Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Ce fel de mamă aș vrea să fiu

Am scris un text pentru un site plin de substanță, de lucruri spuse pe bune și de abordări academice, de înaltă clasă :mrgreen: . Site-ul e destinat mamelor, iar textul e despre cum aș vrea eu să fiu o mamă perfectă (nu, încă nu am să vă dau vreo veste 😛 ). Citiți-l aici, după care explicați-mi și mie cum ați supraviețuit tuturor situațiilor ălora terifiante, înșirate de mine acolo. Sau măcar unora dintre ele…

De fapt, îl reiau și mai jos:

Ce fel de mamă aș vrea să fiu

Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să nu intre-n panică la prima colică a copilului ei. Să rămân calmă și să nu o iau în jos, pe scări, despletită, cu pruncul la piept și strigând “Ajutooor!”.

Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să nu intre-n panică nici la a doua colică a copilului ei sau la orice altă problemă bebelușească banală. Să nu sun pediatrul de 10 ori pe zi și să nu-mi petrec puținul timp liber căutând pe internet “Ce înseamnă dacă i s-a prelins o băluță pe stânga?” ori “Cum e dacă a făcut 87 de grame de căcuță? E mult?”.

Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să nu se apuce de cocaină ca să supraviețuiască perioadei în care copilul învață să meargă, aia în care începe să facă pași singur și tot timpul ai senzația că o să se înfigă cu capul într-un colț de scaun, într-un colț de masă, într-un colț de dulap, într-un colț de orice sau chiar în colțul unui rinocer de la televizor, de pe National Geographic…

Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să nu se arunce pe geam de disperare, când copilul chiar se va înfige cu capul într-un colț de scaun și va face cucui. Să rămân calmă și să îmi amintesc că eu, când eram ca el, am căzut de-a dreptul în cap, nu doar am mutat puțin din loc un obiect de mobilier.

Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să nu își piardă mințile prima oară când vede sângele copilului ei și pe el urlând cu sughițuri, pentru că a căzut cu bicicleta și s-a julit. Să îmi amintesc cum am făcut pe Nadia Comăneci la bara de bătut covoare și am înroșit locul faptei cu sângele meu.

Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să nu-și petreacă în fața blocului, scrutând orizontul cu privirile înlăcrimate de atâta așteptare, prima tabără a copilului ei. Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să nu încerce să-i impună copilului ei coduri vestimentare din alte vremuri, atunci când îl vede prima oară îmbrăcat cu chiloții peste pantaloni și cu un pantof în cap, după moda adolescenței lui. Să-mi amintesc toate scandalurile de pe vremea când mama mea a încercat același lucru și să încerc să mă pun nu în pielea ei, ci în pielea mea de-atunci.

Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să-și piardă temporar văzul, atunci când i se va întoarce copilul prima oară copilul acasă beat. Și una care să se prefacă tâmpită de-a dreptul atunci când îi va intui primele preocupări sexuale. Să-mi amintesc că “pe vremea mea” era OK să faci sex la 16 ani, deci de ce n-ar fi “pe vremea lui” OK să facă de la 13? Și să mă consolez cu faptul că nu voi prinde, în ipostaza de mamă de adolescent, “vremurile” în care o să fie OK să faci sex de la 8.

Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să rămână cool, atunci când o să-și “surprindă” copilul suferind pentru prima oară din dragoste. Să-mi amintesc că, dacă, atunci când mi s-a întâmplat mie, maică-mea ar fi scos făcălețul, să-l alerge cu el pe nemernicul care mă făcuse să plâng, aș fi murit de rușine.

Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să nu își facă harakiri cu polonicul, de-ngrijorare, atunci când copilul o să-și ia permis pentru motocicletă, mașină sau teleportor și o să plece la drum de capul lui. Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să respecte alegerile copilului ei, chiar dacă acesta va hotărî să se facă tâmplar și nu compozitor, pictor sau fizician de renume mondial, așa cum voi fi visat eu.

Aș vrea să fiu o mamă perfectă, cu tot ce presupune asta, punct. Iar dacă, atunci când o să vină vremea, n-o să reușesc să fiu perfectă în toate situațiile de mai sus (plus în multe altele la care mi-e și frică să mă gândesc), doresc să se consemneze că am vrut și am încercat din răsputeri. Și că, în fond, știu că nu există mamă perfectă. Și că, atâta timp, cât există iubire și încredere, e OK să nu fii perfect. Mult mai OK și mai uman decât dacă ai reuși să fii, nu?

