În haine de cerşetor, cu salariu de director
Un reportaj de acum trei ani, fiindcă am văzut iar în presă poveşti despre cerşetori bogaţi.
ÎN HAINE DE CERŞETOR, CU SALARIU DE DIRECTOR
Povestea cerşetorului milionar, cu casă, masă, antenă parabolică şi contul plin, a făcut, săptămâna trecută, înconjurul ţării. Aşa am aflat, alături de întreaga Românie, că din cerşit se poate câştiga foarte bine. Şi, totuşi, dacă nu-i aşa? Am fost eu acolo, cu mâna-ntinsă, să verific? N-am fost. Păi, ia să mă duc, că de muncă oricum m-am cam plictisit.
Deo săptămână mănânc decât bătae
“Mâna-ntinsă care nu spune o poveste nu primeşte de pomană”. Parcă aşa am învăţat din Filatropica lui Nae Caranfil. Ia să vedem: cu ce poveste aş putea ajunge la inima oamenilor şi, de-acolo, direct la portofel? Ştiu: sunt tânără, jerpelită, murdară, nemâncată şi… şi… şi… a, da, şi bătută. Chiar aşa, ia să scriem un carton, că, oricum, am văzut că fără nu se poate: “Deo săptămână mănânc decât bătae”. Perfect. Să vedem şi hainele. Botezatu n-are nici o colecţie dedicată, ca să pot lua de la el, aşa că improvizez. Cumpăr cu 15 RON un halat dintr-un second-hand, îi sfâşii un buzunar, îl ard c-o brichetă şi îi descos tivul. De murdărit, îl murdăresc cu praf de ciment şi nişte ulei. Asortez un fes întors pe dos, nişte pantaloni, o pereche de şosete găurite (asimetric, una la călcâi, una la deget) şi nişte papuci. Ochiul mi-l învineţesc cu un fard de pleoapă mov, gura mi-o rup cu nişte ruj, sub unghii bag nişte fard de pleoapă negru Chanel. Tot cu d-ăsta mă murdăresc şi pe gât. În mâna dreaptă, îmi atârn o pungă transparentă cu două felii de pâine şi ceva mezel. Înainte să iau drumul străzii, constat că nu-s suficient de murdară pe mâini. Mă întorc şi mi le bag puţin în scrumieră. Sunt gata de plecare. Îmi încasez porţia de previziuni nasoale din redacţie (despre cum o să iau bătaie de la concurenţă sau cum o să devin prizoniera mafiei cerşetorilor, asta în cazul fericit în care nu mă omoară), îi răspund colegului Duţu la nu ştiu ce întrebări profesionale cu un “Nu pot să mă ocup de asta, am treabă, mă duc să cerşesc”, îmi antamez un cameraman şi o gardă discretă de corp şi mă apuc de treabă. Primii 5 RON îi fac de la colegi.
Ajută-mă şi pe mine, frumoaso!
