Proștii…
Mai țineți minte nuvela lui Rebreanu intitulată “Proștii”? E despre doi țărani, tată și fiu, care se trezesc în miez de noapte să se pregătească pentru o călătorie cu trenul. Tot în miez de noapte pleacă spre gară, de frică să nu întârzie. Când ajung, gara e pustie. Nu îndrăznesc să ocupe o bancă, considerând-o rezervată unor călători mai de soi decât ei. Se culcă pe o lespede rece, întrebându-se înspăimântați dacă nu cumva au întârziat și au pierdut trenul. Câteva ore mai târziu, când gara se deschide și se umple de oameni, cei doi se reped la ghișeul de bilete, de unde sunt împinși la o parte cu brutalitate, de către angajații gării, ca să li se facă loc altora mai “domni”. Într-un final, chiar când trenul se pusese deja în mișcare, primesc și ei bilete. Replica lor? “Iartă, domnule, iartă-ne și nu ne năpăstui, că noi suntem proști, păcatele noastre. Pesemne așa ne-a lăsat Dumnezeu, proști și necăjiți și nepricepuți”. Apoi, aleargă disperați după tren și încearcă să se urce în el, dar sunt îmbrânciți din nou, pe scări, la vale, de către conductor. “Să vă sculați mai devreme, putregaiule, și să nu mai mocoșiți, fire-ați ai dracului să fiți!”, le strigă el. Însoțiți de o bătrânică, cu care împărțiseră până atunci toate umilințele, cei doi iau la picior drumul pe care plănuiseră să-l facă cu trenul. Deși cheia nuvelei lui Rebreanu e alta, îmi aduc aminte de povestea asta, de fiecare dată când citesc că aproximativ 40% dintre adolescenții români de 15 ani întâmpină probleme la citire. Îmi imaginez că, deși la altă scară, viața lor seamănă cu aceea a bieților țărani. Nenumărate trenuri trec prin gările lor personale, iar ei nu reușesc niciodată să se urce-n ele. Tare trist, nu?
Aproximativ 40% dintre adolescenții de 15 ani de la noi întâmpină dificultăţi la citire (capacitatea de înţelegere a unui text), potrivit Raportului 2011 OECD/PISA, Ciclul de testare 2008-2009, publicat pe site-ul Centrului National PISA. Ei nu pot identifica ideea principală a unui paragraf scurt şi nu pot realiza o conexiune simplă între informaţia din text şi cunoştinţele obişnuite.
Donația face parte dintr-o inițiativă derulată de Always în perioada ianuarie – martie 2012, în efortul de a contribui la îmbunătăţirea condiţiilor de învăţare din şcolile cu acces redus la resurse materiale. Tinerele din toată ţara își pot arăta sprijinul pentru proiectul Always, vizitând pagina de Facebook http://www.facebook.com/NoiFetele. Tot aici, ele pot participa la o competiţie care le va da şansa să viziteze una dintre şcolile care vor primi donaţiile Always.
P.S.1 Am mai scris o dată pe acest subiect, culmea, tot o poveste cu trenuri, văzută de ochii mei, pe ruta București-Bacău.
P.S.2 De curiozitate: câți dintre voi mai țineați minte nuvela lui Rebreanu?
Alături de “Iţic Ştrul dezertor” mi s-a părut una din cele mai triste nuvele.
Eu mi-o amintesc perfect…si e foarte trista! 🙁 Ca sa-mi treaca tristetea, de cate ori mi-o amintesc, imi amintesc si un banc:
Doi ardelemi merg grabiti spre gara, dar pe cand ajung ei la peron, trenul se piedea deja in zare. Asa ca un ardelean zice catre celalalt:
-No vezi ce-nseamna sa n-ai lucru’ tau? 😀 (probabil ca tre’ sa fii un pic ardelean ca sa pricepi bancul, pe-aici pe la noi e destul de rusinos sa n-ai lucru’ tau si sa trebuiasca sa te duci la vecini sa-l inprumuti. Asa se face ca noi avem o betoniera in garaj, de pe vremea cand barbatu-meu a trebuit sa faca, la solicitarea mea, un trotuar asa ingust de 50 de cm si lung de vreo trei metri.)