Simona TACHE

54 comentarii

  1. mai simona, daca ai noroc de copil colicos, n-o sa fugi despletita cu el pe scari, cel mult, fara el:))

  2. eeeee… tare bine m-am simtit citind articolul tau …:))) faceam aceleasi promisiuni inainte .. iar acum sunt dupa :)) tot incerc sa le respect dar e taare greu!
    mi-a stat inima in loc cand l-am auzit urland si l-am vazut in bratele sotului care zicea “n-are nimica” iar cand a deschis gurita avea sange (se sparsese buza) … dupa 2 secunde de tinut gheata a trecut (asa am invatat sa car dupa mine ser fiziologic – sarea opreste sangerarea) …
    toate trec… dar spaimele raman, cat ai incerca sa fii cool :)) cel putin asa e in cazul meu… caci la altii nu stiu cum e 😀
    Pupici si nu-i chiar atat de rau :)) ca te tii sau nu de promisiuni, important e sa-ti amintesti de ele si sa nu sari “calul” rau de tot 😛

  3. @cookie: a, se poate și fără? 🙄

  4. E dificil chiar fiind mama cu experienta sa explici asa ceva, iesirea din astfel de situatii tine in primul rand de educatia mamei, de capacitatea ei sufleteasca de a intelege si educa…

    Am vecine care sant mame cu experienta, o vecina care la 18 ani purta deja a treia sarcina, si nu pot spune ca are raspuns la ori ce problema aparuta…

    Educatia unui copil poate fi influentata uneori de cultura parintilor de religie… si de anturaj…
    Am cunoscut persoane intelectuale care si-au crescut copii in teroare si unul s-a sinucis iar altul a plecat in lume si nu a mai venit inapoi nici la decesul parintilor si persoane la limita analfabetismului (asa ca mine ) care si-au educat copii cu dragoste si intelegere si au ajuns oameni cu capul pe umeri si traiesc in armonie in familie…

    Aici am scris cateva randuri, un mini pamflet in care se vede (din pacate) ca mare parte din destinul unui copil tine de educatia parintilor si de anturaj, exista copii carora familia le distruge ori ce sansa de a deveni oameni normali, si cred ca fiecare regasim in jurul nostru unele dintre personaje 🙁

    http://galaxiaborg.blogspot.com/2011/09/numarul-blestemat.html

  5. vei fi o mama perfecta daca vei reusi sa nu uiti laptele pe foc, asa cum s-a intamplat cu apa, daca nu o vei zbughi prima pe usa (cu sticla in mana) in caz de cutremur si, mai ales, daca vei face propriul tau copil. 😀
    incep vremuri bune daca femeile de seama ale natiei (simona si elena udrea) isi doresc copii. nic, nu spui nimic?! 😀

  6. @Simona

    daca iei toate povestirile pe care ti le-am trimis eu despre “copii” proprii si personali si vrei sa fii nu “perfecta” pt ca nimeni nu este perfect ci doar normala, te poti pune pt cateva clipe in postura nevestei mele si eventual a mamei soacre asa cum le-am vazut eu. Daca poti. Cu toate ca, fara sa vreau sa fiu rau, nu cred ca vei putea. Femeile sunt femei si nu “roboti”.
    :mrgreen:

    Bafta. Iti doresc o gramada de copilasi plini de viata care sa-ti albeasca tamplele. Numai asa iti vei da seama care este adevarata menire in viata a “omului”, fie el barbat sau femeie.
    :mrgreen:

  7. Cind vei deveni mama, vor decurge toate in modul cel mai natural posibil. E drept, uneori intri in panica, dar nu e asa de des cum iti inchipui. Eu am devenit mama la 19 ani si eram chiar o “inconstienta” pe vremurile alea, dar m-am descurcat bine 🙂
    Fata mea are azi 24 de ani si, desi sint o “tipa dura”, tot mi se mai incetoseaza privirea cind o vad plecind… dar e un semn bun, cred 😉
    Stii ceva? Azi a fi o mama perfecta inseamna, in primul rind, sa fii mereu prezenta linga copilul tau… chiar daca ar fi sa maninci coaja de la piine si lui sa-i dai miezul. E ceea ce m-au invatat ai mei, dar se pare ca e cam demodat…