Ies din clădire şi mă aşez la doi paşi, în faţa BCR-ului. Arunc pe furiş o privire în geam. Arăt atât de jalnic încât, sincer, eu mi-aş da bani. De la cei care trec însă, chiar nu mă aştept să facă vreun gest. Unii se feresc când ajung lângă mine. Spaţiul e mic, iar eu sunt foarte murdară. Majoritatea nici nu mă privesc. Mi-e clar că doar dintre ăia care o fac îmi pot selecta victimele. Două femei îmi citesc cartonul, dar nu dau nimic. Trec mai departe, comentând: “I-auzi, dom’le, de o săptămână nu mănâncă decât bătaie. Cine-o pune să stea?”. “Bine că sunteţi voi deştepte”, îmi zic. Dar, vai, se apropie o tânără care se caută-n geantă. Se uită la mine. Mă uit şi eu, adânc şi disperat în ochii ei, şi atac: “Ajută-mă şi pe mine!”. Mă ajută. 1 RON. Apoi, încep încet-încet să curgă banii. Am învăţat şpilul. Stau cuminte, bătută şi tristă. Mă milogesc doar de cei cărora le-am prins privirea. Cam 20% dintre ei muşcă. Femeile sunt mai impresionabile (mai ales dacă le iei cu “Ajută-mă şi pe mine, frumoaso!”), dar dau mai puţin. Bărbaţii dau mai rar, dar sunt generoşi. Dau mult. Chiar şi câte 5 RON. N-apuc să mă bucur de succesul meu pe piaţă, că trece pe lângă mine o tipă care îmi aruncă o privire dispreţuitoare. Cea mai dispreţuitoare pe care am văzut-o vreodată. Îi dau şi eu replica în gând: “Hai, sictir! Facem pariu, de fapt, io câştig de vreo 5 ori mai mult ca tine? Şi, la urma urmelor, de unde eşti tu aşa sigură că n-o să te aducă viaţa aici, în locul meu?”. N-apuc să-mi termin conversaţia imaginară că trece unul din membrii board-ului Realitatea – Caţavencu (Vă salut, domnu’ Vulpe!). Mă vede, mă recunoaşte, îmi zâmbeşte şi trece mai departe, ca să nu mă deranjeze de la lucru. Ete-na, ba să facă bine să mă deranjeze! Mă ţin după el până-mi dă 5 RON. Bravo, îmi place de mine! În definitiv, aşa e viaţa, cine are cunoştinţe se descurcă.
E-o luptă piaţa, deci la luptă!
Gata! A sosit momentul să mă iau în piept cu concurenţa. N-am curaj s-o înfrunt p-aia masculină, aşa că mă duc în faţă la Angst, unde cerşesc mai mereu două băbuţe. Nu e decât una la post. Se înverzeşte când mă vede. Se chiorăşte la distanţă să-mi lectureze cartonul. E vizibil agitată, dar nu-mi zice nimic şi nici nu-şi cheamă bodyguarzii să mă salte. Un tip îi dă 1 RON, după care trece pe lângă mine. Îmi întorc ochiul vânăt către el şi îmi fac glasul stins: “Pe mine nu m-ajuţi?”. Nu m-ajută. Pleacă. În mai puţin de un minut se întoarce şi îmi întinde o bancnotă de 5 RON. Îmi fuge pământul de sub picioare. Sunt copleşită de cât de miloşi pot fi oamenii, uneori. Mă emoţionez. Apoi, mi se face ruşine. Adică, femeii ăleia bătrâne i-a dat 1 RON şi mie îmi dă 5? Gata! Nu mai suport impostura. Nu mai suport să înşel bunătatea trecătorilor, luând pâinea de la gura unei bătrâne. Mă retrag.
Nici nemuncă fără pâine, nici pâine fără nemuncă
Urc în redacţie. Număr banii. Fără cei 5 RON adunaţi de la colegi şi cei 5 primiţi de la domnul Vulpe, am făcut, într-o oră, 25 RON. Calculez cât aş putea câştiga, cerşind 8 ore pe zi, 20 de zile pe lună. Minimum 4000 de RON aş putea câştiga. Cam 1100 euro. Un salariu de middle management, ca să zic aşa. Îl mai alerg puţin pe colegul Alexandru Duţu, rugându-l să-mi dea şi el ceva. Refuză. Cică nu încurajează nemunca. Bine, Duţu, o dată ţi-am cerşit şi eu şi nu ţi-a fost milă de mine! Viaţa nu iartă, ai grijă, o s-ajungi tu la mâna mea!
P.S. Toţi cei 35 RON adunaţi cu sudoarea frunţii din activitatea de cerşit i-am donat ulterior bătrânicii de la Angst. Dacă ar fi încurajat şi colegul Duţu nemunca, aş fi putut să donez 36!
Simona TACHE pentru Academia Caţavencu, iulie 2008
nu toti cersetorii is sanatosi.
