Lungul lanț al micilor mele accidente domestice
Prima oară am făcut pe Nadia la bara de covoare din fața blocului și am căzut în cap. Aveam vreo 4 ani și m-am dus acasă cu sângele șiroind din căpățâna spartă. Să moară ai mei de inimă, săracii, nu alta.
A doua oară m-am dat în leagăn tare-tare-tare de tot, stând în picioare. Mă credeam acrobată sau ceva, așa că am perseverat până când am zburat literalmente prin aer, după care m-am prăvălit ca un bolovan pe asfaltul cartierului. Aveam vreo 10 ani, iar maică-mea nu cunoaște episodul nici până-n ziua de azi.
Apoi, m-am lipit cu gamba de țeava de eșapament a unei motociclete. Ce să vezi, era foarte fierbinte și m-am fript nasol. A durat o vară până m-am vindecat. Aveam vreo 12 și eram la țară, la bunici. În vara următoare, m-a mușcat de gamba cealaltă un câine mic și foarte inofensiv. Am fost, probabil, prima și ultima lui victimă.
Câțiva ani mai târziu, mi-a căzut în cap, de la etajul unui bloc, o scândură. A fost iar cu sânge, dar nu îmi spărsese dovleacul, că nu era așa grea, ci doar îmi secționase un pic pielea capului, brrrr.
Apoi, mi-am trântit cu putere ușa unui lift pe un deget. Apoi ușa unei mașini pe alt deget. Apoi, mi-am izbit o ușă de mașină în cap.
Apoi, am mers pe stradă, într-o stațiune de munte, fără să mă uit pe unde calc, și m-am oprit într-un stâlp. Nu, nici măcar nu s-a întâmplat în vremuri cu smartphone.
Apoi, într-o seară studențească cu prieteni, m-am împiedicat cu o tavă cu pahare și am căzut pe burtă, exact ca o plăcintă. Nu știau oamenii ăia dacă să sară să mă salveze sau să râdă. Vreo trei ani mai târziu, am alunecat în timp ce făceam duș și am căzut din cadă, izbindu-mă cu spatele de gresia băii, după ce mă izbisem în prealabil și de chiuvetă. Aproape un minut, nu am mai putut să respir de durere și șoc și am fost convinsă că o să se lase cu spitalizare. Nu s-a lăsat, m-am ales doar cu niște dureri de coaste, pentru vreo săptămână.
Apoi am încercat, de prea multe ori, inconștient, să îmi tai degetele, în timp ce găteam, și m-am fript aproape de fiecare dată când am folosit cuptorul.
Bilanțul lui 2018 a fost așa: o julitură la cot, de la o cădere cu bicicleta, pe un deal cu pietriș, o julitură la gambă, de la o cădere pe niște scări, în parc, și două mici arsuri de la cuptor. Nu, nu gătisem, doar îmi dezghețasem o felie de pâine. De două ori am deschis cuptorul s-o “verific”, de două ori m-am fript.
De fiecare dată când mai adaug o “mărgică” pe lungul lanț al micilor mele accidente, zic mersi că nu am pățit-o mai rău. Mai bine accidente mărunțele și dese, decât rare și mari, care să se lase cu spital.
Apropo de asta, un studiu făcut de Millward Brown, arată că 35% dintre români se tem pentru sănătatea lor mai mult decât de pierderea locului de muncă. Cu toate astea, doar 5% din PIB-ul României merge către Sănătate. Apoi, în timp ce teama de sistemul de sănătate de stat e tot mai mare, sistemul privat e perceput ca fiind restrâns, cu spitale puține și inaccesibile. În realitate, există, în toată țara, 150 spitale și peste 600 de clinici private, cu 15.000 doctori. O altă convingere a celor mai mulți dintre participanții la studiu a fost că tratamentul la un spital privat este foarte scump. Și așa și este. O intervenție chirurgicală minoră pornește de pe la 800 de euro, iar una majoră poate ajunge și la 10.000.
