Două cereri în căsătorie mai… deosebite
Ei? Cum vi s-au părut, domnilor? 
Cum vi s-au părut, doamnelor? 8)
Și be) Voi cum ați făcut propunerea cu pricina, atunci când ați făcut-o, dragi domni? Dar voi, doamnelor, cum ați fost cerute? 😀
Ei? Cum vi s-au părut, domnilor? Cum vi s-au părut, doamnelor? 8)
Și be) Voi cum ați făcut propunerea cu pricina, atunci când ați făcut-o, dragi domni? Dar voi, doamnelor, cum ați fost cerute? 😀
Unul dintre cele mai speciale lucruri care i s-au întîmplat planetei noastre, fără de care viața nu ar mai fi fost deloc la fel (sau deloc, punct) este cîmpul magnetic. Pe scurt, cîmpul magnetic acționează asupra particulelor pe care s-au îngrămădit sau de pe care s-au extras electroni (ioni negativi și pozitivi). Iar dacă vorbim …
Citeste mai departe →
@Simona: super si sa stii ca mi-au dat lacrimile si la baietii astia le spuneam si eu da :))
Sa vedem cum am cerut-o eu pe nievasta de sotie? Dupa o relatie de 9 ani, i-am sugerat o intrebare 🙂
Iubita mea daca te-as cere de sotie ai accepta. Raspunsul: credeam ca nu o sa ma mai intrebi niciodata :)).
Era o sugestie, ce inteleg femeile ? Aveti grija ce sugerati iubitelor :).
Acum ultima sugestie a fost legata de un proiect pentru 9 luni :). 🙄 🙄 😯
Foarte dragutz si de apreciat efortul. A fost anul trecut, mi se pare, si intr-un cinematograf din Cluj Napoca, ceva de genul, foarte misto.
Io nu am fost ceruta vreodata pana acum, dar, sincer, nici nu m-am gandit cum mi-as dori, cred ca ar depinde mult de genul de relatie si de barbat, dar, la cum ma cunosc pe mine, mi-ar placea ceva intim, intre noi doi, acasa sau undeva, nu cu lume in jur, ca nu e genul meu.
E tare fain când încearcă băieţii să iasă din tiparul down on their knees şi atât. Cam în aceeaşi idee cu primul video ar fi şi ăsta: http://www.youtube.com/watch?v=MrVZ34XuJK4&feature=related, care mie mi s-a părut tare simpatic. Sper să intre ok linkul.
Noa, ce să zic…eu îs o persoană asa, mai…privată! Ideea de a fi cerută de nevastă în public, cu coregrafie, cu video postat pe YouTube – not my style! Cele două propuneri mi-au plăcut asa, în calitate de spectator, dar nu mi-ar fi plăcut deloc dacă as fi fost eu…propusa!
Cât despre cum am fost cerută, a fost următoarea propoziție: “Dacă ai vrea să ne căsătorim…” deci exact asa, cu puncte de suspensie, evident, orale. 😀 La care au am răspuns: “Dacă tu credeai că ai vreo sansă să scapi de asta…” 😀 A fost misto!
-hai să ne căsătorim !
-hai !
Sotul meu stia ca-mi doresc de mult timp un pisoi.
Si iata ca vine Craciunul 😛
Eu si la varsta asta sunt super emotionata inainte de Craciun si abia dorm in noaptea de dinainte, asa ca bineinteles ca, in somnul meu iepuresc, l-am simtit pe sotior de dimineata cum se furiseaza afara din pat si incepe sa se agite prin apartament si il aud inclusiv cum rasuceste cheile si pleaca vreo 3 minute din casa.