Am râs cu lacrimi! Genial!
:)))) Cât de tare!!! Dacă nu m-ar cuprinde jena m-aş apuca şi eu de meseria asta! Eventual aş lua şi chitara să cânt ceva, ca să nu zică lumea că nu muncesc pentru banii ăia! :))
Iulie 2008… Ce vremuri! Economia duduia… 😥
Daca mai stai cu geana si la ciordeala ai putea sa ajungi la nivel de top management la venituri.
Totusi, experimentul nu cred ca este 100% relevant pentru ca nu ai dat “tainul” smecherului care poate sa-ti dea licenta de functionare in zona. Asta ca sa nu primesti “decat bataie o saptamana” in sir….
duduia de nu mai putea 😆
În primul rând: m-am uitat în bullet-in şi mă cheamă Sfiosu’, nu Sfosu’. Scuze.
Apoi: Am remarcat că tipul de cerşetorie practicat de tine în 2008 era cel clasic, împănat cu “bube, mucegaiuri şi noroi”. Ai combinat clasicul care nu se demodează niciodată (din care a lipsit totuşi inexplicabil bucata împuţită de brânză cu mult mucegai ascunsă în buzunar) cu textul înduioşător şi agramat. Între timp s-au schimbat multe în minunata şi mereu surprinzătoarea lume a milogilor. Dacă ar fi să foloseşti din nou locaţia aia centrală de vis si de vis-a-vis de BCR (deşi probabil acum ar te-ai trezi cu noii redactori de la Academia Caţavencu coborând şi administrându-ţi o mamă bună de bătaie), ar fi european şi indicat să foloseşti un mic proiector conectat la un la fel de mic iPod pe care să ruleze fotografii before şi after bătaie, grafice măsluite cu evoluţia glicemiei în ultima lună, evoluţia cursului leu/franc elveţian în 2011, fotografii cu o ipotetică progenitură personală care a picat BAC-ul în vară… În felul ăsta publicul ţintă va fi format din angajaţii de peste drum, oameni cu dare de mână şi sensibili la nenorocirile altora.
deci io apăs delete browsing history și nu-mi șterge numele (namele) și e-mailu
ceea ce nu-mi place
-mișto reportaj ; cred că l-am citit atunci în caț, și da arătai de toată jena- (cu love) vorba lui maicăl
ba, l-a șters
ce mi-a placut asta! am vazut reportajul acum trei ani, cand l-ai facut. 🙂
omg tu erai? nici nu te-am recunoscut..curajoasa miscare
Ai mai avut una misto cu un coleg (nu mai tin minter care) acum cativa ani. V-ati deghizat in tigani. Si aia mi-a placut. Cel mai misto a fost faza cu Vulpe. Imi si imaginez scena. Tu tinandu-te dupa el, el incercand sa scape de tine, jenat si amuzat in acelasi timp. Bine ca nu te-a ridicat politia pentru hartuire.
@Adi: n-a avut nici o şansă să scape, că am fost insistentă
simona, sa nu uit sa-ti povestesc ceva cu prima ocazie, ca iti iese de-un roman. foileton, daca vrei. 🙂
Pe vremea aia fumai mult?
Mai ai fesul ăla?
i-ai dat înapoi ăia 5 RON lui domnu Vulpe?
Uite o metoda si mai marfa de cersit (si de departe muuult mai eficienta): Te duci la o benzinarie cu o masina mai de Doamne-Ajuta (fie ea si second) si spui ca ai ramas fara benzina si ca ti-ai uitat portofelul acasa. Sa vezi atunci. In reportajul cu pricina, un nene ii daduse “cersetorului” 30 roni – mai mult decat ai facut tu toata ziua fugarind oamenii prin fata la BCR. Nu imi dati in cap daca ati mai citit asta undeva, poate erau unii care nu o stiau !
