Producători fără buget… căutăm actor porno să lucreze pe gratis

Ma ocup (si cu) cantatul si ma enerveaza alt model: domnule, avem un concert caritabl, facem sa fie bine, pentru copii saraci/bolnavi etc. Si ma duc, ca mi se rupe inima de copiii aia, ce sa fac, sunt sensibil de fel. Apoi, acelasi organizator organizeaza ditai concertul, clar cu buget, dar atunci cheama nume mari, ca asta vrea poporul. Pai, monser, de ce nu chemi numele sa te ajute si cand nu ai buget?

Ma ocup cu scrisul. Si pe bani si din placere (am un blog +18 pe care nu-l scriu aici ca poate ai cititori minori si nu mi se pare corect sa imi fac reclama pe gratis). Ma contacteaza o tanti care reprezinta o super companie din America ce urmeaza sa se lanseze in Romania si sunt invitata sa particip la un concurs pentru a stabili sloganul pentru Romania a firmei. Cine castiga concursul va avea oportunitatea sa primeasca fara alte interviuri UN INTERNSHIP in departamentul de marketing al marii firme, unde voi invata toate-n luna si stele despre cum sa vindem castraveti gradinarului si vibratoare lui Sasha Grey.
Ii raspund doamnei, in cea mai frumoasa engleza de Oxford ca eu prefer sa lucrez contra prozaicei remuneratii in bani, iar de internship chiar nu este cazul. Tanti schimba tonul din standard business inspre Harlem si Bronx si imi zice ca ratez o oportunitate UNICA in viata sa-mi creez expunere. I-am raspuns sec (umor britanic de Downton Abbey) ca din cate stiu expunerea e o chestie care te omoara daca te ratacesti intr-o furtuna de zapada prin Himalaya. Si iata cum am ratat eu o oportunitate UNICA in viata…

Stai sa vezi daca stii sa tii creionu in mana si sa mazgalesti 3 surcele…
Artistii, designerii, ilustratorii 😀 Toti am trecut prin fazele astea.

– am fost invitata sa fac un pachet de imagini pentru identitatea unui canal de youtube pentru “exposure”.
– o tanti vroia sa ii fac logo pentru firma de imobiliare de lux, dar inainte sa ma plateasca vroia sa ii aduc 1000 de iteratii de logo de unde sa aleaga ea. I-am adus 10 si i-a luat 2 luni sa imi raspunda. De cate ori ma vedeam cu ea, imi povestea timp de 2-3-4 ore despre cat de minunat era fi-su care tocmai era pe cale sa pice bacul, dar era copil bun. La final a ales logo-ul cel mai urat si nici nu m-a platit. Vroia sa imi “cumpere ceva frumos” de ziua mea WTF
– o fetiscana vroia sa fac un desen gen pinup ca sa il poata face cadou unei prietene. Gratis, of course. Ca ea era game tester parlit si nu avea cum sa ma plateasca. Dar ma admira sincer 😀
– un tip m-a cautat pentru ca a auzit ca sunt “foarte artistica” si ca vroia sa colaboram. El facea muzica, eu trebuia sa ii fac o coperta de album si sa cucerim lumea.
– alt tip vroia sa ii desenez concepte pentru o propunere de joc video pentru ubisoft. Gratis, desigur. Era convins ca ubisoft avea sa adopte respectiva propunere, sa ne angajeze pe toti, si sa fie totul “lapte si miere”. Individul nu stia ca abia cand intri in faza de productie a unui joc… ai dat de dracu. Pentru ca se lasa cu munca 😀 multa si grea. Iar propunerea lui…. nu era deloc reassuring.
– un tip de nu stiu unde vroia sa ii desenez un tatuaj super complex si imens, pentru coapsa (avea cam 90cm latime desfasurat). In lumea civilizata o chestie de genu ala ar fi costat lejer 900$ (doar design-ul). Eu m-am oferit sa i-l fac cu 200$. El s-a oparit. Ca la el in craiova urma sa ii bata cineva tatuaju cu 200 ron, deci nu se gandea ca avea sa plateasca mai mult de 100 lei pentru desen 😀 Nu am batut palma
– pe linkedin mi-a intrat un mesaj la un moment dat de la un tip care vroia sa colaboram pentru saitul lui de stiri care avea mai putini unici pe zi decat banda mea desenata cu scheleti (arsmoriendi.eu) . Imi promitea glorie eterna si jurnalism de calitate. Sau ceva.

Dintr-un motiv sau altul, lumea are impresia ca daca ti-ai ales meseria asta din pasiune, tot din pasiune le desenezi si lor comenzile. Ei isi imagineaza ca artistii stau la fereastra cu sticla de vin intr-o mana si lama in cealalta, nestiind ce sa deseneze cat e ziua de lunga, pana cand BOOOM, apar ei, entitatile salvatoare care ne spun ce sa facem. Nu le trece prin cap ca
1. avem joburi
2. avem alte comenzi platite
3. avem o tona de proiecte personale, studii si experimente de facut in timpul liber. Sau seriale de vazut, jocuri de jucat si beri de baut.

