Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Când v-ați trezit ultima oară fără bani, în fața unui vânzător și a unei case de marcat?

Screen Shot 2016-09-05 at 11.05.59

Răspunsul meu la întrebarea din titlu este “Acum vreo lună, în plină campanie de reduceri”. Nu știu alții (mai exact altele) cum sunt, dar eu vara umblu des cu poșete mici, în care nu-mi încape portofelul, așa că, de cele mai multe ori, ele conțin maxim următoarele: niște cash îndesat într-un buzunărel, ochelarii de soare înfășurați într-o punguță, (ca o mămăiță, știu, dar ce să fac dacă nu-mi încape nici tocul de ochelari în geantă?), un pachet de șervețele, telefonul, eventual și un gloss. Așa se face că, recent, cum ziceam, m-am trezit în fața unei case de marcat, cu un bon fiscal în mână și bani insuficienți să-mi achit sandalele achiziționate. Îmi lipseau, practic, vreo 22 de lei. Mi-a trecut prin cap s-o rog pe tanti vânzătoarea să mă lase să-i fac curățenie în magazin de banii lipsă. Sau să ies în fața magazinului și încep să cânt până când îmi dau trecătorii 22 de lei, ca să tac. Până la urmă, am rezolvat problema mai prozaic, rugând vânzătoarea să-mi păstreze sandalele până mai pe seară, când m-am întors cu banii. De-atunci am avut grijă să-mi îndes mereu și un card în poșețelele mici, pe lângă cash-uleț. N-aș vrea să pățesc beleaua la manichiură și să fiu nevoită să solicit iarăși înțelegere: “Puteți, vă rog, să-mi țineți și mie unghiile proaspăt vopsite până mai pe seară, când vin să mi le plătesc? Văăă roooooog!”.

Pentru situații chiar mai complicate decât cele la care m-am referit eu mai sus, CEC Bank vă oferă cardul de credit MasterCard, cu o limită de credit extinsă până la 60.000 de lei, dacă îl achiziționați până la 31 octombrie. Vă puteți refinanța, cu ajutorul lui, creditele de consum de la alte bănci sau de la alte instituții financiare nebancare (IFN-uri), iar, dacă vă cumpărați un… ceva care costă începând de la 100 de lei, de la un comerciant național sau internațional, îl puteți achita în 3, 6, 9 sau 12 rate lunare egale.

Dacă achiziționați cardul până pe 30 septembrie 2016 și efectuați cel puțin o tranzacție comercială până la finalul promoției, puteți câștiga, prin tragere la sorți, o vacanță într-una din regiunile istorice ale României. Detalii despre concurs găsiți aici. Și despre avantajele cardului aici.

 Voi când v-ați trezit ultima oară fără bani în fața unui vânzător și a unei case de marcat?

Foto Feng Yu, Dreamstime.com

83 comentarii

  1. Ultima data cand mi s-a intamplat a fost la cumparaturi printr-un mall alimentar cand am pus lacom in cos mai mult decat suporta buzunarul.M-a salvat maruntisul care il aveam in masina 😆 😆 😆 😆 Wuf !!!

  2. … cred că încă nu sunt pregătit să vorbesc despre asta…

    • Ce anume te face să nu te simți pregătit? HA! :mrgreen:

    • … mai ales cu dumneavoastră, doamnă psiholog, că-mi tăiaţi factură, şi n-am cash la mine, iar cardul l-am lăsat… Oare unde l-am lăsat…? 😕 😕 😕

    • spuneți TOT ce aveți pe suflet, banii mi-i aduceți când puteți, nu-i problemă :mrgreen:

    • Vrei să ştii chiar… TOT…? Acum nu cred că eşti tu pregătită pentru asta… Pentru sănătatea şi liniştea ta, anumite lucruri e mai bine să rămână nespuse. 😉

      Mulţumesc pentru ofertă totuşi, ar fi tare de tot să merg la psiholog şi să plătesc… pe caiet!

