Suntem sclavii confortului nostru

Eu am abandonat masterul, am pus in cui supervizarea ( nu spun in ce specialitate,na ),dupa un an de alergatura, studii de caz la miezul noptii, zeci de manuale de citit pana la ora 3 dimineata, si……..acum zic ca ma odihnesc. Zic !

mm, meditez la chestiile astea de fo 2 ani; in concluzie: suntem prea lasi sa facem o schimbare, ne sperie si o vedem ca pe o renuntare la lupta; da, e gresit, nu e o renuntare, nu e abandon – dar asa o simt acum; ni se pare ca am alege si pentru copil si nu e corect desi daca te uiti din alt unghi il crestem aici in mijlocul nebuniei din Bucuresti si am ales deja pentru el cel mai prost: sa il pregatim pentru o viata de sclav, dependent de un confort pe care il platim mult prea scump – exact cum scrii mai sus, Simona.
Facem socoteli si cica peste vreo 5 ani ne oprim; copilul ar trebui sa fie major atunci iar noi o sa vindem tot , o sa locuim intr-un oras mic, cu cheltuilei mici, sa umblam cu bicicleta si sa renuntam la sutele de lucruri inutile (pt ca da, cand ai prea multe stiti ce se intampla: nu le gasesti cand ai nevoie de ele sau renunti sa le folosesti pt ca trebuei sa te cateri pe vreo scara sa ajungi la dulapul x sau in pod sau mai stiu eu pe unde!! patesc asta frecvent ;
O prietenea imi spune ca ma amagesc singura ca de fapt suntem deja defecti si nu ne-am mai putea adapta la un trai linsitit si simplu; eu parca as risca..dar peste vreo 5 ani. Doamne ajuta sa ramane intregi pana atunci pt ca AVC, infarct samd sunt deasupra noastra ca sabia, doar stau sa cada;

Exista si parti bune , sa nu fim ipocriti – insa atunci cand tragi linie, intradevar – nu merita. Sau nu merita sa iti petreci toata viata asa.
Ii admir pe cei care au facut sau fac pasul inainte de a fi prea tarziu si ma bucur sa citesc ca nu sunt putini – poate prind mai mult curaj.
Visez ca noua mea viata va incepe cu un pelerinaj pe Camino ..
(mama, ce suspin am tras! gata, e vineri doamnelor si domnilor, weekend palcut

“neamul nostru n-a sclavagit mai mult nu doar ca să-și câștige standardul de viață “??? Pe bune? Consider ca e preferabil sa lucrezi un numar de ore saptamanal si cu doua zile de weekend, prin comparatie cu strabunii nostri care nu aveam garantat niciun standard minim si mai si munceau nonstop. Si unii chiar erau sclavi, la propriu.

Eu mă enervez ptr ca m-am mutat în alt apartament și în contractul de vânzare cumpărare notarita mi-a perpetuat o greșeală ce trebuia sa o constate din istoricul celorlalte vanzari anterioare prezenta si in cadastru și anume în loc de bl. B2 mi s-a trecut bl.2 restul e corect noroc ca pe str.cu nr.. e un singur bloc cu nr meu de apartament. Acum pe lângă erori materiale trebuie și un nou cadastru ptr o litera. Cel de la care am cumpărat a stat 10 ani cu litera greșită în contract și act de identitate.

Ce tot cainezi pisica aia atat? O duci la castrat zilnic? Daca nu-ti convine stilul asta de viata, incearca sa te muti la tara. Dar ai grija, acolo iti trebuie antrenament, nenica! Daca nici asa nu-ti place, asteapta ca poate vin rusii in ”vizita” pe-aici. Sa vezi atunci confort…

the things you own end up owning you.

Eu jonglez din mers, de ani de zile. Sint dispusa sa pierd niste bani, dar sa am uichendurile si sarbatorile libere. Dar nu sint in stare sa sparg cercul vicios, chit ca am facut primii pasi, prin refacerea resumeului si schimbarea atitudinii fata de alegerile facute pina acum. Adica imi trag suturi in cur, in mod constructiv
Taiasem cablul vreo doi ani, as fi taiat si internetul, avem celulare cu hotspot, am redus gigabaiții la cel, ca nu ne trebuie atita “putere”, dar mai am de lucru…este ideal sa ne simplificam viata, usor de zis, greu de facut.
Mie imi place sa gatesc, dar si sa citesc, sa fac sport, si nici la munca nu ma deranjeaza sa ma duc, daca as avea un orar mai bun.
Gata, ma apuc de vase! La 10 seara

beletristica si gramatica ne omoara mai rau decit gageturile si stresul 🙂 🙂 🙂

Eu mi-am dat demisia acum 3 ani si lucrez de acasa. Nu sunt un om bogat, dar ma descurc. Si am un frumos sentiment de implinire, desi am si spaime firesti (daca luna aceasta nu lucrez, idiferent din ce cauza, no papa! ) 😉
E greu? 😉 Destul. 😉 E bine? 😉 Super! 😉