La un moment dat, aud miorlaituri in sufragerie, asa ca m-am trezit instant super fericita de ceea ce banuiam ca-mi adusese – un pisoias – si intr-adevar asta si era sub bradut 🙂
Bineinteles ca am inceput sa ne pupam fericiti si eu sa incep sa ma joc cu pisoiul 😀 si il aud pe dragul meu ca incepe sa-mi spuna tot felul de dulcegarenii, ca eu sunt motivul pt care se trezeste dimineata, ca ma iubeste tare mult etc, eu eram “bine, bine, si eu te iubesc, hai sa ne jucam cu pisoiul” :D, el saracul se tot ruga de mine sa fiu atenta un picut ca ne jucam cu pisoiul mai incolo etc…
Pana la urma, vazand ca n-are cu cine discuta, pt ca nu banuiam absolut nimic, a lasat naibii discursul si a scos cutia cu inelul si m-a intrebat daca vreau sa fiu sotia lui 🙂 eu am ramas semi socata, n-am stiu cum sa reactionez fizic vorbind, daca sa rad, daca sa plang, asa ca am zis ca normal ca vreau si ne-am luat in brate, eu inca fiind socata. El a plans, pt ca a avut multe emotii si cred ca in felul ala s-a descarcat cel mai bine.
Apoi a venit familionul la noi, care familion stia de dinainte ce urmeaza sa se intample, si intelesese chiar ca o sa ma ceara in public, adica dupa ce vin ei. Venisera cu camera de filmat and all that stuff si s-au super dezumflat cand au vazut inelul deja pe deget. Deh, soap opera fans. I-am zis sotului ca-l crapam daca ma cerea de fata cu 1000 de persoane si cam asta e povestea! 😀
am trimis înainte să termin conversaţia. şi nu, nu de emoţie. de nervi
deci :
-hai să ne căsătorim !
-hai!
-putem merge în clăpari sau tre să îi dăm jos ?
-crecă ne lasă şi aşa
M-a cerut ea, eu n-am atat imaginatie. 😀
dar tu, Simona, cum ai fost ceruta?
Niste prietenii. Ea era acasa deja, soseste si el, o pupa. Si ii zice “cum ar fi sa te cer de nevasta?”; ea “ar fi fain”; el “stai ca ma duc sa ma spal pe maini si vin sa te cer”. ea- a crezut ca glumeste :); el – a venit de la baie, s-a pus in genunchi, a scos inelu si a cerut-o. Mie mi se pare dragut tare 🙂
@Anamaria: foarte drăguț și autoironic, în același timp 😆
@agnes: de ce nervi? nu ți-a plăcut în clăpari? 😛
@culaie: cum?
Da, si eu sunt de aceiasi parere cu ela…la altii e fain, mie personal nu mi-ar placea, pt ca sunt o persoana mai retrasa din punctul asta de vedere, si, in primul rand, mi se pare un moment intim, ca doar io cu el ma marit, nu cu martorii:))
Din pacate sau din fericire 🙄 . Reiau ca m-am hotarat : din fericire, nu va spun cum am fost eu ceruta dar am primit acordul sa spun de altii. Relatie de 4 ani, iubire mare. Intr-o joi vine ea acasa, el citea pe canapea.
– Iubitul meu sunt insarcinata!
– Si eu ce sa-ti fac?
– Cuum? Sa ma iei de nevasta!
– N-ai sa vezi.
In momentul asta povestitorul se retrage pentru ca din balconul lor incep sa zboare diverse obiecte. De la farfurii la carti, haine si bibelouri. Ea pune mana pe o cupa castigata de el cu mult efort, cupa pe care el o iubea nespus.
– Te rog, fac orice, arunca ce vrei tu dar nu cu aia.
– Ma iei de nevasta?
-DA!
– Bine
Nu a aruncat cupa, s-au casatorit si au trait fericiti 27 de ani! Ani in care, de la balconul lor, nu a mai zburat nimic in afara de fum de tigara 😉
@Sigurros: haha, drăguț. la mine a fost foarte frumos și foarte comic, în același timp. o întreagă regie cu multe bilețele și ghicitori (acasă, nu în public)…
dar, dat fiind că sunt singura cu nume și prenume pe-aici, aș vrea să păstrez povestea pentru mine, dacă nu vă supărați. 😉
Simplu. Mi-a zis:
-Mai stai?
-Unde, zic eu?
