Albul cel mai dalb

Cu siguranta este o iluzie optica pentru ca Romania este o tara al dracului de curata cu oameni ai dracului de corecti.
Statul (AVE Statule,te pup in fund) amenajeaza locuri speciale pentru nevoile cainilor, iar omul se oboseste mereu sa stranga mizeria lasata.
-troll-

Nu prea pare zapada din Romania.Cat sa mai suportam aceste atacuri?

da, si eu am vazut ieri niste iredentisti maghiari care ne pangareau zapada!

Dacă un Indiana Jones bucureştean ar cerceta şi grotele semiastupate din dreapta căcuţului ar putea găsi, dacă nu nişte manuscrise străvechi sau o mumie perfect conservată de pisică, măcar nişte alţi răhăţei din Ice Age-ul timpuriu.(2-5 februarie, 2012 AD)

Ar putea fi de la renii lui Mos Craciun. I-au incoltit cainii, i-au mancat, si asta e tot ce a mai ramas din ei.

Ăsta e en-detail. En-gros-urile, suprizele de proporţii ( 😯 ), vor veni după topirea zăpezilor. Abia atunci vom realiza ce iarnă căcăcioasă a fost asta !

@ Andra : Câinii nu, dar stăpânii de la celălalt capăt al lesei sau OeNGheurile care latră după bani de grija lor, pot şi trebuie. Dar n-avem chef de polemici aşa că vom arăta doar cât de dor ne e de vară şi-atunci vom tace, ca căcatu-n iarba verde crud.

Atentie, off-topic total! Draga GDS, in cazul si doar in cazul in care esti clujean si prenumele tau mai e si Adi, iti fac, cu multa prietenie si consideratie, aceeasi invitatie pe care ti-au facut-o si altii, pe alte grupuri: fa-ti un cont personal si foloseste-l pt comentarii, nu utiliza GDS-ul, unii se sifoneaza cand vad astfel de gesturi. Fa sta ca o favoare personala pentru mine 🙂 (Da, in cazul si doar in cazul ca… ne cunoastem).
In cazul in care nu, mii de scuze 😀 Si tie, si celorlalti plictisiti de mesajul meu off-topic, promit ca nu mai fac 😛 Stiu ca tonul meu pare dur, dar nu e, dimpotriva, am fost incantata sa constat ca (poate?) te mai ocupi si cu blogul roz.
Sorry, Simona, nu m-am putut concentra pe rahatzel… E atatzia rahatzei in life anyway … :P, scuza-mi olteneasca… N-am atentie distributiva

stii? de obicei ma delectez cu simonatache.ro cand iau masa la serviciu; ce poza explicita!!! eeee… si-acum, sa-mi fie de bine ca mancai pentru pana maine …

@ GDS Lol, oricum beneficiati, toti 3, de scuzele mele anticipate 🙂 Grupul e asa, de sustinere? Care e pozitia oficiala a grupului relativ la poza de mai sus? Hai sa dialogam social pe tema asta si sa-i trollam Simonei blogul 😛

@ Razvan, iti inteleg punctul de vedere, dar in calitate de proprietara de caine talie mare / gigantica iti dau cuvantul meu de onoare ca e mai usor sa opresti copiii din bulgareala decat animalul de la marcat teren. No 2 se poate strange frumos si elegant, No 1 e la fel de simplu de prevenit si/sau oprit ca El Nino (si nu ma refer la Torres aici, of course, ci la uragan sau tornada sau ce naiba o fi fost :P)

Plimb in fiecare dimineata cainele profesoarei de pian a fiului meu.
Tot timpul am in buzunar doua pungi, ca sa nu ramand fara….

As vrea sa-i fuck pe imbecilii care scot cainele afara doar ca sa nu se trezeasca cu rahatul pe covorul lor batut proaspat pe zapada din fata blocului.

Fuck-ui in gura sa-i fuck! Rahati umblatori!

