Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Când ce-a muncit o mamă distruge un vânzător

Screen Shot 2016-02-01 at 21.05.33

Ieri, la coadă, la Mega Image. În fața mea, o mamă și un băiețel de vreo 4 ani. Băiețelul bălea la tot felul de dulciuri de pe rafturile de la casă. Pune mâna pe o ciungă de-aia la metru.

– Mama, pot să-mi iau o de-asta?

– Nu, ți-am mai explicat cum e cu astea. Este foarte dulce, stomacul tău o să creadă că îi dai mâncare, o să secrete tot felul de sucuri gastrice, o să roadă în gol și o să faci gastrită.

– Dar mama lui Vlăduț îl lasă, să știi…

– E alegerea lor, dragul meu, eu nu cred că e bine pentru tine, așa că nu te las să-ți faci rău.

– Mbineee, dar măcar un Tic-Tac pot să-mi iau?

– OK, ia-ți un Tic-Tac.

Puștiul ia un Tic-Tac mic, după care îl pune la loc și ia unul dublu:

– Ia vezi, mai mare nu găsești?, își exprimă maică-sa ironic nemulțumirea.

Copilul se amuză. Mai povestesc ei una-alta, coada mai avansează un pic. La un moment dat, puștiul bagă mâna în raft și scoate de-acolo un Tic-Tac uriaș, moment în care încep și eu să râd, începe și maică-sa, începe și el. Veselie maximă. Va să zică chiar exista unul muult mai mare. 😆 Coada mai avansează un pic, mama și copilul vorbesc despre carii, despre cum excesul de zahăr nu e bun. Le vine rândul. Femeia plătește. Când să plece, casierul scoate de sub tejghea o ciocolățică și i-o întinde copilului.

Tadaaaam…

***

Știu, sunteți curioși cum a reacționat mama, așa că vă zic. A zâmbit verde, i-a zis “Mulțumim” casierului, cu juma’ de gură, a luat ea ciocolățica din mâna copilului și a băgat-o în geantă. După care s-a uitat exasperată la mine, știind că înțeleg.

– Și uite-așa s-a prăbușit toată munca de lămurire!, am zis eu.

– Ei, o să ne descurcăm noi cumva, a zis ea.

***

Voi ce părere aveți de povestea asta? Cum ați fi reacționat în locul mamei? Omul i-a dat ciocolățica DIRECT copilului, deci ar fi fost un pic mai delicat s-o refuze mama. Un pic cam încurcată situația, nu?

159 comentarii

  1. Ah! Mor de drag cand o patesc! Frecvent chiar. Toate babele si toti ciudatii ii dau lu’ fi-miu de la biscuiti pana la bomboane cu cafea (pustiul are 2 ani). Direct lui! Daca le spun lor ca nu e in regula zic ca-s nebuna. Daca i-o refuz copilului direct se pune pe bocete ca “doamna mi-a dat mie!”… inca nu stiu cum sa ractionez….

    • Spune-i ca-s vechi si ca doamna i-a dat-o lui ca sa nu se îmbolnăvească ea! De fata cu ea spune-i!

    • Nu pot sa-i sufar pe oamenii astia ce vor sa fie “draguti”, dar sunt lipsiti de creier si atat. Eu am invatat-o pe fiica-mea (inca de cand abia incepuse sa vorbeasca) ca NU trebuie sa ia nimic de la nimeni! Daca cineva ne da ceva, iau eu si verific daca e bun. Tine treaba si in ziua de azi (are acum 9 ani) si cred ca am facut o treaba buna. Mai greu a fost cu soacra-mea, careia a trebuit sa-i explic indelung cum e cu porcariile ce i le aducea (cele mai proaste ciocolatele de prin chioscuri obscure), dar am dat-o pe brazda si pe ea. M-am luptat atat de tare contra acestor obiceiuri si am reusit!

    • e foarte simplu.
      da-i doo palme zdravene si ai rezolvat problema.
      lu duoamna aia sa-i dai,
      ca la copii nu e voie…

    • Stau si ma intreb : cati dintre voi ati crescut fara dulciuri? Cati dintre voi nu va inghesuiati vara la cumparat vafe sau inghetata la cornet , sau bagati la greu acadele si chipsuri?
      Ati ajuns multi obezi? Nu cred.
      Va zic eu care era secretul: toti rupeam maidanul in doua. Mai ales vara. Stateam afara toata ziua iar seara veneam uzi leoarca de transpiratie.
      Mie, comentariile astea mi se par paranoice. O ciocolatica nu a omorat pe nimeni. E OK si politicos sa accepti un cadou de la cineva, daca esti in prezenta parintilor (daca ar fi fost singur, nu as fi dat voie sa il ia).
      Si apropo de titlu : ce a muncit mama asta, vor strica colegii de liceu/ generala cand vor fi zile de nastere si se vor imparti bomboane de ciocolata, iar copilul, ca sa nu se faca de ras, o va manca. Chit ca va ascunde asta mamei. Sau in liceu, cand va iesi cu gasca , se vor duce glont la MC Donalds. Si uite asa se duce naibii tot.

      Nu e bine sa fereasca copilul in totalitate de dulciuri. Nu se poate. Va da nas in nas cu ele mai tarziu.
      Bine, exista si copii carora nu le plac dulciurile, dar aia e o categorie de norocosi.
      Cu alimentele procesare, e alta poveste. Alea chiar sunt nasoale.
      Dar o ciocolatica? Hai maaa…
      In schimb, sport la greu. Dat copilul la inot, fotbal, baschet, handbal, tenis, etc.
      Si jur ca nu se va pune ciocolatica aia in veci pe el.
      EVER!

      PS: Zici ca mama aia vorbea de execs de zahar copilului. Pai exces de zahar inseamna sa mananci zilnic, cate ceva dulce. Ceea ce ma indoiesc.
      PS 2: oamenii in varsta dau dulciuri copiilor pentru ca pe vremea lor, dulcele era un lux si era singura bucurie a copiilor. Bunica mea inca imi da dulciuri, desi am 23 de ani. Niciodata nu i-am zis : “mamaie! nu sunt sanatoase!”. Din contra, mananc cu ea ce mi-a dat, iar restul saptamanii nu mai pun gura pe dulciuri.
      Asa e, batranii pot fi enervanti, mai ales lunea dimineata, la prima ora, cand te calca pe picioare cu paopornita cu roti, stai si te intrebi : “sunt la pensie…ce mama dracului cauta la 7 dimineata LUNEA in autobuz, cand toata lumea merge la servici?”.
      Dar pe de alta parte, multi sunt singuri. Sa ofere o bombonica unui copil si sa il vada zambind, le face si lor ziua mai frumoasa.
      Suntem o generatie de exasperati. Ne place sa ne luptam cu oricine. Chiar si cu astia care, cred ei ca fac un bine.Ne enerveaza, ca sunt bagareti.
      Dar in acelasi timp ne plangem ca e lumea rea in jurul nostru.
      Eu nu mai inteleg nimic.

    • Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa merg cu copiii in diverse locuri si sa fie indopati cu dulciuri. Mi s-a intamplat inclusiv in magazine cand dupa discutii absolut similare cu copiii mei ne-am trezit dupa ce am trecut de casele de marcat cu binevoitori care au alergat dupa noi cu dulciurile pe care le dorisera copiii dar intelesesera ca nu este cazul, inclusiv cu texte de genul “uite, ia de la tanti, daca mama nu vrea sa-ti ia”. Mi-am invatat copiii se refuze. La inceput am procedat la fel: am bagat dulciurile in geanta si am plecat. Apoi mi-am dat seama ca nu am ce face cu poseta plina de dulciuri pe care nu le voi da niciodata copiilor mei (acadele, caramele si alte porcarii) si am inceput sa fac instructie cu binevoitorii. De ficare data cand se indreapta vreo “ciocolatica” spre copiii mei ii intreb pe binevoitori “v-ati gandit ca poate copilul are diabet sau vreo alta boala care nu-i permite sa manance dulciuri, iar ciocolata aia il omoara? de ce vreti sa-i faceti rau?”

    • @Mironico:
      Esti apriga, fata … dar asa-s de-acord cu tine, n-ai idee!

    • exces de zahar? sa fim seriosi

    • Eu la gradul asta de nazism n-am ajuns, sa smulg lucrurile primite de la straini din mana copilului pe motiv de buba mare.Cineva mai sus spunea ca n-a murit nimeni de la o ciocolata sau niste pufuleti.Trebuie sa fii al naibii de ipocrit pentru a nu-ti aminti ciunga impartita cu mainile murdare in fata blocului, sau ciocolata muscata “din mana” de la un prieten de joaca…asta daca nu cumva te-a crescut Michael Jackson la el in bula si ai ramas steril pe tot parcursul vietii.
      Nu inseamna ca hranesc copilul cu gunoaie daca a luat un biscuit de la o bunicuta in parc, nici n-are sa-l manance diabetul din cauza asta.

    • Georgi
      like nr 62 de la mine 😎 😛

    • Sunt de acord cu Georgi! Este adevărat că nu putem exclude dulciurile și nici nu ar trebui. Tristețea este că, în ziua de azi, sunt foarte multe bombonele și ciocolățele pe piață de o calitate foarte proastă și la prețuri foarte mici. Bătrănei le cumpără datorită prețului mic și al ambalajului atractiv și le oferă, cu intenție bună, nu zic nu, copiilor. Dar nu este în regulă pentru copil. Trebuie să ne gândim, în primul rând, dacă prin gestul nostru facem un lucru bun. O bucurie personală este mai degrabă dovadă de egoism decât bucuria celui care primește, atunci când ”cadoul” nu este de calitate. Eu i-am dat bani soacră-mii pentru a-i cumpăra fetei mele bomboane de calitate bună și cu un conținut minim de zahăr și cacao. În felul ăsta, am împăcat și dorința ei de oferi ceva dulce nepoatei și mi-am protejat copilul. Până la urmă, despre asta este vorba: despre siguranța și sănătatea copiilor! Este de datoria noastră să-i protejăm și să ne adaptăm zilelor noastre. 🙂 🙂

    • @Georgi: tu vorbesti de altceva, iti dadeau persoane din familie, nu necunoscuti

      dar mi-am adus aminte cum era cand eram eu mica, anii’80 – parintii mei au primit reprosuri de la vecini ca nu primesc nimic de la ei (eu nu primeam de rusine, nu eram invatata sa ma abordeze oamenii pe strada) si am primit educatie inversa, sa nu refuz nimic din ce mi se da 🙄

    • @Georgi, am crescut mancand dulciuri este adevarat, dar mancam o ciocolata pe saptamana, sau pe luna impreuna cu ceilalti trei membrii ai familiei. Pt o ciocolata/napolitana, etc stateam la coada ore in sir. Mama facea ceva dulce o data pe saptamana sau chiar mai rar nu doar ca nu era bine pt noi ci si pentru ca zaharul, faina, uleiul, ouale, untul si cam orice mai intra intr-o prajitura erau pe cartela, cu portia si se statea la cozi monstruoase pt ele. Iar cand au fost la liber nu-mi amintesc de mine rozand acadele si chipsuri toata ziua.
      Problema nu este un biscuite de la un bateanel, problema este ca e un biscuite de la un batranel, o ciocolatica de la casierul de la mega, 2-3 caramele de la o batranica si o punga de bomboane de la vecina, zilnic. Ca sa nu mai discutam de calitatea acestora.
      O prietena a incercat sa instituie regula ca numai ea le da dulciuri copiilor, cu portia. Venea de la serviciu si le dadea cat credea ea ca nu le face rau. Ca apoi sa afle, de la copii, ca mai primisera si de la bunica, le mai luase si tatal in drum de la gradinita, mai primisera de la o vecina, o bateanica on parc, etc. S-a enervat si a decis “fara dulciuri”, nu zilnic, ci doar la ocazii speciale. Acum copiii ei mananca fructe.