Soluția pe care, în acest context, ne-o propune NN Asigurări e o asigurare de sănătate care acoperă spitalizare și intervenții chirurgicale în valoare de 100.000 de lei pe an, în 29 de spitale private din rețeaua medicală NN (3 în Ungaria, 26 în România) și 175 de clinici private Regina Maria (sau partenere Regina Maria) din 75 de orașe din țară. Există, pe lângă componenta de protecție, și trei niveluri de prevenție, pentru care persoana asigurată poate opta (standard, mediu și avansat), fiecare incluzând un set anual de analize, consultații generale sau de specialitate și discount la serviciile medicale neincluse în pachet.
Asigurarea funcționează și în afara rețelei NN sau în străinătate, caz în care se rambursează o parte din costurile plătite (80% din costuri, până la 12.000 lei). Pentru mai multe detalii, dar și pentru o simulare de calcul, vă invit să dați click aici. Eu m-am jucat pe-acolo și prețurile polițelor mi s-au părut încurajatoare.
Sper că vă vor folosi informațiile pe care vi le-am dat, iar, dacă o să decideți să vă faceți asigurarea, vă doresc să nu ajungeți să o folosiți. Uite-așa: să fiți pregătiți pentru o situație neplăcută, dar să nu o și trăiți. Să plătiți degeaba și să nici nu vă pară rău că ați făcut-o. Nu că ar fi bine?
Între timp, lungul lanț al micilor mele accidente domestice s-a mai îmbogățit cu o vânătaie. Era să-mi scap telefonul, m-am repezit să îl prind și m-am lovit de birou. Voi tot așa trăiți?
Simona se rasfata cind vorbeste de citeva julituri ca fiind mari accidente. Doar cazutul in cap poate fi considerat, in cazul ei, cumva semnificativ si cu urmari.
Eu pot, insa sa concur pt. cele mai mari si multe accidente. Inca din frageda pruncie am fost ciuca acestora. Incepind cu cazaturi din copaci, de pe case, sarituri la trambulina cu bicicleta cu fringerea cadrului si cadere in cap, continuind cu schii, cu ruperea degetelor, ochi umflati, fotbal cu glezne rupte, genunchi buliti, jucat pe zgura ma-sii, unde-ti intra pietricele pe sub piele.
Fracturi nenumarate, cu sau fara operatie, odata mina Stg., altadata ambele miini simultan, picior .. operatie cu spate suruburi… Nici acum la batrinete nu ma potolesc..
Cu ciini e si mai rau, ma musca oricare ciine, chiar si aia de plus, copil fiind eram perforat de injectii in burta contra turbarii, dar cred ca nu au ajutat. Chiar si ciinii care dau din coada ma privesc cu ura. Cu pisicile e si mai rau, mai ales cu alea negre care-mi taie calea si-mi aduc ghinion, odata am alergat-o pe una sa-i dau un sut sa nu treaca prin fata mea si m-am impiedicat ca mi-am rupt costumul, ca eram elegant ca ma duceam la un interviu pt. un job. Bine ca am prins-o ca am luat si jobul.
Tu ai fost cu avioanele, ești mai cu capul în nori, da’ nu îl întreci pe dg, el e un fel de Mr. Bean al avioanelor, e și planor, și Concorde, ia foc repede, da și planează omu’, cred că lucrează cu Elon Musk, vrea în spațiu.
ma oameni bunicei
ce tot va luati de viata existentei mele ?
ce ai si tu johhnica ??? dai o bere ?
apropo, va ziceam ieri ca eram in aeroport la viena si voiam sa vad cu ce alt vip nesimtit ma zbor de data asta.
cand ma urcai in avion ma uitai la aia de la biznis da oricat oi fi io da dastept, nu recunoscui nici un pizdist analfabet.
in schimb, in sala de asteptare, vazui unu maaaare, vreo trei metri circumferinta si cu o chestie gelatinoasa si cheala in loc de cap si cu un cocalar manelist si tuciuriu dupa el pe post de aghiotant, da sigur nu era ministru, ca io le cunosc pe leprele alea.si sa o scurtez, zic, gata, acu sigur oprim la bucuresti la burduf, ca oamenii.
de unde frate, langa burduf, pe scari si ca vitele in autobuz.
si un mertzan bengos astepta langa avion si scria pe el vip.
stau si eu sa vad cine pzd masii e nesimtzitu si, intrun final, apare hectaru ala de osanza, se urca in mertzan si pleaca.