  3. Acum vreo câteva zile, eram într-un hypermarket, mi-am făcut linistita cumpărăturile și la casa de marcat, în timp ce îmi erau scanate produsele, mi-am dat seama ca în ziua aia plătise multe facturi, fără a completa cu bani portofelul…pentru 10 secunde mi-a fost și frica sa ma uit în portofel, nu știam la ce sa renunț mai repede dintre produsele cumpărate….dar m-a salvat niște mărunțiș uitat prin portofel. Urata senzație:)

  4. Ultima data a fost chiar vineri. M-am dus la o librarie in centru dupaaaaaaa una din cartile tale, Simona! (cred ca era cea in care femeile vin de la coafor), am gasit loc de parcare destul de departe si m-am dus pe jos la librarie (urasc mersul pe jos, stiu ca nu e foarte sanatos sa zic asta, dar asta e realitatea). Si fix in ziua aia luasem pe mine o camasa fara buzunare, in consecinta no cash no card. Am constatat asta dupa ce casa de marcat piuise la citirea codului si am rugat-o, de asemenea, pe vanzatoare sa imi opreasca obiectul mult dorit pana mai pe seara. Numai ca Nesimtirea mea m-a facut ca mai pe seara sa ma duc la mall (loc de parcare fix langa intrare, ca un cocalar ce sunt) si am cumparat-o de acolo. Poate ca inca ma mai asteapta cartea ta si la libraria din centru, langa casa de marcat si o vanzatoare care plange dupa mine…dar putin probabil!

  5. fără cash( sau mai nou unii zic telemea) m-am trezit de mai multe ori si e nașpa rău daca nu au POS.
    ultima data sâmbăta 2 sept la un boutique sa iau apa
    n-am mai luat .
    si mi-era o seteeeeeee

    • puteai să le faci și tu curățenie în magazin, în schimbul unei sticle de apă 😛

    • asta am patit in frankfurt
      am baut o bere la o terasa si nu a mers cardul meu la POSul lor în ziua aia si bani nu aveam
      si domnisoara aia a zis foarte amabila si serioasa : bine spălați o oră pahare pentru mine
      dar eu am vazut un ATM chiar peste drum de terasa si i-am cerut voie să încerc si acolo
      a fost de acord, am mers amândoi la ATM si a functionat , am scos banii si amachitat berica
      apoi m-am gandit ca mai bine experimentam si eu o chestie noua cu spalat pahare ca nu mi-ar fi cazut plombele

    • ar fi fost mult mai interesant să nu funcționeze ATM-ul, clar :mrgreen:

    • da văd că tu ții cu EI 😛 😛 😛 😛 😛

    • Simona, eşti super-tare! Scrii un text publicitar despre un card de credit după care vii cu “ar fi fost mult mai interesant să nu funcționeze ATM-ul”… Chestia asta are o ironie fină în ea, îmi place!

  6. Acum cateva luni am luat fetelor inghetata din parc si cand sa platesc, mi-am dat seama ca uitasem portofelul in alta geanta. Bonus: chiar atunci copilul cel mic a scapat inghetata pe jos si a inceput sa planga. Mi-a fost jena sa-i cer vanzatoarei inca una, daca tot nu aveam bani. Asa ca am plecat cu masina spre casa dupa portofel intr-o agitatie de nedescris pt ca o fata manca inghetata , cealalta saliva si plangea ca nu-i corect. Ne-am intors dupa 40 de minute si am avut happy end cu portie dubla de inghetata.

  7. La Leo. Mi-e tarseala sa ma duc pana la bancomat in miez de noapte (nu-i non-stop, dar inchide dupa minuit). Iau de regula bere la cutie, tigari si rest, adica alune prajite in coaja. Daca e nevasta-sa, imi da si-o bricheta cadou. Dar si berea e 4,50 lei. Luxul (de-a lua bere fara bani) se plateste! 😆

  8. La mine prima oara a fost de neuitat. O vazusem eu pe fie-mea (3 ani) ca-si facea de lucru cu portofelul meu…da` na: a intrat mama pe usa, i-am lasat picii pe inventar si go.
    Sa ma fi vazut la casa, un cos cat toate zilele si subsemnata zgaindu-se la un portofel gol. Tot mi-a scos: acte, carduri, bani…. Tot e ceva ca nu m-a oprit politia..

  9. la un supermarket vineri; dupa ce am ales fructele, legumele, am stat la coada se la cantaresc, am cumparat cascaval feliat, sunca feliata ..in fine, numai chestii pe car enu le poti pune la loc (a! si carne tocata pe loc) ..mi-am dat seama ca am lasat protofelul la birou ..eram la casa, mai aveam DECAt o persoana in fata:((

    am luat cosul, m-am dus la un bodyguard si l-am rugat sa mi-l tina cumva dosit acolo ca ma intorc si ii dau o bere …
    Si m-am intors dupa mai bine de o ora , noroc ca m-am gandit sa duc macar inghetata la loc la raft.

    • pfuai de mine, nu mi-am imaginat că o să activez atâtea traume când am pus întrebarea. 😆

    • vrei să vorbim despre asta?

