“Cea mai simplă afacere. Sunați-o pe Lucica la telefon. După 16”

Domnu’ matrix, ‘mneata te-ai uitat la ceas?
Sau nu știi să citești? Ceasul, zic…
Am zis că după 16, da? Ce ‘oaele mele…
Suntem și noi oameni serioși sau… 😂😂😂

…că io lucrez de noapte, schimbu’ 3, și am și fo’ grăma de clienți, la mine se “intră” dăcât cu programare, sunt unii care lasă sacoșa cu prezervative de seara la rând, ca să (mă) apuce… că io fac treabă, să știi, scot untu’ din tine…
Și sunt fată cu carte, că un client mulțumit mi-a lăsat și o carte pe fotoliu’ din odaie… sau pe noptieră, că nu mai țiu minte cum cântam io …
Dacă veniți cu cuponul de pensie, aveți 25 la sulă discount… 😂
Cu ăla de deces aveți 50 la sulă… nu glumesc, domnu’, odată am avut un autocar de decedați d-ăștia, număr de Telemorman, au făcut un popas în … ăă, la mine… îi mâna unu’ cu mustăcioară, cică să voteze … și io m-am mirat de ei, am verificat certificatele, da’ erau bune, domne, conform cu originalu’…
Aoleo, hai că mă luai cu vorba și mă ciocănește clientu’ … 😂că stă șii așteaptă la ușă cu ea în mână … programarea, zic…

P.S. Duoamna Simona, să știți că numărul e bun, ca nimănui nu-i strică un număr, mâ-nțelegeți…
Interiorul nu mai e bun, d-aia nu reușiți să ma sunați, vă zic io…
Păi în ’92 aveam 2 interiorul, acum am 5…
Țoli… 😂😂😂

… pentru mine e simplă … 😂
… numa’ să te țină pe matale.
Portofelul.
La H nu vin încă, da’ e o idee. Am auzit că e acolo un băiet care o are de un metru și stă mereu cu ea în mână… berea, la bere mă refer… 😂 Da’ n-am reținut cum îl cheamă, are un nume greu de reținut, din 2 litere, începe cu d și se termină cu g, da’ să moară antena dă bulgari dacă-mi reamintesc numele… 😂

Mno, hai că mă ții din treabă…
Uite, deși n-ar trebui, îți dezvălui o țâră din secrețiile meseriei, că te văd om învățat, poate-mi dai un sfat: un client are fantezii, vrea să ne jucăm de-a Mihai Viteazu’, cică e o carte, ceva, gen Românii supt Mihai Voievod Viteazu’… cică el e Mihai Viteazu’ și io românii… 😂 o fi bine, maică?
Altă dată cică să ne jucăm de-a statuia de la Universitate… El tot Mihai, io calul… băi nene, mă dor șelele de cât a încălecat și descălecat ăsta pe și de pe mine… acuma zi, matale, ăia pe vremea aia era așa, calofili sau cum îi zice când faci treaba aia și copiii tăi se cheamă centauri sau centurieni, că am lipsit la lecția aia…
Că cu bou’ sigur se poate, uite, n-ați auzit dd Boureanu? Păi de ce crezi că îl cheamă așe? Și ai văzut ce față de taure are?
Așe… Simona, ai legătura… vezi, dacă mă suni, ceri cu mine, că poate răspunde cuplaju’… că am rămas cuplată, că așe erau tilifoanele pe atunci… da’ era și bine, că vorbeam codificat cu clienții, să nu se prinză miliția… “Liberă, don’șoară?”, întreba câte unu’. “Da, da’ sunt cu plată…”
Aoleu, stai că vine Mihai, cică să mă țesal, ca mergem la Călugăreni… 😂

… dom’le ce amintiri mi-aţi răscolit… da’ pot să vi le povestesc, că poate nu le citeşte domnu’ ăla cu d şi g, de care vă spuneam…
… mno, când trecea pe la mine, mereu venea cu o rolă de câţiva metri de bere… şi se uita când la bere, când la mine, când la bere, când la mine, nu ştia ce să aleagă. Uneori mă alegea pe mine. 😆
Da’ când se apuca de-o treabă, apoi făcea treabă, de se zdruncina blocu’ … apăi ştia tătă lumea, că dacă dădeam pe oteveu imediat după ce “terminam”, mereu îl vedeam pe Mărmureanu care zicea, “A , asta nu e nimic, vine ăla mare…”
Şi io mă miram: “Dom’le da’ cât de mare poa’ să fie, dacă Mărmureanu ăsta nici de d&g nu-i mulţumit… ” ş-apoi, de unde ştia el referenţialu’ lu’ d şi g?!? 😯
Pe urmă Mărmureanu ăla îi trăgea într-una cu Vrâncioaia-n sus, Vrâncioaia-n jos, şi io iar mă miram.,. cine ‘oaele mele e Vrâncioaia asta de-o ştie şi Mărmureanu, că io nu ştiu pă niciuna în breasla noastă s-o cheme aşa… na, mă gândeam, o fi vrăuna de lucs, dă are psăudonim d-ăla de scenă… 😆