Din punctul meu de vedere exista un confort necesar, minim, restul sunt fite.
Stau intr-un oras mic, am un serviciu bunicel, sotul idem, 2 copii si o soacra, casa, curte, cateva oratanii, un solar, ceva pomi fructiferi in curte, pentru consumul familial, o masina – normala, si sunt multumita. Dar la curte trebuie sa muncesti. Daca vrei sa mananci sanatos trebuie sa mulgi capritele pentru lapte si branzica, sa sadesti, uzi, sapi, plivesti daca vrei sa ai legume bio – adio maini finute si unghii mari de primavara pana toamna. Pentru cineva care a stat la bloc de cand s-a nascut si pana la 29 de ani, e o schimbare majora, mai ales daca n-ai ingrijit decat 2 – 3 flori la ghiveci. Si totusi imi face placere si am o mare satisfactie cand adun recolta, si imi fac conservele pentru iarna.
Si totusi n-as renunta la baia din casa, la apa calda la bucatarie, la cuptorul cu microunde, la masina de spalat rufe – cea de vase mi se pare un moft – la robotul de bucatarie, la cablu tv, la internet – desi nu-mi permite timpul sa le folosesc prea mult. As renunta la creditul de la banca, la sobe pentru o centrala pe gaz – bugetul nu permite inca, la calcat am redus la minim.
In concluzie: viata la tara nu e chiar usoara! Chiar daca sunt la oras!
Si n-as renunta la telecomanda tv-ului, telecomanda care, de 3 zile, e de negasit. Am o banuiala ca cei mici i-au facut de petrecanie si au aruncat-o la gunoi, altfel as fi dat de ea prin casa. Si din acest motiv tv-ul sta pe un singur canal, caci e foarte greu sa fii pe post de telecomanda.
Va doresc o seara buna si sa faceti intotdeauna numai ce va place!

Anon,ai perfecta dreptate,nu o sa mai fie niciodata ca inainte.Afroditus,tú nu sti pe ce lume traiesti,trezeste-te la realitate!!!!

Bine te-am regasit Simona.,Nu-mi place sa critic pe nimeni,dar nici sa fiu criticat,fiecare cu ideea lui si o respect!

Comentarii si comentarii ! Fiecare cu orgoliile, egoismul, aroganta, libertatea, constiinta, umilinta, compasiunea etc adica cu calitatile si defectele pe care si le-a format-implementat considerand ca-i sunt necesare pentru a experimenta unica trecere prin viata ! Unii se trezesc la timp si simplifica totul altii nu se trezesc niciodata si se complica din ce in ce mai mult iar altii care nu dispun material se vor multumi cu cat au fara a avea aspiratii sau iluzii ! Daca am urmari natura am avea foarte multe de invatat si am constata ca viata pe care o obtinem este un miracol care trebuie trait cat ma simplu in perfecta armonie, unitate, dragoste, iubire neconditionata si nu in egoism, ura, orgoliu, altruism. Goana, de la nastere pana la moarte, pentru acumulare sau asa-zisul trai decent ne-a transformat in robi-sclavi-arendasi-aristocrati-elite-regi-imparati, uitand permanent ca toti ne nastem egali si murim egali, adica venim in iata fara nimic si plecam fara nimic ! Luati ca exemplu corpul uman care este constituit din trilioane de celule . Toate lucreaza la unison pentru asi mentine viata . Daca un grup de celule s-ar revolta si ar iesi din ritmul sacru al vietii ele stiu ca urmeaza moartea organismului in care se afla, motiv pentru care urmeaza oarbe misiunea de a lipta pentru viata. Separarea aduce distrugerea. O familie unita intotdeauna, cu bune si cu rele, va invinge greutatile vietii. O familie separata, indaratnica, orgolioasa etc va distruge si alte familii pentru a trai numai ea . Deci viata trebuie traita de catre fiecare individ in parte dar si in comunitate, in modestie, unitate, armonie, compasiune, umilinta, iubire neconditionata in legatura cu tot ceea ce ne inconjoara. Sa iubim lumina, energia, aerul, apa, focul, pamantul, eterul, ziua, noaptea, plantele, animalele, piatra, stanca, muntii, padurile etc pentru ca in acest fel si ele ne vor raspunde cu aceeasi iubire si daruire ! Pare utopie dar milioane de oameni au experimentat acest mod de a iubi si nici n-au stiut cand a trecut experienta dintre viata si moarte !