Ți-am dat un inel de la cutia de bere
Toate femeile care au trecut de 20 de ani cară după ele, prin viaţă, basculante de flori uscate, frunzuliţe, scoici, bucăţele de scoarţă de copac, hârtiuţe, crenguţe, pietricele, cochiliuţe de melci, biluţe, rulmenţei, fragmenţele de sticlă colorată, crâmpeiuţe de plastic şi multe, MULTE altele din aceeaşi categorie. În spatele acestei colecţii se află un adevăr tulburător: bărbaţii au priceput, în sfârşit, că tre’ să fie romantici. Continuarea aici.
Da, e vorba de un nou episod (mai vechi 
) din războiul săptămânal între sexe, pe care îl duc cu Mihai Radu în Cațavencii.
Declar egalitate dar nu, nu intre sexe, ferit’a Sfantul !, ci in acest episod al razboiului. Ai fi putut sa si castigi Simona dar pe Mihai l-au salvat ultimele doua fraze, la fel de geniale (daca pot spune-asa) ca si soseta lipoveanului. Pe. Me.-ul ala pus intre “ingenuu” si “sensibilitate” este un argument care te lasa fara replica. Felicitari ambilor si, tinand cont ca asta vine din partea unui misogin, iti poti adauga un 5%.
“Declar egalitate dar nu, nu intre sexe, ferit’a Sfantul !” 😆 😆
Ma facuşi să realizez că am peste 20, deci am şi chestiuţe adunate. Ufff.
,,În comunism toţi oamenii erau egali. Numai că unii erau mai egali decât alţii..”(?)
Savuros!
Cunoastem! Bulangiul poate fi chiar colegul tau de serviciu care tocmai a primit o insigna la misto de la CEO (in loc de prima de sfarsit de an) sau seful tau care a fardat-o moka pe sotia lui, cand s-a intors beat de la chermeza de Craciun.
“Bă sărantocule, tu nici sa-mi învineţeşti ochii nu stii cum trebuie. Ia uit’ la colegii tai! Nici burdihan de bere ca ei nu ai, ‘ti-ar coastele alea însirate de somalez!”
Cu-noaştem!
Ehe..he…
La un moment dat, la citiva ani dupa ce ne-am casatorit, am decis sa fac curat in butoiul cu amintiri. Ce atitea pietricele si petale si bete de la trandafiri si frunze si scrisorele si biletele…Si le-am insirat in sufragerie intr-o zi de vara in care eram eu singura in casa. Am retrait emotiili aferente, mi-am luat ramas bun si am zis haidi pina aci. Am luat o punga de gunoi si o cutie. In punga de gunoi trebuia sa pun colectia de amintiri ce nu avea legatura cu sotu’ si in cutie scrisorile noastre, pietricelele noastre, petalele noastre. Am sortat. Am inhatat decisa punga si visti pe burlanul de la ghena.
Cand m-a intors victorioasa in casa, cu ochii umezi dar simtindu-ma viteaza, m-am impiedicat de cutia cu “amintirile” de la sotu. S-au imprastiat pe jos si stupoare: erau TOATE celelalte. Aruncasem dovezile de iubire ale iubirii sotului. Am luat si cutia si i-am facut vint la ghena si gata. Am terminat.
Nu voi marturisi in veci ce am facut. Norocul meu este ca sotul meu nu cere dovezile iubirii ce mi-a purtat-o si mi-o poarta inca. Poate mai incolo la pensie sa aiba timp de asta, dar gasesc eu o solutie pina atunci.
@Alice: vaaaaaai! da’ și dacă află, ai îmbulinat-o, ca să zic așa 🙄
Of, Simona, nu stiu cum e mai bine. Cind nici macar pietricele si ciocuri de pelicani morti nu primesti… Desi, daca si-ar permite, cred ca mi-ar lua ce-si doreste el de fapt
Oare ce-i cu mine? Eu n-am nimic nimicuța, nicio cutie, niciun suvenir, nicio scrisorică pitită pe nicăieri…singurele chestii care pot fi incadrate in categoria amintiri romantice sunt pozele si eventual câteva melodii…
@ela: vai 🙄
Pietrele, fulgii de pinguin, scoica in care te-ai taiat prima data la mare, astea se pot pastra, sunt amintiri palpabile, scotocesti in cutiile de pantofi si dai peste cuiul ala ruginit .