    • Georgi – inainte se manca o ciocolatica pe saptamana. Daca parintii aveau pile, mancai de 2 ori dulce pe saptamana. In ziua de azi, unii parinti dau “putin dulce” dupa fiecare masa copilului.

      Asta pe langa ca inainte se bateau maidanele si nu ecranele dispozitivelor smart.

    • Off, Mirona. Nu cred ca pot sa fac asta! Adica, mi-e jena sa ii zic asa ceva si omului si copilului. Ar insemna sa il mint pe fi-miu in primul rand. Si nu vreau! Apoi ar insemna sa jignesc omul care poate a facut gestul cu cele mai bune intentii ca nu stie care e mersul. E, dupa parerea mea, o reactie nu tocmai de apreciat. Iarta-mi franchetea, te rog!

    • @Giorgi
      Din punctul meu de vedere nu este rau dulcele in sine. Dar atunci cand copilul este foarte mic (cum este al meu la 2 ani) aleg EU cand si ce sa ii dau. Din cam toate motivele de pe lume (ca trebuie sa manance la masa mancare peste 20 de minute si mancand ciocolata s-a dus la muma-sa tot obiceiul bun al mesei in familie, ca a mai mancat deja in ziua aia o felie de chec, ca face ca maimuta scapata de la zoo dupa mai mult de 15 grame de ciocolata, ca… nici nu iti imaginezi cate!). D-aia e bine ca ala de ii da lu’ fi-miu “ciocolatica” sa se abtina. Sau sa mi-o dea mie si aleg eu cand e momentul sa o primeasca. Ca nu o sa ma duc cu ea sa ma ascund dupa frigider si sa o mananc eu!
      Nu pot totusi sa ma cert cu el si nici sa i-o retez urat pentru ca, pe de o parte sunt de acord cu tine: Omul ala face gestul in cauza, de drag si cu intentii bune (ca sigur nu e Regina cea rea din Alba ca zapada, sa dea marul otravit cu buna stiinta). Ca d-aia zic ca nu stiu cum sa ma port cu oamenii de felul asta!

    • Draga Georgi, un copil nu primeste doar o ciocolatica de la Mega Image. Primeste extrem de multe, pe strada, in parc, la magazine, in vizite, la gradinita, etc etc etc. Am copil, stiu despre ce vorbesc. Fiica-mea primea dulciuri de cand era in carucior, inainte sa aiba 1 an. Nu-mi zi de liceu 🙂 Cadourile astea sunt cam 3-8 pe saptamana… Deci MULT. Si de calitate super indoielnica. Zici ca un pic de ciocolata e buna, dar alimentele procesate nu. Pai zaharul nu e procesat? Si oricum in genere nu primesc ciocolata, ci bomboane, cele mai ieftine napolitane, cei mai prosti biscuiti, etc… Sunt cele mai ieftine si mai tampite chestii de bagat in gura… E f nasol, si eu sunt omul care am dus-o pe fiica-mea la cofetarie de la 1 an si ceva, de buna voie… Deci nu-s exagerata “sa n-atinga dulciuri never”. Noua ne plac dulciurile, dar cu masura. Pai e nasol ca vin tot felul de straini si dau ei ce vor ei copilului tau, nu poti tu alege. Sau ii dai si tu, si strainii, si baga ala micu’ in el rahaturi din fasa, cu lopata. Ca sa nu jignesti straini pe strada. Stiu cat de fericiti sunt batranii sa dea ceva dulce la copii, si nu vreau sa le stric bucuria. Dar e nasol, e asalt, crede-ma. Si da, la Mega era campanie, ca noi am primit de vreo 3 ori. Si apropo – stiu copil cu diabet dependent de insulina de la 1 an! Trebuie pazit intr-un stil pe care nici unul din noi nu si-l imagineaza. Nu copilul e periculos, ci adultii din jur! Nu mai zic de mai banalele alergii la gluten, lactate, etc. Si toata lumea face un sport din a acuza parintii: ba ca sunt niste obsedati overprotective care nu lasa bucuria unei ciocolatele la copil, ba ca sunt niste descreierati care dau merdenea la copil…. Oricum ai da-o, parintii sunt mereu pusi la judecata, e un sport national.

    • Intoleranța aia la gluten numai banala nu e. Cand iti vezi copilul sângerând în scaun si cum nu ia în greutate îți vine să îi iei la palme pe toți binevoitorii care oferă ceva “bun” copilului tău!!! Și de carii nu vorbește nimeni. Suntem un popor cu dinte-gaură-pauza-lipsă in gură, dar ii îndopăm cu dulciuri de mici, ca de! Pe cine a omorât dulcele mâncat in copilărie? Si nu! Nu tine doar de periuța si pastă de dinți, ci si de alimentație si educația alimentară pe care le-o facem de la prima gura de mâncare solidă.

  2. Offf! Încă nu am ajuns la asa ceva, dar cred ca bagam un sarcasm de genul: Puiule, e expirata! De aia ti-a dat-o pentru ca se vând greu deoarece nici alti copii nu vor carii.
    Noi suntem doar la momentul la care educatoarele de la cresa (Bruxelles, Belgia!!!) se uita la mine ca la avioane când le zic ca fii-mea de 10l nu a pus gura pe ceva cu zahar încă. Tocmai pt ca stiu ca o sa primească la cresa, acasa încerc sa o tin departe. Eu, care prefer sa fac orice altceva decât sa gătesc, am ajuns sa stau in bucătărie ca sa fac clătite cu banane, briose cu pasta de curmale etc.
    Dar unii oameni nu.pricep ca deja mancam o groaza de zahar din alimentele procesate. ☹

    • O ciocolata pare a fi o mare problema, in timp ce alimentele procesate – nu.

    • Nu ar fi mai simplu, decat sa minti copilul, sa ii explici simplu: “doamna nu stie ca NOI nu mancam zahar” ? sau “Hai sa ii multumim doamnei pentru intentie, dar sa ii explicam ca NOI nu mancam ciocolatzele din acestea cu zahar”
      Bravos bravos ca avansam cu hrana sanatoasa si renuntam la dulciuri, dar asta nu inseamna ca avem dreptul de a ne minti copiii si de a discredita un gest sau intentia de a face o bucurie unui copil. Nu toata lumea e pe val cu “mananca sanatos”.

    • PS- “puiule, e expirata” nu e sarcasm. Este o replica mincinoasa sau o presupunere pe care o prezentam ca adevar. Si stim cu totii, presupunerile sunt primul mare pas spre esec. 😉

    • Catalin,bstii ce este zaharul? Un alcool. Care distruge ficatul in timp exact cum il distrug bauturile alcoolice. Iti dai seama ce se intampla cu ficatul unui copil in crestere, atunci cand trebuie sa descompuna alcool in fiecare zi.

      Hai sa nu facem declaratii nejustificate.

    • Pe bune? Adica, atat de urat sa ajungi sa faci ca primeste un cadou? Ca e dulce?
      Sa spui copilului ca vrea sa ii faca rau persoana aia? Ca vrea sa il otraveasca cu ceva expirat?
      Dumnezeule mare!
      Ma sperii de generatia asta noua de parinti. Efectiv mi se ridica parul in cap!

      Si am mai citit comentarii mai jos de genul “Tanti vrea sa ne faca rau, de-aia ne da dulce! Hai sa i-o dam ei!”
      Pe bune?? Deci voi EXISTATI???
      Ma rog din suflet sa fiti niste trolii, ceva robotizat, nu oameni adevarati.

      Nu e mai frumos sa inveti copilul bunele maniere, sa spuna multumesc, atunci cand primeste ceva (chiar daca acel lucru ii face bine sau nu. Aia se decide mai tarziu) si sa aprecieze un gest frumoas, decat sa il cresti in paranoia, cum ca persoana aia vrea MUSAI sa ii faca rau si Pamantul este intr-o totala conspiratie impotriva lui, pentru ca ii da un cadou care nu se potriveste cu nevoile lui?
      Pai la cate sticle de bautura nedesfacute am eu in casa, de la cunostinte care mi le-au facut cadou si pe care nu le-am desfacut, pentru ca nu consum alcool…Dar, sa o citez pe mamica-perfecta : “Dar deh, unii oameni nu pricep ca bautura contine calorii goale si mult zahar si ca deja mancam calorii goale de la alimentele procesate”. Ar trebui sa le bat obrazul ca vor sa ma otraveasca? Astept idei.
      Deci prietenii mei asta vroiau! Sa ma otraveasca pe mine. De-aia imi dau bautura!! Baaaaaa! deci daca nu citeam comentariul ala…jur ca ramaneam asa, proasta. Si credeam ca doar sunt draguti…

    • Mai Georgi, nu despre asta e vorba. Da, toti am crescut cu cate un dulce (desi nah, multi dintre noi am copilarit inainte de 89 cand dulcele nu era pe toate gardurile), si copiii nostri la fel, au crescut cu cate un pic de dulce. Dar nu e OK sa oferi unui copil absolut nimic de mancare inainte sa intrebi, discret, parintele, daca e in regula. Poate copilul din povestea Simonei mancase deja dulce in ziua respectiva, si mama chiar nu mai voia sa-i dea zahar. Poate se indreptau spre casa sa manance de pranz/cina si nu era momentul pt gustari. Unii copii pot sa aiba alergii la diferite alimente. Copilul meu, de ex., cand era mic facea pe piele o eruptie f. urata de la margarina sau de la orice aliment care contine margarina. Asa ca nu apreciam deloc daca cineva in parc, sau pe strada, ii iferea cine stie ce minune de ciocolatica. Dar exista si copii cu reactii alergice severe, poate ca bucatica aia de ciocolata pe care te repezi tu sa i-o oferi il baga in soc anafilactic. Nu stii niciodata. Parintele decide cum isi hraneste copilul, in special la varste mici. Mi se pare culmea proastei cresteri sa te trezesti asa, pe strada, sa oferi mancare copiilor altora. Sau faza din magazin, cand vanzatorul auzise toata conversatia, si totusi i s-a parut oportun sa-i dea copilului ciocolatica (cu atat mai mult cu cat mama facuse o concesie, ii cumparase cutia de Tic-tac).

    • mult mai nociva sunt carnea de pui din comert, legumele de vara cumparate iarna si umflate cu pesticide. ciocolatica e chiar kusher

    • bunele maniere te impiedica sa il jignesti pe cel ce ofera,zic.

    • dar bunele maniera te impiedica si sa dai de mancare unui copil strain caruia nu-i cunosti istoricul medical

  3. Nu mi-as indopa copilul cu dulciuri, dar nici asa ridicol de strict nu as fi. Pentru ca as fi tatic, n-as fi ca mamica ce si-ar trimite copilul la psiholog, oncolog, ortoped, biped, centiped, astrofizician si cercetator britanic la primul semn ca e racit. Repet: nu e bine sa-i dai prea multe, dar nici sa fii prea strict.