Apropo de adevaratul subiect al bancului, da, e foarte trist ce se intampla, si eu chiar nu gasesc o explicatie! De ce? De ce copiii de astazi au ajuns asa de rau cu cititul? Fiul meu, care e in cls. VIII, la o scoala nu tcmai slaba dintr-un oras mare al tarii, chiar imi spunea, zielle trecute, ca aproape jumatate din copiii de la el din clasa efectiv silabisesc cand sunt pusi sa citeasca un text cu voce tare, deci nu sunt inca capabili sa citeasca cursiv la 14 ani. 🙁
Scuze de greselile si literele lipsa sau inversate, am o tastatura noua si nu-mi vine deloc firesc scrisul la ea!
Si eu mi-o amintesc. Mi-a lasat un gust tare amar… Poate nu pentru faptul ca cele doua personaje nu stiu sa se apere – pentru ca in contextul povestii, e oarecum de inteles acest aspect, cat pentru rautatea celor din jurul lor. Si pentru ca realitatea e si mai inspaimantatoare din punctul acesta de vedere.
Bun articol, Simona, felicitari !
Asta se intampla fiindca tinerele generații (da, deja sunt mai multe, nu numai cea de azi) au fost impinse, prin toate mijloacele posibile, spre incultura. Prostii sunt mai usor de manevrat si de guvernat, fie de la Bucuresti, fie de la Bruxelles sau de dincolo de oceanul binecunoscut…
Buna, Simona.
Nuvela nu se chema ,,Prostii sub clar de luna?”
Mie personal mi-a placut atat de mult,cand am citit-o in scoala, ca am povestit-o si sotului meu, italian. De doua -trei ori pe saptamana , in fel si fel de circumstante, ni se intampla sa ne spunem unul altuia.. ,,Bine barbate, cum vrei tu dar vezi sa nu sfarsesti ca Prostul sub clar de luna.” sau ,,Nevasta, las-o balta, nu insista ca il chem pe Rebreeeeeaaanu, sa stii!” De 10 ani incerc sa-l invat sa-i rosteasca numele fara accent dar n-am reusit,inca. Ultima data cand l-am pomenit a fost aseara.
Suntem fumatori dar avem copii asa ca iesim in gradina cu nicotina dupa noi. Avem o bancuta. Dupa ce-am bagat-o pe terorista in pat am iesit afara. Sotul pe bancuta. Ma asez si intreb:
,,Ce faci, barbate?”
,,Astept trenul lu’Rebreeeeaaaanu si mi-e frica de mor ca o sa-l pierd.”
,,Pai cand tre’sa soseasca?” intreb
,,Saptamana viitoare, nevasta!”
In tot cazul imi pare tare rau de ceea ce-am aflat. Credeam ca problema exista doar la Roma.
Pacat. Tragic, as adauga…
Te salut. O zi buna.
@alina nedelea: “Proștii sub clar de lună” e altceva, e o piesă de teatru.
Ops. Pardon. Tre’sa-l informez pe sotul. Sa vezi ce rade si in seara asta de mine…
in curind tehnica se va dezvolta atit de tare ca nu va mai fi nevoie de citit, computerele vor citi cu voce tare la alegere, voce blonde, ragusite, masculine si virile, ma rog pt. toate gusturile.
Cei care au reusit sa-nvete sa citeasca in lb. romana de ex. nu vor avea nici un folos, afara de a-l citi pa Patapievici cu poantele lui patibulare, sau erotismele lu Cartarescu de unde va afla de ce iubeste el femeile si nu barbatii, desi, fie vorba intre noi, il iubeste f. tare pa un barbat, stai ca m-am luat cu vorba si m-am aiurit.