Dar mna. Cu timpul te superi pe viata si inveti sa prinzi cateva “red flags”. Cum ar fi cuvintele “colaborare”, “expunere”, “reclama”, “vizibilitate”. Inveti sa te uiti stramb la orice necunoscut care te abordeaza cu complimente.

O ilustra anonima de pe facebook (am uitat cine) spunea “Daca aveam nevoie de mai multa vizibilitate imi schimbam ochelarii” .

Si Doamne, fereste-ne de prieteni. Prietenii care au idei dar n-au artist. Dar te gasesc pe tine si vor sa colaboreze cu tine. Pentru ca sunteti prieteni, nu?

Oricum ce as fi vrut sa spun e altceva: am o propunere senzationala pentru tine, Simona. Si, pentru ca sunt dispus sa va fac un favor, si pentru domnu’ Nic. Sa scrieti (fara nicio taxa!!!!) un text – 2-3 sute de pagini, nimic mai mult, tip foileton pe care sa-l pot publica (sub semnatura mea, desigur) intr-o revista de circulatie. Avantajul minunat pe care-l puteti avea e ca daca il scrieti bine (na, aici nu pot face nimic, sunt foarte exigent!) va mai pot oferi aceeasi minunata oportunitate si cu alte ocazii. Tot pro-bono, desigur. Ei??? 😎

1. Si unor contabili li s-a cerut de-a lungul timpului sa presteze gratis.
2. Cea mai recenta si din pacate, clasica, faza de care imi amintesc acum: tu, aplicant -aspirant la un job dintr-o mare firma (locala dar nici multinationalele nu se dau inlaturi sa faca asa pe anumite domenii – marketing etc). Ti se cere ca si “test” sa faci o prezentare / analiza / comentariu etc. Aceste prezentari se strang si folosesc pe bucati de cate un sef de departament in treaba lui de zi cu zi. Evident numai unul din candidati e ales…sau cateodata nici unul. Nu ai inspiratie si resurse ? Incepe un proces de “recrutare” de echipa ad-hoc. O sa primesti niste surse de “inspiratie” ieftine (practic, moca 😉 ) si in mare parte bune :).

Adesea mi se trimit pe e-mail documente medicale ale unor oameni care nu mai cunosc si nu imi sunt pacienti pentru a le interpreta si explica (as vrea, cand ies la pensie sa imi fac un centru de consiliere in care medici si studenti al medicina sa le explice pacientilor actele lor medicale pe intelesul lor). Nu le primesc pe facebook, fiindca am un cont personal, in care postez poze cu sotul si catelul (nu detin catel, dar daca as avea l-as posta) si mi-e foarte incomod sa citesc pe facebook pe care il accesez cel mai adesea de pe telefon, asa ca le cer tuturor celor care imi scriu pe facebook sa imi trimita actele pe mail.
Bun, si acum ciudateniile: primesc frecvent refecuri si certe de genul: v-am trimis actele de doua ore, mai astept mult? cum puteti spune ca nu stiti sa reevaluati un RMN, ce medic sunteti, cred ca nici nu sunteti medic? dar de ce sa vi le trimit pe mail, le-am trimis deja aici, nu puteti face un mic efort? (ba fac efort ca ma uit pe ele in timpul meu liber).
Altii imi cer sa le reevaluez lamele la spital. Pentru asta le solicit fie trimitere de la oncolog, fie plata serviciului medical (nu iau eu banii, ii trimit la casieria spitalului de unde primesc chitanta pe intreaga suma). Marea majoritate renunta la parerea mea fara comentarii, dar primesc si intrebari: dar de ce sa platesc, nu va puteti uita dumneavoastra asa, un pic, fara sa spuneti la nimeni? (nu, fiindca vreti raspuns scris si trebuie sa il inregistrez) Sau nu puteti spune ca e un prieten de-al dumneavoastra? (nu, ca nu imi place sa mint). Sau facti dumneavoastra ceva, trebuie sa cunoasteti pe cineva, sunt si eu dragut. (nu iau niciodata nimic de la pacienti, nu ati putea fi dragut la casierie? Culmea nebuniei este ca cei mai multi incearca sa imi ofere „spaga” mai mult decat ar fi taxa oficiala). Si, offtopic, refuz spaga de la o doamna zicandu-i: doamna, nu am luat niciodata nici un ban ilegal de la nimeni, sunt mandra cand spun asta si vreau sa spun in continuare. Replica: dar puteti sa luati banii si apoi sa continuati sa spuneti ca inainte. Pampam!