Ca sa nu mai vorbim de omu cu greutati si cu copilul in spital, care bate niste monede in mana, rugandu-te sa iti dea fix ca sa ii ia aluia mic de pe patul de spital o paine. Daca va spun ca mi s-a intamplat in decurs de 2 saptamani de 3 ori ma credeti ? Variatiuni pe aceeasi tema, deh 🙂
Fara suparare,da’ e veche rau faza.Trebuia incercat alaltaieri,sa te fi vazut cum te descurcai Simonette!!!Cred ca nu prea ti-ar mai fi iesit chestia……
Reclama la Angst si banking cu BCR…m-am prins
Nemaipomenit! … de fapt a mai fost pomenit, dar eu nu am vazut reportajul de prima data! …
Am ras cu lacrimi! Super curajos gest si mise-en-scene perfect. Imi da o alta viziune asupra sarmanilor cersetori si poate adevarul despre ei e undeva la mijloc, cu siguranta sunt si cei care profita de pe urma lor sau cei care mor de foame abandonati de societate prin canale si ganguri infecte, dar sunt si cei care isi ascund mana in maieu si ne arata maneca goala batzaindu-se pe ritm de Prodigy si care castiga de doua ori mai mult decat un profesor. Si eu mai dau la cersetori sau alte dati imi feresc privirea, mi se rupe inima de mila sau sunt enervat de insistenta si tupeul celor care (spun ca) n-au. Nu avem cum sa-i sortam pe neputinciosi si nevoiasi de paraziti si profitori si cum nu avem o societate care sa le dea un ajutor constant si consistent, mai bagam mana in buzunar cand stim ca avem niste maruntis in plus.
Am vazut din pacate prin multe orase mari ale lumii, oameni saraci cautand in gunoaie si afisand o privire lipsita de orice orizont, dar n-am vazut localnici sa le intinda vreun banut (am zis doar localnici ca altfel stau lucrurile in orasele turistice, unde noi suntem majoritari exportatori de creoli lautari, shmanglitori sau asa-zisi refugiati). Or stii ca nu e o solutie?
Ce am putea noi sa facem, totusi?
deci io i-am dat ( pa vremea cand economia duduia
) la una de-a zis ca i-a murit copilu-n spital si n-are bani sa-l duca acasa, etc, DACAT 50 de ron ( mi s-a parut atunci ca pot sa-mi permit); habar n-am nici acum cat de proasta am fost! 😳
si be0 de abicei , cersetorilor copii le dau de mancare; aia adevarati chiar mananca!
profesionistii te scuipa!
si trei: in india meseria de cersetor e sfanta taica!
( daca nu ma insel!)
si acum , sa trecem la off topic-uri de miezul noptii!( sau al diminetzii, whatever!)
vi-l prezint pa barbatul vietzii mele!
😳
http://www.realitatea.net/cu-tancul-peste-masinile-parcate-ilegal-video_858424.html
si poate vrei sa faci experimente noi, acuma ca esti femeie maritata!
ca mai e maica, meserii banoase pa lume! 8)
http://www.realitatea.net/studiu-cinci-lucruri-nestiute-despre-stripteuze_858349.html
@zana: păi bagă pe mail 😉
@cruela: tu nu ştii nici până acum că aia cu copilul mort în spital e metodă superstandard de cerşit? 😯
am citit tot comentariul tau si am ramas cu gura cascata
deja ma gandeam cum asa arata eu in locul tau la cersit … cel putin am incercat (in mod imaginar) sa ma pun in pielea ta
la momentul sosirii lui Vulpe in preajma ta ………………… era sa ma stric de ras ….. apoi m-am emotionat spre final
esti buna!
@ cruela
Barbatul vietii tale e dus rau de tot cu pluta. Ce face el se cheama distrugere si duce la puscarie. Sau la Balaceanca lituaniana. Cum s-o fi numind.
Pardon, nu e dus cu pluta, e dus cu TAB-ul.