    • 😳 😳
      e oribil, intai treci prin cosmarul: oare mi-au furat portofelul? cand? cum? apoi iti dai seama- daaa, l-am scos pe birou sa contribui la cadoul unei colege..aham, si acolo a rams, apoi oamenii se uita iritati la tine ” ce e cu nebuna asta ( ca nu iti iese sa iti iei talpasita pe blat asa, pleci vijelios dar si cu coada cumva intre picioare..)
      Apoi te gandesti cu cata ardoare ai adunat tu produs cu produs si te-ai uitat si la date de expirare ..in fine, am avea de vorbit daca ai fi psihanalist, desigur :mrgreen:

    • @Eva:
      Ce coada intre picioare, draga? N-ai zis tu, ba chiar scris … ca aveai o singura persoana in fata?

    • pai cand ma transform in tigroaica imi creste si coada 😆

  10. Ai gresit raftul. Inghetata am gasit-o eu, lacrimand ceva ciocolatiu. Tie-ti plac brunetii, cred! 😎

  11. Niciodata.
    (precizez, asta-i raspunsul la intrebarea din titlu, ca-s patzita.) ➡ 💡

  12. Iepoca Ceasca, luna de miere scurta, de 10 zile. O dau gata, zic. Hotel bun (Terra), cadou (rezervarea in sine, ca de platit am platit noi) din partea unei rude care “se avea bine” cu sefu’, un nume nemtesc, amabil pana la jovial (la intampinare ne-a servit cu un coctail Alexander pe terasa de la ultimul etaj … mai de protocol, asea!), camera de 4-5 stele, circuit TV inchis, chestii, socoteli. Relativ in apropiere, barul “International”, faima litoralului. Ne pune dracu’ sa intram intr-o seara. Ni s-a parut trendy la doar 80 lei/intrarea. Aveam vreo 700 la mine, ma consideram solvabil la o consumatie relativ modesta pe o aveam in plan. Zis si intrat. Un semintuneric accentuat, cu cat inaintai cu atat iti bagai mai in afund degetele in ochi. O lampita minuscula, pe post de veioza de jucarie, anunta ca acolo trebuie sa fie o masa. Relief in trepte, cotlonos si mochetat (Fratelli?), cred ca nici calului nu i se auzea tropaitul. Daca nu ne insotea hostessa la masa (parca erau numerotate) nu cred ca nimeream. Imediat aparu un personaj discret, imbracat la frac, care, punand un genunchi jos, pe mocheta, ne-a adus “din partea casei” o tipsie din cristal, cu picior, in care se afla o mana de fursecuri si alta de alune, apoi ne-a intrebat ce comandam. Doua coniac-cola, zic eu tantos, mandru ca trasesem cu ochiul pe-o lista afisata undeva prin hol. O muzica ambientala (ducea si aducea cu jazz) lasa destul spatiu sonor pentru o conversatie. Si dupa ce conversaram vreun sfert de ora, numai ce incepe sa izvorasca din boxe o muzica de dans, cu piesele vremii. Daca tot e gratis, mama soacra!
    Asa ca ne-am dat pe ring, destul de ingustut dealtfel. Dupa vreo juma de ora se anunta in difuzoare o pauza dupa care urma programul artistic.
    Vreme de o ora si jumatate ne-am bucurat vazul si auzul cu costumele fetelor si muzica de cabaret oferita cu generozitate de organizatori. Patru costumatii au schimbat fetele, care mai de care mai colorate, Festin, tata!
    La final am cerut nota. 160 de lei era intrarea, cat puteau sa faca doua coniac-cola? Pana la 700 ma gandeam ca am bani destui. 1150 fix scria pe nota… am crezut ca am vedenii! Am aprins bricheta sa vad mai bine, suma era tot aia. Chem ospatarul in frac si-I spun ca n-am atatia bani si-l rog sa cheme seful de sala … suma era peste puterea mea de intelegere. Vine un tip cam brunetel, se recomanda Dobrin si ma intreaba ce nelamuriri am asupra notei. Eu l-am intrebat scurt/2, cat costa 1L de coniac. A inceput prin a ma lua pe dupa mijloc, m-a invitat undeva inspre birouri si cu un glas mieros imi explica politica barului, ca ei asezoneaza consumatia cu o parte artistica, educative, mai de rang, cum ar veni si de aceea preturile sunt mai piperate. Eu continuam sa-l intreb pretul unui litru de coniac (Unirea, aia care face puterea – financiara, am gandit eu!). Mi-am dat seama ca lupt cu o moara de vant, daca asta-i pretul, trebuie platit. Lupta am pierdut-o in momentul in care s-a anuntat ca incepe programul artistic, atunci scapam cu 160 de lei. Daca am vrut cabaret, trebuia musai sa platesc. Am dus mana la buzunar si i-am oferit buletinul. Nici gand, mi-a zis el, nu e nevoie, Suntem siguri de corectitudinea clientilor nostri. Am plecat buimaci la hotel, m-a rugat sa trec pe la bar a doua zi la ora cinci dupa amiaza sa achit diferenta, ceea ce s-a si intamplat.
    Vorba Eveidevina, nu era mai bine iau cardul?