    • Mda…sa va vad cand face copilul alergie, cand se umfla si se umple de bube la 24-48 de ore dupa ce mananca ciocolata (nu dau nume, nu e un brand chiar prost) daca va mai da mana sa fiti asa politicosi…

      A mea s-a invatat cu ciocolata dark, 85%. orice altceva ajunge direct la cos, fiindca – din nefericire – a invatat pe propria piele ca ii face rau…

  4. E grele.

    Fiica mea inca un a pupat ciocolata si alea-alea, desi are acus’ 2 ani si deja majoritatea celor care o cadorisesc ii dau asemenea chestii (partea buna este ca io si ta-su o scapam de ‘povara’), dar tot e aiurea ca se considera OK sa le dai de cand is bebelusi toate chestiile astea.

    Nu sunt chiar complet impotriva a orice dulce (mai prinde biscuiti din cand in cand), dar nici nu intentionez sa o umflu cu chestii dulci de la varsta asta.

    Momentan a mica mananca fructe cu mare placere (si le cere, chiar si in magazin – daca nu suntem pe faza e in stare sa le sterpeleasca si sa le manance asa cum is, nespalate), deci e OK.

    Acu’ partea proasta este ca in curand va ajunge la gradinita, deci s-a cam dus controlul nostru.

    Repet, nu vreau sa fim luati ca ‘maniaci’, va primi chestii dulci (cumparam, le fac eu etc.), dar nu intentionez sa o abonez la ele chiar din fasa.

    Acu’ revenind la mama in cauza, eu de obicei multumesc pentru oferta si le explic ca nu mananca asa ceva.

  5. Este greu. Eu una daca pot subtilizez alimentul problema, noroc ca am copil de treaba si inca credul si merge scuza cu “iti dau dupa masa de pranz”, daca insista sa manance il las, dar incep educatia, cu “daca mananci prea mult te doare burtica, faci carii, cad dintisorii…” si mananca putin. Toate situatiile astea fiind exceptii, acasa nu mai cere.

    • aliment problema? gizas
      te doare?
      ce faci daca mannaca si vede ca nici dintisorii nu iau cazut, nici burtica nu l doare? serios, ce faci?

    • Bine, si ce faci cand ajungi la varsta in care cad “dintisorii”? Acolo cum o dregi?

    • minciuna din lipsa de argumente. iti spun eu, daca te uiti la copiii pana la varsta cand le cad dintisorii, 6-7 ani, sunt slabuti sunt ok, la 10 ani peste 50% sunt supraponderali, pt ca dintisorii au cazut fiziologic si se intampla fara sa fi mancat dulciuri, pt ca au acumulat frustari f mari din cauza interdictiilor si pt ca rabdarea parintilor si capacitatea lor de a controla masa copiilor sunt pe terminate.

  6. Al meu are 5 ani si sunt norocos pentru ca pur si simplu nu ii place ciocolata! (da.. stiu, tre sa il duc la “verificat” 🙂 )
    I s-a oferit si lui, direct, ciocolata de la Mega si stiam ce urmeaza, asa ca priveam in ochi casiera: spre surprinderea ei, totala, el i-a dat-o inapoi: “Multumesc, dar eu nu mananc ciocolata!” 🙂

    …dar cum am zis eu ma consider norocos. Campania in schimb nu cred ca e ok.

    • deci e o campanie, nu o întâmplare? le dau ciocolățele tuturor copiilor?

    • …nu numai copiilor. Am primit “cadoul” si cand eram singur la casa.

    • @Cristi M – tu sigur ai o fata de copil!

    • Hai ca pana acum dezbateam daca e ok sau nu sa dai mancare copiilor altora, asa, ca om simplu de pe strada, mai era cum mai era…
      Dar o CAMPANIE….???? Lansata de niste adulti responsabili ai zilelor noastre, care traiesc in orasul cu cel mai mare acces la informatie? Asta chiar e cam culmea!
      Adica, daca accept un cadou de felul asta de la un batranel sau o tantica sau un nenica, care nu stie prea multe despre cum isi cresc oamenii zilelor noastre copiii, nu pot sa accept asta de la o “ECHIPA de tineri specialisti in marketing” care lanseaza o astfel de campanie. Mai ales in zilele in care pana si pe cele mai obscure posturi de televiziune auzim sloganul “Excesul de sare, zahar si grasimi, dauneaza grav sanatatii!”
      Cu alte cuvinte: Sunt consternata!

  7. Eu am vesnica poveste cu alergia. Intr-adevar, a fost alergica vara trecuta fata mea de la capsuni dar asta a fost un episod singular. De atunci asa le zic generosilor. Mereu primeste pe strada ciocolatele, prajiturele pe care le refuz politicos pentru ca e alergica. Ei ii explic mereu ca sunt dulciuri pt copii mai mari si ca o dor dintii si stomacelul de la ele. Este incantata cand vine momentul sa-si spele dintii si tine la ei foarte mult, deci, momentan, faza cu dintii stricati o convinge imediat.

    • astept momentul cand va constat ca de fpat ai mintit-o,ca asta ai facut. din lipsa de argumente, ai mintit o.pt confortul mental al proiectarii nutritioniste din mintea ta.
      stii ca tie nu iti fac bine. doar nu mananca ciocolata non stop.
      cum mai ziceam, ce vei spune/veti spune cand vor manca pe ascuns si vor vedea ca nu ii doare nici burtica si nici carii nu fac?

  8. asta-i treaba, unii oameni se simt generosi, nu-i poti opri. sunt sigura ca mamica respectiva va avea provocari mai serioase.
    fii-miu primea in piata morcovi, portocale si chiar ceapa.
    am o poza cu el, tinand un morcov in mana ca pe iatagan.

  9. Eu spun multumesc si iau dulcele respectiv ( a mea primeste caramele). De multe ori ii spun ca sunt dulciuri porcarii si ca eu trebuie sa am grija de ea ptr ca o iubesc. Compensez cu alte bunatati.

  10. daaa, in piata e cel mai frumos. Cand ma duc cu copilul in piata ii place sa aiba si el o punga cu legume asa ca o cere si in general primeste o punga cu cateva legume. Pana plecam din piata are punga plina si stau si ma intreb de ce mai dau bani pe altele daca le primeste copilul gratuit 🙂
    Eu am noroc ca baiatul cel mare nu mananca dulciuri, dar primeste constant de la vecinele binevoitoare care stau pe banca in parc si au tot timpul bomboane in buzunar. La noi se folosesc bomboanele ca si incarcatura pentru basculanta. asa ca e ok.

  11. Feminista lu' peste

    Lauda-ma, gura! Cred ca procedez corect: cand merg in vizita la prietenii care au copii, cumpar ceva dulciuri si atentii ptr cei mici si le cer intotdeauna permisiunea parintilor inainte de a le vedea copiii. Unii mai triaza din ce aduc sau le iau ei ptr a nu ma refuza, hotarand mai incolo daca sa le dea sau nu si cat. Astfel nici eu nu merg cu mana goala, nici nu intervin in vreun fel peste deciziile parintilor. Sper ca asa e ok. Ca sunt pasionata de subiect, avand cativa prieteni f buni cu prichindei.

    • Dar mici jucătoare nu pot fi atenții? Eu le duc creioane colorate, Caleidoscop, mingii de burete, jucărelei de baie, cărți de colorat, stickere, plastilina, păpuși mici din textil sau plastic daca sunt mai mari, mașinuțe etc etc jucării ce pot fi luate din supermarket cu 10-12 lei (adaptate vârstei)

    • Feminista lu' peste

      Pai la jucarii nu ma pricep 😳

    • Pai cu niste banane sau portocale sau chiar mere, nu o sa o dati de gard niciodata. Poate chiar si ceva biscuiti cu cereale sau fructe.
      Dar oricum ar fi, tot trebuie intrebati parintii mai intai! Asta-i regula de aur 🙂

  12. io
    cand eram mai tanar,
    adica acum cativa anishori
    cand voiam sa pup o fata ii dadeam intotdeauna o ciocolata, o bomboana, ceva.
    ca sa fie dulce la sarutat, nu de altceva.

    • Ei, DG ai atins punctul sensibil – in opinia mea, evident.
      Sa ne intelegem: cine da, se asteapta sa primeasca inapoi ceva – e o regula pe care am invatat-o de mic.
      Si acum – daca cineva daruieste unui copil un dulce, nu se poate astept ca acel copil, in mod constient sa-i returneze ceva.
      In schimb parintii pot sa o faca – e una din formele de mita la romani.
      Te duci la doctor/asistenta – duci o ciocolata, ai vreun interes la parinti (relatii comerciale, relatii de munca, obligatii familiale) nu poti sa-i mituiesti pe ei cu 5-10 lei (o ciocolata) e prea putin, asa ca dai copilului.
      Esti batrin/batrina si vrei sa nu-ti sparga copiii geamul si sa taca cand dormi la pranz – pac, ciocolata/dulcele.
      Esti femeie si mori de invidie cum arata mama cu copilul? Clasic – ii pasezi copiluli o ciocolata in speranta ca devine dependent de zahar si de aici obez, etc.
      Esti barbat si iti place de mamica? Dai o ciocolata copilului – abc-ul relatiilor. Si o si lauzi- vai asa frumusete de copil nu ai mai vazut, oare cum a facut asa minune?
      🙂
      Eu am procedat nitel diferit. Nu pot sa-i interzic copilului sa incerce ceva ce si eu consum cu placere.
      In schimb am experienta si pot sa controlez cantitatea si calitatea – pe incercat si comparat, cu totii. Si a iesit ca lucruri proaste nu consuma. Complicat e cu bunicii, care s-au prins la figura si vor sa fie tinuti minte frumos de nepoti si-i mituiesc la greu cu dulce mult, bun si constant (ei sunt supraoferta) – sunt mai greu de antrenat in schema asta, dar cu multe discutii, poti spera in viitor sa ai succes. 🙂

    • Un singur amendament.
      Ametist nu primeste mita, spaga, ciocolate.
      Niciodata.

    • Mai trebuie rabdare si insistat – oricine are pretul sau.
      Inca nu s-a gasit la Ametist, punctul sensibil pe care sa-l stim si noi!

    • Sper ca nu te gandesti la punctul G…

    • Ala e un punct ascuns nu sensibil!
      Dar na, eu sunt open minded, deschis la toate optiunile. 🙂

    • Las ca ne spune ea cand vine de la munca,
      Ca ea stie mai bine ca e doftoritza…

  13. Unde era TicTac-ul urias? Pe de alta parte, eu apreciez regula nescrisa ,,de afara” care spune ca nu ai ce sa cauti pe langa copilul meu. Nu ii dai bomboane, guma etc, asa cum spunea Alexandra in primul post cu toti ciudatii care ii dau pe strada cate ceva copilului. Eu hotarasc daca si ce e sanatos sa manance copilul meu.

    • era pe un colt de raft, in ambalaje diferite de alea standard, ceva cu o forma rotunda, nu am aprofundat, dar sigur era

    • @Alexandru: exact, comentariile de mai sus ma termina, in ziua de azi iti inveti si catelul sa nu primeasca din mana unui strain dar pentru copil e ok, ca sunt oamenii “generosi”, nu poti sa verifici o data de expirare la unele bomboane, copiii mai primesc biscuiti din pachet desfacut, la fel, nu stii cat de proaspeti sunt si din ce beci igrasios au fost scosi. Sau un pufulete intins cu o mana care cine stie cand a fost spalata 😯
      Nu, domnule, generosii astia vor neaparat sa indese pe gatul unui copil strain ceea ce CRED EI ca le-ar placea. Si parintele sa faca bine sa primeasca cu recunostinta.

