Mi-a răspuns Piedone!
După cum vă informam, acum vreo săptămână, la invitația Asociației MaiMultVerde, i-am scris primarului Piedone că aș avea nevoie de containere pentru colectarea selectivă a deșeurilor. Scrisoarea mea – aici.
Azi am primit un răspuns, în frumosul limbaj de lemn cu care se lucrează în domeniu. Ideea e că primăria va analiza propunerea mea, ceea ce mă liniștește profund, pentru că, mărturisesc, eram extrem de neliniștită de posibilitatea ca, Doamne ferește, să n-o analizeze. Oricum, e bine că, totuși, mi s-a răspuns. Faptul că cineva chiar verifică adresa de mail la care am trimis și că se obosește să răspundă, mi se pare un pas mare pentru România și pentru omenire, în general. Și mi se mai pare mișto că, pe scrisoarea primăriei către mine, sunt patru semnături. Deci patru oameni s-au ocupat cu seriozitate și profesionalism de problema mea. ![]()
![]()
Cred că au fost ședințe peste ședințe pe tema asta:
- Ce facem, mă, cu scrisoarea lu’ Tache? O analizăm sau nu?
- Șefu’, nu știu ce să zic, e o decizie grea…
- Da, bă, știu, că nici io nu dorm de trei nopți de gânduri. Am și slăbit, am cearcăne, nu vezi?
- Am și vrut să vă-ntreb dacă nu cumva sunteți bolnav, șefu’!
- Deci aia e, e o decizie grea, dar tre’ s-o luăm. De-aia suntem aici, a dracu’ de viață, cu mama ei…
- Șefu, știți ce zic io? Zic să luăm, cu orice risc, decizia s-o analizăm. Acuma, dacă s-o dovedi că am greșit, asta e, ne asumăm…
- Mda… Știu io ce să zic? Poate ar fi mai bine să luăm decizia să n-o analizăm? Nici nu știu cum e mai bine… Auzi? Ia dă-o dracu’. Gata, am hotărât: o analizăm.
- Da, șefu’, să trăiți. Doamne ajută!