    PS. imi dau seama ca am scris ca o “mamicuta care a dat laptic la bebelus si le-a spalat cacuta de la curulet”, dar nu sint asa ceva, n-am fost niciodata. Insa ma doare sa vad atitea mame pe aici, prin Italia, care-si gasesc tot felul de alibiuri pentru ca si-au lasat copiii prin vecini si si-i “cresc” prin procura…

  8. Mi-ar placea sa iti citesc o postare similara la momentul in care copilul tau va avea vreo 20 de ani :))

  9. te rodezi cu timpul 😀
    in plus, la copilul nr 2 deja mori de ras de grijile de la primul. Nu prea ai cum sa scapi de frici, sunt incodate in noi, de milioane de ani, pt a ne perpetua specia, inainte, daca mama lasa copilul jos, venea leopardul sau ce-o fi fost si il manca……:) in plus, nu e nimic rau in a fi o mamicuta cand sunt copiii mici. daca asa vei simti, nu are sens sa lupti, cresc copiii si se duce de la sine.

  10. @Alina: o să încerc să țin minte 😆

  11. eu acum incerc sa fiu mama perfecta care nu se autoflageleaza pentru ca a facut copila varsat de vant si e plina de bube… bube despre care ea nici nu stie ca le are si deci nici nu se scarpina… deocamdata.

    dar oricate ti-ai propune acum, inainte, probabil o sa te zguduie atat de tare experienta nasterii, ca le vei uita pe toate… pana reusesti sa faci o recapitulare cand oi incepe sa te dezmeticesti.

  12. la scoala li se cere copiilor sa spuna o mica povestire care sa aiba ca final concluzia: mama e numai una!
    gigel: cind am fost bolnav mama a stat la patul meu plina de griji si m-a ingrijit. mama e numai una!
    costel: de cite ori nu m-am inteles cu copii la bloc mama era plina de intelegere si ma invata cum s ainteractionez cu copii incit sa fiu acceptat. mama e numai una!
    bula: azi dimineta am vrut sa maninc din chiftelele de ieri. am deschis frigiderul si am strigat: mama, e numai una!!!

  13. depinde de tine cum iesi din situatiile dificile… de temperament, de cit de pozitiv sau negativist esti, de circumstante.
    in unele situatii poti sa iti iesi din fire, din pepeni sau sa clachezi psihic din cauza ta…
    iar in altele nu.

  14. fată,
    vei fi din ce în ce mai perfectă odată cu creşterea numărului de copii.
    pe la al şaselea, o să fii desăvârşită, believe me ! 😆

  15. Sunt prea multe temeri in articolul tau. Un copil e cel mai frumos lucru ce ti se poate intampla. Lasa lucrurile sa vina de la sine, asculta-ti instinctele si cel mai important bucura-te de fiecare clipa alaturi de el.
    Panica nu te ajuta in momentele in care copilul are nevoie de tine. Pastreaza-ti sangele rece, trece de criza si abia apoi poti sa lesini, sa-ti rozi unghiile sau sa alergi prin casa intr-un atac de panica.
    Pe mine m-a ajutat mult poemul de mai jos de profetul de Kahlil Gibran.
    “Copiii vostri nu sunt ai vostri.
    Sunt fii si fiice ale Vietii care tanjeste chiar dupa ea insasi.
    Ei vin prin voi, dar nu din voi, si chiar de sunt cu voi, ei nu va apartin.
    Le puteti darui dragostea voastra, dar nu si gandul vostru.
    Caci ei au propriul lor gand.
    Le puteti gazdui trupurile, dar nu si sufletele,
    Caci sufletele lor sunt gazduite in casa zilei care va sa vie, pe care voi nici chiar in vis nu o puteti cunoaste.
    Va puteti stradui sa fiti ca ei, dar sa nu cautati a-i face pe ei asemeni voua.
    Caci viata nu merge inapoi si nici nu se impotmoleste in ziua ce a trecut .
    Voi sunteti arcuri, iar ei sagetile insufletite pe care le trimiteti inainte. Arcasul ocheste tinta in nemarginire si va inconvoaie cu puterea sa pentru ca ale Lui sageti sa zboare cu iuteala in departari.
    Cu bucurie lasati mana Arcasului sa va-nconvoaie,
    Caci asa cum El iubeste sageata zburatoare, la fel iubeste arcul care il asculta.”
    Si in plus citeste Francoise Dolto, Selma H. Fraiberg, ar mai fi multi insa cele doua enumerate mi se par cele mai tari…
    Numai bine!
    Diana

  16. Zau daca inteleg de unde vine ideea asta ca te calca asa un soi de camion dupa ce ai copil si devii o cu totul alta persoana.. De unde pana unde, nu am priceput niciodata. Ramai aceeasi femeie inteligenta, capabila, determinata samd care ai fost dintotdeauna, iar daca iti propui sa zambesti seren cand copilul pica in coltul de la masa, nu numai ca o sa faci asta, dar o sa-i transferi linistea si copilului si toata lumea o sa fie fericita. Pe testate!