-Holtei.
-Aaaaaaa, au’ci!
@Anna: 😆 😆 😆 😆
Agnes, măcar clăparii au fost “Head” ? 🙄
mi se pare circ si exchibitionism, cam tot ce nu agreez la ritualul casatoriei moderne. Afisarea ostentativa a unor chestii in esenta intime si private. Un fel de uite ce mult ne iubim noi. Ca si cum ar interesa pe cineva. Sau poate intereseaza, habar nu am.
Imi par genul ala de oameni care se cer in casatorie pe youtube si se divorteaza la capatos.
Cred ca unii chiar se plictisesc in viata lor, daca nu exista un public sa ii urmareasca, si un fb pe care sa-si posteze trairile sub forma de citate. Personal gasesc cererile alea cam de kkt, dar dc ei se simt fericiti la modul asta, ma bucur pentru ei. Nu pot sa zic ca ma deranjeaza, doar ma plictisesc.
Si finalitatea?
Şi f) io pot să spun doar cum am scăpat întâia-ş’ dată.
El : băi tu o mai arzi mult cu/pe fie-mea, fără “cerfetecat” ?
Io : nu m-am gândit încă dar ies puţin şi când mă întorc vă spun.
Şi am plecat. 6 luni ş’umpic, pe mare, în voiaj. Când m-am întors, fata încă se-ardea, fumată de un băieţaş care nu a mai avut unde să fugă…
Dar la asa ceva iti mai vine sa spui “DA”?
http://www.adevarul.ro/life/VIDEO_Cea_mai_morbida_cerere_in_casatorie_0_769723043.html
a si cererea.
stateam in pat si mi-a zis ca ea vrea sa o iau de nevasta.
Eu i-am zis ca daca nu vrea nunta o iau si maine.
Drept urmare peste doua saptamani, sau cat au durat formalitatile, eram cu acte. Apoi am mers si ne-am anuntat parintii and shiet.
Si acum cred ca a fost cea mai buna decizie si cel mai bun mod de a o duce la indeplinire, simplu fara stres, fara exagerari.
Eu mai ai o poveste amuzantă legată de cereri (nereusite) în căsătorie. Un cuplu care erau împreună de la 16 ani, din liceu, ajunseseră pe la 33-34 de ani si el nu punea marea întrebare. Evident, la ea ticăia ceasul biologic, voia copii, voia familie, asa că tot băga aluzii mai mult sau mai puțin subtile. Si la un moment dat, într-o seară, se uitau la ceva romantic comedy la TV, pe la finaul filmului el si ea din film aveau marea nuntă, după multe peripeții. Tipa săraca vrea să profite de ocazie si zice: “Chiar ar trebui să ne căsătorim si noi, totusi…” La care el (bun prieten cu mine, el mi-a povestit faza, are un simț al umorului cam sadic) îi zice: “Măi, da, sunt de acord cu tine, ar cam trebui să ne căsătorim, dar cine dracu ne mai ia pe noi la vârsta asta?”
Tipa s-a înfuriat, a iesit val-vârtej pe usă, s-a dus direct la maică-sa, n-a mai vorbit cu el vreo două luni, după care s-au împăcat, dar tot nu sunt căsătoriți. 😀
@Anna: ce cretin!!!
@Simona, asa am spus si eu!
Eu am fost ceruta de 5 ori pana acum… chiar si dupa ce am stabilit data nuntii, inclusiv rezervat chestii. Din astea 5, la 4 am zis da.