De fapt vroiam sa spun ca mai bine ar fi daca tot se chinuie sa-nvete sa citeasca ar trebui sa-nceapa cu chineza, asta e o lb. de viitor.
@neamtu tiganu: și tu ai dreptate 🙄
si-nca ceva, genu de umilinta a “prostilor” il simte orice emigrant care se trezeste intr-o tara straina si nu-ntelege nimic. Cu alte cuvinte fiecare dintre noi e in anumite imprejurari analfabet si prost.
Si mai trist este ca parintii lor au scapat total de sub control lucrurile ca si faptul ca tinerii in discutie nu realizeaza fundatura spre care se indreapta …
As merge mai departe si-as spune ca nu intampina probleme doar la citirea unui text, sunt curios care sunt cifrele pentru scriere. I-am auzit intamplator prin mijloacele de transport in comun, si exprimarea lasa de dorit de asemenea. Totul pleaca de la citit…
Eu mai degraba ma tem ca ne vom simti noi ca prostii din nuvela (care e foarte misto si nemeritat de nestiuta) cind generatia cu dificultati de citire va lua conducerea trenului:)
o stiu foarte bine nuvela ))))
Si pana la urma, care erau prostii, ei, ca se trezisera prea devreme pentru un tren in care nu s-au putut sui sau cei care i-au impiedicat?
daca parintii lor, rudele lor, pe urma ei insisi voteaza tot timpul cu psd,usl ,normal ca nu buchisesc nici mersul trenurilor
nu cred c-o mai citesc nici macar studentii la filologie de azi…o singura nuvela mai frumoasa ca asta are rebreanu, ciuleandra. parerea mea! cine n-a citit-o…o fi vazut filmu’?! genial facut, ce-i drept, da’ cartea-i carte, miroase a hartie, care o fi factor alergen de cautam toti e- si audio-book-uri. si mai stim si engleza.
Mi-o mintesc foarte bine.M-a intristat mai ales modul in care accepta sa fie umiliti si loviti.Fenomenul se intampla si in prezent, doar ca in locul conductorului se afla autoritatile statului.
io am silabisit de trei-sase ori tot textul simonei si n-am inteles mai nimic…
dar daca iau bacu, poate o sa fie mai altfel…
ps. ezista si o telenuvela dupa piesa asta?
sa nu ma mai chinui sa o caut pe feisbuc…
Comentarii de pe Facebook:
“Regretabil, dar ai mare dreptate; tinerii lasa trenurile sa treaca…”
“Nu-i problemă, se combină cîte 2, el scrie, ea citește, ca milițienii odată…”
“Si restul de 60% nu, dar nu citesc…”
“in lume sunt aprox. 213 milioane de copii care muncesc…”
frumoasa si trista poveste
pacat de tara asta, are un viitor foarte nasol
@Romanul: da, mă tem că viitorul va fi chiar mai trist decât prezentul 🙁
Cititul ca cititul, dar nici cu socotitul nu stau mai bine din pacate..zilele trecute auzeam comentarii in autobuz referitor la niste probleme de matematica de clasa a patra..Se discuta de copiatul cu castile si de faptul ca unii copii nu stiu sa inmulteasca pe 2 cu 3..in clasa a patra 😥 Dar cred ca totusi cu cititul e mai trista situatia, ca de inmultit pot sa inmultesti si cu calculatorul (de pe telefon) 😛
Si eu mi-o amintesc, de fiecare data cind am ceva legat de Romania. Exact asa sintem tratati noi, oamenii obisnuiti de catre statul roman: cu muie! Ai de completat un formular? Iei muie!! Ai de platit impozit? Ghinion, iei muie!! Iti trebuie o adeverinta? Muia te asteapta! Te uiti la TV sa vezi un imputit de parlamentar in Mercedusul nou luat din banii furati de la tine? Muie en-gros!