  14. Propun:
    Poker face + smile (cine-i destept se prinde ca-i un soi de injuratura, cine nu, nu mai conteaza).
    Apoi: Vai, sunteti foarte draguta/dragut dar noi nu mancam dulciuri pentru ca au foarte mult zahar si ne stricam dintii si nu vrem sa ajungem la stomatolog.
    Catre copil: sa-i dam doamnei dragute ciocolatica pentru ca noi nu vrem sa ne stricam dintii.

    Multumim, la revedere…

  15. Inca nu am fost nevoit sa refuz dulciuri, dar am linistit o baba care se credea datoare sa-i traga fiicei mele caciula pe urechi, sa nu raceasca. Cred ca se poate adapta metoda: “- Lasati, doamna, e bine asa cum e, bunicul meu a trait 100 de ani. – Si umbla asa, cu urechile descoperite? – Nu, dar isi vedea de treaba lui. ” A luat mana de pe copil instantaneu si a plecat bombanind…

  16. Nu sunt eu autorul ideii, doar am fost pe faza. Cred ca se poate refuza ciocolata cam la fel.

  17. Casierii pe care ii blamati, isi cam pierd job-ul daca nu ofera produsele care intra in promotie.
    Babele bombanite mai sus, stiu ca dulciurile si jucariile reprezinta bucuria copiilor. Poate bani de jucarii pentru copiii altora nu au, dar de o bombonica tot mai gasesc, ca doar picii le incanta batranetele.
    Ca sa nu mai spun ca toate comentariile de mai sus, vin de la parinti care au copii de pana in5-6 ani, si ma intreb cum se vor descurca mai tarziu, atunci cand colegii copiilor lor vor avea la pachet dulciuri, uniii chiar foarte multe dulciuri. Atunci sa te tii crize (pentru inceput) si mancat pe ascuns (in caz ca nu sunt suficiente rugamintile/crizele).
    Si ma intreb daca toate mamele care au comentat mai sus isi aduc aminte de bomboanele din pomul de craciun sau de gogosile bunicilor si cu cate nerabdare le asteptau? Au uitat, precis!
    Pana la urma totul sta in echilibru. Poate ar trebui sa incercati ca pe langa 2 cuburi de ciocolata sa mergeti cu copiii sa faca sport, functioneaza foarte bine. Pentru toata lumea.

    • Nu e acelasi lucru ca un copil de 2 ani sa manance ciocolata, sau unul de 10 ani. Varsta conteaza mult in raport cu ce bagi pe gura. Ca mama care ma straduiesc sa pastrez un echilibru la dulciuri (si treaba asta e un razboi zilnic, nu doar o teorie) pot sa-ti zic ca atentiile strainilor sunt atat de des intalnite, incat ar insemna, in dorinta de echilibru, sa nu-i mai dau eu dulciuri cam NICIODATA. Atat de des se intampla. In realitate. Pt ca voi vorbiti din imaginatie. Fetita mea a primit bomboana (din aia tare) de la 10 luni in parc. Ideea e – da, si mie imi plac dulciurile, si mi-ar placea ca atunci cand decid sa mancam ceva dulce, sau sa-i dau fiica-mii – sa aleg eu sau ea, sa-i iau ceva de calitate. Nu cea mai proasta chestie posibila… Ca sa aleaga altii in locul meu acea ratie pe care am decis-o.

  18. e incredibil, nu stiu cum as fi reactionat la asemenea gest…..imi aduc aminte cand veneau pirandele prin cartier cu cocosei de zahar ars si evident ca baleam cot la cot cu toti copii…mama mi-a dat bani o zi, apoi a doua zi la fel da’ a treia mi-a zis ca pirandele isi scuipa in palme ca sa modeleze cocoseii de zahar si nici ca mi-au mai trebuit vreodata…

    • nu e adevarat…
      pe bune, era o minciuna.
      noua ne spuneau ca sunt facute in olitza de noapte.
      asa m-am apucat de bautura, de necaz.

    • @dg – 😆 😆

    • @Monikdd:
      Piranda din copilaria mea era prezenta la “zbor”, asa-i zicea pe la noi alaiului ala urias, cu Vasilache si Marioara, Tache si Mache, circul cu femeia-sarpe si omul zburatori, acrobati, animale, d-astea … adica balci, gen, serbarea aia nationala de Sf. Gheorghe, Dragaica, Sf. Marie si altii si altele. Ei bine, piranda avea un cos de nuiele semielipsoid, plin doldora cu seminte, cocosei d-aia de care zici tu si bulzi, un fel de cocoloase sferice obtinute din flori de mizilic, lipite intre ele cu un liant dulce si colorat fie in visiniu, fie in albatru de Voronet … chestii de nuante. Si DA, explicatia tatei a fost tot aia cu scuipatul in maini.

    • Ai putea să-i spui că face exact la fel!
      Ba mai mult, casierița este o piranda deghizată.
      Bineînțeles, ar trebui să-i completezi educația copilului și cu principalele motive pentru care țiganii nu ar trebui considerați oameni la fel ca ceilalți.

    • Eu am făcut enterocolita de la cocoșei de zahar ars cumpărați fără sa știe mama, of course.
      Pe de alta parte, am mâncat dulciuri toată viața cu mare drag, mănânc și acum, dar din ce în ce mai puțin …și sunt o mare ipocrita. Eu mâncăm cu sora mea o tava de bezele duminica. Iar fetelor mele le țin și eu teorii năprasnice cu glicemia și colesterolul, dinții fără carii și viața sănătoasă .
      Ce nu înțeleg eu este cine va da vouă dulciuri pe străzi, ca la mine nu prea se baga nimeni 🙂

    • Toata lumea ne da dulciuri pe strazi. In Olanda mai mult decat in Romania, cred ca-i tine buzunarul ? f serios vorbesc. Dar macar aici daca-s si eu, ma intreaba pe mine, intr-o zi era un pusti de vreo 8-9 ani cu o punga uriasa de bezele, eu cu piciul, a venit la mine si m-a intrebat daca poate sa i le dea lui, ca el nu mai poate ? babele lor sunt fix ca ale noastre, pescuieste asta mic -care nu mai e totusi f mic -in fiecare zi ceva. Daca iese in fata casei la joaca, vine de 3 ori in decurs de 3 ore sa-mi arate ce-a primit de la vecini. Etc. Daca vrei sa-ti dea lumea dulciuri pe strada, ia fetele si muta-te in Olanda, ca si daca nu-ti dau, sunt pliiine toate magazinele, juma de supermarket e numai cu dulciuri ☺

    • @octavian – relax, nu te sparge in ironii ca e un blog al umorului si bunei dispozitii…

  19. Eu faceam fix ca mama din povestea ta, luam eu ciocolata, multumeam si o puneam in poseta. Pana pe la 3-4 ani a mancat dulce doar ocazional, tort la zile de nastere, cate o inghetata si uneori mergeam la cofetarie ca ne placea ideea
    Well, dupa ce am emigrat a devenit nasol. Adica da, daca sunt eu de fata, nu ii ofera copilului ci ma intreaba pe mine, dar de cele mai multe ori nu sunt de fata. Pt ca se joaca in fata casei cu alti copii sau e la alt copil la joaca sau sau. E bombard at de dulciuri si nici teoria mea si bunele deprinderi nu folosesc la nimic pt ca toti mananca enorm de mult dulce . Daca vin alti copii la noi, invariabil cer dulce. Le ofer fructe, uneori am succes, de cele mai multe ori nu. …
    Dar ce sa zici de o vanzatoade daca la noi i-a zis dentistul ca are voie dulce o data pe zi. Cu mentiunea sa se spele dupa, dar o data pe ZI mie mi se pare ff mult…

    • Apropo, la mine e si mai rau. In orice benzinarie e un perete PLIN de bonbone si bonbonele, ciocolatele de toate felurile si culorile, din alea care le cumperi la kg. NU numai copiii, dar si parintii sunt acolo si cumpara uneori si cate o jumatate de kg. Daca le spui parintilor ceva auzi un halucinant “sunt si ei copii…” asta dupa ce s-au plans o jumatate de ora ca nu mananca mancare si ca nu vor sa se culce inainte de 11 noaptea.

      Nu pot sa uit o scena cu trei puslamale mici, progenituri rusesti (vorbeau in rusa) care adunau bonboanele si ciocalatelele din raftul care e sub cutii si de pe jos ca alea cica sunt pe gratis, pentru ca pica din cutiile asa zis “curate”.

      Iar de Craciun se cumpara cutii de 1 kg de ciocolatele care nu mai pomenesc cat de repede se termina, in conditiile in care una dintre ele costa numai … 15€

    • Noi avem pereti intregi in toate magazinele, chiar si alea universale ? de craciun nu, dar de mos nicolae asta local sunt vreo 3 sapt de dulciuri peste tot, in fiecare zi. Altfel, copiii sunt bine crescuti si cuminti, fac f multa miscare, exorcizeaza zaharul. Dar este enorm de mult. Si colegii de birou, daca as baga twixuri si ce batoane mananca ei zilnic, cred ca m-as face cat usa, insa ei sunt slabi ca niste draci

    • tie ti se pare f mult. e important sa tii cont de asta. pt el nu e f mult,pt tine inseamna kg in plus, pt el nu. sa fim seriosi, la varsta lui era f mult?
      intre un meniu mc donald s sau un piept de pui chimizat cu legume pline de pesticide si dulciuri o data pe zi, ce o fi mai sanatos?

    • De ce trebuie sa fie intre si intre? Si fast food e nesanatos, procesatele la fel, daca s zilnice, ca si zaharul
      Zaharul nu da numai kg in plus. Baiatul meu e slab, dar are carii, deci da, e prea mult zahar. In conditiile in care oms parca recomanda 6 lingurite pe zi maxim, una e in laptele cu cacao dimineata, sandvis la pranz, painea are zahar adaugat, o felie de nu’s ce chec homemade la after, chiar nu vad loc de alt dulce zilnic in alimentatia unui copil de 5 ani

    • de ce zahar in lapte?

      strumf nu concepe ca laptele se bea cu zahar, nu i am dat niciodata zahar in lapte.

    • Nici eu nu i-am dat pana nu am emigrat, aici toti prietenii lui beau chocolademelk de supermarket. Si vrea si el. Asa ca ii fac in casa, cu o lingurita de zahar brut. Fara conservanti si altele, am incercat cu miere si nu vrea, so o lingurita de zahar nu e baubau, mai ales ca se spala dupa. Baubaul e de la multele altele pe care le primeste pe parcursul zilei

    • Ah, Olanda, nu esti chiar departe, eu sunt in Feroe.

      Si acelasi lucru. Vine seara, intraba mami suav copilu’: “Ti-e foame?”, copilu’ da din cap ca da, mama scoate rugbreyð (adica paine de secara, cu are se indoapa toti imaginandu-si ca asa mananca “sanatos”) si tranteste fie placute de ciocolata, fie Nutella pe ea, dupa care o da odraslei. La fiecare familie la care am fost, la 7 seara. Nu va mai zic ca asta se da si la pachet la scoala. Dupa care se plang disperate: “Copilul meu nu vrea sa manace nimic, orice i-as da de mancare. Numai cu ciocolata pe paine ce ma mai scot!” 😮

      La asta se adauga cacao cu lapte, dulce de ti se strepezesc dintii (cum spune Diana). Mierea nu o mananca decat zaharisita si s-au uitat patrat si extrem de susppicios cand am venit cu miere buna de-a acasa, aproape toti au in casa au un dulap in bucatarie care e plin de bonboane, ciocolati, biscuiti (din cei cu bucatele de ciocolata in ei), chipsuri samd, bauturile carbogazoase nu lipsesc nici ele din casa (am lucrat la o benzinarie si in fata mea una i-a dat unui pusti de vreo 2 ani Cola la ora 9 seara) samd.