Pai daca nu ii amendeaza nimeni asa cum trebuie!?!?! Ia sa le dai o amenda din aia de 500 de Euro, si fara “reducerile” alea de genul “daca o platesti in 24 de ore, platesti 5 euro, daca o platesti in 48 platesti 100”. Sa ii vezi atunci cum ar strange rahateii, sau cum nu s-ar mai usura pe la toate colturile. La fel si cu aruncatul hartiilor/gunoiului pe strada. Americanii au o vorba cu care si-au cam educat cetatenii “use the carrot and the stick method”. Mai pe romaneste, cand magarul este prea incapatanat sa mearga mai departe, leaga un morcov cu o sfoara si atarna-l in fata magarului. Si din cand in cand ii mai mangai si cu bata pe spinare.

Poezia cainelui pt cel mai bun prieten al sau
Daca mi-ai calca intrun rahat
Nu-i asa ca ai merge schiopatand
Ca sa nu-mi strivesti rahatul?

De la distanta seamana cu litera K.De la KK!

Vestitorii primaverii, iupiii

si fin’ca iutubu’ nu uita si nu iarta, luatzi si varianta artistica:

Savoir Faire: itzi meritzi numele! 😛
se vede ca te pricepi!

N.A. deoarece afara este frig , poti sa faci in casa si decat i-l duci cu farasu’!

unde l-ai gasit asa singur, ca eu ii vad numai in gasca ?!?

N.A. fataaaaa, o stii, n-o stii, nu m-am putut abtine:
😳

“O firma cu KK

Daca ar fi stiut ce-l asteapta, Seful l-ar fi ascultat pe Paulica si i-ar fi
acordat acea marire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion de lei
vechi si prapaditi, macar sa-si scoata banii dati pe transportul in comun
si, poate, si ceva din factura de mobil necompensata. Paulica avea prea mult
bun simt sa-i spuna Sefului sa faca bine si sa-i sune personal pe acei
furnizori din cateva simple motive: 1) Nu-i cad coaiele; 2) Cuvantul lui are
mai multa greutate; 3) Paulica era prea gras si cu craci prea strambi ca sa
fie secretara, fie si a Sefului, aflat la varsta temerilor si indoielilor,
drept pt care ar fi regulat si-o pisica, numai sa-si reconfirme indoielnica
virilitate; 4) Seful avea minute nelimitate, Paulica vorbea pe banii lui
(putini).

L-am auzit de multe ori pe Paulica spunand cu naduf ca lucram intr-o firma
de cacat. Si ca merita sa ne pisam pe ea si sa ne caram in lumea larga. Dar
n-aveam cum sa-mi inchipui nici in cele mai negre vise ca refularile
pasnicului Paulica aveau sa se adevereasca mai ceva ca abstractiunile lui
Nostradamus.

Si se facu o zi de noiembrie oribil, cu o ploaie diluviana, numa’ buna sa
stai acasa, cu plapuma-n cap, necum sa vii la scarbici. Un fum alb gros, o
duhoare patrunzatoare patrunsese in tot sediul, in toate ungherele, in toti
porii. Nu atat frica de incendiu ne-a precipitat pe toti afara, in ploaie,
ci mirosul acela lugubru, care parea ca ne exfoliaza esofagul si plamanii.
“Ce Dumnezeu o fi? A luat foc serverul? O fi vreun scurtcircuit?” “De unde,
miroase a sobolan mort, cred ca s-o fi prins unul in fire si asta i-a
fost!”, ne dadeam noi cu parerea. Evident ca nimeni n-a avut curajul sa
orbecaie prin fumul gros inauntru nici macar pt a-si salva hainele.

Ne-am numarat intre noi. Lipsea Paulica. “Te pomenesti ca a ramas inauntru,
bai, sariti si scoateti-l, ca asta se asfixiaza acolo si, nebun ce
este, daca nu ii da nimeni un mail ca arde sediul, singur nu-si da seama”.
“Nu va duceti, ca muriti degeaba, Paulica a iesit val-vartej acum 10
minute”, ne-a spus o colega. Si dus a fost. Nu si consecintele plecarii sale
intempestive.

Ce am aflat ulterior a fost o palma pe obrazul tuturor domnitelor de la
resurse umane care ne invatau ca la interviu se merge cu capul in pamant si
nu se intreaba de salariu iar daca nu va convine, valea!.

Asa facuse si Paulica si a ajuns ca noi toti,
doar ca pragul lui de toleranta era altundeva situat. Ardelean molcom,
Paulica se enerva greu, dar cand ajungea la concluzia ca-i bai, apai bai
era!