@Neamtu:
Buna extrapolare a ideii ai facut….ca sa ma exprim asa, inteligent
Diferenta dintre emigrantii prosti si aia destepti e ca unii invata f repede, iar restul nu. Si ce ma gâdila cel mai tare: cind treci in fatza bastinasilor prin pozitie sociala, bani sau intelect.
@Simona:
I-am povestit lu’ unu’ azi, la sapa, de blogul tau, ca ma intreba ce scriu acolo? Asta are IQ-ul de 145, il stiu de multi ani, se verifica, am vazut cum îi bubuie mintea. Din pacate, nu s-a dus la colegiu, din motive tehnice. Acum îi pare rau, ca are o vîrsta, dar s-a auto-educat in multe domenii. Are doi copii, amindoi peste medie. Unu’ spala vase, ãlalaltu’ e realizat; ultimul având fix cu trei puncte in minus la IQ fatza de frate-su.
Deci se pierd si astia desteptii pe drum…trist. Având in vedere ca mediocritatea este incurajata, dupa cum a mai spus cineva mai sus, prostii dau mai mult cu sapa, n-au pretentii si sint manipulati mai usor, atunci de ce sa ne mai ingrijoram de astia destepti? Io cred ca e valabil peste tot: este dorita indobitocirea 😥
Sau poate am luat-o razna si nu mai gindesc clar…hmmm
Nu critic campania de educare a tineretului analfabet, nu ma intelege gresit, doar analizez din punctul meu de vedere.
Am auzit cu muuult, mult timp în urmă pe cineva afirmând că atunci când o persoană întârzie la o întâlnire, în majoritatea cazurilor cel care așteaptă se gândește la defectele celui așteptat. Am „verificat” și am putut constata că, într-adevăr, fix așa este. Și de atunci am dezvoltat un obsesiv obicei de a ajunge la întâlniri cu suficient timp înainte pentru a evita ca, întârziind să fiu luat la purecat și disecat. Acum, la câte defecte am, mi-aș fi permis să întârzii destul de mult, cel care m-ar aștepta, neplictisindu-se în tot timpul acela. 😈 Și nu știu de ce (practic, nu există vreo legătră, nu-mi amintesc să fi „pierdut vreun tren” atunci când am ajuns pe peronul gării cu 20 de minute în avans), am legat aspectul ăsta de nuvela lui Rebreanu. Și vreau, nu vreau, o rememorez aproape de fiecare dată când realizez că, din nou, am ajuns mult prea devreme, la fel ca „Proștii”, la locul de întâlnire și voi avea destul de mult de așteptat. La vremea la care am lecturat nuvela, copil fiind, nu m-a marcat în mod deosebit. În plus, în acel timp și repetenții din clasă citeau fluent și cu siguranță în zilele de astăzi, s-ar fi situat printre cei mai buni din clasa unei școli obișnuite. Așa se face că nuvela avea un aer anacronic, era expirată și de neimaginat în anii 80.
Dar, softuri de citit există, și nu de azi de ieri. Expressivo, spre exemplu, are mai bine de 5 ani vechime. Nu l-am mai folosit demult, dar îmi amintesc habotnicia cu care „vocea blondă” citea inclusiv semne de punctuație. Astfel, „ … ” era citit ca „punct punct punct” ccea ce, în anumite situații îți putea întinde nervii la maxim.
Spuneam intr-un comentariu anterior ca si noi suntem luati de prosti de catre functionarii institutiilor de stat.Spre exemplu, am primit zilele trecute prin posta o somatie de plata cu caracter executoriu, cum ca la una din firme mi-ar fi rezultat o datorie catre bugetul de stat de fix 2 lei. Am mers s-o platesc in sectorul unde stau si unde-mi platesc darile doar ca, firma fiind in alt sector, am fost directionat acolo.Am stat la coada la ghiseu cam 20 minute dupa care, cand mi-a venit randul , am constatat surprins ca gheonoaiei de dupa ghiseu i s-a parut absolut normal sa primesc o somatie de palta pentru aceasta suma. Sa nu-ti vina sa-i injuri?