      O inteleg perfect pe Diana, nike, nu iti poti inchipui ce chin e in nord de continent sa iti tii copiii departe de asa ceva. i, da e vorba si de kilograme, foarte multi dintre ei sunt supraponderali si din pacate de la varste foarte fragede. Nu mai spun de carii si de dentisti. Norocul nostru ca pana la nu stiu ce varsta nu se plateste. Ca e ceva sa dai 9000RON pe un implant sau 500RON pentru o simpla carie.

    • Simona, baga si tu un buton de “edit” la comentarii, pretty please.

  20. 1. O ciocolata nu ar schimba nimic, si nu e exces de zahar.

    2. Interdictiile amplifica dorintele. Iar cuvintul cheie e “echilibru”, nu perfectiune.

  21. Mie frumos si de bun simt mi se pare sa accepti, cum a facut mama din intamplare, pentru ca fie vanzatorii sunt obligati sa ofere bomboane, fie fac un gest dragut si e pacat sa refuzi gestul. Dup-aia faci ce vrei tu cu dulcele ala, copilul nu e obligat sa manance.

  22. ca regula de baza, nu oferi unui copil (despre care nu sti nimic) mancare (ciocolata, bomboane, orice) De ex pe mine ma deranja f tare cand la restaurant , la sfarsitul mesei, chelnerul (el, saracul, pt a fi dragut) ii oferea copilei mele 1-2 bomboane. Dincolo de faptul ca eu nu am obiceiul sa cumpar bomboane ,ea era inca la varsta la care era cam micuta pt bomboane, pt care trebuie sa ai macar 3 ani ca sa poti “gestiona” treaba si sa nu risti sa te ineci. Pe urma exista cei care ofera bomboane pe bat, o alta aberatie, pe langa continut, ele la un momentdat se pot desprinde de pe bat si se duc pe gat…asa, intr o secunda. Le as interzice, la fel cum ouale Kinder cu surprize sunt interzise in SUA. In fine…ideea este ca atunci cand cineva este pur si simplu dragut si amabil cu copilul tau, oferindu i o ciocolata/bomboana, etc, e putin deplasat sa refuzi pe motiv ca acea ciocolata ii va schimba viata copilului tau. Doamna in cauza a procedat, in opinia mea, politicos. Problema sunt cei care ofera pur si simplu. Mai este si categoria care ofera si in acelasi timp te intreaba “mama e de acord sa mananci ciocolata asta mica”? ce poti sa spui… noroc ca copila mea nu exagereaza cu dulciurile

    • de acord cu tine, nu oferi unui copil mancare sau dulciuri fara sa intrebi intai parintii daca e ok sa faci asa ceva. Cred ca asta e deranjant in situatia expusa de Simona – intruziunea casierului este nejustificata, chiar daca e impusa de politica magazinului.

    • pt cei care au dat dislike la comentariu – nu, nu ma supar, fiecare are dreptul la opinie. vroiam doar sa va zic cu blandete de ce cred eu ca e gresit in a oferi ceva direct unui copil fara a intreba parintii. jumatate din viata am trait intr-o tara unde “personal space” e bine delimitat – fie ca e vorba de conversatie, adica stai la 3 pasi distanta de interlocutor, fie ca e vorba de un gest. aici nu oferi bomboane nimanui, ca daca ii pica invers te da in judecata ca ai vrut sa il omori, pe catelusi nu ii mangai fara sa intrebi stapanul daca e ok , la copii nu te repezi sa ii pupi si asa mai departe.
      total de acord ca un copil trebuie sa manance dulciuri si ca generozitatii ii multumesti , insa poate nu e o idee rea te intrebe intai “bagaciosii” …

  23. Ca sa nu mergeți cu mana goala în casele cu copii mici duceți un borcănel cu miere.
    E un dulce sănătos chiar și pentru copii

  24. Experiența mea s-a petrecut demult. Pe vremea aia nu primeam bomboane gratis, dar i s-au lipit mânuțele de o sticlă de suc. Costa 1 leu, iar el vedea că am mai multe hârtii de un leu. Nu i-am cumpărat sucul, a ieșit tărăboi, m-am certat cu vânzătoarea care era „drăguță” și îmi spunea din nou cât costă. Daaar, după ce ne-am liniștit, mai târziu, m-a întrebat mirat de ce nu i-am cumpărat sucul, că doar aveam banii. I-am explicat cât am putut de apăsat că mult mai ușor mi-ar fi fost să plătesc 1 leu decât să am parte de tot circul și că am procedat astfel pt sănătatea lui. A înțeles pe loc! Și nu mi-a mai cerut niciodată nimic în niciun magazin.

  25. Gheorghe Intensiv

    Obiceiul “să le dai ceva bun la copii”, cred că nu își are rostul în zilele noastre. Am fost un popor care a suferit foarte mult de foame în timpul războaielor, și în perioada de după. Cea mai mare provocare a bunicilor și străbunicilor noștri era să-și vadă familia sătulă, copiii fiind pe primul loc. Efectele lipsurilor unor generații din trecut, se văd până în prezent, mâncăm mult și avem (unii) încă tendința să ne îndopăm copiii. Mai ales că mulți care suntem părinți acum, am avut o copilărie plină de lipsuri, mă refer la cei care au prins anii 80 în plinul copilăriei, când nu vedeai ceva dulce cu lunile. Îmi amintesc când se lua rația de zahăr, și tăiam câte o felie de pâine din aia scorțoasă și neagră, o udam cu apă, și-i presăram zahăr deasupra, cu ce poftă o mai mâncăm, sau ce mult ne mai bucuram, când cineva ne dădea un biscuite sau un bombon.

  26. Ciocolata e buna, chiar si pentru copiii marisori. 😆
    Iar organismul copiilor sanatosi, in crestere fiind, are nevoie si de dulciuri ca atare, nu doar de zaharurile luate din fructe.
    Problema e cu acele mame, care le transfera si copiilor lor regimurile ( de pilda vegan) de care s-au apucat ele, de frica ingrasarii sau a unor boli imaginare.
    Lasati copiii sanatosi sa manance si dulciuri, nu in exces, bineinteles, dar nu le mai interziceti, si nu faceti o fobie din asta.

    • Luminita, I missed you 😆

    • @Liubi:
      In anti(vi)teza cu Monikdd, eu de aseara nu te mai iubesc. Guess why! 😆

    • lubinito, o mie de laicuri. scrisei mai jos. parinti nebuni,frustrati,care pun copiilor in farfurie si creier dieta lor.

    • Eu nu i-am interzis copilului sa manince dulciuri (cu exceptia cazurilor cind il apuca pofta seara … nu de alta, dar il energizeaza si nu mai doarme :-)…). Dar i-am dat si fructe … Ca urmare astazi copilul meu prefera sa manince o banana sau un iaurt cu fructe decit o ciocolata. Am cutia cu bomboane pe masa … nici nu se atinge de ea. Trebuie sa le arunc pentru ca expira.

  27. Da, mai Kanin, stiu ce e zaharul, un amestec 1:1 de glucoza si fructoza. Vrei sa eviti zaharul total? Tai toti carbohidratii si toate fructele din alimentatie. Se poate, e o dieta chiar buna, dar care nu trebuie mentinuta pe perioade lungi de timp: se cheama keto. Dar… de ce am vaga banuiala ca o nenorocita de ciocolata e tare rea, in timp ce laptele cu cereale e sanatate curata? 🙂

    • Cred ca nici macar dieta ketogenica nu e lipsita total de zahar. Zaharul e singura sursa de energie a neuronilor care nu folosesc nicio alta “hrana”, nu poate fi eliminat total din alimentatie fara efecte negative. De fapt alimentele nu ar trebui “judecate” pe baza cantitatii de zahar pe care o contin, ci a indicelui lor glicemic. De pilda, desi sunt multi medici diabetologi si nutritionisti care spun ca merele sunt indicate in dieta diabeticilor iar perele nu, pentru ca au un nivel crescut de zahar, de fapt perele au un nivel glicemic mai scazut decat al merelor si deci sunt mai usor asimilabile. E doar un exemplu, dar mai sunt. Paranteza: nu inseamna ca merele nu trebuie consumate, nici vorba, sunt exceptionale pentru organism.

    • eu tin dieta ketogenica, din motive de boala. nu e lipsita de zahar. o lipsesc eu ca nu imi place gustul.
      da, indicele glicemic e de baza.
      porcul are indice glicemic mai amre ca puiul,care vine cu f mult sodiu,de ex.

    • Keto inseamna carbohidrati tinuti la minim, organismul va produce glucoza din arderea grasimilor. Categoric keto interzice zaharul. Oricum, dieta keto e foarte greu de tinut, e pentru sportivi si oameni care isi cintaresc cu grija ce maninca.

  28. “Este foarte dulce, stomacul tău o să creadă că îi dai mâncare, o să secrete tot felul de sucuri gastrice, o să roadă în gol și o să faci gastrită”

    pe bune? asa trebuie explicat unui copil de 4 ani ca nu e bine sa manince dulce in exces, cu gastrite si sucuri gastrice? poate ar fi trebuit sa-i explice si aia cu predispozitia genetica, sa priceapa ala de 4 ani si mai bine. cind iti cresti copilu dupa manuale de crescut copii o sa-i reciti prichindelului manualul si ala o sa priceapa tot atita cit pricep eu explicatiile in klingoniana.

  29. Hai sa-ti spun eu. Cred ca am mai povestit pe aici. M-a lasat sora-mea cu nepoatele o zi sa am grija de ele. Aveau de mers nu stiu unde si eu eram prin zona pe acolo (in Craiova sta sora-mea) si paream cel mai potrivit cu rolul de dadaca. Bad choice! Dimineata. Micul dejun.
    Ce vreti de mancare la micul dejun?
    Inghetataaaaaaaaa!!!!!
    YUUUUUUPIIIIIIIII!!!! Inghetata sa fie.
    La gustarea de la 10, dupa cum cred ca banuiti, a urmat cate o tableta mare de ciocolata de cap de vita furajata. Plus niste guma “cu surprize”. La pranz McDonald’s si tot ce va pofteste inimioara de pe-acolo. Mai spre seara, asteptand pe mami si tati, chipsuri, bomboane… Numai chestii sanatoase. Sora-mea a vrut sa ma bata, cumnatu-meu radea sa se prapadeasca, iar pentru nepoate… Efectiv am fost eroul lor! :mrgreen:

  30. Eu ii refuz de fiecare data pe toti binevoitorii care vor sa-i dea fetei (2 ani) orice ciocolatica,bombonica etc. spunandu-le ca nu vreau sa se obisnuiasca sa primeasca de la straini mancare. Si in functie de aliment, le ofer si extra informatia ca este alergica la lactate.

