Cum s-au întâlnit vanilia de Bourbon, imortela și gemul de prune

Tocmai am mai găsit o meserie pe care aș fi putut s-o fac, dacă n-aș fi ales să scriu: expert olfactiv. Pentru că, la mine în familie, absolut toate femeile sunt înzestrate cu un supernas. Nu toate genele de calitate s-au transmis cu sfințenie din bunică în nepoată, mai sunt și unele care s-au rătăcit pe drum, dar supernasul e cu noi, pare decis să însoțească peste generații, până va dispărea și ultima spiță femeiască a neamului.

Ce înseamnă un supernas? Păi, să vă explic: aveam 3 ani și luam imediat urma prăjiturii cu vanilie, ascunsă de bunică-mea într-o cameră mai răcoroasă, ca să îmi mai poată oferi desert și a doua zi. Sau nu acceptam să îmi dea apă, ținând cana în mâna cu care tocmai lăsase o găină fără pene, deși se spălase între timp. Pentru că îmi mirosea a găină opărită, ați înțeles. Asta era la 3 ani. Pe la 4, detectam mirosul de bomboane cubaneze încă dinainte de a coborî ai mei din trenul cu care mi le aduceau (exagerez, dar doar un pic). Și știam care bătrânică din vecini fusese în vizită, tot după miros. Puneam mâna pe canapeaua unde stătuse băbuța și-i ziceam numele întrebător. Bunică-mea doar mi-l confirma.

Între timp, chiar dacă m-am mai maturizat un pic, nasul își păstrează superputerile.

Sunt ferm convinsă că, dacă m-aș fi apucat din vreme să studiez temeinic, aș fi putut fi deja un expert olfactiv destul de competent. Mi-am dat seama de asta, citind o poveste foarte interesantă. E povestea METAXA ANGELS’ Treasure, un produs nou și foarte sofisticat al casei METAXA.

Povestea e așa:

Peste tot în lume, distilatele lăsate la maturat în butoaie, interacționează cu mediul din jurul lor. Apa și alcoolul din ele se strecoară afară, prin porii butoaielor. Alcoolul e primul care se evaporă, lăsând băutura cu o concentrație mai mică de alcool. În pivnițele casei METAXA din Attica, se întâmplă însă altceva, pentru că umiditatea e mică: apa e cea care se evaporă în cantitate mare, lăsând în urmă un amestec mai concentrat și mai intens aromat.

Constantin Raptis, creatorul băuturii, spune că o obține dintr-un amestec de distilate învechite, timp de câteva zeci de ani, în mici butoaie de stejar Limousin, care măresc evaporarea apei. Apoi amestecă distilatele maturate cu vinuri Muscat selectate, provenite exclusiv din insula Samos, și continuă învechirea în butoaie mai mari de stejar, din care apa continuă să se strecoare afară, dar mai lent. Rezultă un lot limitat de METAXA ANGELS’ Treasure în fiecare an.

Ca să ne poată însă spune până la capăt povestea licorii, Raptis l-a chemat în pivnițe pe prietenul lui, expertul olfactiv Pierre Aulas, cunoscut creator de parfumuri pentru cele mai prestigioase mărci din lume. Pierre a venit și a făcut ce știe el cel mai bine: a mirosit, în timp ce gusta.

Iată ce a aflat, în cuvintele lui:

“Am închis ochii, mi-am eliberat simțurile și apoi, treptat, am descoperit elementele cheie. Prima impresie lăsată a fost cea a unei bogății armonioase dată de un buchet de arome foarte echillibrat. Am descoperit arome fructate cu note de prune și pere confiate, note florale cu accente de violete completate cu arome de cuișoare, scorțișoară și nucșoară. Gustul are ușoare note de lemn dulce, nuci și vanilie înmiresmată».”

 Din toata această simfonie de arome, Pierre a selectat trei note care au ieșit în evidență. Vanilia de Bourbon, cu texturi de ambră si care te duce parcă cu gândul la caramel, apoi aroma de gem de prune, dulce și densă, și, în final, Imortela. O mireasmă cu note de nuci, condimente precum scorțișoara și nucșoara, tutun, miere și lemn dulce. Imortela e o floare ce crește în zonele mediteraneene, al cărei nume botanic (Helichrysum) înseamnă Soare Auriu, fiind floarea pe care Zeul Apollo a purtat-o în jurul capului, ca semn al nemuririi sale. “Este o aromă foarte interesantă, pentru că are o notă misterioasă, întunecată. Are o anumită masculinitate, în contrast, și, în același timp, e potențată de dulceața prunelor și de vanilia blândă, generoasă, hipnotică și voluptuoasă“, spune Pierre.

Iar eu am citit cu gura căscată toată această poveste și m-am visat expert olfactiv. Din păcate, e cam târziu s-o mai iau pe drumul ăsta și, din păcate, nici măcar pe strada lui Patrick Suskind nu pot să mă duc. Nu știu câți dintre voi ați citit romanul Parfumul (lăsați filmul, e o megatâmpenie), ca să vă întâlniți cu arta punerii mirosurilor în cuvinte, dar, dacă o să îl citiți, o să vedeți de ce nu putem toți să fim Suskind. Să povestești un miros e ceva teribil de greu, chiar și pentru un scriitor mare.

Nu am idee cum v-ați simțit, dragi cititori de sex masculin, citind despre întâlnirea dintre Imortela, gemul de prune și Vanilia de Bourbon, dar bănuiesc că măcar faptul că sunt parte din secretul unei licori superfine v-a ținut atenția trează.

Ceva îmi spune că vouă, doamnelor, v-a plăcut chiar foarte tare povestea. Și că multe dintre voi aveți, la fel ca și mine, un supernas. Și, tot ca și mine, v-ați dori să fiți experți olfactivi. Nu-i așa? 🙂

P.S. Mi-am notat METAXA ANGELS’ Treasure pe lista de cadouri sofisticate, pe care oricine le-ar aprecia. De multe ori sunt în căutare de astfel de cadouri și nu-mi vine nimic în minte.

Foto: Yiorgos Kaplanidis for House of Metaxa 2016