Vorba cuiva: la noi in tara nici desteptii nu o duc prea bine, de ce ar duce-o prostii?
Nuvela… ma gandeam ca oare cum ar fii sa fie bunicii mei iubiti si adorati, tratati in asa hal??
Desigur, intelegeam prost cheia nuvelei, dar cresterea in spiritul bun ardelenesc de diferenta fata de domnii satului, unde mereu acestia din urma au dreptate si nu taranul care munceste la camp… aveam mereu impresia ca asa se intampla, orice ai face 🙂 Acum imi vine sa rad.
Cat despre incapacitatea copiilor sa citeasca.. ei bine cu mai multi ani de experienta in invatamantul francez pot spune ca nu suntem singurii. Astea sunt generatiile actuale. Cei care stiu sa citeasca nu stiu sa socoteasca, pentru ca sunt pe filiera literara iar cei care stiu sa inmulteasca nu stiu sa gandeasca literar pentru ca filiera e de “mate” / stiintifica. Am renuntat definitiv la predat. Imi venea literar sa ii spanzur pe toti 🙂
Breaking news, caldă, de azi : În școlile din Statele Unite, disciplina „Scrierea” a devenit opțională.
Bogdan: noi suntem mult inaintea statelor unite la capitolul asta!
Ooooooooof…
Bine ca stiu toti sa vorbeasca frumos la tv. Zici ca au oratoria-n ei. Mai putin scris, mai mult vorbit
Scrierea cursiva e optionala, ca cica nu ajuta la nimic…io nici acum nu pot scrie cu litere mici de tipar. Imi ia o ora. Asa ca îi las sa ghiceasca scrisu’ meu de mîna
In schimb, la computer am avansat, bat cu 4-5 deshte deodata, nu mai bat cu doo ahahaaaaa!!!
Observ, Simona, fără ironia de rigoare, că cel puţin 40% dintre comentariile celor care ţi-au scris provin de la oameni care încă n-au dat fuga să citească povestirea. 😆
Lăsînd gluma la o parte, procentul ăla de 40 e unul… normal. Curba lui Gauss aplicată la o populație arată că aproape jumătate din indivizi au un IQ sub 100%. Nu e numai școala, nu-i numa’ familia. E și datul genetic.
Grav, da’ grav de tot e atunci cînd mintea nu poate înțelege cea mai simplă propoziție, să zicem “Ana are mere.” Care Ana ? Care are? care mere?
Restul e tehnologie.
nea Iaru, te-am prins, asa perla, mai rar, sa n-o mai spui “Curba lui Gauss aplicată la o populație arată că aproape jumătate din indivizi au un IQ sub 100%”.
1. prin definitie IQ de 100 inseamna valoarea medie a inteligentei, acest numar, 100, nu e o valoare absoluta. E ca si apa, s-a convenit ca apa ingheata la 0 grade, si fierbe la 100. E o CONVENTIE. Si asta, asta cu IQ, nu cu apa, e valabila in toata lumea chiar si la nemti si la americani. Si la nemti juma din populatie e mai proasta decit cealalta juma.
2. E firesc sa existe persoane cu IQ mai mic sau mai mare, nu este posibil, repet, din motive de definitie ca TOATE persoanele sa aiba un IQ peste 100
3. statistica ne-nvata ca ca 66% din totalu populatiei are un IQ intre 85 si 115.
4. modu de determinarea IQ e extrem de discutabil, io mi l-am masurat de mai multe ori, prin diferite teste, variaza intre 70 si 140. Azi cred ca e 140.
5. Inteligenta nu e direct legata de cultura, exista oameni extrem de culti, nu dau nume, care sunt idioti patentati, sau invers, inculti extrem de inteligenti, de ex. io.
Draga Simona,
inca de la postul anterior cu analfabetii in tren ma manaca degetele sa scriu varianta mea de intamplare.