Dupa a douazecea intrevedere cu Seful, in care i se pusese aceeasi placa
(pe fondul crizei economice…, cheltuieli mari – normal, SEFUL isi mai luase un hotel, al n-spelea 4×4– ca el, Paulica, este platit oricum
regeste pt munca “de rahat” pe care o face, ca ar trebui sa fie recunoscator
ca i s-a dat sansa de a munci la patron si ca este un vierme
profitor), Paulica a ajuns la concluzia ca-i bai.

Restul e istorie. Cand firma e de cacat, iar tu faci munca de
rahat, nu poti decat sa accepti ca duci o viata de rahat. Dar macar cald sa
fie, sa nu faci amigdalita. Drept pt care Paulica si-a facut nevoile pe
platoul din cuptorul cu microunde. Un rahat mare, incolacit, ca un
kurtoskolacs unguresc, pe placul celor de la Targu Secuiesc, de abia a incaput. Dupa care ardeleanul scos din minti, pe
care nimeni nu-l auzise un an ridicand tonul, a rotit temporizatorul pt 10
minute. Si dus a fost.

Caprele de la resurse umane si in special Simona Carp ar trebui sa invete ca un rahat copt lent
si uniform, la peste 300 de grade Celsius, timp de 10 minute, pute nu
ingrozitor, ci este insasi definitia ororii care s-a intamplat cand a sosit ea la DOMO. Pute insidios, pt ca nu te
paleste dintr-o data, ci lent, prin toate lufturile de sub usi si intra pana
si-n tencuiala. Ceea ce s-a si intamplat.

– n-am mai putut purta niciodata haina uitata in cuierul de pe holul de
langa biroul sefului, unde era amplasat nefericitul cuptor cu microunde.
Nici colegii mei
– sediul a trebuit sa fie abandonat definitiv. Dupa 2 saptamani de stat cu
usile si ferestrele vraiste, mirosea ca la crematoriu. Nici zugravitul nu a
rezolvat mare lucru, desi a costat mult mai mult decat milionul in plus la
leafa bietului Paulica
– a trebuit schimbat tot mobilierul. Prinsese miros de privata comunala, cu
imbunatatiri de mahon nobil
– cuptorul respectiv n-a mai fost bun nici pt tiganii care treceau prin zona
sa ridice deseurile. “Da’ ce-ati facut, manca-v-as, v-ati uscat cainele in
cuptor si l-ati uitat acolo?!”, ne-au intrebat ei si au renuntat sa-l mai ia
– Unele fete au facut hepatita. De greata. Acum sufera si de constipatie
cronica si colon iritabil, pt ca orice drum la toaleta pt cuvenita usurare
le da frisoane
– Seful a pierdut un contract banos de publicitate cu o mare agentie.
Clientii au intrat la banuieli vazand ca El Lider Maximo se tot codeste sa-i
invite in sediu si se intalneste cu ei prin restaurante si hoteluri.
Probleme de bonitate, daca nici sediu nu-si permit – si-or fi zis ei si dusi
au fost. Pt ca zgarciobul nici macar n-a vrut sa inchirieze temporar un alt
sediu.
– chiar daca lucrez acum altundeva, eu nu mai vin cu mancare de acasa si cu
atat mai putin nu concep sa o mai incalzesc la microunde. Si asta ma costa
al naibii. Unde mai pui ca am fobie la electrocasnice, deci nu mai cumpar. Ce s-or face marii astia retaileri ca DOMO???

– Ziceti si voi, acum. Nu era mai ieftin sa-i fi dat amaratului blestematul
acela de milion in plus?”

Traim intr-o lume cu iz de KK in care unii mananca cu gura plina!

@cruela – Am un nou idol in viata – Paulica! 😆 😆 😆 N-o stiam, e bestiala!!!!
Sa stii ca nu ma pot exprima corespunzator, deoarece nu gasesc emoticonul ala de se tavaleste pe jos de ras.

justa revolta, evident.

dar mai amuzant ca postul e scenariul “blogerita cocheta pe trotuar -> rahat pe marginea aceluiasi trotuar -> pauza scurta de evaluare-> mana se repede spre telefonul mobil “clar, asta ajunge direct pe blog!””

stai linistita, si la mine tin astia mortis sa castig la loto. dar ma amuzam imaginandu-mi scena 🙂