  13. Ia să vă zic io vreo două …
    … aaa, nu, chiar să vă zic, nu era o ameninţare… 😎

    Prima: cea mai de kakaoglu fază e când ai card-ul la tine, ai bani pe card, magazinele pe care le “bântui” acceptă carduri, ai mai cumpărat de la ei fără probleme şi … bam! te trezeşti la casă, întinzi cardul şi …ăăă, nu se poate cu cardul, ştiţi, nu merg POS-urile/a căzut reţeaua/nu “merg” cardurile de la banca “ţ” etc etc bla bla.
    Mi s-a întâmplat “dăcât” de câteva ori… 👿 😛 deci aviz amatorilor!

    De la o vreme ţin la mine mereu şi card, dar şi ceva cash, ca poliţistul din banc, căci, se ştie, poate vreau să plătesc cu cardul, poate degeaba vreau… 😆

    A doua: se nimereşte odată să am numa’ cash la mine, o sumă suficient de mare, dar doar cash. Ei, asta e. Am mers, am umplut coşul, cu produsele scanate şi făcând subtotaluri în minte, ca să mă încadrez în suma… fireşte, la casă, depăşisem cu vreo 40-50 de bani… coada mare, oamenii, ca şi mine, deja enervaţi de aşteptare, produsele deja scanate… până chema pe cineva să facă storno, mi-i puneam pe toţi în cap… deja mă gândeam să o rog să mă “crediteze”, varianta “suntem 3 fraţi acasă, mama e pensionară cu o pensie de doar vreo 70 de milioane, tata n-are bani de motorină la X5 etc etc”. “Şlagărele” obişnuite în “branşă”. Când, brusc mi s-a aprins luminiţa (nu, dom’le, nu cea de pe blog… 😆 ): ca să iau căruciorul a trebuit să bag o monedă de 50 de bani… am rugat-o pe vânzăroare să mă ajute, ceea ce a şi făcut, cu un fel de agrafă modificată artizanat, semn că mai “practicase”, probabil avea deja centura verde înn scos monede din cărucioare… şi uite aşa am rămas cinstit… 😆 😆 , fără să fiu chiar sărac…

    Şi, ca bonus, cea mai tâmpită treabă mi s-a întâmplat prin Manchester, în gara Piccadilly, la un magazin care vindea tot felul de chestii, eram cam pe fugă, dar mi s-a făcut o poftă nebună de o cafea care costa vreo 2 lire si ceva, 2,25 să zicem…
    La plată, obişnuit ca la RRomânica, să dai cardul, aia să treacă suma şi să bagi doar PIN-ul, îi dau cardul ăleia…
    Aia tastează ceva şi îmi întinde înapoi POS-ul,.. Eu, în grabă, nu mai citesc, tastez PIN-ul, să zicem 1234 (că doar n-o să vă zic PIN-ul meu, care nu e 5782 😆 ), apoi dau ENTER. Ce să vezi?!? Tranzacţie refuzată, fonduri insuficiente… 😮 😮 😮 Vânzătoarea se uită şi pufneşte în râs: ea deja tastase suma, de 2,25, după care îmi întinsese POS-ul fără să dea Accept, ca să treaca la faza cu PIN-ul, aşa că eu am continuat să scriu tot la suma… adică 2,25 apoi 1234 şi a rezulat suma de 22512,34. Deci “ceva” peste 22,500 de lire… 😆 pe care, din fericire (? 😈 ), nu-i aveam, căci altfel 😈 💡 💡 💡 să vezi ce mă rugam de ei pentru “corectarea” “erorii”… 😉

    • Ai fi baut una dintre cele mai scumpe cafele din lume, mai ceva ca un oligarh.
      Cam ca inspiratul ala care prin 2009 a comandat o pizza pe care a platit 10000 bitcoini. Atunci valorau fix o pizza, acum bucata e vreo 550 dolari.