M-am abtinut pana acum, dar pana aici. Cum ai deja doua povesti pe acelasi subiect, adaug si eu, fara sa vreau ca intamplarea mea sa fie funny, ori patetica, ori ma stiu eu cum.
Sincer, mie mi s-a parut amuzanta pana cand am citit post-urile tale. Acum, not soo much…
Sunt jurist de meserie. Mai precis “jurista de intreprindere”. La unul dintre multele drumuri profesionale am patit urmatoarea faza:
Tribunal de provincie, arhiva prafuita. Pentru cine nu stie, Tribunalul este instanta la nivel de judet, adica mai sus de judecatorie, care poate exista si in orase foarte mici sau sate.
Adicastelea, tribunalul este mai “rarefiat”, cu mai putine procese si acelea de importanta mai mare.
La tribunal se judeca si apeluri si recursuri, nu doar primul level.
Personalul din Tribunalul cu pricina e foarte – foarte amabil si binevoitor.
Ora 10 dimineata. Neaglomerat. La ghiseu, un cuplu de tigani (un el si o ea), cam la 35 – 40 de ani. Slabi, uscati, relativ prost imbracati. Numai pe jumate in port traditional, dar in rest toate trasaturile etnice: accent, miros, fusta lunga, batic, palarie, mustata, vesta de piele. Aparent bataiosi, dar cu bun simt si cu “awarnes” despre limitele lor. Deloc timorati.
Incercau sa afle de la arhivaritza ce solutie a dat ieri judecatorul in procesul lor “pe casa”.
Doamna Elena, arhivara, cu toata bunavointa, nu avea cum sa ii ajute. Ce ar fi trebuit sa faca ei era sa verifice in condica aferenta procesului lor, unde judecatorul ar fi scris pe scurt solutia chiar in acea dimineata.
Doamna Elena nu putea “sa lase ghiseul” ca se la caute lor condica si procesul in condica, iar “pe calculator” nu se vedea inca nimic.
Problema cu procesele si condicile de tribunal este ca sunt impartite pe cateogii (penale, civile, comerciale, cu minori, cu statul, sedinte secrete etc.) si pe faze ale procesului (fond, apel, recurs). La orice moment, pe mesele alea vechi si prafuite se gasesc cel putin 10 condici de 10 feluri. Ca spor de complicatie, intr-un domeniu pot exista si 5 condici pentru perioade diferitele aceluiasi an.
In alte domenii, exista o condica ce se intinde pe mai multi ani.
Mai mult de mila doamnei Elena, impinsa de amabilitatea si neputinta ei fata de cei doi tigani, am sarit sa-i ajut.
eu: hai ca va invat eu unde sa cautati. ia sa vad citatia!
eu (luand citatia pe care am primit-o ca pe moaste din mainile femeii) (catre tigan): nu-i buna citatia asta, e veche. ce ati avut voi aici, apel sau recurs?
el: am avut cu casa. ieri am avut.
eu: bine-bine, cu casa. dar apel sau recurs?
el: ????
eu: hai sa te cautam dupa nume sa vedem daca a fost apel sau recurs. cum te cheama?
el: George X.
eu: nu exista nici un George X in tribunalul asta.
ea (catre el): Eu cred ca pe tine te cheama Gheorghe. Gheorghe X, doamna!
eu (am gasit dupa Gheorghe, si mi-am dat seama instantaneu ca trebuie sa caute in condica “civil – recurs – dupa mai 2011”): v-am gasit procesul, hai sa gasim condica.