  31. stiu ca o sa imi iau tona de disleikuri,dar imi asum.

    strumf e special, strumf a facut coma hipoglicemica la nastere. stim ca pana pe la 10-12 ani maxima glicemie va fi cel mult 70.deci strumf nu a avut never interdictie la dulciuri.are in camara un raftulet cu nespe mii de ciocolatele fix la discretia lui, ca atunci cand glicemia il face sa bațaie , sa ia repede.
    deci retineti,nicio interdictie never ,autodiversificat,adica si a ales el ce ,cat si cum sa pape.iti trebuie nervii de otel sa le rezisti celorlalti care iti vor spune ca e un dezastru,ca diabet,ca nu poate el sa isi aleaga mancarea,ca n are program de mese ca diverse.
    bon.
    are 5 ani si jumatate, daca ii cade glicemia si se duce la raftulet si ma vede ca eu curat legume,se opreste si papa legume,fructe sau pur si simplu ia mancare. daca sunt in supermarket il intreb daca vrea si nu de putine ori imi spune nu,multumesc. cand i se ofera,daca e mancare,ia tot,daca sunt dulciuri spune nu,multumesc.
    nu stiu care e mecanismul,dar functioneaza.intreaba daca sunt cu chimicale si daca zicem ca da, ne crede pt ca noi nu i am interzis never un dulce si sunt zile in care nu se atinge.
    e adevarat ca numai ieri are 1 km alergati si eu cu el.
    ce voiam a zice, tot ce i am transmis ,cu imagini,poze,filmulete de la procesare a fost sa se fereasca de mancarea cu chimicale,fara a-i crea o fobie anume.
    sapt trecuta am aruncat cam 30% din dulciurile lui,ca expirasera si erau alea preferate.
    deci spune singurel nu multumesc,daca el considera ca nu ii trebuie si intre o ciocolate si clatitelele sau bezelele facute de mami,ultimele castiga orice lupta.
    nu zic ca am facut bine,zic doar ca s mandra ca pustiul meu refuza cand el considera ca nu ii sunt necesare dulciurile.

    • Ai incercat dulceata de casa cu fructe? (cirese, visine, trandafiri,etc.) Sunt mai tari decat ciocolatele.
      Banui ca da, din moment ce faci si de ardei iuti. 🙂

    • e o adevarata parada de dulceturi cand fac clatite sau papa cu paine cu unt. cum sa nu incerc. prefera amgiunul fara zahar. nu stiu de ce

  32. partea a doua
    cea mai dislaicuita

    90% din interdictiile alimentare nu au la baza grija sau pericolul real pentru sanatatea micutilor, ci fobiile si obsesiile parintilor, mai ales ale mamelor. bietilor copilasi le sunt prezentate dulciurile cel putin ca pe mamona cu chip sagalnic si inselator.de fapt le transmit obsesia lor pentru silueta si faptul ca pt ele dulciurile asa sunt. nu obtin decat efectul de bumerang.
    in grupa strumfului, din 19 copii, 15 au parinti dusi rau. au program de dulciuri ,de 2 ori pe sapt,cate o tableta, musai intre mese.faptul ca educatoarea le-a dat o tableta de ciocolatica a fost motiv sa se duca cu jalba in protap la dna director.
    seara mananca o portie de legume cu pui ,piept,atat . ne am certat la cutite. fi miu e singurul indragostit de porc. are meniu de acasa. bietii copii, ii fac astuia tot felul de favoruri sa ii lase sa guste macar.
    am incercat sa sa discut cu ele si nimic.ortorexia infloreste in tot locul.
    eu cred ca mamica de la casa avea o astfel de problema sau cocheta cu ea. daca nu i ar fi fost prezentate dulciurile cu tona de probleme,carii, zahar etc,adica taman obsesiile ei, copilul nu l ar fi vazut ca pe fructul oprit.
    un copil e in crestere, are nevoie de dulciuri si nu va face carii de la ele. e mult mai plauzibil sa ii spui ca la 4 ani guma de mestecat poate fi periculoasa,ca o poate inghiti si nu este digerata de stomac, se poate ineca,decat povestea cu sucurile gastrice. ca o impiedica cineva sa ii ai de mancare? nu, normal,dar iesea din tiparul ei.
    o fata de 13 ani, parinti divortati,cand venea cu ta-su prin vacanta rupea numai salam si cremvursti. am intrebat o de ce si a zis ca altfel ar innebuni cu obsesia maica sii pt mancare sanatoasa.
    nu copilul nu se ingrasa daca mannaca ciocolata,ci doar voi.carii nu o sa faca de la dulciuri,ci pt ca nu se spala pe dintisori.
    am ajuns sa transferam frustrarile noastre asupra copiilor.si vad asta zilnic.
    bietii copii abia spun ca vor si ei o bombonica. nu nene,cruciada impotriva dulciurilor.
    eu nu mananc zahar deloc de un sfert de secol,ca nu imi place gustul.ce ar fi trebuit sa fac?
    deci povestile cu dulciurile care sunt mamona sunt doar proiectari ale frustrarilor si neimplinirilor ce tin de dieta si silueta ale parintilor. si vad asta zilnic.

    • Nike, multumesc pentru asa postari. N-am copii inca, dar citindu-te mi-a picat fisa cum trebuie sa le fie prezentata problema dulciurilor. De fapt a tuturor alimentelor si mincarurilor. Toate cele bune si spor la crescut strumful!

    • Nike, nu toti copiii is la fel. Al meu, de ex., a mostenit o combinatie genetica care il face, intr-adevar, predispus la ingrasare. E mare, inalt, masiv, dar se si ingrasa usor. S-a nascut cu 4 kile, a ajuns la 18 kile la un an in conditiile in care a fost alaptat si in niciun caz nu am facut abuzuri de fainoase, zahar si alte alea. Asa ca fost musai sa fiu extrem de stricta cu alimentatia lui cat a fost in crestere.
      Ca sa-ti faci o idee, daca in vacanta il lasam la maica-mea, in 2 sapt punea cel putin 3 kile pe el (copil de 4-5 ani, oricum era iesit din grafic si la greutate, si la inaltime, dar cateva zile de rasfat culinar se traduceau in niste kilograme in plus). Da, si de mine probabil ziceau educatoarele de la gradi ca-s sarita de pe fix cand le-am pus in vedere sa nu-i mai dea supliment la pranz (daca ar fi fost dupa el, ar fi putut manca foarte bine 3 portii), dar chiar nu am avut incotro.
      De-aia zic, fiecare parinte isi stie cel mai bine copilul si e musai sa intrebi parintele inainte sa hranesti copilul, in special cand sunt din astia mai mici. De ex., nepoata-mea, daca primea un patratel de ciocolata dupa ora 2-3 dupamasa, era ca bagata in priza, nu ti se mai culca pana la 1 noaptea, ceea ce nu-i amuzant deloc, asta era reactia ei la zahar+cacao. Iti imaginezi, o pazea maica-sa de ciocolata ca de dracu’ dupamasa, ultimul lucru de care ar fi avut nevoie ar fi fost sa-i dea vanzatorul sau tanti de pe strada ciolcolata.

    • 1. Și eu zic la fel, faptul că mama are curul mai mare e principala problemă. Sau că doar crede că-l are mai mare. Sau că-l poate avea.
      2. Am să caut „ortorexie” în dicționar.

    • Octavian, ca vad ca tot le stii tu pe toate, eu cantaream 66kg la 11 ani (si cred ca la vreo 1,55m inaltime). Crezi ca era “curul” mare al mamei de vina? Ca vorba ceea, daca prindeam o ciocolata, o radeam fara prea mari probleme. Si nu am facut parte din categoria de copii carora parintilor nu le dadeau dulciuri, pana si in iaurt puneam zahar.

      Si te scutesc de efortul cu dictionarul, ortorexie inseamna obsesie pentru mancarea sanatoasa.

    • Kanin, căutasem deja cuvântul în dicționar.
      Fiica mea are 10 ani, 11 luni și 26 de zile, 41-42 de kg și ceva peste 150 cm.
      Și mănâncă dulciuri. Cu măsură, dar mănâncă. Zilnic. Din când în când își face de cap și rade și câte un borcan de cremă de ciocolată în vreo două-trei zile. Mai exact este una dintre grijile noastre să aibă mereu o provizie considerabilă de batoane Mars, Snickers, Twist, Lion și biscuiți Oreo. Mănâncă regulat floricele de porumb.
      Dar înafară de aceasta, merge pe jos la școală (face zilnic 5-6 km), cel puțin odată pe săptămână face sport (de la 4 ani a făcut tenis, înot și acum karate). Mănâncă și fructe, legume, carne, mezeluri șamd. A mâncat deja câteva vagoane de unt. Aproape că nu prea bea sucuri.
      Dacă mănânci bomboane și ciocolată nu te îngrași. Te îngrași dacă mănânci foarte multe bomboane și foarte multă ciocolată.
      Nu știu ce s-a întâmplat de aveai 66 de kg la 11 ani, dar aceasta nu înseamnă că toți copiii vor face așa de la o ciocolată. Nici măcar de la mai multe ciocolate.
      Să nu-i dai copilului dulciuri deloc sau aproape deloc este la fel de grav ca și când l-ai îndopa numai cu dulciuri și cu sucuri. Va crește și și le va procura singur(ă). Va mânca la 16-30 de ani exact cât va pofti și nu vei mai fi lângă el/ea să-i smulgi ciocolata din mână.

      P.S. Eu sunt gras. Mănânc adesea prea mult, dezordonat și nu fac mișcare aproape deloc. Iar când eram copil părinții și rudele se plângeau că nu prea mănânc.

    • Pt OCTAVIAN: crezi că fiica ta va avea aceeași viață sportivă și după 20 de ani? Oare care dintre obiceiurile ei se vor păstra după 20 de ani? Dar după 30 de ani?

    • Nike, tu ii dai strumfului salam si crenwursti ? Serios ? Cam amesteci lucrurile, nu te supara…si daca strumful tau e hipoglicemic, tero a mea e alergica, se umple de bube (cand era mai mica se si umfla) de la dulciurile din comert. Am depistat ce nu ii face rau si aia cumparam, are la discretie, motiv din care – ca si la tine – a ajuns sa expire in dulap. Dar sa ma napustesc asupra unui parinte ca nu permite unui strain sa ii dea propriului copil ceva de mancare mi se pare exagerat. Mai pe romaneste, repede ii judecam pe altii si aruncam cu piatra…

    • Nicio problema, octavian, la 16-30 de ani va manca ce vrea ea fara sa ii smulga cineva ciocolata din mana, iar la 45 se vaintreba cum naiba sa faca sa dea jos cele 25 de kg luate in ultimii 20 de ani pentru ca deja analizele de colesterol si trigliceride au iesit proaste si, colac peste pupaza, s-a mai captusit si cu pietre la bila.

    • Octavian, tu de fapt provizia aceea de snickers, mars, twix si oreo o faci PENTRU TINE, nu pentru fiica ta. Scuza-ma, nu am intentia sa te jignesc, dar parinte mai iresponsabil ca tine in privinta dulciurilor nu prea am vazut.

      Sa nu te minunezi prea tare cand fiica ta va deveni obeza la maturitate si, atunci cand isi va umple golurile cu mancare, va cauta gusturi si dependente si mai puternice. Ce zici de alcool, tigari, poate chiar droguri? Cand dulciurile nu-i vor mai fi suficiente, fii sigur ca va trece a astea.

      Iarasi, nu vreau sa te jignesc, dar ai scris ca esti gras. De ce vrei ca si fiica ta sa devina asa? Nu cumva TU INSUTI o sabotezi, inconstient, tocmai pentru ca tu esti gras si esti plin de complexe si frustrari din cauza asta ?