    • cum ar fi fost să ai doar 22.495 de lire pe card? simplu, scoteai restul din cărucior și îți luai cafeaua, nu? :mrgreen: :mrgreen:

    • păi dacă nici tu nici vânzătoarea nu ați dat *** Accept, ca să treacă la faza cu PIN-ul*** de ce a refuzat tranzacția ?
      și daca vânzătoarea tot tastase punctul pt zecimale (de 2.25) puteai să pui câte cifre voiai , căt tot 2 lire și ceva
      🙄

    • @andu YY: Parc-am zis c-am dat ENTER după ce am tastat PIN-ul ca bizonul, nu? … mda, lecitina ajută.
      … deşi aveam un coleg care era de părere că mai degrabă “doamnele ajută!” 😆 😆 😆

      şi be): chiar şi la unele aparate d-astea stil bancomat unde poţi plăti facturi, poţi scrie manual suma pe care doreşti să o plăteşti şi NU pui tu virgula, virgula se pune automat înaintea ultimelor 2 cifre tastate, mereu ultimele 2 cifre tastate rămân după virgulă.
      Adică: tastezi 123? Suma e 1,23.
      Tasteti 12345? Suma e 123,45 ş.a.m.d.
      Concret poţi verifica asta la un “roboţel” de plată facturi de la Transilvania, unde plătesc eu de obicei “făcăturile” la curent, gaze etc

      P.S.: vezi că mâine te ascult din recapitulare… 😆 😈

  14. @Cataline:
    Zii mersi ca n-ai fost instructorul fetei asteia! Cat erai dispus sa dai pentru un bilet (teapaaaaaaaa!) de IESIRE!??

    Acest instructor-auto nu știa că eleva sa este de fapt PILOT DE RALIU! Vezi ce nebunie a urmat după!

  15. 1. chiar azi, la amiazi. intru la agenţia teatrală să îmi cumpăr bilet, deschid portmoneul, cash 30, biletul era 50. degeaba aveam carduri, nu au ei POS. pauză. mai merge dracu mâine până acolo.

    2. fază gen Cătălin, la Lidl. cumpărături medii, 3 carduri, nu e acceptat niciunul, nu am înţeles de ce, casiera o ţinea pe a ei că “nu vă vrea, doamnă” deci eu eram de vină. cash ioc, abandonat totul pe bandă şi la revedere.

    3. luna trecută vine fiică-mea în vizită şi dăm o fugă la mall să cumpărăm chestii. umblu la bani, nu ştiu ce moşmondesc cu ei, chemăm un taxi şi plecăm. ajunse acolo, nici urmă de portmoneu, deci nici cash, nici card. o întreb dacă are cardul la ea, zice că da, mă bucur meschin că în felul ăsta vom cheltui mai puţin, că sigur nu are nu ştiu ce sumă acolo, uraa, ne dăm jos şi taximetristul: şi cu mine cum rămâne???? mda, înapoi în maşină, du-ne acasă şi înapoi la mall, plătesc 3 curse de taxi şi cumpărăturile din banii mei recuperaţi din casă. există un Dumnezeu al copiilor nedreptăţiţi 😆
    în concluzie, trebuie să ai şi cash şi card că de-aia am numa genţi mari.

  16. Ma dar cine garantează ca nu uiți și cardul ala acasă? Soluția este ca toți vânzătorii sa fie obligați prin lege sa accepte plata în rinichi, cornee și ce organe mai are omul de donat pe la el!

  17. Eu am pățit-o o singură dată, acum câțiva ani. Am coborât de la birou să-mi cumpăr apă și ceva de mâncare de la supermarket-ul de peste drum. Am înhățat eu ce-am înhățat de pe rafturi, nimicuri, în total vreo 15-20 de lei, iar la casă, surpriză: în loc de portofel luasem o agendă cam de aceleași dimensiuni. Nu, nu mi-am dat seama că umblam cu aia în mână prin magazin! Deci, niciun bănuț, nimic. Și, acum, vine partea frumoasă. Mi-a plătit domnul din spatele meu toate nimicurile alea. Era un tip 50+, neamț, nu vorbea o iotă românește dar a înțeles din prima că sunt în impas și, drăguț foc, a făcut semn că plătește el. I-am mulțumit, i-am spus să mă aștepte că urc la birou să iau banii, ceea ce am și făcut, numai că, jos, altă surpriză, neamțul meu plecase. Și, așa, am rămas datoare pe viață 🙂