de draci nici nu am mai apucat sa il injur, dar m-a mirat ca bivolu gretos a avut loc in aeroplan aerbus 320-200 la clasa oamenilor normali, la economic si mai pe la coada avionului ca s-a cobora printre ultimii sau o fi ramas naibili animalu blocat intre scaune nu stiu si a mancat tot o ciocolatzica ca noi ca atat mai dau austriecii desi cred ca daca ii dadea un cal nu se satura la catama burdihan avea.
n-am nici o idee cine draq o fi fost si nici parca nu as vrea sa aflu.
daca si dupa intamplarile astea cu daea, ala cu oaia, cu teodorovici de la bani, cu daniel barbu de la alde si cu sobolanu asta acum, toate numai in anul asta, eu nu am ramas cu traune inseamna ca am mare noroc pe lumea asta, nu cu un tom degetzel rupt ca ametist sau o julitura in genunche ca dr chin si de care se plang de parca ar fi stat de vorba doo minute cu dancila si ar fi ramas cu traume la creier.
si mai am de facut drumul asta de vreo doo ori anul asta, vai de viata mea…
apropo, intreaba unu pe unu care mergea schiop ce ai patzit bai si ala raspunde am avut un accident aviatic cum asa ca eu nu am auzit pai stii ma uitam dupa un avion si am calcat intro groapa.
Musai, dg, când e vorba de bere, o dă băiatu, numa’ să ne ajungă.
Eeee, tu o ai mai mare, siiiigur…
Neamțu țiganu,
și n-ai nicio tijă? nici o plăcuță de argint?
nu te miști ca robocop?
dacă te mușcă câinii de pluș îți lasă urme de bocanc de pluș?
eu sunt sărac din privința asta, nu mi s-au întâmplat horor d-astea, doar când eram mic la vreo 4-5 ani, am vrut să salvez o pisică care se prinsese în sârmele dintr-un gard și ea săraca n-a știut ce vreau si m-a muscat de cap si de față de am făcut 2 săpt injecții de turbare si anti-tetanos si țin minte că alea de tetanos erau si noapte de venea sanitarul de la cazarma lui taică-meu la 2 noaptea să mi le facă si mie mi-era mila de el că făcea atâtă drum pentru mine în loc să doarmă.
Majore.. doar unu: am zburat efectiv dintr-o caruta din pricina ca s-a speriat calul si m-a azvarlit prin aer ( aveam vreo 45 de kile, adult fiind) de m-a lasat lata pe un teren viran; ma gandesc si acum uneori ce s-ar fi intamplat daca nimeream cu capul sau coloana in vreo piatra… si daca nu cumva herniile discale care ma chinuie au vreo legatura..
Da, asigurarile, de orice fel ar fi , cred ca sunt dovada de inteligenta si civilitate-arata respectul fata de tine si fata de cei dragi pe care o chestie din asta ii poate scuti de grija de a-ti purta de grija ..sau de a le deveni povara!
am avut o eclisa, de inox, nu de ag. dar mi-a scos-o prin operatie dupa un an.
Piciorul operat e chiar mai bun ca alalalt deoarece nu amorteste.
Vorba aia : ” ori te uiti pe unde mergi ori mergi pe unde te uiti”. Daca o aflam de mica nu mai aveam coatele si genunchii prastie in fiecare vacanta. Nu ca as fi ajuns la spital pentru fiecare julitura. Am ajuns insa cand am taiat degetul in loc de zarzavat . Numai ca ….mi-a foat jena sa apar in fata colegului cu destu’ belit ca n-am cascat ochiii, asa ca…am rugat asistentul sa faca noduri si m-am cusut singura. Oricum a doua zi am luat mistouri in plin.
Cat despre cuptor….sa stii ca si masina de calcat se descurca binisor la lasat semne.
fierul de călcat lasă urme ?
Un tip îşi revine dintr-o comă profundă de 7 luni. În tot acest timp, soţia lui a stat zilnic lângă patul lui.
La câteva zile după ce şi-a revenit, îşi cheamă soţia:
– Draga mea, ai fost alături de mine în toate nenorocirile prin care am trecut: când am fost concediat, m-ai sprijinit enorm; când afacerea mea a dat faliment, ai fost lângă mine; când am fost împuşcat, ai stat alături de mine; când ne-am pierdut casa, ai fost tot lângă mine; când sănătatea mea s-a şubrezit, m-ai sprijinit permanent. Ştii ceva?