      Daca ai fi scris ca ai grija sa-i faci provizii mereu de fructe, te-as fi apreciat enorm. Altfel, grija ta nu mai are deloc valoare pentru ca proviziile sunt de fapt o otrava si reprezinta adictia TA.

  33. Mie mi s-a intamplat la vodafone. Si pentru ca am refuzat eu acadeaua intinsa, i-am explicat ca nu mancam zahar pe bat, doamna s-a bosumflat si s-a purtat ca un castravete murat in tot restul interactiunii dintre noi…

  34. E greu să-mi stabilesc vreo reacție, cîtă vreme fiii mei (la vîrsta aferentă) n-ar fi reacționat precum acel copil.
    N-am idee cum le-am transmis (eu, mama, bunici) un fel de ponderație bazală. grație căreia aveau tot dreptul să cumpere și să mănînce…

    Am sentimentul aici, cu riscul de-a părea doct (la bani mărunți, cred că e prima dată într-o viață deloc scurtă cînd tratez subiectul), cred că-i vorba și de găuri sufletești ce se vor umplute prin consum alimentar. Și căreia îi va fi căzut victimă întîi mama.

  35. incepusem sa scriu si eu o parere lunga si elaborata care avea la baza ideea ca exageram! facem din tantar armasar! si riscam sa ii transmitem si copilului acelasi lucru.
    Apoi am sters si am lasat doar ideea de baza, relaxati-va parinti!

    • Acum nu stiu care e problema reala: a primi dulciuri sau a primi dulciuri de la straini. Pana la a feri copilul de zahar, cred ca mai bine il invatam sa refuze politicos lucrurile pe care le primeste de la persoane necunoscute.

  36. Pai hai sa nu mai scandam: vreau o tara ca afara, ca, cel putin la nemti, cei mai multi vanzatori intreaba copiii daca vor ceva dulce. Si majoritatea zic da. Cel putin la raionul de carnaraie, daca cumperi ceva si esti cu plodul, il intreaba daca vrea o felie de parizer. Zau de vazui pe careva sa refuze. Asa ca nu numai la noi e asa. Oamenii sunt amabili si atat.

  37. Mda…situatiile de genul sunt foarte frustante, mai ales ca cei mici sunt pofticiosi.

  38. Am procedat de multe ori exact la fel. Este imposibil sa faci educatie la casa de marcat. Munca este grea si continua ca sa faci copilul sa inteleaga singur ce alegeri sunt bune pentru el, indiferent de ceea ce i se ofera de catre diversi “binevoitori”.

  39. Ca si eva, imi faceam incalzirea pentru un comentariu cat toate zilele. Citind tot, as spune doar: nu ne ajungea stresul cu scoala, ne mai pricopsim si cu asta cu hranitul corect? De bucurat de copii, asa, pur si simplu, cand ne mai bucuram? Nu sunt un parinte model(norocul fetei mele) si cred ca am dat si peste alti parinti idem: ii sarbatoream aniversarile la Mc, in Parcul Tineretului si nu m-a moralizat nimeni, a mancat mereu ce a vrut si mi s-ar fi parut oribil sa-i interzic mamei mele sa-i faca prajituri de casa, cu care se indopau toti copiii din parculetul dintre blocuri. In schimb, a facut sport( a avut tata grija s-o duca la orice ar fi insemnat miscare). Acum e mare( 19 ani), face miscare, mananca orice ii face placere( de la slanina cu ceapa la tort de ciocolata) dar are grija de silueta fara s-o bata nimeni la cap.
    Intre un dulce si statul non-stop cu ochii in tv sau tableta, mai nociv mi se pare aia cu tableta.
    Sau dam pe afara de grija la ce i se ofera in magazin( se poarta regimurile de toate nuantele), iar acasa ii spunem sa se joace pe calculator, ca noi avem treaba. Zic sa pastram proportiile( nu vorbesc despre copii cu reale probleme ca alergii, tendinte de obezitate) si sa-i lasam sa fie copii, pur si simplu. Vor avea o viata intreaga cu tot felul de limite si interdictii.

  40. Incep prin a zice ca fii-mea are o pasiune fiebinte pentru oul Kinder (tu-i mama ma-sii cui l-a inventat), sau mai bine zis pt. porcaria plasticoasa din interior. Ciocolata de deasupra o mananca o data la o mie de ani, cand are chef, mai gusta 2 linguri de tort si cam atat. A, linge de 2 ori dintr-un ciubuc si mananca 2 tic-tac… Dar, nu accept sa ia si sa manance chestii din mana unor straini si nu pot sa inteleg care e politica Mega cu ciocolatele astea cadou! Eu sunt cam 99% sigura ca sunt pe punct de expirare si zic ei ca fac o fapta buna, te seama stomacelor copiilor nostri. A, nu pot nici sa inteleg de ce de sarbatori toata lumea vine cu tone de dulciuri! Nene, nu iti trece prin minte ca ala strange un sac de bomboane? Bine ca le mananca ma-sa, ca sa nu se iroseasa! ?

  41. Dragă Simona!
    Mămica din povestea ta ar fi trebuit să profite de ocazie și să-și învețe odrasla să spună frumos „mulțumesc!” sau „săru’mânaaa!”.
    În rest, bine că nu-i lăsăm să mănânce o ciocolată sau trei bomboane, dar îi snopim în bătaie. Nu toți, doar 60% dintre noi.

  42. Eu am refuzat sa intru in jocul asta paranoic cu “nu vorbi cu strainii”. Suntem o generatie care a luat-o complet razna cu siguranta si cu securitatea si vedem numai amenintari si pericole peste peste tot. Cand creste mai mare si intelege lucruri mai complexe o sa mai discut si altele cu ea, insa nu vreau sa creasca cu impresia ca toti strainii sunt niste criminali, si dupa aia sa ma mir ca iese ca unguroaica aia care pune piedica unor oameni cu copii in brate pentru ca-s “straini”.

    In privinta dulciurilor, intelege si singura ca excesele sunt daunatoare. Stie regula cu dulciurile, si mai stie ca uneori exista si exceptii de la regula, asa ca am grija sa nu faca nici excese insa nici sa-i pun interdictii stupide si arbitrare pe care nici eu n-as fi in stare sa le respect.

  43. N-am vazut experti mai mari in nutritie, medicina, educatie, fizica nucleara, navete spatiale, filosofie antica (etic, etc…) decat tinerele mamici. Ma speriati, zau asa! Mai relaxati-va si voi nitel, ca drobul ala de sare il cam creati voi insiva, nu societatea care in mintea voastra vrea sa va omoare bibelourile de copii! Si poate va mai ganditi si ce fel de persoane creati pentru viitor, cam ce ‘bunatate’ de om va iesi din mainile voastre tematoare si rautacioase cu toti oamenii de pe langa voi (si implicit si de langa copiii vostri).

  44. “Mai exact este una dintre grijile noastre să aibă mereu o provizie considerabilă de batoane Mars, Snickers, Twist, Lion și biscuiți Oreo.”

    Scuze ca ma bag, e o timpenie. Nu numai din cauza zaharului, dar si a margarinei si a nenumaratilor aditivi. In plus, copilul se va obisnui cu gusturile extrem de puternice, si asa se explica de ce, in unele tari, biscuitii gasiti in magazine sint extrem de dulci. Insuportabil, gretos de dulci pentru mine. Una e ciocolata cu 70% cacao, alta e un dulce facut in casa, si alta sint dulciurile comerciale.

  45. Atáta schirfoseálă pentru un gest frumos de la un om pentru un om in devenire…..bébé trebuia sá-si ia ciucalatá si sá multumeascá cu-n zámbet de bebe…. mama trebuia sá-si vadá de teoria existentei grásimii la miriapode….vrem lume mai buná si punem sub microscop orice gest uman…..

  46. nike
    Medicii spun ca fiecare bucatica de sunca mancata iti scurteaza viata cu
    noua minute…
    Bazandu-ma pe acest calcul ar fi trebuit sa mor in 1732…

  47. Eu nu cred ca aici este vorba despre zahar sau cat de bune sau ne bune sunt dulciurile pentru copii. E vorba de politete. Cand copilul e acompaniat de un părinte, clar il întrebi daca poti sa oferi. Poate părinții au hotărât sa nu-i da cioco pana la X vârsta, poate mănâncă halal sau kasher, poate e alergic etc etc. Pe de alta parte, poate fi suspect ca o persoana străină sa ofere ceva unui copil cand e singur… Vorbesc de adulți. Copiii intre ei daca schimba gumă sau napolitane, nu e același lucru…. Deci, cu toata afecțiunea fata de gesturile dragute de a oferi dulciuri/fructe/flori copiilor insotiti de parinti, in the name of Lord, faceti-o cu bun simț: întrebați înainte………

  48. Fetita mea la 3 ani in fata unui magazin face spume la gura ca vrea o acadea.I se explica : nu cumparam pt. ca abia ai mancat ciocolata.Cumparam maine.Reactia: urlete si circ. In timp ce o certam apare o “doamna” cu o acadea in mana si i-o da cadou.Imi cere sa nu ma ofensez dar scena la care asistase ii adusese aminte de fiul ei plecat prin strainataturi de muuulti ani ! Prima reactie a fost sa-mi tin respiratia .Uitandu-ma in ochii femeii mi-am zis ca nu o sa murim de la o acadea.Asa ca ne-am dus in magazin si am cumparat acadele pentru toti copiii prezenti ,in cinstea fiului doamnei ! 😛

  49. As cita-o pe fiica-mea cea mare( de pe cand avea vreo 3 ani si eu ma chinuiam sa-i explic ca sucurile si alte produse bune la gust contin “chimicale” care nu fac bine organismului): “MIE-MI PATZE CHIMICALELE !”
    Hai ca va trece perioada critica ,vor creste si munca de mama se va vedea in timp.Oricum vor mai fi probleme.Cand vor merge pe la zile de nastere se vor infunda cu coca-cola,cipsuri si alte cacaturi pentru ca mama nu e cu ei,vor vrea sa-si ia si pachetel acasa pentru ca mama lor nu le cumpara de obicei.Te vor face de cacao de multe ori ,dar cum va spuneam, respirati adanc si luati o acadea !

  50. Noi mai faceam “vizite ” la bisericile pe care le intalneam in cale ca sa luam de acolo cate un cornet de hartie cu “paine crocanta”.Bai , ce buna mai era! Sfintita ! Delir total.

  51. Uitasem o chestie foarte importanta: absolut orice aliment daruit de altii SUNT CELE MAI BUNE CHESTII MANCATE VREODATA IN VIATA LOR(a copiilor) ! la noi s-a intamplat cu bomboanele colorate de pus pe coliva daruite de o batranica .de ce? pt. noi nu le-am fi cumparat niciodata asa ceva.Noi cumparam oua kinder,ciocolatele kinder …..si minune! sunt in viata si cu amintiri frumoase.
    Hai sa ne amintim de copilaria noastra cand mestecam cate o guma zile intregi dupa ce o lipeam de dulap,cand altii iti dadeau bomboane sau prajituri de la ei de acasa.Nu erau cele mai bune ?
    E a naibii de greu sa fii parinte! vrei ca totul sa fie perfect pentru copilul tau.Mai mult cred ca nu vrem sa ne reprosam nimic noua insine ! O sa ne reprosam intotdeauna cate ceva si vom fi judecati intotdeauna de fiii nostri !Cred ca ar trebui sa fim putin mai relaxati ! Nu e o lectie de cum sa-ti cresti copilul.Nu mi-as permite niciodata.E o simpla concluzie personala.