Adi: de aceea il si iubesc! din motive de TAB! eu modesta, visam un Hummer cu care sa le strivesc portierele, farurile si fetzele alora parcatzi pe banda 1 !
Adi : si be: distrugerea nervilor, cand parcheaza BOIIIIIIIIIIII aiurea, cum se pedepseste? 🙄
asa…am strans shi io cata experientza am putut!
astept sa sa face excursii tematice in bucuresti ( s-aude-n fund la doamna udrea?
sa mai faca
un tur: sa plangem cu cersetorii romani!
siiiiii ( si aici ma bizui pe tine si experienta ta
@ cruela
Se pedepseste cu ridicarea masinii si amenda. Care amenda poate fi oricat de mare, daca spune legea in felul asta. Daca legea spune sa treci cu TAB-ul peste masini parcate, OK. Dar nu spune. Daca iti distrug nervii, ii dai in judecata. Vorbesc foarte serios.
Ce face primaru’ asta e populism sadea. Si gretos pe deasupra. Probabil sunt multi care juiseaza la ideea ca “le-o trage imuibatilor cu Mercedes”, dar legea spune altceva. Daca nu cumva e o facatura(inclin sa cred asta), proprietarul ar trebui sa-l dea in judecata, cu plangere la Procuratura pentru distrugere, etc. Si in Lituania justitia chiar isi face treaba(au inclusiv un presedinte condamnat, Rolandas Paksas).
In sfarsit, am devenit prea serios, da’ sunt socat de ce vad. O incalcare a legii atat de flagranta, in vazul lumii, si de drept comun(nu coruptie) la un personaj politic important(primarul Capitalei) n-am mai auzit intr-o tara civilizata, membra UE, cum e Lituania, eu n-am mai auzit.
ADI; BAI CE TALENT AI SA STRICI PLACEREA OAMENILOR! IN CAZUL MEU ORGAZMU! 😳
@cruela: p-asta sper ca o stii: https://www.simonatache.ro/2010/03/02/da-si-mie%E2%80%A6-niste-bani-sa-pun-benzina-la-bmw/
buuueeeeiiiiiii! da cata mai memoria ai!aku’ntzeleg da ce te-a luat txu uraniu da nevvasta! ( da’s-a fript rau daca asa le tzii minte tu pa toate!
)
si be) nu m-am regasit la comentatori, de unde deduc ca nu am luat la cunostintza de ce declarate de dumneavoastra la locul cu pricina!:P
E unul pe aici prin Iasi si are un text de genul: suntem 3 copii acasa, tata bea, si nu ne descurcam.Eu muncesc din greu, abia ne descurcam…. Nu va mint, povestea noastra a aparut si in ziar si la tv, pe acasa si antena1… L-am intalnit in 3 zile de vreo 10 ori, cerseste in autobuzele RATP. Nu arata deloc a sarantoc, din contra.. Spalat, barbierit, colonie, hainele par curate pe el, adidasi de firma.. O fi unul dintre milionari.
Ciprian: io am vvazut chiar ieri o profesinista ( avea scule, sacose, etc) curat si decent imbracata, cu copilul in carut linga ea ( deasemenea carutu decent curat, modern, nu vechitura; copilul , la fel) care cauta de zor in tomberoanele de gunoi!
@ cruela
Cauta in gunoaie cu profesionism sau era o biata amatoare?
Si sa nu-mi spui ca era o beata amatoare ca asta nu-i banc, e cliseu.