Ce te faci insa cu intrebarile de genul “iubitule, mai tii minte in ce eram imbracata in ziua cand ne-am cunoscut?, sau “iubitule, mai tii minte parfumul din ziua cand m-ai prezentat parintilor tai ?” 🙄
Citez, cumva tot despre amintiri,discutie intre doi varstnici:
-Iti mai aduci aminte mai barbate,
Ce mult odinioara ne-am iubit
Tu m-ai cerut chiar in casatorie.
-Da, mi-amintesc.Si? Ne-am casatorit?
Da draga, cum sa nu tin minte cu ce erai imbracata in ziua cind ne-am cunoscut. Aveai niste chilotei roz cu buline! 🙂
Singurele amintiri care o intereseaza pe a mea sunt inchise bine intr-o cutie de bijuterii. Acum inteleg ca e un pragmatism care se intinde pe nivele multiple.
Doamne cata romantismul.
8000 de atentii romantice pare sa fie o adevarata viata pt Simona. Iar frumusetea poetica a “ciocului de pelican mort” este incomensurabila.
Nevasta a facut si ea curat in “cutia comuna” (era sa zic a milei) de amintiri din “epoca romantica”. La sfarsit a adunat un maldar de poze, scrisorele, papusele si alti “mutzunache” de le primise, subsemnatul de la alte “personaje” tot atat de romantice si m-a intrebat ce vreau sa fac cu ele. Eu am intrebat la randul meu ce vrea ea sa faca cu ele. Raspunsul atat de rapid m-a descumpanit nitel. “Sa le arunc”. Nimic romantic si permis “sarmanului concubin”. Romantismul ramane in cazul femeii doar la ea, la purtatoare :-). Noi nici macar la “amintiri necomune” nu avem dreptul si apoi dragele noastre “jumatati” se intreaba suparate de ce vorbim cand ne intalnim noi “fostii flacai” numai de “aramata” si de “tampeniile de le faceam atunci”. Pai daca nu mai avem “amintiri”? Ca doar nu o sa repetam la “infinit” istoriile despre aceeasi si unica cucerire de am ales in viata?
PS. Simona domnul dumitale sot scrie superb. De mult nu m-am mai amuzat atat de tare citind descoperirea Americii in viziunea lui. Parca citeam despre mine cand descopeream o alta tara la o varsta nu tocmai departata de a lui. Sa inteleg ca lui i-ai lasat macar “ciornele” din perioada aceea de “studentie”? Esti “suflet mare” Simona in cazul asta :-p.
set, game si meci, simona!
@shadow
amintirile “necomune” se pastreaza pentru regasirea confortului spiritual (la nevoie) si cresterea stimei de sine, nu se arunca niciodata si cum zicea boc despre casa parinteasca, nu se vand niciodata desi…unele scrisori, de exemplu, ar face vanzari in librarii! nevasta ta o fi vrut sa-ti faca pe plac sau sa te puna la incercare.
@coralie
nu stiu ca eu sunt “supus” din fire si cum a vrut ea asa s-a facut 😛 . Stima de sine daca o sa ajunga sa se bazeze pe astfel de amintiri o sa fie grav zic “io” fara sa dau cu parul.
😛
@coralie – Hai, recunoaste! Daca in loc de Bugatti, Mihai ar fi scris Peugeot, l-ai fi declarat pe el invingator, nu-i asa? 😆
deci tocmai l-am gasit pe un site “dedicat” pe GOGU77, care vrea femeie romantica si foarte patimasa, cu care sa plece in vacantza si sa plateasca nemtzeshte! va da clasa la toti, recunoasteti!;)
Slava mailului ca nu o sa fiu nevoit sa pastrez tone de scrisori
@cruela – 😆 ai dreptate fataaaa… Gogu asta ne-a spart pe toti in materie de romantism
@cruela : e CRIZA !
O femeie vine acasă şi se plânge soţului:
– Bărbatul colegei mele e un adevărat romantic. I-a dăruit o cutie mare, ca o ladă de zestre.
– Ha, mare rahat, la banii mei îţi fac una la fel pînă diseară la zece.
– Da, dar în cutia aia era o cutie mai mică.
– Ha? Păi ce, pun şi eu o cutie mai mică. Si chiar mai frumoasă decât a lui.
– Da, dar în cutia aia mai era o casetă, ca acelea de bijuterii.
– Îţi pun şi eu o casetă de bijuterii. Chiar şi CU bijuterii.
– Ei, acum să vezi, în caseta de bijuterii era scula lu` Terente.
– Păi îţi pun şi eu în cutie scula lu` Terente.
– Pui pe mă-ta, boule, crezi că Terente a avut două scule??? 😯
Nimicurile(mele), de care vorbești, au luat calea tomberonului, imediat ce n-eam luat cu acte și ne-am mutat la casa noastră.
