Când se sparge WC-ul prezidențial

Carmen: Klausică, vino repede, că s-a spart WC-ul prezidențial!

Klaus: Păi, ce sunt eu, reparator de WC-uri? Cheamă-l, dragă, pe șeful de cabinet al primului instalator al țării.

Carmen: Nu avem așa ceva la Cotroceni.

Klaus: Nu avem așa ceva la Cotroceni???

Carmen: Nțț… Doar un instalator simplu, care n-are nici șef de cabinet și se și șterge singur la fund. Bine, momentan, nu prea ar fi capabil să facă nici asta, fiindcă doarme, beat, cu capul într-un pisoar.

Klaus: Nu pot să cred ce-mi zici. Să-l dăm afară acum.

Carmen: Nu se poate. Legea e făcută în așa fel încât să nu poată fi dat afară. A avut un unchi în Parlament care s-a ocupat de asta.

Klaus: Cum să nu poată fi dat afară un instalator? Carmenuș, ai început să te droghezi?

Carmen: Nu mă droghez, așa e legea, crede-mă. E evaluat o dată la cinci ani, după o grilă pe baza căreia nu poate decât să iasă premiant. După aia e invitat să-și prezinte proiectul de instalator pentru următorii cinci ani, ia notă mare și la aia și, pac, următorul mandat. Practic, o să moară pe postul de instalator la Cotroceni.

Klaus: Ce vorbești tu acolo? E ca la directorii de muzee, teatre și spitale?

Carmen: Exact.

Klaus: Dar, totuși, în cazul ăsta nu e vorba nici de sănătatea poporului, nici de cultură, este în joc bunăstarea curului prezidențial. Este inadmisibil ca cineva cu un rol atât de important să nu fi fost angajat printr-un concurs serios.

Carmen: Poți să-ți imaginezi, dacă vrei, că a fost angajat pe bază de concurs, doar că a concurat cu el însuși.

Klaus: Sunt îngrozit de ce-mi spui.

Carmen: Dar stai că nu ți-am spus tot. CONTINUAREA AICI.