La ce-am mai râs copios

La ce-am mai râs copios

Am primit şi eu, cu ceva întârziere, un link către filmuleţul de mai jos. N-am rezistat să nu îl împart cu voi, cu riscul că s-ar putea să îl ştiţi. E un interviu, o discuţie suprarealistă între o “ziaristă” şi o “vedetă”. N-am auzit de nici una dintre ele, dar nu contează, sunt absolut fascinante. […]

Aceste cuvinte care ne doare… burta de râs

O ştiţi pe pisicuţa asta simpatică, da? Am regăsit-o pe site-ul unui tabloid, la secţiunea Internaţional, ceea ce nu-i deloc anormal sau senzaţional, fiindcă e un clipuleţ care circulă mult. Ce e cu adevărat senzaţional e textul care însoţeşte filmuleţul. Citiţi cu ochii voştri, vă rog:

Rândunel a învins!

Rândunel a învins!

Mai ţineţi minte lupta pentru a-l aduce pe Rândunel Pisică pe primul loc în topul celor mai haioase nume româneşti, organizat de Daily Cotcodac, da? Ei, bine, am învins!! Rândunel e acolo unde merita din capul locului să fie: pe primul loc! Din păcate, îl împarte cu rivalul său, mai puţin haiosul Struţ Modest, dar […]

Chiloţii care ţin loc de doctor

S-au inventat, iată: Am putea oare să ne luam şi noi, toţi românii, câte-o pereche de chiloţi d-ăştia şi să renunţăm la asigurările de sănătate, pe care oricum le plătim degeaba? 😆

Dorm în acelaşi pat, dar în sectoare diferite

Tocmai mi-a fost semnalată această aberaţie: Citiţi toată povestea, e halucinantă. Nu trecură 5 minute şi am mai găsit un caz identic chiar în redacţia Academiei Caţavencu. 😆 😆 😆 Moştenitorii lui Kafka să facă bine să meargă la biserică să aprindă lumânări de mulţumire. Dacă ar fi trăit în România, opera lui n-ar fi […]

CONCURS: Cine o imită mai bine pe Simona Tache?

În contextul unei furăciuni penibile de text, relatate în postul anterior, s-a ajuns la discuţii despre o recentă invenţie românească (un soft pus la punct de matematicienii Liviu P. Dinu şi Marius Popescu şi premiat deja de Academia Română, care poate stabili prin metode matematice paternitatea unui text) şi despre ceea ce se cheamă “stilul […]

Selecţiuni din programul de poveşti cu maidanezi

Selecţiuni din programul de poveşti cu maidanezi

Am postat, ieri, despre maidanezii Bucureştiului şi s-a născut o ditamai discuţia. Pe parcursul ei s-au spus poveşti la care am râs copios. Fac mai jos o selecţie pentru cei care n-au apucat să le citească. Vera: La mine e la fel de rău… sunt vreo trei grupări, că altfel nu pot să le pun: […]

Dragostea durează până la întâlnirea de 10 ani

Dragostea durează până la întâlnirea de 10 ani

Azi a ieşit pe tarabe şi la chioşcurile de presă Unica de februarie, în care am un text despre Valentine’s Day, la care am râs singură, în timp ce-l scriam. Nu pot să vi-l dezvălui acum, însă o să vă tratez cu altul, mai vechi, apărut în numărul de august 2010 al aceleiaşi reviste. Dragostea […]

Cum păcăleşti un copil să se-mbrace cum vrei tu

Cum păcăleşti un copil să se-mbrace cum vrei tu

Puştiul de 3 ani al unor prieteni e îmbrăcat, într-o dimineaţă, de maică-sa, pentru grădiniţă. Într-un pantalon-salopetă. Crize. Nu voia cu salopeta, iar maică-sa nu mai avea timp să-l schimbe. Urlete. Se enervează şi maică-sa. Ăla mic – nu şi nu. Plânsete. Intervine taică-său să modereze conflictul. Şi rezolvă. N-o să ghiciţi niciodată cum, aşa […]

Verba volant, scripta pe pereţi manent

Din seria Administratorul, după ce am aflat cum e cu âncasărili la ântreţinere, cu aruncatul gunoiului şi cu hoţii de flori, a sosit momentul unei corespondenţe pe pereţii scării. Între însuşi administratorul şi un mâzgălitor de pereţi. Trimisă de Sandman.

Permisul de poşetă la control, vă rog!

De ce poartă femeile-n poşetă atâtea lucruri ciudate e un mister nu doar pentru lumea din jur. E un mister chiar şi pentru ele însele. Dacă poşetele ar vorbi, ar fi o gălăgie de nu s-ar mai înţelege om cu persoană. S-ar auzi numai scâncete, numai nedumeriri, numai strigăte de ajutor, numai rugăminţi: “Oare de […]

Sunt mioapă, dar nu asta e problema cea mai mare

Sunt mioapă, dar nu asta e problema cea mai mare

Acum vreun an jumate, aveam încă un frumuşel -1 la ambii ochi. Prin ianuarie 2010, am mai făcut un control, din care-a rezultat că-mi crescuse miopia până la -1,5. Mi-am schimbat lentilele de contact şi am stat cu ele până au expirat, după care m-am întors la ochelari, fiindcă mi s-a părut că mă simt […]

Eşti frumoasă, fă, fetiţă!

Eşti frumoasă, fă, fetiţă!

“Doamnă, vă servim cu căciuli de Angora şi mănuşi… fetiţa?”. Aşa a strigat după mine, acum vreun sfert de oră, o doamnă care vindea căciuli şi mănuşi de Angora. Mi s-a părut chiar mai tare decât un muncitor în construcţii, care, acum câteva zile, mi-a strigat “Eşti frumoasă, făă!”.

Să îţi fut, dragă Miruna…

Din Dilema Veche de săptămâna asta, de la rubrica Cu ochii-n 3,14: Splendid, l-am pus aseară pe Facebook, dar nu mă pot abţine să-l pun şi aici, pentru că e prea mişto.