    • … dacă știa, măcar cumpăra și provizii pentru zilele când neamțu’ nu era pe fază… 🙂

      … dacă aveam un neamț d-ăsta, io renunțam la bonurile de masă “dăcât”. “Numaidăcât”… 🙂
      Când ajungeam la casă, doar scoteam ” neamțu'” … 🙂 🙂 🙂
      Apro-popo, la ce magazin ae întâmpla asta, să merg să-mi fac și io cumpărăturile de acolo…:-) 😉

  18. Never, ever, hope. Totusi, ipoteza nu numai ca ma sperie, dar ma si bantuie. Aproape ca de fiecare data, trebuie sa suport cateva (putine) secunde pana apar semnele ca plata cu cardul a fost OK. Aici sunt f de acord cu @Catalin.
    Dk stie ce se poate intampla astfel incat sa zbarcesti plata, orice. Imi vine in minte o situatie traita la Tr. Severin, cand nu functiona POS la hotelul la care fusesem cazat. Imi amintesc ca receptionera m-a condus cateva stradute pana la primul ATM disponibil, vioaie si zglobie, recunosc ca eram putin dezorientat, aproape ca incepusem sa sper la ceva de nesperat!
    O alta experienta.
    In urma cu cativa ani trebuia sa plec intr-o deplasare in Germania. Locuiam in Baneasa si, nefericita coincidenta, masina de serviciu era la revizie astfel incat comandasem un taxi (cu greu, la Baneasa evita toti sa vina pentru cursele de OTP, cel putin asa era atunci). Cursa de FRA era cam pe la 14:20 (LH1421, cred) si trecusera cateva minute peste ora 12:00 asa incat nu era prea mult timp de pierdut. Asteptam taxi cu ochii pe fereastra, cu bagajele pregatite si portofelul pe masa, la vedere. Asta a fost greseala. Setterul meu irlandez, un caine jucaus de talie mare, peste 35 kg, obisnuit sa fure din joaca, sa se dea si el “involvat”, se ridica in doua labe pe masa, inclina botul, apuca portofelul si tzusti, la vizuina, adica sub mobile, locul lui privat unde intra cu greu, taras si unde nu aveai nicio sansa sa te apropii. Desigut ca o facuse din joaca. Joaca-joaca, dar nu aveam nicio sansa sa recuperez portofelul. Iar “portofelul” insemna CI, carduri, 600 euro cash de la firma pentru delegatie, permis auto, talon si, intre cele doua jumatati, cu greu cuprins de curelusa portofelului, pasaportul! EXCLUS sa incerci sa-l recuperez, il tinea intre labe cu botul peste el maraind la apropiere. Niciun om intreg la cap nu ia prada din botul cainelui daca asta maraie. Nu imi era frica ca ma composteaza, pur si simplu, mi-ar fi sfaramat oasele mainii. Maraia iar coama I se zbarlise ca la un leu. Trebuia jucat dupa regulile lui. Bineinteles ca taxiul a sosit. Cobor sa-i explic aluia sa ma astepte ca am o problema cu soacra careia I se facuse rau. Setterul nu putea fi distras decat cu cele trei slabiciuni ale lui, berea, ciocolata si oasele. Oase nu aveam, iar celelalte, nici atat. Problema era ca nu aveam nici bere, nici os, nici cioco. Cu carne nicio sansa, era atat de mofturos incat la masa sedeam cu totii in patru labe in fata lui ca sa apuce o bucatica de carne, timp in care el se uita pe pereti, contempland tablourile si alunecand cu botul cand spre stanga, cand spre dreapta. Nu mai era timp sa merg la butiq dupa bere sau cioco. Eram disperat. Soacra umblase pe la vecinii de bloc dupa cioco dar nu gasise. Incerc sa-l trag de picioarele dinapoi dar se intoarce feroce si clampaneste. Dupa vreo 20 de minute, timp in care taximetristul fusese asigurat de o recompensa substantiala daca are rabdare, minunea se produce. Simtind probabil tensiunea in care ma gaseam, Larsone se ridica singur, se intinde si se preface ca latra protector pe cineva de afara. Pentru nimic in lume n-ar fi recunoscut ca cedeaza de bunavoie, o facea pentru interesul comun. Minuni cu sufletele lasate de Dumnezeu pentru noi, pacatosii! Ajung la timp la OTP, bineinteles.

    • Hai, ca esti in targhet, te pliezi la fix pe reclamele cu “dati un leu pentru maidanezu meu!”,
      dar sa stii ca acuma nu-i concurs cu premii.