    Sincer, se exagereaza mult legat de fazele astea cu cat de ravasitor e sa devii mama, cum ti se intoarce viata cu susul in jos si nimic nu mai e la fel si.. 🙄

  17. Ana are perfecta dreptate, iti spune asta unul care are doi copii (deodata).

  18. am citit (cand era la clocit plodul nr.2) un Ghid de sarcina scris de o mamica (cu 4 tzanci in dotare). O singura chestie sa-ti spun, apropo de stres. Tipa zicea cam asa: daca primului copil ii cade suzeta pe jos, o fierbi; la al doilea, o speli, la al treilea, o stergi un pic si al 4-lea sa se descurce sa si-o scoata singur din gura cainelui.
    Cam asa functioneaza…cand ai un nou-nascut, (primul nou-nascut), chiar daca nu te manifesti, esti tot speriata de bombe…la al doilea deja cam stii care din bombe sunt de fapt pocnitori

  19. Tare frumos gandesti Mada!:) Simona, au dreptate toti cei (cele) care-ti spun ca la al doilea e mult mai usor. Chiar daca al doilea piscot al meu are probleme de tip autistic si a fost/este foarte dificil pentru noi din multe puncte de vedere, am facut fata foarte bine; daca insa mi-ar fi spus cineva, inainte de a avea copii, ca ma vor astepta toate incercarile astea, cred ca m-as fi luat cu mainile de par, jurand ca nu voi face prunci in vecii vecilor! Iar acum? Acum imi pare rau ca m-am apucat asa de tarziu sa-i fac, as fi-nceput pe la vreo 20 ani si-as fi facut cel putin 4! 🙂

  20. daca vrei sa faci un copil e alegerea ta, vointa ta, placerea ta. nu cersi atentie suplimentara ca ai un copil sau mai multi. nu te astepta sa fii favorizata in nici o situatie ca ai puiat. nu te plinge niciodata despre nimic in ce priveste copilul tau.
    pentru cei din jurul tau esti o mamica perfecta daca nu deranjezi pe nimeni cu existenta plodului tau sau cu faptul ca esti mama in devenire sau devenita.
    vrei sa ai un copil? perfect. e alegerea ta pentru tine si te priveste exculsiv. nu ai ce deranja sau stresa pe restu lumii cu asta. asta inseaman sa fii o mama perfecta pentru mediul in care traiesti.

  21. chiar aşa, mă simona.
    ne-am săturat să cerşeşti pe blogul tău, să ceri atenţie, efectiv nu pot să fac nimic dacă mă tot baţi la cap să intru şi să citesc aici cum vrei să fii favorizată pentru că ai puiat.
    lasă-ne, domle, în pace, mai avem şi noi o viaţă, nu ne mai obliga să te citim.

  22. @agneswood
    nu se referea la simona tache. era vorba in general despre ce e o mama perfecta. postarea mea se referea la titlu, si articol care ambele nu fac vorbire de de tache care ar fi mama sau urmeaza sa fie.
    nu ma citi te rog 😀

  23. Am zambit… asa, larg, pana la urechi…

    Stii ce am invatat in 9 ani de “mamiceala”? E OK sa NU fii o mama perfecta! (Pfuai, daca invatam asta in primele luni, ce bine era!)

    O sa te stresezi, o sa faci cam tot ce ai scris acolo, dar daca tu te simti bine in pielea ta, de ce nu?!

    Regula nr. 1, nu trebuie sa-ti pese de ce spun ceilalti. Fa cum vrei si cum crezi ca e bine.

    Celelalte decurg de aici… Si cauta sfaturi de la mamici cu macar 2 copii, sunt mai relaxate (@alta mariana are mare, mare dreptate :)) cu suzeta).