– Ce să ştiu, dragul meu? întreabă ea zâmbitoare, în timp ce inima începe să îi bată mai repede.
– Cred că îmi porţi ghinion!
Din cauza unui ciine era sa ramin neinsurat.
Tocma se facea ca mergeam la familia ei sa fiu prezentat. Era Duminica, la prinz. Eram prost dispus, dimineata jucasem fotbal si pierdusem, in ciuda jocului meu exceptional cu 5-0. Aveam parul mare si la fotbal nu exista dus. Am mers direct la familia ei. M-au plantat pe un futeliu, cumva in mijloc sa pot fi admirat de socrii, matusele si cumnatu in spe. Pe spataru futeliului era un ciine, o jigodie, care dadea din cap, cu o figura de cretin. M-a enervat din prima clipa. Cind m-am asezat a cazut. L-am ridicat si l-am pus la loc. M-am tot fitiit si a cazut din nou. L-am luat si l-am aruncat pe o canapea intre doua matusi.
Soacra in spe m-a intrebat ce am cu el. I-am spus ca s-a basit. Noroc cu socru, ing. pasionat, care a deviat discutia spre parti tehnice, la care am adunat pct albe…ca d-aia zic, invatati bha tehnica… ca ramineti holtei ca DG.
ma neamtzule, nu fi tzigan !
eu am avut tentative de insuratoare, da nu a fost sa fie….
acu vreo doi ani, cand eram si io mai tinerel, m-au dus ai mei la una sa imi faca cunostinta cu ea, cu neamu ei.
la sfarsit ma intreaba tatal fetei ce parere am despre ei, despre fata, daca mi-a placut, prostii d-astea.
io am fost sincer si le-am zis mai nea si tanti, eu as tufeo pe ea, da e urata rau….
ma gandesc ca dupa ce o sa implinesc 38 de ani, peste numai cateva luni, o sa mai incerc o data, da cu alta, nu tot cu aia.
io te ba la el ce pretentii are, sa fie frumoasa.. da alea uritele ce au, nu au si ele dreptu la un fraier? Ba frumusetea trece da prostia ramine, asa ca trebuie sa fie dasteapta, daca te ia una d-asta. Si mai trebuie sa fie bogata, tirolezele au multe vaci. Important mai e sa piriie, asa ca pepenele.
Acu vreo lună, mașina soției nu a mai vrut să pornească și a ramas pe o stradă la marginea orașului. Am ajuns la fața locului cu un prieten, am conectat-o la laptop, nu voia să “o ia” și pace. Inițial am zis ca e computerul de vină, însă mi-am zis să încerc până să o duc la doctor.
Am dus-o, evident, la soacră-mea, să mă dau mare că îi repar mașina fie-sii.
Ei, și cum meșteream eu sub ea (sub mașină, nu vă gândiți la altceva), mi-a rămas mâna înțepenită pe la motor, într-o poziție anapoda. În fine, am reparat-o până la urmă, însă am rămas cu o durere în cot. Știți ce nasol e să te doară în cot? Nu știți, e nasol, vă spun.
Așa că, dacă vreți să vă reparați mașina, puteți să vă duceți la soacră-mea, da’ aveți grijă de coate.
la 2 ani mi-am rupt încheietura mîinii stîngi…
la 5-6 ani m-a înțepat o albină drept la coada ochiului stîng; am avut un cap cît fesu’ ăluia de la vacanța mare…
pe la vreo 8-9 n-am ridicat piciorul la nivelul corect, prin urmare am abordat treapta, în alergare, cu fluierul; de data asta la dreptul…
pe la 12 ani eram “la primire” pentru găleata cu cireșe coborîtă din copac pe funie; am primit muchia (era de tablă)în frunte stînga…
pe la vreo 16-17 am primit o piuliță M12 exact sub buza de jos; se vedeau dinții și avînd gura închisă…
unghii lovite…he he; numa’ că nu mi-a căzut decît una; m-a învățat tataia tehnică: se găurește unghia cu un ac de seringă, se descarcă sîngele din hematom și aia e…merge și un burghiu micuț;
acu’ “am grijă” de urmașă; cu două duminici în urmă spart buza superioară, alaltăieri…trandafirii din grădină i-au produs asta:
Se vede si unde-a pupat mama ca sa treaca..