    • cum, frate, să îți fie frică de câinele TĂU? 🙄

    • Frate, I-am incurajat mereu sa-si dezvolte personalitatea. Nu mi-a placut sa am un catel robot care sa execute mecanic comenzile mele de ne-vanator. Cine eram eu, in nimicnicia mea si, mai ales, a specie careia ii apartin, sa angajez o asa splendoare de catel roscat intru indeplinirea scopurilor mele meschine sau/si inutile
      Vizuina in care se refugia o folosea de cand era catelus ca sa scape de eventuale represalii. Mai tarziu ascundea acolo obiectele furate de pe masa, mai ales manusile de piele si batistele. O facea ca sa I se acorde atentie. Cand a crescut, abia daca mai incapea, se culca pe burta si inainta ca o morsa pe uscat, taras, lopatand cu picioarele dinapoi si tragandu-se cu cele dinainte. Nu mai aveai loc sa bagi mana dupa obiect si oricum te cam clampanea. Daca I-ai fi vazut cum trosnea oasele de vita in falci, n-ai fi incercat, zau, sa bagi mana pe sub el ca sa ajungi la botic, pe dedesubt.
      De cate ori plecam in deplasari refuza hrana si ma astepta uitandu-se mai mereu pe fereastra. Noroc ca reveneam dupa o zi sau doua. Cand ma apropiam de casa habar n-am cum ma recunostea de la mare departare, nici dupa miros si nici dupa zgomotul motorului. Ma simtea, pur si simplu, altfel, nu stiu cum. Vorbesc despre el la trecut pentru ca, intre timp s-a prapadit. A trebuit sa divortez si sa plec de acasa, lasandu-l acolo, la fosta sotie. Dupa trei luni i-am descoperit un osteosarcom si, dupa alte trei luni, a fost gata. Ma bucur ca dupa eutanasiere l-am luat, totusi, si l-am ingropat la mine acasa, in gradina de flori.

  19. La benzina, cand e gata plinul, intru la plata si constat ca nu ca nu am bani, dar nu mai am nici acte. Vorba aia cu tramvaiul 41 unde portofelul tau coboara cu o statie inaintea ta

    • Poate ca daca din aia 12.000 de securisti de toate soiurile, cateva duzini ar fi detasati, macar o luna, la RATB, cu portofelele la vedere, in loc sa-si faca veacul prin malluri, pe bani publici, alta ar fi situatia in tramvaiul 41

  20. Baaaaaai! Si cu cat elan ma băgasem, sigura ca mai cashtig ceva!
    :(((((
    Nici o sansa frate, (si sora agnes) cu asa competitori competitivi!
    :(((((
    1.Săptămâna trecută ma duc la internet cafe.Sigura pe mine ii zic tipului ca vrea pachetul de 12 ( doishpe) lei si ma apuc sa caut baniiiii.Gasesc iute portofelasul cu mărunțiș (ăla care poate fi furat/pierdut fara mari regrete) in care aveam vreo 3 bancnote de 1 leu, niste fise de 50 bani ( vreo 2 lei) si o bancnotă de 5 lei , ruptă, deci nefolosibila, deci continui sa caut PORTOFELOIUL, unde țin bancnote mari ( si de preferinta multe!), carduri, CI, etc.Numai ca nu-l gasesc!Numai ca între timp omul bătuse bonul!Ei bine, am mers vis a vis, la banca, am preschimbat bancnota ruptă cu una întreagă, am golit tot portofelul si pt ca tot îmi mai trebuiau 2 (doi) lei facut ca Simona: am promis ca ma întorc!Si a funcționat!Si chiar s-a mirat omul ca m-am întors pt 2 lei!

  21. Si be) tocmai mi-am facut cont la CEC? acu vreo 2 sapt!Bine ca stiu, sa ma duc si după un MasterCard!
    😉

    • nu te bucura prea tare..am niste exeperiente cu sus numitzii..p ecar eti le voi impartasi la cafeaua aia pe care o tot bem de cateva luni; recunosc iosdevina ca nu s-a intamplat 😛

    • sa curga cafeauaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, ca vin acush!