Din pacate condicile astea mai si lipsesc din arhiva (exact cand se afla pe biroul judecatorilor care scriu in ele).
eu: uitati, condica voastra nu este aici. trebuie sa asteptati pana cand o va aduce cineva. (catre el) tine minte, pe ea trebuie sa scrie mare, cu negru, “civil – recursuri – dupa mai 2011”.
el (natural. deschis, fara vreo jena deosebita): io nu stiu sa citesc. ea stie (arata usor mandru catre nevasta).
eu (catre ea): uite, eu trebuie sa plec, dar iti scriu pe bucata asta de hartie ce trebuie sa scrie pe condica ta. cand o sa apara condica, trebuie sa cauti uite asa, dupa data, si apoi dupa nume, pana gasesti procesul vostru. Si cum ar veni aici o sa vezi ce solutie a dat judecatorul.
Si-am plecat lasand pe tiganca train-uita la nivel de secretara de birou de avocatura.
Intamplator, dupa vreo trei ore m-am intors in arhiva cu alte treburi.
Era trecut de pranz, pustiu. Condica tiganilor inca nu “aparuse”, tiganii erau tot acolo, iar femeia noastra citea de zor o alta condica. Trag cu ochiul: era o condica cu procese cu minori veche de vreo 2 ani, care n-avea nici cea mai mica legatura cu problema lor. Dar nici cea mai mica legatura! Inutil sa zic ca “condica nu-i roman”, adica n-ai ce sa citesti la ea asa, in general. Daca nu te intereseaza o problema anume, tot ce poti gasi acolo sunt niste nume, numere, date caledaristice si prescurtari specifice. In rest nimic, dar nimic interesant, coerent, narativ.
Tiganul s-a luminat cand m-a vazut. Ea si-a continuat lectura.
eu (catre el): vad ca nu a venit ce va intereseaza pe voi
ea (citind): nu
eu (catre ea): pai si cu aia ce faci? ca nu-i ce-ti trebuie tie, n-are nici o legatura.
el (intervine repezit si mandru): eu am pus-o doamna!
eu: ….?!?????
el: lasati, sa citeasca tot! toate condicile! sa fim siguri!!
a.d, am impresia ca postarea ta e o ghicitoare, adica cine-i idiotu, dupa mintea mea idiotii nu sunt cei doi tigani, idiotii sunt toata gasca de la tribunal, judecatorie, cum vrei sa-i spui, care azi, in secolu cutare, administreaza procesele prin condici slinoase in care se scrie cu creion chimic dupa ce a fost inmuiat in gura.
Buna seara!
Ma iertati ca va deranjez doresc sa sustineti campaniile noastre cu un logo pe blogul d-voastra.Avand in vedere ca toate cazurile prezentate de noi detin contul personal al cazului.Scopul nostru este de a sterge o lacrima de pe obraz.Logo il puteti prelua de pe adresa:http://salveazaoinima.wordpress.com/ Astept un raspuns din partea d-voastra pe adresa de e-mail:salveazaoinima@gmail.com
Noi vom pune la rubrica parteneri si sponsori logo sau link-ul blogului d-voastra.Va multumim anticipat!
a.d.: ai lav iu! 😆
neamtzu: sa nu ne legam de “cele sfinte”!;)
Adica nici incultii si nici extrem de inteligentii, n-ar fi gasit condica de tribunal categoria domeniu civil in a 5-a condica a anului 2012, care din fericire nu se afla intr-un domeniu a carei condica se intinde pe mai multi ani, in nici o condica din cele zece si in niciunul din cele 10 feluri care se pot gasi pe masa de la tribunal, cautand dupa apel sau dupa recurs ?
Ma-ndoiesc !
In “contuzie”, sunt doo feluri de prosti: aia care recunosc, si aia care dau la cap dupa ce incerci sa-i ajuti
dar e greu sa privesc situatia si sa nu ma gîndesc ca poate trebuia sa-mi ascult instinctele, si sa las mila.
Io am invatat, din experiente proprii, ca binele cu fortza nu se poate, ramîi secat la buzunare si la ficati…am chitantele, nu glumesc! Dar o fi karma buna ca m-am zbatut ca idioata sa salvez pe unii, poate se revarsa in vietile altora pe care le-am atins gingash….