Cred ca mai toate intamplarile le-am povestit pe aici..dar sa reluam:
1. Celebra poveste cu degetul rupt pe plaja, care s-a lasat cu operatie si 2 tije micute iesite prin piele timp de 6 saptamani, cu atela aferenta..noroc ca era mana stanga 😛 plecat la congres, culmea nu a piuit in aeroport..in bagaj a trebuit sa fac loc si pentru trusa de schimbare pansament 😀
2. Prin anul de 3 facultate am cazut din maxi-taxi..noroc ca pe banda 1 nu venea nimic (a plecat f repede din statie, eu nu am putut inchide usa cum trebuie..la prima curba fiind f plin si luand curba cu viteza, multa lume s-a dezechilibrat, au cazut pe mine si eu pe usa..nu stiu cum de am reusit f impasibila sa ma ridic si sa ma urc inapoi de parca nimic nu s-ar fi intamplat..mi-au facut loc sa stau jos, mi-au dat servetele ca-mi curgea sange din buza..genunchiul mi l-am oblojit eu dupa ce am ajuns acasa 😛 la vreo saptamana dupa asta au pus autobuze pe linia aia)
3. Prin clasa a 5-a am alunecat de pe podium cand stergeam tabla si am dat cu capul de calorifer. M-am ales cu o rana ce a trebuit cusuta, doctorita de la urgente mi-a cusut si un mot verde 😀 cand am mers la scos firele am crezut ca o sa dureze mult si scap de ora de matematica..pana la urma a durat extrem de putin si am ajuns exact inainte sa inceapa ora 😈
Sa nu mai spun de celelalte n ocazii in care m-am impiedicat chiar si de aer si am ajuns cu rotile-n sus 😛
Si nu te-a ridicat dupa accident de-acolo, de jos, un domn inalt si morocanos care sa te duca acasa si apoi sa-ti petreci noaptea cu el si sa-l salvezi de depresia in care era din cauza despartirii de amanta capricioasa printr-o excursie la ski..??!..Te-au urcat inapoi si ti-au dat servetele sa-ti stergi nasul??!! Ntz ntz ntz..
Cred ca nu am cazut in cartierul potrivit..
Cred ca nu am cazut in cartierul potrivit..
mai incerca!
Accidente “mărunțele”? Mărunte sau neînsemnate nu dădea bine.
Văd un imbecil care spune oameni ” bunicei”. Bag p**a, dacă ar durea prostia…
Să mai scriu unul despre diminutivele folosite de-a-nboulea așa, eram în parcare și vine un “pinguin” care strângea nuș’ ce semnături. Mă ia cu: “aveți două minuțele să-mi dați și mie o semnăturică?” L-am întrebat pe imbecil cât durează un “minuțel”, cumva șaizeci de “secundele” sau “secundici”. Firește că vita a rămas interzis. Interzis da, era un el. N-am mai apucat să-l întreb ce e aia “semnăturică”, mă grăbeam.
Concluzia, ” e” mulți dobitoci pe lume nașo!
Adevar grait-ai! Pff..auzi: bunicei! Sa nu dai in fandacsie?!
De principiu, pentru cine are un salariu decent (sa spunem media pe economie sau un pic peste) si-i pasa cat de cat de sanatatea sa, de viitorul propriu sau calitatea serviciilor medicale la care se expune, 200-250 de lei pe luna nu e foarte mult, maxim 10% din venitul lunar. Asta avand in vedere starea deplorabila a sistemului sanitar public din Romania (din pacate).
Si asta desigur combinat cu un pic de alimentatie mai corecta, un pic de sport samd – toate cele ce le stim si nu le facem :))
Nu inteleg cine va impiedica sa mergeti si de ce trebuie sa ramaneti pe loc. Cineva poate intelege ca va facea placere sa stati in coate si genunchi in fiecare vacanta. Adica multa lume face la fel, dar n-am auzit pe nimeni sa se planga, nici dintr-o parte si nici din cealalta.
comentariul era pentru Quinn, pan s-ajunga doctorita