    Si, cel mai importat, vei fi oricum cea mai buna mama pe care o pot avea copiii tai. Pentru ca esti mama lor. Si te vor iubi la nebunie, cu toate “imperfectiunile” pe care doar tu ti le vezi. Pentru ei esti doar “mama”.

  24. As vrea sa-ti spun ca nu exista mama perfecta, ci doar mama buna, cum bine spune Winnicott. Mothers don’t have to be perfect – ‘good enough is about right’.

  25. Si eu as fi vrut sa fiu! 😀 Partial, zic eu ca reusesc. Am teancul de carti de psihologie a copilului pe noptiera, am respectat regulile pediatriei moderne, asta din secolul asta, atat ca alimentatie cat si ca psihologie. Chestie care se poate vedea cu ochiul liber pe copiii mei, cica, mai ales pe cel mare, e un mic copil-minune.
    Despre temeri – ehhh… Si eu si sotul facem parte dintre parintii panicarzi, un muc al copilului este tragedia maxima, ne imbatraneste cu 50 de ani. Incercam sa ne tinem in frau, sa ramanem stapani pe situatie. Dar nici nu am privit vreodata cu admiratie la parintii gen “mda, mi-a racit copilul, a facut si pneumonie; ei, asta e, se mai intampla, toti copiii racesc”. Colicii primului copil m-au facut sa consider iadul o gluma.
    E greu sa fii parinte bun. Ca sa fii pur si simplu parinte o face oricine. E greu pentru ca fiecare copil e produsul propriei copilarii, absolut tot ce facem ii influenteaza.

  26. Simona: fi mama perfectă sau nu, numai FI odată!!!!! Nu ne mai ține-n suspans! Îți promit, că-ți voi fi alături pe blog(asta dacă vei mai avea timp de blog în 24 de h numărate) și te voi ghidona să reușești și tu, ca noi toate cele care am prestat, ca mame, cu oareșce succes(fi-meu cel mic taman a făcut 26 de anișori ieri), cel puțin până acum! Nu te teme, doare ceva, dar uiți repede!!!! Merită să-ncerci 😆 😛 Și pentru că n-ai nici un pupăcios p-aici………… X,X,X,X,X.

  27. Cel mai sigur faci copii cu Triteaterhole.

  28. Nu exista mama perfecta. Stai tu linistita, ca o sa dai fuga la google sa cauti una alta. Stai tu linistita, ca sexul prin unele locuri/scoli/blocuri incepe chiar la 8 ani. Cel oral, desigur :))).

    Nu sunt de acord cu Rodi, nu poti fi mama asa, tam- nesam. Pregatirea psihologica e foarte importanta. Ca si cea fizica (de ex e musai sa te dezintoxici de tutun cel putin cateva luni inainte).

  29. “Să rămân calmă şi să îmi amintesc că eu, când eram ca el, am căzut de-a dreptul în cap, nu doar am mutat puţin din loc un obiect de mobilier.“

    Aha.

  30. Mai Simo…. ce sa-ti spun… eu fiind la primul (si nu facut demult) am ajuns la concluzia ca ai sa fii o mama perfecta tocmai daca o sa-ti faci griji pentru orice rahatzel. Si eu am fost speriata de bombe la inceput – si cred ca e normal – dar o sa te obisnuiesti cu toate si, cel mai important, in timp se uita toate clipele grele, ramanand doar fericirea de a fi mamica unui pui de om.
    P.S. Primul copil se creste cu cartea in brate (nu ca ar fi neaparat bine, pentru ca de multe ori mai mult ma stresam aiurea) dar in timp o sa vezi ca instictele tale sunt cele mai bune si mai sigure metode.

  31. Foarte frumos, am zambit si m-am regasit in text 🙂

  32. N-o sa fii perfecta, stai linistita, nimeni nu e. Importanta e iubirea, cum ai zis si tu.

  33. Eu nu m-am speriat la primele colici, eram prea nauca pentru a ma mai speria, dar mi-a sarit inima la ultima criza, dupa vreo doua saptamani de pauza: incredibil, dar uitasem complet cum era.
    Fiecare acces de tuse a insemnat un fir de par alb, literalmente. Dupa primul vaccin, a facut febra si am facut carare prin casa cu el in brate. Iar la prima excursie mi-am ros unghiile, dar nu l-am sunat, asa cum recomandase invatatoarea.
    Am ajuns de doua ori cu el la spital, prima data la reanimare si a doua oara la camera de garda, nimic realmente grav, dar mi-a mancat ani din viata (poate si din cauza a ceea ce am vazut acolo).
    Prima oara cand l-am trimis sa cumpere o paine de la un magazin de cartier, mi-am trimis sotul sa-l urmareasca 🙄
    Acum are 12 ani, 1.60m si o umbra de mustacioara , problemele nu au disparut, au aparut altele noi.
    Spaimele nu dispar, dar cumva inveti sa traiesti cu ele si sa nu le lasi sa te controleze.
    Toate comentariile afirma acelasi lucru: nu exista mame perfecte. Dar nimic nu se compara cu senzatia pe care ti-o da un: Maaaama, esti cea mai buna!

