Ianuarie 1984: Steve Jobs scoate din geantă primul Mac

Simona, psihi mu!

Şi aici?!? Nu vreau să par o brută insensibilă dar drama asta post-industrială capătă deja proporţii biblice. Cred că în curând voi auzi că nu-ştiu-unde un Mac a început să plângă cu lacrimi de sânge. Este doar povestea unui om răpus de o boală parşivă, care întâmplător era un manager genial şi care acum, pe lângă familie şi apropiaţi, este plâns şi de victimele geniului său. Ce părere aveţi de următorul titlu: “Septembrie 1994: George Naghi scoate din frigider primul cârnat Aldis” ? 😕 🙄
P.S.: S-Ţ.F.Ţ.U. George!

@sfiosu’ : Dacă vrei lacrimi şi dramă, intră pe Facebook sau pe Twitter. Pe mine m-au disperat de azi dimineaţă! Zici că toţi ăştia care au iPhone, MacBook, sau alt gadget Apple au fost veri primari, sau fraţi cu Steve Jobs!

A murit de cel mai parsiv cancer de pe lumea asta:
http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/10/06/cel-mai-parsiv-cancer/

The whole world has lost a visionary and creative genius, too early .
Someone who has had the profound impact in our life , an amazing human being .
Steve Jobs, RIP

Dumnezeu sa-l odihneasca! Eu m-am impotrivit initial achizitionarii unui I-Phone pina mi s-a daruit unul. Este absolut fenomenal. Este un modus vivendi. I-Pad-ul a urmat, fireste. A spune ca Jobs a fost un simplu imitator mi se pare culmea prostiei si invidiei. A fost un geniu cu o viata incredibila. Ma bucur ca Simona n-a lasat sa treaca neobservata ziua asta…

Videoul asta prefigureaza magalomania in care avea sa cada mai tarziu Jobs. Gesturi teatrale, magistrale, palituri de osanda cu discheta aia si text-to-speech in 1984, cand viitorul arata foarte SF (si cam pe acuma trebuia sa avem deja expresul Cupertino-LA-Andromeda cu stop in San Diego pentru zilierii mexicani), toate astea dadeau cu mintea oamenilor de asfalt. Muzica aia de Vangelis, pfiuuuuu, beton!
Din pacate Jobs a fost cam furacios la inceputurile Apple Computer, a luat una-alta de pe unde a vazut chestii interesante si le-a transformat in succese comerciale fantastice. Cu multi s-a certat pe tema asta, nu prea avea prieteni pentru ca le fura ideile, si cu Woz s-a certat. Nu a avut idei geniale, tehnic vorbind, toate progresele tehnologice au fost facute de “soareci de laborator”, ce au murit saracuti si nestiuti de nimeni. El a fost un mare si genial antreprenor, asta nu poate fi contestat, capabil sa vada o idee transpusa in ceva fizic inainte de a fi pusa macar pe hartie, dar si un bun psiholog ce a stimulat oamenii sa dea ce au mai bun in ei si un mare nesimtit megalomaniac cu spirit dictatorial, totul pentru a ramane in istorie ca un geniu. Faptul ca a fost dat afara ca un fuflic (termen de peste Prut) din propria companie nu e un argument pentru geniul lui, ci mai degraba pentru derapajele megalomaniace (na, imi place termenul asta…). Tipul nu a terminat macar o facultate, sa nu uitam, oricat de genial a fost in afaceri, probabil punand totul pe seama spiritului de fronda, adica la cat de milionar era la nici 30 ani, ce-i mai trebuia lui vreo diploma? Macar asa, sa nu-mi zica unul de la obraz si tot imi luam o diploma in arte, in caligrafie, pictura pe coaja de copac, ca tot facuse el cursul ala definitoriu pentru viitorul MacOS-ului.
Succesul Apple se bazeaza pe psihologie sociala aplicata: faci produse cu statut iconic de calitate foarte buna, pret fantastic, oamenii musca greu momeala, dar si cand musca generezi o noua religie, aceea a oamenilor dependenti de tehnologie, a caror viata e nula fara gadgeturile tale si a celor ce isi doresc accesul in acea patura exclusivista data de posesia produselor tale. Nu e de mirare ca Samsung a facut bascalie de fanii Apple cu mult umor: I can never get a Samsung, I’m creative.

Odata l-am enervat pe managerul de proiect comparand Iphone-ul lui de serviciu cu Samsung-ul meu personal la juma de pret, unu la unu, el descoperea o aplicatie, “oau, uite aici ce chestie cool, 99 cents”, “aha, la mine gratis” ziceam eu, mai gasea o aplicatie, “oau, asta e 2 euro”, “la mine e gratis”, venea replica mea, pana cand a ajuns sa zica, “uite inca una, costa 3 euro si te rog sa nu-mi mai spui ca la tine e gratis, am inteles”. L-am lasat mut cand i-am dat-o asea perversa: “nu, la mine zice ca daca descarc aplicatia asta iau credit 1 euro pentru a descarca alta pe bani”. A facut ochii mari si apoi am ras amandoi.