Noroc cu băietu’ ăsta, cu d şi g, că-i cult în cap, şi mi-a esplicat într-o seară – după 16 (beri) – de unde şi până unde cu Vrâncioaia aia.

Cică pe vremuri, când era lupu’ din parcu’ Timeretului căţel, cică era unu’, Ştefan cel Mare, care era un fel de băiat de cartier p-acolo pă la el, în zona Vasluiului sau Sucevei, că nu am reţinut ezact ce număr avea la cal, cu VS sau cu SV.
În fine, mare cocalar şi ăsta, cică îşi trecuse şi-n buletinu’ de populaţie numele chiar aşa, “Cel Mare”, cam cum am auzit io că a făcut unu’ de-şi zice “devito” sau ceva… dacă era moldoan, trebuia să-şi zică “avitei” sau “avitii”… în fine, ideea e că atunci când avea de completat vreun formular, trecea la numele dă famiglie “cel Mare”,, să ştie toţi duşmanii lui cine e smardoi p-acilişea. Bine, ăia, mai musulmani de felul lor, nu ştia să citească cu litere d-astea, da’ orişicât, omu’ se bucura singur că le făcuse o aşa aroganţă.

Na, să revenim, E, Fănică ăsta, cum am spus mai sus, era mare smardoi şi se lua în gură cu toţi musulmanii care făceau şi ei o mânărie cinstită prin Ieuropa (nu angroul) şi tot le trăgea ţepe.
Vă daţi seama, musulmanii ăştia se ofticau şi îl provocau pe Fănică ăsta s-o dea parte în parte, sa vază care-i mai ciumec. Ciumec, nu Ciumac… 😀
Fănică atât aştepta, că-l durea-n brişcă, că doar nu lupta el. El stătea pe margine şi-i comanda p-ăia, juca un sistem destul de modern pă vremea aia 4.000-4.000-2.000, un fel de 4-4-2 de azi. Chestia e că el mai şi bătea, nu ca Daum ăsta de azi, cică făcuse o grăma’ de puncte, adunase vreo 92 de puncte, că atunci se dădeau 2 puncte la victorie şi el vea 45 de victorii şi 2 egaluri. Sau ceva de genu’. Oricum, Moldova era cică pe locu’ 2 FIFA atunci…

Ideea e că şi pierdea mulţi jucători, ăştia erau numiţi plăieşi, că aşa traduseseră ăia cuvântu’ “pleieri” din engleză.
Şi dacă rămânea fără jucători, a avut o idee remarcabilă pentru vremea aia: în loc să cheltuie bugetu’ să ia jucători din străinătate, îşi făcuse propria lui pepinieră de jucători. Treaba era cam simplă… cum să vă spun io să nu se super lixuca … deci trecea Ştefănel pe la Vrâncioaia, făcea ce făcea, şi peste 9 luni Vrâncioaia producea un jucător… 😆

Bine, că nu numa’ Vrâncioaia era, da’ asta a rămas în istorie, semn că făcea treabă bună… da’ cică şi Ştefan era “de treabă”, că ştia toată Moldova, că se cutremura ţara, uneori şi Ţara Românească şi Rusia… 😆 Şi oamenii vorbeau între ei: “Iar e Ştefan la Vrâncioaia” sau “E de la Vrâncioaia”.
Şi aşa a rămas vorba în popor şi au preluat-o şi ăştia, cum e un cutremuri, cică “e de la Vrânciaoaia”… 😆
Oamenii aflaseră toate astea din cronicile vremii, numite “Click păntru muier.” sau, după caz, “Click păntru uameni”.

Mno, acum aţi aflat de la Luci-pedia şi de unde vine treaba cu Vrâncioaia aia, dă-o-n ‘oaiele ei.

Haide pa, că mă duc la treabă, că stă (re-)producţia… 😈 😆 😆 😆

asistenta lu lucinița de la capătul tunelului 😛 😎 😉