  34. exista o carte scrisa de o americanca (cred) – „cum sa nu fii o mama perfecta”. mi-a adus-o si mie o prietena, pe cind asteptam al doilea bebe. e foarte practica, as fi vrut s-o fi citit inainte de primul (dar tot n-as fi invatat mare lucru atunci). adevarul e ca, oricit de rationala esti, imediat dupa nastere se intimpla o multime de chestii in organism – asa ca macar o vreme te panichezi, daca nu de la hormoni, macar de la dereglarea totala a somnului si a lucrurilor noi pentru care n-ai cum sa ai (inca) o rutina. sa te obisnuiesti cu inca o persoana care face ca toata lumea sa graviteze in jurul sau nu e putin lucru si nu seamana cu nimic din ce vezi la tv sau citesti sau vezi in jur – ca n-ai cum sa stai 24 din 24 la prietenii cu copii… a fi parinte nu seamana cu nimic altceva, nici macar cu vreun job solicitant, fiindca esti 24 din 24, 7 din 7 (macar o vreme…). citeam pe FB ieri o zicala gen „being a mom is when going to grocery by yourself is a holiday”. pina implineste ala micu citiva ani, e foarte adevarat. in rest… sa fie el/ea sanatos si parintii lui la fel, si ingrijorarile o sa faca parte din folclorul de povestit prietenilor (cam ca aventurile la pescuit).

  35. nu e de loc greu sa fii mama deoarece mama e programata sa fie mama, capata instincte de mama, muuult mai greu e sa fii tata si cel mai greu e sa fii bunic.
    Nici-un tata nu e pregatit si programat pt. asa ceva, sa nu uitam ca unii tati, in regnu animal isi maninca plozii, deci lipsa genelor, lipsa softwareului il face pe un barbat sa se chinuie enorm in postura de tata. Ghinionu de nesansa e atunci cind esti tata de fata, chiar ca nu stii cu ce se maninca, esti confruntat cu lucruri pe care le-ai dispretuit sau chiar urit, cu rochite, cercelusi, papusele, bleaahh.

    De altfel m-am saturat de teoriile tachediene, vreau sa vad practica.

  36. mai, asta cu instinctul – recunosc, pe mine ma termina si acum, cind juniorii merg la scoala. eu n-am avut „instinct” si ma scotea din sarite de cite ori cineva se uita la mine ca si cum ar fi trebuit sa stiu – din instinct, desigur – de ce plinge ala micu. la primul, dupa 3 luni in care m-am intrebat serios daca sint singura persoana pe lume fara instincte, am inceput sa aplic metoda incercare/eroare. pentru exemplificare: situatia 1. plinge copilu. intrebare: a mincat? da. deci nu plinge de foame. a dormit? da. deci nu-i e somn. e schimbat? da. deci nu il supara scutecul etc. la al doilea am aplicat direct metoda si uite asa am supravietuit fara instinct…

  37. Nu-ti dori sa fii o mama perfecta! Pentru ca, atunci, stresul perfectiunii te va face sa treci cu vederea multe momente in care si slabiciunea isi are farmecul ei!
    Doreste-ti sa fii o mama buna! Sa stii cand sa zambesti, cand sa-ti incrunti spranceana, cand sa-i faci pruncului toate poftele, cand sa ai puterea de a spune NU. Sa fii o prietena pentru copilul tau, fara sa uiti sa-i fii parinte!
    Doreste-ti si roaga-te sa fii o mama sanatoasa, sa ai copii sanatosi! In rest, toate se vor aranja, pas cu pas! Ti-o spun din suflet si dintr-un dram de experienta. Sa te bucuri de minunea de a fi mama inca din momentul in care bebe tau va fi doar o samanta! Bucuria si credinta intrec orice stare de rau si orice teama!