Prima oara in schimb…
In ziua cu pricina el era usor mahmur, vizibil obosit (servise “clubbing” cu o seara inainte) si cu treburi/alergatura prin Bucuresti. Dupa-amiaza, in schimb, lucrurile s-au mai linistit asa ca stateam doar noi doi in balcon, la o tigara si cu cate o bere in brate. Imi povestestea cum i s-au parut fetele vazute in club si am purtat alte discutii marunte. La un moment dat, fara a-mi da vreun semn in legatura cu intentiile lui, m-a intreabat: “Vrei sa fiu sotul tau?” Desi nu ma mai “ceruse” pana atunci, eu am crezut ca glumeste asa ca am ras. Mult. Chiar si dupa ce m-a intrebat ulterior daca vreau sa se tavaleasca in genunchi ca sa obtina un raspuns, eu tot am ras. L-am mai si luat la misto apoi…
Dupa doua zile, mi-a spus ca a vorbit serios… N-am stiut ce sa mai cred asa ca l-am cerut eu. Raspunsul lui a fost: “Nu asa se pune problema! TU, vrei sa fii sotia mea?” Am spus “da”, primul din serie.
De atunci, ma mai intreaba din cand in cand, ca sa ma obisnuiesc cu ideea :))
Peste vreo trei luni, vom face cununia civila, chiar in ziua in care se va implini un an de cand ne-am cunoscut si de cand suntem impreuna.
Evident ca experienta personala mi se pare mult mai frumoasa si emotionanta decat orice as putea vedea in vreun video. Oricum, apreciez ingeniozitatea si curajul celor care fac astfel de cereri, precum in filmuletele de mai sus.
P.S. unii mai si exagereaza.. http://www.gandul.info/magazin/cea-mai-neinspirata-cerere-in-casatorie-o-viitoare-mireasa-a-trait-spaima-vietii-ei-10033954
Eu am cerut-o pe d-na loopoo la fix şapte luni după ce ne-am cunoscut. Am fost în oraş, aveam inelul la mine, dar unde? Aveam cutiuţa în buzunarul din stânga al blugilor, şi atunci eram mai slab, şi purtam blugi mai strânşi, dar donşoara n-a văzut. Acasă la ea, am scos şampania din frigider, m-am aşezat în genunchi şi am executat cererea în căsătorie, scoţând şi inelul cu pricina 🙂
@ela: 😆 😆 😆 😆 😆
Da, din cate a dezvaluit Simona, ceva de genul mi-ar placea si mie…sa fie inventiv ( sau sa fiu, ca nu consider ca neaparat barbatul trebuie sa faca cererea) si hazliu si sa fie fin inima, nu din obligatie.
omg am bocit rau de tot
@Anamaria, asa ca de la “tiza” la “tiza” eu zic ca in loc de “si” sa pui “sau”. Adica hazliu sau inventiv sau din inima. Aia care le au pe toate sunt ori luati ori . . . prea putin interesati ca sa fiu eleganta.
Si acum ii rog pe stimatii domni de aici sa nu sara rau ca am glumit, daaaa?
Da, cred ca de asta is io nemaritata inca, ca ar trebui sa schim “si” cu “sau”. Multumesc Anna, te iau de nasha
Si eu ma gandeam ca nu ma va cere vreodata… Intr-o sambata seara am iesit impreuna la un restaurant si am inceput cina cu un aperitiv prosecco. Chiar cand sa beau am vazut ca in pahar era ceva ciudat. I-am spus lui sa cheme chelnerul sa schimbe paharul ca e ceva in neregula. El a insistat sa beau totusi. M-am enervat si i-am spus sa ia paharul imediat si sa-l schimbe. In final, m-am uitat mai atenta si era un inel. ‘do u wanna marry me?’ incepusem sa plang atat de tare incat abia am reusit sa-i spun da! toata echipa de chelneri si de bucatari ( cu care el complotase) a inceput sa aplaude. Superb! Forever
@Mirela: clasică, dar de efect 😉
Mirela : Eşti sigură că el nu şi-a dorit să-nghiţi inelul ? Că “wanna” ăla lasă loc de-ntors…
Altii, de-ai mei : el a trimis inelul, in Italia, intr-o minilada frogorifica, ascunsa printre cateva kg de carne, care trebuia sa ajunga la sora lui, printr-un sofer de TIR ( deci un pic stres sa nu caute nenea tiristu si sa il gasesac, ca fu scump )pt ca urmau si ei sa plece acolo, in concediu, si stia ca ea ii va face bagajul, si i-a fost frica sa nu il gaseasca. Acolo, l-a pus intr-un cub de gheata, a luat-o la plimbare pe plaja, pe malul unui lac, patura, lumanari, sampanie, gheata in pahar, topit, inel, pus in genunchi, pupat….Anul viitor merg la ei la nunta :). De apreciat efortul lui, stiind ca ea va aprecia toata povestea.