  22. Si despre carduri:acum vreo 16 ani, cand mi-am cumparat prima mașină ( a se citi autoturism), in rate, m-am dus ca o mare doamnă sa plătesc avansul cu cardul.Tzeapaaaaaaa!Nu se putea decat cu cashu frateeeee.Asa ca m-am dus la banca, am scos o galeata de bani, cu care m-am plimbat prin tot orasul si m-am întors sa plătesc…

  23. Eu am un obicei prost dar care ma scapa din situație. Cand primesc rest (de obicei am mâinile pline- chei, telefon, portofel etc. ) ii arunc in geanta. Geanta fiind mare (si plina) mi-e lene sa ii caut cand ajung acasă, asa ca nu imi mai bat capul pentru 5 lei si revin la folositul cashului din portofel. E drept ca nu a fost tocmai plăcut cand mi-am întors geanta pe dos la casa…

    • Care e singurul lucru pe care n-o să-l poţi găsi vreodată într-o poşetă? Nu, nu despre cash e vorba, ci despre ordine… 😆

  24. Eu sunt mai tot timpul fara bani hoinarind prin magazine, asa ca nu prea ajung in acesta situatie. Dar pot sa experimentez odata sa vad ce iese, iau bataie sau ajung la politie!

  25. eu sunt o femeie atipica, nu am 2 posete ci doar una. Dar evident ca am uitat portofelul acasa! Restul il stiti, ca l-au povestit si ceilalti…

  26. putin pe langa topic, de la o uituca 😆 e dimineata, se anunta prieteni din alt oras in trecere dupa pranz, frigider gol… iau copila de 2 ani sub brat si fuga la super marketul din cartier, la cca 15 min de mers pe jos (exclus s-o mai fi intors acasa si inapoi la magazin fara scandal, oricum o deranjasem de la joaca 🙄 )
    plecasem fara bani, nu-i nimic, am cardul, yesss… dar cine-si aminteste pinul ?! incerc, ma screm, nimic… lasa ca-l sun pe sot, zic, el stie sigur ca umbla mai des cu el ca mine care n-am timp sa ma duc sa scot bani de la 10 km… bineinteles, nici telefonul nu-l am !!!
    i se face mila casierei, imi da telefonul ei – bine ca stiam numarul 😎 – rezolv, ajung acasa, il sun ca sa rada in direct de mine…el zice “bine, bine, cum arata tipa aceea ?” “dar ce importanta are cum arata ?!!!” “pai, ca sa vad daca salvez numarul de telefon 😛 ” pai, n-avea dreptate Elena Carstea ?! 👿

  27. eram sigură că răspunsul e niciodată, dar comentariile mi-au amintit de cele câteva dăți când fie clinica nu avea POS și mie-mi lipseau vreo 2-3 lei din sumă, că-mi luasem călătorii ratb (a trebuit să umblu brambura după atm-uri), fie, nu se știe de ce, nu funcționau cardurile băncile mele (din fericire comandasem ochelari și trebuia să revin să-i ridic).

  28. La analize, mai prin vara, undeva la capatul pamantului, prin Chiajna:)) Coda, nervi, site-ul casei de asigurari blocat……in sfarsit ajung sa mi se ia sange (cumva peste rand, ca ma grabeam tare sa ajung la serviciu), dau cardul ca o floricica. Fonduri insuficiente. Am crezut ca intru in pamant de rusine. :))

  29. Ieri.
    Telefonul meu e scos undeva prin 2010. Am doar Whatsapp. Nu mai am ING (update e pentru altii) si am si bulit mufa de incarcare la laptop. Deci imi trebuie un telefon – mai nou, nu?

    Am bugetat 150 EUR si…am ramas cu cardul in brate la magazin.

  30. Am patit o singura data, la supermarket, dar mi-a ajuns.
    Nu aveam aproape deloc numerar, numai card si nu functiona POS-ul.
    Casiera – chiar nu aveti numerar? (erau cumparaturi de 100-110 lei)
    Eu – nu, nu am atat.
    Ciudat era ca si cei din urma mea erau mirati cat sunt de saraca!!
    Casiera ma sfatuieste sa ies, sa scot numerar de la bancomat si sa revin. Asa fac, dar, intre timp nu mai avea nici ala bani.
    Revin la casa ca poate s-a remediat, nimic… Imi aduc aminte intr-un final ca aveam bonuri de masa in prostie si-mi vine inima la loc. Cauza pentru care nu renuntasem cu totul la cumparaturi era ca nu mai aveam tigari, era seara tarziu si era musai sa am.
    Ce credeti ca-mi spune casiera cand ii zic de bonuri? Exact, ca-mi opreste tigarile, ca alea nu merg pe bonuri.
    Era si o sefa langa ea, ca intre timp se scandalizasera mai multi, asa ca i-am zis sefei: O bateti dumneavoastra sau o bat eu?
    A fost foarte draguta si a zis c-o bate ea, ca eu m-am enervat destul.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green