  38. e timpul pentru un copil da
    revoluția bunului simț aproape a învins așa că ne putem ocupa și de noi umpic
    -cred că fac și io unu
    gregorie ai ?
    vrei ?

  39. RILEX: o sa fii…MAI MULT CA PERFECTA! :mrgreen:

  40. He, he, he, ce dragutz. Imi doream aceleasi lucruri inainte sa fiu mama si erau atatea intrebari la care nu aveam raspuns… Stii cum e? Indiferent de sfaturile celor din jur, echilibrul ti-l vei gasi singura. Nu te invata nimeni cum sa te comporti pt. a fi perfecta, perfectiunea o vei gasi langa copilul tau. E ca si cum atunci pe loc, te transformi intr-o eroina si ii dovedesti copilului tau ca este in siguranta: pt. ca el depinde in totalitate de tine, iar tu esti singura care il poti “ajuta”. 🙂 Nu-i asa complicat precum pare, vine din instinct, ai sa vezi. 🙂 Oricum, abia astept sa-mi impartasesti din experientele tale ca si mamica. La mine urmeaza al doilea bebe, deci n-a fost chiar atat de greu la primul, care n-a implinit inca 2 anisori. 🙂

  41. haide mai Simona odata cu copilul ala ca sigur ii faci fata, la ce tata misto o sa aiba, e si pacat sa nu-l faci. daca te crizezi tu, il ia Nic in primire si sigur va descurcati, numai haideti domle ca toata lumea va asteapta:). vei fi mama perfecta pentru copilul tau, ai sa vezi.

  42. 🙂 Hehe, ce vremuri…

    Pentru ca ai primit atatea sfaturi deja, eu vin cu o mica si marunta completare la felul cum ti-ai incheiat tu articolul: “atâta timp cât există iubire şi încredere, e OK să nu fii perfect.”
    Eu asa adauga cam asa: “atâta timp cât există iubire, încredere si curaj, e OK să nu fii perfect”… Caci, cu putin curaj, toate temerile de care vorbeai tu se vor risipi una cate una, pe masura ce le vei înfrunta.

    Eu sunt mama de gemene, fetitele mele au implinit deja 2 ani si, uitandu-ma in urma, imi dau seama ca nevoia si curajul m-au invatat sa ma descurc mai bine ca orice sfat sau buna-intentie. Mi-am crescut fetitele singura, fara niciun fel de ajutor (doar al sotului, seara), am facut greseli imense si sunt convinsa ca vor urma multe altele, insa am certitudinea ca sunt greselile mele, respectiv invataturile mele… si asta simt ca ma face o mama cat se poate de bunapentru copiii mei.

    Sfatul meu, daca vrei cate un sfat de la fiecare 😆 , este sa va cresteti copiii singuri, oricat de dificil ar parea la inceput. Veti fi parinti mult mai buni, in acest fel…

  43. orice mama trebuie sa stie ca un copil e un terorist, cind plinge o face doar pt. a-i inebuni pe parinti, de asemenea caca, pisu la cele mai nepotrivite ore, care put ingrozitor, fac parte din programul copilului de tocat nervii parintilor.
    Cu cit e mai mare e mai rau, tot timpu vrea ceva, iti maninca orice clipa libera, trebuie sa-l duci la lectii de chitara, la balet, la lectii de dans. Si cindva cond in sfirsit ai scapat de el si zici ca poti si tu trai, incepe sa-ti dea lectii si-ti mai pune si un plod in brate si teroarea incepe din nou.

  44. Orice ti-ai propune inainte sa fi mama se sterge cu buretele din memorie cand chiar devii. oricum multa bafta in a deveni mama perfecta.

  45. No, problema e că (unii) citim prea mult şi nu mă refer la cărţi. Prea multe experienţe ale altora. Sigur, bebeluşii sunt similari în multe privinţe dar extrem de diferiţi în altele. E ca şi cu sarcina, naşterea, cu cât citeşti mai multe istorii cu probleme sau final nefericit, cu-atât intră frica-n noi mai tare. Că dacă o fi, dacă o păţi. Sigur, e necesar sa fim informaţi dar nu într-atât încât să devenim paranoici.