PS : intrebare pt fete : credeti ca are vreo importanta existenta inelului de logodna si costul sau? Pt mine nu are. Nici nu as tine neaparat sa existe un inel, dar daca exista, si a fost 200 de lei, e perfect.
da, classic, ca si filmele western 🙂 Sa traiesti momentul e de senzatie.Mai greu a fost ca eram atat de rabdatoare sa am inelul in mana ca nu am stiut cum sa-l scot mai repede din pahar! am pus mana pe o furculita si m-infipt in pahar. Mai putin romantic dar am fost victorioasa 🙂
@Anamaria: nu, nu are importanță nici existența inelului, nici costul lui
Mie nu nu s-a intamplat, cred ca a vazut ce nebuna are langa el si nu se risca …
Anamaria & Simona : Eteee…, nu are importanţă… Toate spuneţi aşa şi’apoi îi scoateţi omului ochii o viaţă-ntreagă… 👿
Jur ca n-are…io oricum nu port inele, bijuterii chestii d’astea. La mine pe mana nu o sa stea decat, eventual, o verigheta.
@Bogdan: nici eu nu port decât inelul și verigheta. pe același deget, pt că e un inel mic, finuț, cu o piatră mică, finuță.
din aur alb amândouă, pentru că nu-mi place cel galben. 
Io prefer sa ma ceara de nevasta, cu un ceas, decat cu un inel. Apreciez mai mult ceasurile 😛
Anamaria, bine că nu apreciezi mai mult Mercedes-urile sau Range Rover-urile. Cam astea-s “în tendinţe”…
Un ceas finuţ chiar e ok.
Pe naiba nu !
Ma refeream la importanta existentei inelului si a pretului.
@CC: adică noi, cele care ne-am spus aici părerea, am mințit sau cum?
Ati exagerat putin.
@ Bogdan : pai, vezi, totusi is fata de treaba. Iar tipul, daca va fi destept, imi lua un ceas, cu 200-300 de lei, si va grava ceva frumos pe el, si uite, s-a rezolvat problema, ieftin, original si pe placul cucoanei ( adicatelea, io :P).
@ CC : nu.
Simona, de minţit nu ştiu ce să zic. Probabil, nu. Da’ înjurături de la “măritabile” cred că v-aţi luat de să vă umpleţi podul…
@Bogdan: ahhh, ai văzut și tu noul clip stupid al lui Taxi?
@Anamaria: Da.
N-are legătură. Da’ ţin perfect minte clipul Madonnei la “Material Girl”.
Simona, arati extraordinar si iti sta foarte bine in poza infipta recent sub titlul jurnalului.
😀
Hai si eu, poate nu citeste doamna inimii mele chiar acu’ jurnalul, Doamne ajuta.
Cad in genunchi, scot inelul, rostesc intrebarea, iar ea…
-NU !
-Cum nu ?
-Tu glumesti, asa-i ?
-Stii, eu aici chiar te cer in casatorie, putina atentie, te rog.
…………………hai s-o luam de la inceput, te rog !!!!
@Bogdan: clișee, clișee…
@Sandman: adică nu te-a crezut???? 😆 😆 😆
sa va spun cum a fost:
trebuia s aplec la studii in strainanatate,da rimi tradusesera o chestie gresita ina cte si pas.de nervii intru intrun internet sa trimit un sms de pe celebrul pe atunci sms.ac
tastez;vrei sa mergem la munte?
si gata.
primesc telefon,dar nu era EL, ci un altul,ca gresisem nr.era pe 8 iunie.pe 9 iunie,ca tot insista ne-am vazut.am ajuns acasa dupa 3 ore de vb,acasa unde sora-mea gemana ma astepta ca muma zmeilor,ca mutase toate cele singura.mi-a facut un portret in care cele mai dulci cuvinte au fost:nu e in stare de nimic,e vai de capul ei!el tacea ai muta mobila.
a doua zi ne intalnim, adica pe 10 iunie si:ne-am mutat impreuna si gata:mi-a zis ca nu mai vrea sa plec niciodata de la el.anul asta facuram 10 ani, strumf 2 ani.cam asta a fost!
