Bărbați la shopping

haha genial..imi aduc aminte de exul meu care era isteric cind mergeam la cumparaturi, si de noul(care nu e roman) cu care e o placere sa mergi, ma intrece chiar si pe mine in curiozitste, probat si rabdare

oare acum 25 de ani ce-ar fi facut?!

Toti barbatii faini din lume s-au adunat pe bancheta aia din magazinul ala?? 😆 de acolo se cumpara barbati faini? 😛

Cata: nu teunfla-n pene că nu români poza Nic în magazin, iar adcă tu întrunești calitățile la care faci aluzie, îți amintesc că-i nevoie de mai multe flori ca să faci primăvară…..

noi nu asteptam. noi numaram minutele si spunem rugaciuni. facem incantatii. am si jertfi ceva, daca am avea curajul…
ea vine la el, cu o jachetica bej pe ea. se invarte. il intreaba zambitoare: “iti place?” daca i-ai spune ca e o culoare oribila, i-ai rasturna lumea. dar tu nu vrei asta, pentru ca iti place mancarea gatita si, cateodata, sexul. asa ca ii confirmi, neridicand ochii din telefonul pe care joci sudoku: “foarte misto! ia-le pe toate 3”!
fetelor! nu-i nevoie sa ne intrebati. indiferent ce va cumparati, TOATE va vin bine. jur pe rosu. sau pe ciclam, ca-i mai trendy! doar luati-le mai repede si hai la saorma, ca se raceste!

Pai daca vreti sa fim foarte rabdatori ar trebui ca pe la finalul cumparaturilor sa probati si cateva articole de lenjerie sexy, sa primim si noi un mic stimulent pentru orele intregi de asteptare. Sigur ar fi mai multi barbati rabdatori si pe la noi.
PS: Ati vazut vreo femeie rabdatoare in magazinele de scule?

uite-i cum stau ca cateii legati in fata la alimentara :)))))

dar asa le trebuie, ce naiba cauta acolo? nu ziceti ca dragoste sau din astea ca nu cred, sunt panicati ca le fura careva nevasta in mall si au zis sa vegheze, iar putin noroc primesc si o cireasa pe tort diseara

noroc că într-un târziu am citit comentariile și am aflat că e făcută la Londra. zece minute mi-am bătut capul și nu înțelegeam cum naiba de nu recunosc magazinul!

Frate, dar cum îsi dresează alte femei bărbații de-i conving să intre într-un magazin de haine? Ai mei (soțul si copilul) stau în fața usii de fiecare dată când am tupeul să intru 3 secunde într-un magazin de haine, dându-si ochii peste cap într-un mod extrem de artistic. Ca să nu mai zic că nu au răbdare să-si cumpere haine nici măcar pentru ei, practic poară blugii si pantofii până când efectiv se dezintegrează, abia pe urmă, cu greu, se lasă convinsi să meargă la un magazin să probeze niste haine si să le cumpărăm. Auu fost momente când efectiv am umplut saci de gunoi cu hainele si cu pantofii lor (erau sub orice critică) si le-am dus la tomberon, a fost singura metodă să-i conving că au nevoie de haine. Evident, le cumpăr haine si fără să fie ei de față, dar culmea, la alea comentează. Deci tricolu semi-dezintegrat e OK, dar ăla nou-nouț pe care l-am cumpărat eu e naspa, îi jenează la gât, nu le place culoarea, e prea strâmt, e prea larg, e mama naibii. În astfel de situații, eu renunț să mai spăl haine până li se gată hainele curate din dulap. După asta, cei doi domni iau la purtat si hainele cele noi cumpărate de mine, urâte si incomode, care, ce să vezi, peste vreun an-doi când sunt deja cârpă devin foarte-foarte misto si le e foooarte greu să se lipsească de ele…Propria mea mamă a crezut că exagerez cu epopeea cumpărăturilor la noi în casă, până a stat la noi câteva luni si a venit cu mine să-i cumpăr la pramatia de fiu-meu niste haine…După vreo trei ore de umblat de-a lela în care copilu a refuzat să probeze orice, motivând că nimic nu e “stilul lui” (el nu probează că îi e lene să se dezbrace si să se îmbrace, mizează pe faptul că până la urmă cumpăr eu si fără el si mă duc de trei ori înapoi la magazin să schimb hainele prea mari sau prea mici), maică-mea, cea mai blândă si calmă ființă din lume, a cedat psihic si a urlat la el în mijlocul magazinului că dacă nu probează nenorocita aia de pereche de blugi îi trage două palme de se-nvârte ca titirezu…Noa, ar fi meritat să vedeți mutra vânzătoarelor, că scena era complet ruptă din context, adică alea habar n-aveau la ce ne supusese pruncu până atunci… 😀