Vreau un raspuns competent.
bag pe mail. stai sa imi trag sufletu’ 🙂
@Zana: asa, asa 🙂
L-am citit pe Ciprian şi mi-am amintit fraza de cerşit care m-a răvăshit şi mi-a întors cu curu-n sus sistemul de valori: ” Suntem X copii acasă (X>=3). Suntem orfani, nemâncaţi de Y zile (Y>=2), avem diverse bube în diverse zone ale corpului, tata e un beţiv notoriu, viaţa a fost câinoasă cu noi, ne plouă în casă, n-avem casă, bunicii alcoolici ne trimit la cershit s.a.m.d.”. Urmează un pomelnic lung de necazuri în faţa cărora Iov ar părea un răsfăţat al sorţii, care se termină pur şi simplu răvăşitor: “….DAR (şi aici te aştepţi în sfârshit la ceva bun în viaţa lor) Mama e pe moarte!!!”. Cum să nu sari cu banu’??? 😯
Adi: n-auzi bre ca era meseriasa?
de un calm desavrashit, cu un batz special amenajat ( sau asa ceva, ca eram in masina si n-am filmat detaliile), cauta meticulos si constiincios in tomberoanele halea marile, cu capac basculant, in timp ce copilu era in carut la juma de metru;am parcat dupa vreo 50 de metri ca aveam treaba in zona; eram linga/intre niste blocuri; m-am dus pe picioare in treaba mea, m-am intors, si am revazut-o ca avea sector mare se pare; acelasi copil, aceleasi scule, aceleasi obicee; ziua la orele 14 ca sa fim precisi!
[…] Nu zic, or fi unii care chiar sînt într-un rahat atît de mare, încît n-au alte soluţii. Dar cînd majoritatea sînt din ăştia, daţi în fapt pe TV, de ce românului îi este, în continuare, milă de ei? De ce nu pricepem – noi, neamul românesc – un lucru elementar: că ăia profită de prostia noastră? Căci, în astfel de cazuri, mila este prostie. Alte referinţe, la Simona Tache, de exemplu. […]
Încearcă adresa asta –> http://youtu.be/kflPpCtnCaA
Umilinta
Niciodata n-am crezut in finalurile fericite asa ca astazi simt mai mult ca oricand ca povestea mea nu se va termina cu happy-end. Cand stau singur, langa scara rulanta de la metrou si pe langa mine trec sute de oameni, ma gandesc ca poate printre ei sunt si vechi amici din vremurile bune, dar nu indraznesc sa-i privesc. Umilinta este cheia, cu cat este mai tremuratoare mana intinsa cu atat se largeste buzunarul celor care care se simt datori sa fie generosi.
Candva, demult, nu-mi pasa de nimeni si de nimic, acum imi este in permanenta frica. Frica de ziua de azi, de caralii, de sutii de buzunare, de ceilalti cersetori dar mai ales de oamenii grabiti care trec acum pe langa mine, ignorandu-ma asa cum ignori gunoaiele pe care le aduna vantul la gura metroului. Pentru ei, eu si gunoaiele suntem egali chiar daca eu respir, ma misc si la urma urmei in sinea mea inca ma consider un om. Îi urasc dar îi si invidiez; stiu ca eu nu mai am nici o sansa sa ma intorc in lumea mea dar as sacrifica orice, chiar orice, numai sa am problemele lor: sa n-am timp doar pentru mine, sa am un serviciu la care sa fiu obligat sa ma duc, sa rezolv probleme absurde, sa fiu admonestat de sef, sa am o familie oricat de nenorocita dar sa stiu ca este familia mea si nu o haita de caini turbati cum sunt cersetorii atunci cand ni se imparte hrana la intoarcerea “de pe teren”.