@Simona: se vede treaba ca nu, sau, cine stie, i-a placut asa mult incat a dorit un replay 😛
@Simona
ce ma bucur ca l-ai facut stupid (pe clipul alora de la taxi)
multumesc!
@Bogdan, @Anamaria: apropo de inele, eu nu pot purta niciun fel de bijuterie, fie ea aur, argint sau orice alt metal, că fac alergie, una foarte nasoală, după 10 minute de bijuterie îmi apare o erupție care mă deranjează îngrozitor de tare si dacă nu dau jos respectiva bijuterie se agreavează tot mai mult. Asa că n-am primit nici inel de logodnă, nici altfel de inel sau bijuterie de la soțul meu vreodată. Verighetă mi-a luat, ca să mi-o pună popa de deget, si de la biserică până la mine acasă, unde am organizat nunta, am făcut respectiva reacție alergică…când mi-am dat-o jos, locul respectiv arăta ca o arsură de gradul trei. Si pe frunte, nu stiu de la ce, cred că ne-a dat popa cu ceva ulei sau de la cununa aia pe care ne-a pus-o în cap, aveam o altă pată rosu închis, asa arăta tot ca o arsură naspa, mare, cam cât două monede de 5o de bani…toată lumea a făcut misto de mine, că-s alergică la măritis 😀
Ela, ce să-ţi zic ? Eşti o comoară la casa omului… 😆 😆 😆
Mie mi se pare deplasat sa nu crezi ca unei femei nu ii pasa de inel….
@Bogdan: asa-i? Mânca la un moment dat bărbatul pufuleți dintr-o pungă mai fistichie si a găsit un inel de plastic în ei si mi l-a dat mie si mi-a zis: Na, să nu zici că nu ți-am luat si eu inel! 😀
Alergia la bijuterii ar trebui sa fie analiza obligatorie inainte de casatorie, la fel ca examenul pulmonar, sanguin etc. Ela, Ela, ce idei imi dai!
e o poveste mai lunga dar destul de nostima: m-a sunat intr-o zi iubitul sa ma intrebe ce diametru am la inelar…asa incat la intoarcea de la conferinta unde fusese pt cateva zile, undeva in ungaria, ma asteptam ca printre “cadouri” sa gasesc si inelul :D…intradevar am primit o cutiuta mica din catifea, ovala…dar surpriza cand am deschis-o (sigura pe mine ca era un inel de logodna) am gasit un latisor din aur alb cu o inimioara frumoasa din aur alb+rosu..normal am vrut sa par cat se poate de “entuziasmata” si fericita, dar cica se vedea pe fata mea ca eram putin dezamagita!…cu toate ca eu juram sa-s ff incantata! 😳 ….in aceeasi seara, m-a invitat sa iesim afara sa bem ceva, ca sa “sarbatorim” intoarcerea lui acasa (acasa fiind undeva in germania, veniti de vreo 2 ani la studii)…asa incat am ales un pub fain unde se servea “Glühwein”- vin fiert si am stat de vorba, ne-am simtit bine…cand am iesit m-a oprit in plina strada si mi-a dat cutiuta mult asteptata intrebandu-ma daca vreau sa-i fiu sotie…tin minte ca m-am inrosit toata , “ardeam” de emotie (acuma nu stiu daca nu era si de la vin 😀 😳 😉 )…mai tarziu am aflat ca planul lui era sa ma ceara de nevasta in Paris chiar in Turnul Eiffel, unde avea sa ne petrecem Craciunul, dar vazundu-ma asa “dezamagita” la primirea lantisorului nu a mai putut rezista inca 2 saptamini!…
Chestia cea mai deosebită, în vremurile noastre, e că se mai cere lumea în căsătorie. 😯
Habar nu am cine compara casnicia cu o cetate asediata: cei de afara vor sa intre, cei dinauntru nu stiu cum sa iasa.