    • am facut un mare dezacord,scuzati….

    •   Old school parent :-X

    • De la mine toate cele bune pentru intelepciunea ta. Ii poti supraveghea alimentatia pana ,, scapa” in societate: scoala, aniversari si, mai tarziu, un chiul mic. Si tot ce e de la altii e mai bun. Tata are un vecin basarabean. Ce crezi ca intreaba Ana primul lucru cand ajunge la bunicul ei? A mai adus nenea Lazar bomboane? Sunt bomboane Bucuria, i-am luat si eu din pasaj, de la metrou, dar de la nenea Lazar sunt altfel, ca-s direct de la Chisinau. Fara sa mai pomenesc de musacaua de la gradinita, pe care nu o egaleaza nimeni! Iar de sarbatorile religioase care sunt cu imparteala prin bloc, vamuieste tot ce-i place, desi nu i-a lipsit niciodata mancarea. Asa ca mamicile cu copii inca mici ar face bine sa ia lucrurile astea mai relaxat, ca vin atatea pentru care chiar sa-si faca probleme!!

    • personal am un regim draconic de mancare, imposibil, este exclusa 80% din alimentatie. strumf a avut un regim draconic, cauzat de boala lui.
      am facut autodiversificare. am innebunit? nu frate,dar pericolul ortorexiei e imens.
      daca ii cade mancarea pe jos, o scutura si o mananca. nu imi amintesc sa fi avut vreo enterocolita cum nici eu n am avut cand furma mere din vecini.
      din pacate majoritatea celor cud ieta stricta s eintemeiaza pe o carne puternic chimizata si vad in zahar un monstru si vrand nevrand,transfera problemele lor la cap catre copii.

      Lixuca, fata io lipeam guma de banca, la scoala

    • nike, nimeni nu a spus sa chinui un copil dandui numai mancare “sanatoasa”. Dar ceea ce mi se pare mie strigator la cer in tarile astea “mai civilizate” cum numeste romanul orice tara din vest, este sa vezi copii care mananca numai ciocolata pe paine, paste si pui prajit cu cartofi prajiti. Sau stau cat e ziulca de lunga pe la Burger King. Nu mai zic de kilogramele de bonboane si ciocolati pentru care primesc sume imense de bani zilnic de la parinti care fie au fost crescuti in acelasi stil, fie vr cu orice pret sa fie … cool. Am lucrat vreo cateva luni la o benzinarie care era langa o scoala, nici nu iti imaginezi ce cumpara pustimea in pauze. In fiecare zi. Unii de cate 100-200 de coroane daneze (banii nostri de mancare pentru cateva zile).

      Sau, alta chestie pe care am vazut-o la foarte, foarte multi. Zburam de la Copenhaga in Feroe si in avion ne-au dat un sandvici, bun chiar. Langa mine o fatuca de vreo 18-19 ani. Desface sandviciul si ci o mutra de parca vazuse un soarece mort si putrezit, scoate feliile de rosii si frunza de salata (toate proaspete si chiar bune la gust) si le da deoparte, dupa care ingurgiteaza doar painea cu felia de sunca si ceva maioneza. In schimb a ras rapid vreo doua pahare de whisky si un Blody Mary,

      Feroezii sunt extrem de relaxati. Vrea copilul Nutella pe paine la 11 noaptea, ii dau copilului ce vrea. Vrea copilul Burger King 7 zile din 7, ii dau copilului bani, vrea copilul o cutie de 1 kg de bonboane de ciocolata, ii iau copilului o cutie de Quality Street. Nici nu mai vorbesc de aia de pe la sate pentru care legumele inseamna doar … cartofi si ceva morcovi, restul sunt mofturi, plus indopatul cu prajeli si carne de balena (care este plina de saruri de mercur btw). Pana una alta eu nu am vazut tara in care 9 copii din 10 au alergii la te miri ce sau eczeme sau probleme mari de sanatate de pe la varste foarte fragede. Sau in care tineri aparent sanatosi mor subit la 20 de ani de CTD (deficienta de caritinina primara).

      La chestiile astea ma refer eu, nu la faptul ca trebuie sa interzici orice gram de zahar. Sunt chestii care se aduna in timp, dupa ani si ani in care se fac excese alimentare nejustificate si se mananca aiurea. Imi pare rau, dar eu chiar nu am sa pot sa fiu relaxata cand va veni vorba de copilul meu. Ca nu am sa reusesc sa controlez tot, sunt absolut constienta, dar macar sa reusesc sa il fac sa inteleaga ca e corpul lui si ca de la un moment dat el va trebui sa aleaga daca isi bate joc sau nu de el. Eu nu am avut sansa asta.

    • @kanin Daaa, aia cu ciocolata pe paine mi se pare suprema! Nici la noi, cand vad reclama aia la tv nu o suport! Efectiv simt ca mi se apleaca. Si eu sunt genul care ar manca ciocolata si in somn.

    • kanin, ce spui tu acolo e monstruos.
      ok, si eu ii dau ce vrea,cand vrea,dar nu pui prajit sau burgeri sau zahar in lapte pentru ca a fost invatat sa isi iubeasca si sufletul si corpul si ca e frumos asa cum e si e pacat sa strice ceea ce e perfect.
      e leu, tine mult la perfectiunea lui.

      daca tu il inconjori de alternative ok si el alege ok. asta cel putin a refuzat manacarea de la gradi ca nu mananca deloc pui

    • marna pe mine ma amuza ca se uita confuz la mine cand ii intreb de ce considera ei “mancare” Nutella pe paine, in schimb daca vorbesc de clatite cu ciocolata, ma intreaba cum adica clatite cu ciocolata? Sau stramba din nas daca vad o branza din aia mirositoare, in schimb incep sa baleasca daca face cineva ræstkjøt (un fel de carne fezandata, nu iti mai sun cum poate sa miroasa, caine mort e putin spus).

      nike nu sunt toti parintii idioti, problema este insa ca majoritatea face asa si ce e mai rau, daca incerci ceva diferit, vine de exemplu cate o educatare de exmplu si strica tot ce ai muncit tu, pentru ca si asa ori esti vreo straina care si asa nu stie ce face (auzita cu urechile mele la o gradinita la adresa a doua mamici, una indianca si una din Ecuador care “indraznisera” sa le dea pachetel copiilor altceva decat i se parea ei “normal” si “potrivit varstei”), ori esti o “ciudata”. Din cauza asta cred ca m-a atins putin articolul Simonei, pentru ca vad ca este o chestie universala.

      P.S. Nu stiu ce au oamenii astia de aici cu spiritul de turma, doamne fereste sa incerci sa fii altfel, ca se uita la tine ca la un extraterestru si te mai si arata cu destu’ pe strada.

    • Parerea mea (obtinuta in urma experientei pe un numar extrem de limitat de copiii) este ca nu copiii din constructie lor au probleme cu mancare, ci in general le capata de la parinti.

      Le se pot baga dulciuri pe gat pe post de recompense (inclusiv recompensa pentru ca au mancat tot, si sanatos!), si e o problema.

      Sau masa in sine poate deveni metoda de tortura. Trebuie sa manance exact ce li se da, cat li se da, si cand li se da. Este absolut interzis sa-ti fie foame cu 5 minute inainte de masa sau cu jumatate de ora mai tarziu. Daca ti-e foame cu 5 minute inainte de ora mesei este pentru ca n-ai mancat destul la masa anterioara, daca la ora mesei nu ti-e foame… ghininul tau. Trebuie sa mananci supa si rahatelul cu piure, altfel nu pupi desert.

      Pe langa asta unii parinti (in special romani) au impresia vesnic ca odrasla lor nu mananca suficient, indiferent cat ar manca. Si atunci in disperare de cauza “completeaza” caloriile lipsa (din capul lor) cu tot felul de rahaturi.

      Daca-i spui unui parinte din asta “lasa-l in puii mei sa hotarasca singur cat mananca din farfurie” se uita la tine de parca ai vorbit in chineza. “Cum adica, sa hotarasca singur cat mananca…. pai de unde sa stie el cat ii este de foame???”
      Pai nu stie, ca un copil de 7 ani e mai prost decat un hamster, desi tre’ sa stie deja la varsta aia sa rezolve ecuatii diferentiale, trei limbi si sa cante la trei instrumente.

    • @Martianul Mare dreptate aveti! De ce trebuie sa manance tot din farfurie nu m-am lamurit. Eu sunt convinsa ca, oricat de mic e copilul, simte instinctiv cand s-a saturat, nu e vreo formula matematica pe care s-o aplice. Sau daca nu-i place nu stiu ce aliment care contine ceva sanatos, chiar n-om gasi altul, cu acelasi continut, dar care sa-i placa? Fiica-mea, incapatanata ca un berbec ce e, daca spunea ,,gata” nu mai inghitea nici macar o picatura de ceva. Am acceptat asta si nu ne-am mai enervat reciproc. In privinta recompenselor dulci, am avut noroc: doar inghetata ar fi putut s-o impresioneze. Sau bomboane Bucuria. De toate dulciurile beneficiaza bunicul.

  52. Kanin, majoritatea de aici are aceeasi conceptie despre alimentatia sanatoasa .Nimeni nu neaga faptul ca atunci cand se ofera ceva ar trebui sa intrebe intai.Unele persoane nu se gandesc la asta ,nu au fost educate asa.Asta nu anuleaza placerea de a darui si cea de a primi fara sa strambam din nas.Ce a iesit in evidenta e exagerarea.Daca o bomboana oferita de o batranica sau o ciocolatica de la oricine pot intoarce cu fundul in sus lumea ghidata de principii sanatoase a unei mame, atunci sa transformam acest deranj intr-un gest frumos si altruist.Sa adunam tot ce-i este oferit copilului intr-o punguta, inclusiv cornul si laptele ,inclusiv dulciurile care asteapta sa expire si am putea lua copilul de mana si impreuna sa impartim totul saracilor din strada.Cred ca va invata mult mai multe din acest gest comparativ cu toate explicatiile pertinente sau nu despre zahar si celulita.

  53. Eu zic sa aveți încredere în copiii voștri, să îi învățați ca dulciurile sunt un desert, și atunci o să vedeți cum copilul o să îi mulțumească celui care îi oferă ceva, după care se întoarce spre voi, va da ciocolată și va roagă să i-o păstrați pt mai târziu. Așa face fetitia mea de când era suficient de mică să înțeleagă, și eu sunt foarte încântată ca e politicoasă, și ca am reușit să o fac să înțeleagă. Eu cred ca fetița mea se poartă așa pentru ca primește dulciuri cu moderatie și nu reprezintă pentru ea un lucru nou, atractiv, mă gândesc ca ar reacționa altfel dacă i le-as interzice.

  54. Problema nu se pune daca copilul poate sau nu sa manance o ciocolatica in plus. Problema este ca vanzatoarea nu trebuia sa ofere direct copilului fara sa ceara permisiunea mamei. In primul rand pentru ca asa e politicos. In al doilea rand pentru ca doar parintii sunt la zi cu situatia medicala a copilului. Daca copilul e alergic la lactoza, sau nuci sau la gluten, in loc sa-i faci o bucurie il trimiti direct la spital. Si in plus de ce sa minezi educatia pe care parintele vrea sa o dea?

  55. Dar oamenii astia nu se gandesc ca poate copilul o avea vreo afectiune in care dulcele ala e contraindicat? Sau vreo alergie? Si ajunge copilul in spital? Jeeez….

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green