25 de colive pe zi. Scrisoare pentru autoritățile din Sănătate

O soție foarte disperată și foarte, foarte furioasă mi-a trimis acest text. Soțul are cancer pulmonar metastatic în stadiul 4 și ar fi trebuit să înceapă ieri tratamentul cu un medicament inovativ care e aprobat, la noi, încă de acum 5 luni, și care, conform studiilor, dublează speranța de viață a pacienților. Nu l-a început, pentru că lista medicamentelor compensate nu a fost încă publicată și nu există un protocol terapeutic, în baza căruia medicii să îl poată prescrie gratuit. Mai multe detalii despre de ce nu există aici. Cum se văd și se SIMT lucrurile de partea victimelor, pacientul și aparținătorii lui, citiți mai jos:

“Stimati domni si doamne care lucrati in Ministerul Sanatatii, la Casa Nationala de Asigurari, in Parlamentul Romaniei, in Guvernul Romaniei care anul asta aniverseaza 100 de ani, va aduc la cunostinta faptul ca astazi ati semnat, in mod oficial, certificatul de deces al sotului meu. E un om tanar, ar mai fi avut cate ceva de facut pe acest pamant.

Astazi, domnilor si doamnelor foarte ocupati, vesnic ingropati in hartii inutile si dosare pline de praf, i-ati luat sotului meu jumatate din zilele pe care le-ar mai fi avut de trait cu diagnosticul “cancer pulmonar metastatic stadiul 4”. Adica, pe intelesul dumneavoastra, sau al sefei dumneavoastra pe linie de partid si guvern, daca barbatul meu mai are de trait 2020 “douazeci-douazeci” de zile, astazi domniile voastre ati hotarat ca el sa mai traiasca doar 1010 „zece-zece” zile.

Sa va explic si de ce, stimati domni si doamne: astazi, barbatul meu a inceput tratamentul pentru boala lui cu doar 2 din cele 3 medicamente care, combinate impreuna, i-ar fi dublat sansele la viata. Adica, ar fi putut trai 20 de luni, in loc de 10, daca cea de-a treia substanta, o descoperire stiintifica in fata careia toata lumea medicala se inclina cu respect si speranta, ei bine, aceasta substanta se afla pe undeva printr-un sertar, blocat intre institutiile dumneavoastra. Il veti gasi cu siguranta foarte repede dupa ce un sef o sa va sune sa va intrebe de el, speriat ca i se zgaltaie scaunul de furia oamenilor care, ca si mine, vor pierde in curand pe cineva foarte drag in timp ce dumneavoastra aveati niste treaba.

Stimati domni si doamne, dupa ce gasiti dosarul si publicati hotararea de guvern prin care includeti medicamentul pembrolizumab pe lista medicamentelor compensate, la 5 (cinci) luni dupa ce el a fost contractat de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, sau, mai exact, dupa aproape 150 de zile (o suta cinci zeci de zile) de cand ar fi trebuit sa devina compensat, vedeti ca mai urmeaza niste plimbari de hartii intre institutiile dumneavoastra, sa nu va ia prin surprindere aceasta veste. Poate le plimbati in regim de urgenta. Ma ofer sa vi le plimb eu, daca nu aveti domniile voastre timp, sau poate nu stiti cum sa faceti. Pentru ca in aceste 150 de zile au murit aproape 3.000 de oameni. Si in fiecare zi in care dumneavoastra stati „cu curul pe dosare”, mai mor de cancer pulmonar alti 25 de oameni. In fiecare an, 11.000 de romani se imbolnavesc de cancer, iar 80% dintre ei nu apuca sa mai traiasca si anul urmator. Douazesicinci de oameni mor in fiecare zi de cancer pulmonar pentru ca dumneavoastra sunteti foarte ocupati. Doi-cinci. Vreti sa va spun cati oameni mor in Romania din accidente rutiere in fiecare zi? 5. Cinci. De cancer pulmonar mor 25 de oameni pe zi, iar dumneavoastra stati in continuare, in timp ce cititi aceasta scrisoare, cu curul pe vietile a 25 de oameni si le semnati certificatele de deces departe de vazul lumii, pentru ca pe domniile voastre nu mai apuca sa va intrebe nimeni nimic de sanatate.

Sa va mai spun ceva, daca tot v-ati hotarat sa ma faceti vaduva mai devreme, domniile voastre fiind intre timp foarte ocupati sa primiti vizite de la baronii tutunului, incoltiti ca le-ar fi putea fi limitate afacerile in Romania. Cancerele astea pulmonare pot fi evitate daca oamenii sunt ajutati sa renunte la fumat, daca interziceti macar 10 ani taierile de copaci si plantati rapid tot ce s-a defrisat cu salbaticie in 25 de ani, daca veti controla ce fel de masini se importa si circula pe soselele Romaniei si daca faceti niste programe de screening sa ii descoperiti la timp pe cei care nu vor mai avea timp. Credeti ca este posibil sa va mai preocupe si vietile noastre, macar o data la doua zile?

Multumesc, promit sa va trimit cate 25 de colive pe zi, daca tot v-am deranjat, pana cand o sa vi se aplece, poate va grabiti un pic.

O sotie disperata”