Cand termini, fata, gradinita aia? Tocmai eliberez un loc la scoala de pusti!

    • @matrixbrain La ce minte de copil răsfățat aveam, a spune că eram puștoaică este chiar o exagerare, știu… Clemență, vă rog.

      Dar la voi la școala de puști cine predă?

    • @Monica:
      Ma gandeam ca intrebi ce se preda, nu cine. E o scoala de autodidacti si se numeste scoala vietii. Tu PE TINE te inveti, tu centrezi, tu dai cu capul (de prag). Ai mai vazut pusti invatand ceva de la profesori? Si da, timpul e singura dimensiune cu un singur sens. Timpul e ca viata, Merge?

    • @Monica:
      Ce chestie: „A visitor from Bucarest …”, iar mai jos „A visitor from Austria …”. La scoala asta s-au predat tarile sau capitalele in aceeasi lectie? 😕

    • Globalizarea asta!

      PS: Puștii învață cel mai bine unii de la alții. Așa am văzut eu la școală la mine 😀

    • Austria?
      Ce e cu austria?
      Vecina, haben wir besucher?

    • Aber Honig, vecina?

    • @Monica:
      QED, te-ai prins cine erau cei doi vizitatori?

    • @matrixbrain:

      Greu, dar m-am prins. Asta pentru că ai făcut această precizare, altfel, îl treceam la diverse. Acum, e la diverse elucidate. Ți-am spus eu că învățăm și de la ceilalți? Schimb de experiență, un fel de Școala Altfel, așa…

    • @Monica: tu te-ai trezit devreme de tot, maică. ești norocoasă!

    • @Simona: Bine că m-am trezit, zic, altfel cine știe ce mesaje crizate aș fi scris pe-aici.

  9. Ani de zile am trait facand planuri pentru viitor si pritocind traumele trecutului. Apoi am pus osul la treaba si am exersat treaba asta cu traitul in prezent si toate bucuriile aferente mi-au intarit decizia ca aici e de mine. Aroma cafelei matinale, vazele pline de lalele galbene de pe birou, o raza de soare ratacita pe care am observat-o printre nori au fost doar cateva din lucrurile de care m-am bucurat azi. Today is a good day to have a good day! 😎

  10. Se poate trai in prezent si planui viitorul. Ipoteca, pensia privata, pensia obligatorie le planuiesc zilnic si platesc lunar. Tot zilnic ies la plimbare (cand nu ma ia vantul, haha), sau ma bucur de un ceai si citesc o carte ce imi place. Cand nu ma incearca lenea (din ce in ce mai des) si fac niste cupcakes sau clatite cu copilul din dotare. Si lasam vasele sa le spele sotul cand vine de la bere 😀

    Seara practic cu copilul un moment al recunostintei, unde ne povestim ce ne-a placut din ziua aia. De ex. asa am aflat ca la Paris i-au placut…restaurantele 😀

  11. recomand filmul ‘About Time’, e pe subiect 🙂 si chiar f misto, prima ora e mai funny, ultima ora din film mai serioasa si da destul de mult de gandit 🙂

  12. Cateva momente ale tale cand tii in maini o cana de cafea fierbinte si Rahmaninov acompaniat de ploaie? Momente in care copilul iti spune „te iubesc ” ca asa a avut un zvac in clipa aia? Momentul in care ti se descreteste fruntea pentru ca ai vazut pe cineva drag si in el promisiunea ca vor mai fi in ziua asta inca vreo 14000 de momente bune?
    Casti in urechi si muzica cand iar esti Margot prin bucatarie? Cand descoperi un text nou si care-ti place? Cand speri ca in fiecare zi vei mai gasi inca un motiv sa zambesti?

  13. Ce chestie! Abia acum imi dau seama ca am avut o multime de bucurii de-a lungul vietii, chiar daca inca mai sper ca cele mai mari bucurii urmeaza sa vina in urmatorii ani.
    Pe la 20 de ani, obisnuiam sa adorm pe la 5-6 dimineata. Deschideam geamul (stateam la parter, iar in gradina din fata erau pomi si iarba), faceam o cafea la ibric, aprindeam o tigara si ma bucuram de aerul rece al diminetii si de cantecul pasarelelor, apoi ma puneam in pat rupta de oboseala, iar asternuturile acelea reci si perna pufoasa imi pareau particica de Rai.
    Au trecut anii si mai fac asta doar atunci cand sunt singura acasa si numai in weekend.
    Un alt moment de fericire traita pana in adancul nucleului fiecarei celule din mine, a fost la concertul Scorpions de la Bucuresti. Am tot amanat sa-mi cumpar bilet pana am ramas fara bani. Cu o seara inaintea concertului am plans de a sarit camasa pe mine. Asa am adormit si am continuat cand m-am trezit :))!
    Exact cand imi pierdusem orice speranta, m-a sunat un prieten bun sa ma intrebe daca vreau sa treaca sa ma ia pana la Stefan cel Mare. Intamplarea a facut ca el sa aiba un bilet in plus pentru ca un alt amic n-a mai mers si din jelit am dat in euforie.
    Acolo am avut noroc pentru ca in jurul meu erau numai oameni foarte inalti si cum eu sunt o mogaldeata, li s-a facut mila de mine si din om in om, am ajuns chiar langa gard.
    Tin minte ca adia vantul, Luna era deasupra scenei, pe cer mai erau cateva dare de apus, pletele mi se miscau usor in vant si in clipa aceea a inceput „Wind of change”….in clipa aceea au disparut toti cei 20.000 de oameni, m-a cuprins o stare incredibila de liniste si fericire, iar lacrimile imi curgeau in voie.
    Cred ca asta a fost prima cea mai mare fericire din viata mea.