@ Cris: ar fi dezlegat rebusul din Scanteia Tineretului 🙂

@remainick: crede-mă, apreciez tare mult felul de-a fi al copilului, în general, e un copil destept si simpatic, cu un sistem de valori foarte sănătos pentru vârsta lui, si sunt foarte fericită că nu trebuie să dau sute de lei pe haine, cum aud că pățesc alte mame, în special alea cu fete 😀 Dar totusi, de două ori pe an ar putea să intre într-un magazin si să probeze perechea aia de blugi pe care oricum trebuie să i-o cumpăr. Nu de alta, dar m-ar scuti pe mine de trei drumuri succesive la magazin, ca să dibuiesc mărimea potrivită. Noroc că acum vânzătoarele schimbă marfa de câte ori e nevoie, dacă ai bonul! 😀

@remainick : cu totul de acord. Eu nu numai ca nu l-am carat niciodata la asa ceva (urasc “operatiunea shopping” ingrozitor, mi se pare ceva demn de Inchizitia spaniola), dar mi se pare umilitor sa-l vad laolalta cu altii stind pe o banca si asteptind ca un catel sa treaca timpul sa-l iau acasa. Mai bine se duce la o bere cu baietii, dupa care orice as cumpara o sa i se para frumos, sexy si mai ales, foarte, foarte ieftin…

Noo la magazinele mai pricopsite ne da si bancute si televizor! Sic! La cele mai putin pricopsite ne da scaune de metal si la pravaliile cu preturi reduse stai si astepti “la varice”. Da’ mie imi plac cel mai mult alea unde poti sa intri cu doamna inauntru, ca mai salvezi din timp, sa nu mai iasa ea mititica la fiecare textila probata sa te intrebe cum ii vine. Parca ii pasa de parerea ta!

Da, femeile isi merita soarta, macar pentru sadismul asta gratuit la care-si expun “alegatorii”. O perspectiva mai naturista imi spune ca femeile se aranjeaza la shopping pentru altii, sau mai precis pentru altele, ca pentru partenerul uzual e universal valabil bancul cu “Zorro, noi ce mancam azi?”… Rezulta ca din start paradigma asta cu mersul in doi la shopping este o sursa de eroziune, fiecare sedinta de stricat bani e o alta zgarietura pe “bibeloul de portelan”. Dar deh, consumerismul a migrat inclusiv in relatia de cuplu, oamenii consuma parteneri la fel cum consuma telefoane mobile, excursii de pozat biserici, informatie usoara, haine sau mancare. Superficial, rapid, variat, colorat, doar pentru o vaga umbra de “intens”…
In concluzie, feminismul ala din poza is not funny.

@Ela: O fi şi cum zici tu, da’ parcă oleacî di dreptate are şi Mihai Radu în “Bătăi în dialog” de azi: “Femeia nu votează schimbarea”!

Eu am vazut asa ceva intr-un Zara sau Bershka din Timisoara.
Banatenii mi s-au parut ca sunt mai comozi sau banatencele mai intelegatoare din moment ce nu-si intreaba partenerul din 5 in 5 minute daca sa ia bluzita roz sau pe cea fucsia, daca ii vine bine peste cur ţolicica, daca sa fie cizmulita cu catarama sau cu fermoar?

M-am confuzat: iubitul meu adora cumparaturile, in timp ce eu prefer sa astept la orice cafeanea, fumand tigara dupa tigara 🙂

I think something’s wrong with us…