Viata mea a fost alcatuita dintr-o serie de ratari fara putinta de indreptare. M-am nascut in momentul nepotrivit, la locul nepotrivit si n-am reusit sau n-am stiut sa-mi gasesc drumul. Ti se spune ca daca iti doresti cu adevarat, ceva, ceva, pana la urma tot iese. Ei bine, mie nu mi-a iesit. Cand am incercat sa ma razvratesc am platit scump – din rege am ajuns cersetor. Cum mai plateam pentru fiecare moment de infatuare, cand ma credeam prea bun ca sa permit cuiva sa-mi stea in preajma si-l alungam intr-un mod lipsit total de bun simt. Tot dispretul pe care-l aratasem fata de amici il citeam acum pe chipurile celor care treceau pe langa mine, ferindu-se si strambandu-se la vederea mea. Cum putusem sa decad atat de mult? Fusese doar o intamplare nenorocita sau ce, pana la urma? Ma amagisem dand vina pe viata, pe ghinionul de a fi pierdut masura dar n-a fost nimic din toate astea. Eu port intreaga vina pentru tot ce s-a intamplat, mai bine zis ca am lasat sa se intample. Suntem oamenii faptelor noastre si nimic mai mult. Mi-a lipsit vointa, am crezut in al 13-lea ceas si ca va aparea ceva care sa ma salveze si totul sa revina la cum fusese inainte. Numai ca nu s-a intamplat nimic. N-a aparut nici un inger care sa ma salveze de mine insumi si sa ma aduca pe calea cea buna cum se intampla in filme. Acolo, personajele stiu exact ce trebuie sa spuna la momentul oportun, gratie scenaristilor. Cuvintele s-au golit de sensuri pentru mine si apoi ce ar putea sa spuna lumii un cersetor…….
wow. Sublim articol.
Nu am incercat asa ceva dar am avut (ne)placerea de a cunoaste (si de a miroasi) cativa cersetori.
Locuiesc in Italia si anul trecut lucram intr-un internet point in zona garii asa ca intalneam in fiecare zi conationali cu tot felul de meserii, care mai de care mai putin legale. Printre acestia era o familie de cersetori si spalatori de geamuri la semafoare care veneau la noi sa trimita banii acasa sau sa-i lase la sefa sa-i tina (daca ii prinde politia confisca tot).
Din ce imi ziceau ei unul care spala geamuri facea cam 70 de euro intr-o zi mai proasta. Un batranel mai firav a facut intr-o duminica din cersit in jur de 170 de euro. In lunile cat sunt aici sunt pe strada in fiecare zi, asta inseamna minim minim 2000 de euro pe luna.
*sa adaug si o povestioara 😀
Intr-o zi vine un nene din asta sa trimita bani. Avea vreo 2000 de euro, toti in bancnote de 5/10/20 si toate facute suluri . Am luat banii si am inceput sa-i desfac si sa-i numar si dupa primul sul am observat ca puteau banii aia mai rau decat orice! Incearca sa-ti imaginezi cel mai puturos cersetor pe care ai avut onoarea sa-l mirosi si inmulteste cu 10! Era oribil! Dupa ce a plecat el am spalat totul pe acolo si am dezinfectat numai ca sa scap de miros si nu am reusit!
Mai tarziu mi-a explicat sefa ca ii fac suluri si ii bag la curea sau prin haine ca sa nu-i gaseasca politia! Si acum cand ma gandesc imi vine sa vomit!
[…] și mi-am adus aminte de un moment. Nu vi-l povestesc, că e prea lung, ci vă invit să citiți acest text până la final, unde e punctat chiar momentul cu pricina. Vă aștept cu poveștile voastre, sunt […]
[…] Brăteiu, județul Sibiu (parcă). Canicula s-a înteţit. Coafura încă rezistă. În calitate de reporter al Academiei Cațavencu, sunt într-o comunitate de romi căldărari. Sînt îmbrăcaţi în portul tradiţional, lucrează […]
E bine pentru o persoana care nu are de platit mai nimic , in afara de ceva mancare si bautura … ma refer la impozite , apa , caldura , curent etc …. Dar vedeti ca ati calculat o medie in care ati putea face zilnic 25 de ron … Dar nu toate zilele , lunile sunt la fel … Dar tot faci 500 euro … pe luna …
Foarte bine ai facut ca ai donat bani. Apropo, foarte bun articolul, m-a tinut cu sufletul la gura, de la primul cuvant, pana la ultima cifra 😀
Tot respectul din partea mea.
[…] haine de cersetor, salariu de director (experiment […]
Duțule, Duțule…