    • biiine Ame 🙄
      păi asa ?
      mai întâi cei 20000 de oameni te vad mai mogâldeață și te lasă în față și apoi i-ai dispărut ?
      glumesc
      hai ca se înțelege tema

    • @Ame:
      Aiiiiiaiiii!
      Din 16 martie, fa bine si sari pe geam, in gradina (atentie la scorpioni!), daca vrei tigara la cafea, s-a votat deja … ne-am rupt in fericire, ce sa zic! Cati pereti are gradina fericirea ta? Nasol daca sunt 2. Si inca: lu’ fiica-mea i s-a tras de la Deftones … cica luase deja bilet si n-am lasat-o eu sa mearga, din cauza de teza. Peste ani, primeste fra-su o propunere la Deftones, pe care a declinat-o spre ea. A acceptat semnand in alb. A doua zi era lulea, celui care-i oferise biletul in plus ii cazuse cu tronc. Si el ei. Sa mai zic ca acum sunt impreuna? Fericirea se masoara in nanosecunde. Restul e viata.

  14. Dupa ce mi-am luat in primire locul de munca pe sectia de interne am inceput sa apreciez fiecare moment frumos..ce daca aveam a doua zi garda? dupa-amiaza are multe lucruri frumoase de oferit: o carte buna, un film interesant, o plimbare cand e vremea frumoasa…
    Incerc sa ma bucur de orice chestie pozitiva: de ex m-am trezit suficient de devreme sa ajung la raport 😛 in salon nu avem internari de urgenta sau sunt doar cazuri relativ usor de manageriat; nu avem internari prin programare 😎 functioneaza hipocratele vietii sa scriem reteta si sa validam cu cardul; se dau bonurile si e o zi frumoasa de facut o plimbare pana la cladirea administrativa unde se elibereaza; ma intalnesc cu prieteni ce nu i-am vazut de mult si mananc o placinta cu branza absolut delicioasa; vin acasa pe drumul mai ocolit cu autobuzul ca am chef de admirat si alta parte a orasului im care n-am mai ajuns de mult..chestii simple, dar atat de necesare sufleteler noastre chinuite 🙂

  15. hmm, după un an de şoc şi groază încerc să mă bucur şi eu de ceva dar nu prea ştiu cum.
    am început cu Delia. v-am zis că îmi place Delia, asta de acum? a evoluat mişto, are toată aprecierea mea.
    karaoke rulz.
    să aveţi cât mai mult fun, my friends, că vine viaţa şi vă dă în cap de nu vă vedeţi.
    filozofie pură, nene.

  16. Eu nu-mi listez inainte de culcare bucuriile de peste zi.
    Si nu mi-am facut niciodata un plan de bucurii necesare pentru ziua urmatoare.
    Am zile bune si zile mai proaste.
    Iar astea nu depind de mine neaparat si nici macar de cvadratura astrala in care ne zice Urania ca am fi.
    Mie imi place sa rad, sa ma rad, 😛

  17. mi-a zburat comentul,
    nu-i nimic,
    va dau un link cu ce ma inveselesc eu cand mi se scufunda corabiile

    • divertis e cea mai mare descoperire a omului de către om după revoluție
      de la noi din țară

    • Si chiar si de dinainte de revolutie, eu i-am intalnit in „84, la un festival studentesc si apoi intr-o tabara de (re)creatie.

  18. in chinezeste

    • M-a pus dracu’ sa-l deschid in creierii noptii si somnul (de fapt, era o somnoaica!) tusti!
      Luminitoooo, marmoto care esti tu!

  19. cica andrisantu’ nu se exista?

  20. Bre, astia de mai sus! Tare diversi mai sunteti! Simona, leaga-i, ce ne-am face fara ei? Ce neam, frate!

  21. Johnny Handsome

    Apropo de conştient.
    Se duce una la psiholog. La sfârşitul şedinţei, psihologul îi spune:
    – Săptămâna viitoare vom lucra cu inconştientul.
    – Nu cred ca soţul meu vrea să vină!

    • 😎 😆 😎 😛

    • @JH:
      Acu’ pe bune,, ai si leusteanul in nomenclator?
      Ai putea sa-l strecori pe post de floarea miresei sau umbra iepurelui, care-s tabu-uri in buchetele regulamentare din Piata Cosbuc!

    • Johnny Handsome

      Putem folosi leuşteanul pe post de frunze de ferigă, la ornarea unui buchet. Şi, când EA deschide uşa, îi putem spune din prag: „Ţi-am adus aici de-o noapte fierbinte şi de-o ciorbă!”.

  22. Il uitasem pe diversul de serviciu flori_cool! 😆

  23. A fost cel mai frumos si simplu text si care mi-a luminat fata dintr-o data, pe care l-am citit. Multumesc!

  24. Rideti voi, dar nicio prietena nu mi-a cerut trandafiri din gradina sau zmeura. Dar toate mi-au cerut leustean! Noroc ca este o tufa maaare, mare sa ajunga la toate ciorbele din cartier 😀

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green