Există ceva care mă face din om câine
Există ceva în faţa căruia mă transform din om bun în fiară egoistă. Ceva în faţa căruia mă transform din prieten în duşman, din soţie într-o străină lipsită de scrupule, din frate în luptător cinic pentru supravieţuire, din om în câine. Există ceva în faţa căruia uit ce înseamnă dragoste, devotament, solidaritate, spirit de sacrificiu. Ceva în faţa căruia nu mă mai gândesc decât la mine şi, oricât m-ar implora cei apropiaţi, rămân un monstru de egoism. Ceva în faţa căruia toţi îmi sunt concurenţi, nu prieteni sau fraţi, iar soţul nu îmi e nimic altceva decât… un rival care trebuie scos din competiţie cu cruzime şi cât mai rapid. Ceva ce îmi doresc să fie numai şi numai şi numai al meu.
Acel CEVA este… esteeee… esteeeeeeeeeeeeeee… zeama de la salata de roşii. 
Simonaaaaa… gând la gând! Tocmai am sorbit zeama de la salată (avea roșii, telemea, ulei de măsline și un pic de oțet balsamic), cu toată gingășia și delicatețea din mine (puțină). S-a uitat cineva înspre zeama rămasă da’ nu s-a riscat sa întrebe dacă poate să ia și el…
că așa posesivă doar cu “moțul” de la lubeniță mai sunt (bucata aia dulce din mijloc pe care o tai, o pun deoparte și o mănânc victorioasă la urmă). 😈
@Otilia: 😉
HAHAHAHA!!! Auzi la ea: fiară. HAHAHAHAHAHA!!!!!
Ca iubitor de căţei, aş spune că în faţa bolului cu zeamă de la salata de roşii, devii din om şi mai om. Insuportabil de om. Aproape politician.
@lăbush: aşa, aşa 🙂
la mine CIOCOLATA.memememe
imi dau seama cum se simtea bunica-mea cand intra in beci si isi gasea oalele smantanite… 😀
“…A psevdofiarelor cânt viaţa-neviaţa
care nu se trece ca topită gheaţa,
nu se risipeşte în văzduh ca ceaţa,
nice nu se rumpe ca subţire aţa,
au se ovileşte ca bătrână faţa;
căci de zboară-mi zboară altfel decât raţa,
se ivesc pe lume nu din ou ca raţa,
nici nu-mi pasc fâneaţa-n toată dimineaţa,
ci-şi păstrează pururi harul şi verdeaţa,
taina şi dulceaţa,-
fiindcă nici viaţă nu le e viaţa!”
Am rezistat cu greu sa nu pun iar link spre postarea despre “rosiile tatalui meu”…
daca e sa fim politicieni, atunci sa facem un partid. pune-ma pe lista!
Khmeri roşii??? 😯
Eu marturisesc rusinata ca imi place sa intind cu paine in zeama de la salata de rosii… 😳 Uit si mama educatiei pe care s-au chinuit sa mi-o dea ai mei, bag dumicatii in castron…
Cea mai sorbita din lume: zeama de reds’. Si merge cu un senvis cu leghiums end ham, mama, mama…..
Zeama de la salata de rosii??? Draga, ti-o trimit pachet de-acu’ incolo si pe-a mea.
Tu ai stat vreodata la coada la o institutie unde totul se misca cu viteza melcului si cei din fata pun 15 276 de intrebari stupide? Eu atunci devin din om fiara. Te pomenesti ca tu, draguta, lasi pe cei grabiti in fata ta, eventual incerci sa-l ajuti pe idiotul din fata care nu intelege nimic cu lamuriri suplimentare, ii scrii indicatiile, ii faci un desen… Asa faci, nu? Ca daca nu-i vorba de zeama de rosii…
A, scuze… Va fi cam greu sa-ti trimit zeama de la salata de rosii pentru ca eu mananc rosiile goale(musc din ele), fara sare, fara otet, fara nimic. De la salata de varza nu te intereseaza???
o doamne
și te miri că nu mai ai loc de folowers
@john: ❓
titlul si ultimul rand al postului asta se anuleaza reciproc: cat de fioros poate fi un caine caruia ii place zeama de la salata de rosii? 😀 😀
*astuia (iemotzili) 😳
Naşpa e greu să explici asta la americani, ei nu prea le au cu salata de rosii.
Ei mai mult cu
Salade de fruit, jolie jolie jolie
Tu plais a mon pere
Tu plais a ma mere
Totdeauna după ce scriu ceva şi citesc, iese altceva. Mere, pere? Ce uşor dau mereu din obsesie în paranoie, oare cine s-a jucat cu cuvintele?
🙂 las-o așa adâncă
But Sir,
cu piine? 🙂
nici-o vorbă
pentru zeama de la salata de rosii as face crima 👿
[…] gătit, pentru 90% dintre mese, salată de roșii cu castraveți și cu ceapă verde. Da. Mâncarea aia care mă transformă în fiară și cu care aș putea trăi o viață fără să mă plictisesc. […]