    Sfatul meu, că s-au spus deja multe lucruri înţelepte pe-aici, e unul singur: nu te îngrijora înainte de vreme. Ia lucrurile aşa cum vin, le vei rezolva la acel moment fiindcă eşti un adult competent şi care-ţi vei iubi copilul. Iar copilul e şi el competent, îţi va semnala problemele şi vei învăţa foarte rapid de la el cum să-i răspunzi. Abţine-te dacă poţi să-ţi faci planuri de atac pentru fiecare situaţie eventuală. Sau scenarii pesimiste. Fii pregătită la “rece”, teoretic dacă vrei, căci în practică se pot schimba foarte multe.

    Să nu-ţi doreşti să fii o mamă perfectă. Tu şi copilul tău veţi fi o echipă iar succesul se măsoară peste ani abia. Şi aminteşte-ţi că perioada de bebeluşenie e obositoare dar nu e nici pe departe cea mai dificilă. Ai încredere în tine şi în copilul tău.

    Semnează – O mamă departe de perfecţiune dar cât mai aproape de copilul ei.

  46. John, eu cred că tu vrei copii ca să le bei alocația.

  47. O sa te descurci, fiecare in felul nosru suntem parinti perfecti!

  48. Simona, eu am ajuns la concluzia că cea mai importantă calitate, atunci când cresti un copil, e simțul umorului. Asa că tu o să faci față cu brio…Simțul umorului te ajută să vezi partea amuzantă a momentului în care copilul tău a vărsat o sticlă de un litru de săpun lichid (cumpăram la cantitate mare, să fie mai ieftin) pe covorul din sufragerie si o mai si întinde, cu drag si spor, în toată camera 😀 .Tot simțul umorului si un pic de imaginație te ajută să nu clachezi după al 100 “da de ce” sau “aia ce-i”, si să inventezi niste povesti din alea de rămâne copilu cu gura căscată si uită complet din ce cauză urla ca din gură de sarpe cu 5 minute mai devreme. Multă lume are senzația că cel mai greu, când cresti un copil, e să ai grijăd e el când e bebe, să schimbi scutece, să faci de mâncare, să-i dai medicamente când e bolnav. Ei bine, eu zic că cel mai greu e aspectul celălalt al problemei, să faci în asa fel încât afectiv, psihic, intelectual, copilul tău să fie întreg, vesel, relaxat, iubit. Asa că un cuplu vesel, iubitor, relaxat, destept nu are cum să dea gres, dacă îsi urmează instinctele si filtrează un pic tonele de sfaturi si teorii mai bune si mai puâin bune, găsite online sau oferite de mama, bunica, prietena, mătusa… 😀

  49. @ela: ce-mi place asta cu umorul. auzi, da’ dacă îi iei la șto, nu îi traumatizezi? 😆 😆 😆

  50. Păi, filozofia mea e că nu, că de fapt luatul la misto e una dintre principalele obligații ale unui părinte responsabil, în special atunci când copilul e singur la părinți 😀 Să elaborez un pic: eu am crescut într-o familie de trei copii, soțul în una de patru copii. În copilărie, noi frații între noi ne-am sâcâit si enervat si mistocărit reciproc la infinit. Asa că, în momentul când am avut de-a face cu “bullies” pe la scoală sau chiar mai târziu în viață, la job etc. eram căliți, frate, cu replica pe buze, gata să ripostăm si am reusit să trecem relaxați pretty much peste orice. Un copil singur la părinți nu are acest mare avantaj, cumva are senzația că lumea se învârte în jurul lui, asa că părintele trebuie să suplinească cumva “boot camp-ul” reprezentat de frați. Prin urmare, dacă faceți un singur copil, va trebui să vă asumați si acest rol! Dacă faceți mai mult de unul, e suficient să-i ignorați destul timp încât să-si facă singuri “rodajul” 😀

  51. și ?!
    nu înseamnă că n-aș fi o mamă bună
    părerea mea
    😛

  52. Am citit. La tot ce ai scris tu acolo, imi vine in minte o singura treaba: pentru mine, mama perfecta este mama mea, acum si in copilarie, nu se panicheaza, a ramas calma mereu.
    In rest nu vad rostul ca eu sau altcineva sa se gandeasca la cum va fi…
    Cand va fi, va fi.

  53. La momentul X o sa stii cum sa reactionezi. 🙂

  54. Mda. Cred că ştii bancul ăla cu “dă Doamne să câştig la loto“ şi cu Dumnezeu care s-a enervat pe om şi l-a trimis să cumpere bilet la loto… auzi, da` voi exersaţi sau numa` analizaţi??? 😯

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green