Ma rog, orice efort este de apreciat, inclusiv al meu
Asa ca io sînt aia proasta 😯
Provin din sistem si stiu ce spun aici.Am fost invatatoare douazeci si ceva de ani si ma mandresc cu fiecare elev in parte, pentru ca faceam carte, nu circ. Cand a inceput circul am renuntat si mi-am croit alta meserie.
Ciclul primar a fost facut ca sa familiarizeze copilul cu cititul, scrisul, socotitul, orientarea in spatiu.
In zilele noastre ciclul primar este facut sa scoata olimpici. Adica dintr-o clasa de 25 de elevi ies doi olimpici, restul ramanand de caruta, cum se spune.Daca invatatorii nu au acesti olimpici, postul le este in pericol. Invatatorii trebuie sa fie mai preocupati in ziua de astazi de concursuri de desen, de conferinte nationale si internationale, de activitati extrascolare cat mai variate, care sa le aduca puncte. Pentru ca activitatea unui invatator este masurata in puncte, nu in cati copii cu posibilitati intelectuale medii sau slabe a reusit sa ii invete sa citeasca sau sa socoteasca.
Invatatorul nu mai are timp sa stea aplecat asupra fiecarui elev in parte , pentru ca are altele de facut. Are o groaza de hartii de completat, de rapoarte peste rapoarte, de dosare de bursa sau de alocatie, de impartit lapte si corn, de alcatuit fise psihopedagogice la care nimeni nu se uita.
Invatatorul Apostol Bologa ar fi un mediocru in ochii inspectorilor, pentru ca nu s-ar incadra in acest sistem ultraformalist care distruge generatie dupa generatie.
De ce pe vremea abecedarului anilor 70-80 nu exista niciun analfabet in scoala? penru ca nivelul cerut elevilor atunci era unul accesibil pentru toate posibilitatile intelectuale si pentru ca singura grija a invatatorilor era sa ii introduca pe copii in lumea cunoasterii, nu sa ii bombardeze din clasa I cu ecuatii de gradul 2 si cu inecuatii, ca la nivelul clasei a patra sa triumfe la olimpiade….cu 2 elevi din 25.Restul ramanand de caruta….
Nu blamez intatatorii, ci sistemul de invatamant care a ajuns o bataie de joc la adresa elevilor, cadrelor didactice si parintilor. Daca elevii nu deprind priceperile de baza din ciclul primar, nimic nu se mai lipeste de ei dupa aceea…..pentru ca timpul nu mai are rabdare cu ei.
@Neamtu:
Ahahahaaaa! Ce mi-a placut fraza aia despre “condicile slinoase in care se scrie cu creion chimic dupa ce a fost inmuiat in gura”
Imi place umorul tau 😉
Si io am zile de IQ 140….da’ nu se prinde nimeni heheheeee
@a.d.
Eu il si vad pe tiganul cel mindru si zelos tipand la puradei: “mai lasati dreacu televizorul ala, mai puneti mina pe-o carte, mai faceti un cornet!!”
Mai stiti bancul?
Macar tiganca stia sa citeasca!!!
Nu complet off topic, iata ce news am gasit pe yahoo azi:
http://news.yahoo.com/lions-bears-removed-gangsters-property-124851051.html
De maaaare exceptie!!! Mai greu a fost sa le explic colegilor cine naiba e Nutzu the Pawnbroker ca habar n-aveam nici eu 😀 Asta dupa ce saptamina trecuta ma apucasera crizele de patriotism si dracii (ordinea este aleatorie) in timp ce le explicam faza cu carnea de cal di la ingleji.
Si da, mi-am amintit de nuvela cu pricina si m-am intristat corespunzator. Dar tin minte cind am citit-o mi s-a rupt inima, pur si simplu…
Nu știu cine le-a tradus, dar Nutzu the Pawnbroker înseamnă ceva gen ”Nuțu de la Amanet”. Mult mai corect ar fi fost Nutzu the Loan Shark.