Nu mică mi-a fost uimirea, 😯 când la domiciliul conjugal, dl.Soț a adus, la puțin timp după nuntă, două cutii de pantofi pline, una cu scrisori d-amor și alta cu “pozne” din timpul burlăciei lui. La întrebarea mea firească “ce PM” facem cu ele, mi-a replicat senin, că doar nu erea să le lase la mă-sa, să le-arunce nu-l lasă sufletul și nu vede ce motiv am de mă bășic așa că trecutu-i mort. Ca să nu mai lungesc povestea, după lungi delberări, am convenit să-l îngopăm(trecutul) într-un sertar al bibliotecii.
Pot să-ți spun, că după câțiva ani, venind eu mai devreme acasă, am auzit niște hohote de râs ce răzbăteau din dormitorul băieților mei…..unul din ei, care are talent de scotelici, dădu-se peste cutii și acum se stricau de râs lecturând suvenirurile …..crezuseră că sunt ale mele și au descoperit cu încântare că ale tatălui lor sunt haioase de nu se poate.
Desigur dl.Soț habar-nare de această intruziune în artefectele personale. Ele stau și acum la locul lor, unde a reâceput să le-ngroape praful uitării. 😉
@Rodi – ne-ai dat cel mai bun motiv pentru care trebuie sa pastram aceste nimicuri. Cu ajutorul lor putem fie sa ne educam urmasii, fie (mai degraba) sa ii distram copios 😀
Adi: așa să faci! 😈
eu am primit un dop de la bere, pe care era inscriptionata data mea de nastere 😳 (era de fapt data in care expita continutul 😥 )
io, ultima dată, o bricheta golită (sau cum se zice când devine inutilă).
horror.
de alea din urmă, nu mai zic. grădina botanică şi bricostore scrie pe mine. bine, şi manuscrise de poet sub acoperire.
agnes, noroc cu tine fata, ca ne-ai salvat onoarea de surori superrrrromantice!;)
cand ma duc data viitoare la coafor si -deci- voi avea timp sa va povestesc, o sa aflati cu s-a logodit o amica de-a mea pe baza de inel de plastic! 😳 🙄
si cum a ajuns ulterior (din cauza LUI-a logodnicului ❗ , nu a inelului-) la psiholog!
fetelor, nu uitatzi ca ” diamonds are a girl’s best friends”
) a s-a dovedit stiintific ca halea micile nu sunt ca mugurashii, nu mai cresc! 
si e bine sa fie maricele ( ei bine, da! marimea conteaza!
In timpul unei dispute o femeie ii spune sotului ei :
– Am fost nebuna cand m-am maritat cu tine!
Sotul raspunde :
– Stiu, da’ cum eram indragostit la vremea aceea, nu am observat!
Curaj si tupeu
Curajul inseamna sa te intorci acasa la miezul noptii, sa-ti vezi nevasta asteptandu-te cu un maturoi in mana si sa o intrebi: “Inca mai faci curat, sau tocmai te pregateai sa decolezi?”
Tupeul inseamna sa te intorci acasa la miezul noptii, invaluit intr-un nor de parfum, cu urme de ruj pe haine, sa-ti vezi nevasta asteptandu-te cu un maturoi in mana, si sa-i spui: “Nu te enerva, tu urmezi.”
cruela
sorry dar e banal modul în care ajung femeile la psiholog din cauza bărbaţilor
@Adi_MN
numai si numai daca era auriu!
Acuma mi-a trecut prin minte că, desi nici eu nici soțul nu am păstrat/cărat după noi chestii romantice, el totusi a păstrat si cărat după el prin nu stiu câte mutări succesive două cutii imense pline de toate cursurile din facultate. De una dintre cutii am scăpat deja, de ailaltă încă nu! Oare din cauză că facultatea a fost cea mai misto perioadă din viața lui? 😀
Sandman: oare de ce te cheama SAND man, man?
E clar, eu sint ultima nesimtita si neromantica. Ma lasa perfect rece pietricelele, capacelele si chiar (o, zei!) sosetele lipoveanului. Daca nu sint diamante, se considera “clutter”! N-am colectionat biletele de amor, poze cu fostii, n-am dat foc la lucrurile primite dupa despartirile lacrimogene (ca veni vorba de colectii, in schimb am colectionat hirtie de la ciunga cu Lolek si Bolek
) Si dintr-un Bugatti chiar mi-ar pasa foarte putin spre deloc ce primesc alte femei pe strada, ghiocei, nufar sau stilp de telegraf 😀