Da’ eu cred ca nu-i adevarat.
@monica : Dacă ai fi avut puţintică răbdare acum ne-ai fi povestit despre cererea din Turnul Eiffel… 🙁
jucam fotbal cu mare daruire si pasiune, eram o echipa exclusiv de ingineri, deja cam trecuti prin viata, nici nu prea reuseam sa ne stringem 11, uneori jucam in 7, asta-i limita minima, in timp ce adversarii erau 11, eram ciuca batailor.
Intr-o duminica, f. insorita, reusim sa ne stringem o echipa intreaga si reusim sa batem cu 5-0, chiar si eu am dat un gol, care jucam in aparare. Mare fericire, am udat victoria din belsug, desigur partenerele erau spectatoare credincioase. Pe fondu acestei neobisnuite intimplari, incalzit, euforic, am condus-o pa dinsa acasa, pe atunci nu era cu statu impreuna ani de zile si, nici azi nu stiu ce a fost in capu meu, cred ca am vrut sa fac o poanta, i-am zis ca vreau s-o iau acum repede ca cine mai stie cind mai cistigam a doua oara?
Nu stiu ce as fi facut daca s-ar fi prelungit seria infringerilor!
Anamaria : Nu a spus nimeni că nu te crede dar nici nu e corect să îi cataloghezi ca deplasaţi pe cei care fac lucrul ăsta. Că, vezi tu, inelul ăla e parte a unei simbolistici, a unui ritual, e mişcare distinctă din dansul de împerechere pe care masculul îl prestează şi, nu în ultimul rând e un drept câştigat pe “câmpul de luptă” de înaintaşele tale. Şi be) te-aş sfătui să îţi notezi cu grijă celelalte “drepturi” la care, dintru început renunţi, pentru a putea ulterior să contabilizezi cu aceeaşi lejeritate şi drepturile ce ţi-au fost, în virtutea obişnuinţei, refuzate. 😉
@ Bogdan: te legi de inel , de ritualuri, etc si eviti cu indirjire sa raspunzi la intrebarea Simonei. Hai, curaj! 😉
Primele 3-4 cereri in casatorie tin minte ca au fost asa, mai elaborate, la urmatoarele am simplificat din ce in ce .Mai, ca rezultate, nu sunt diferente notabile.
După cum vă spuneam, în zilele noastre se procedează modern:
http://smro.wordpress.com/2012/08/22/nunta-pe-facebook/
Nu i-am catalogat deplasati pe cei care fac, ci am spus ca “mi se pare deplasat ( deci nu is ei deplasati) ca unii sa nu creada ca nu vreau ine;”…adica, nu e musai, nu ca daca vine cu inel, ii dau cu el in cap :)). In fine, nu e un must have, pt mine, ca si concluzie. End off discussion 🙂
Tot incerc sa caut pe net aia, cererea de la cinema din Cluj, dar nu o gasesc…:(
Am gasit asta in schimb 😀
-Eu si sotia mea am trait 25 de ani fericiti!!!
-Si dupa aia….???
-Dupa aia ne-am intalnit!!!!
La mulţi ani Simona!
La Multi Ani, fato! Ma anunta alde a lu` Zuckerbergu` ca e ziua ta azi 😉 Sa fiti sanatosi si frumosi ca si pana acum si sa fiti trei cat mai curand! Pupici roz.
La multi ani!
Eu am fost cu inițiativa! Într-o zi văzând eu că EL n-are nici un gând de însurătoare deși ne iubeam de trei ani, i-am spus scurt:
– Băi! Uite cum stă treaba; mai am două luni și fac 26 de ani, tu ai făcut deja 28, așa că ori mă iei de nevastă ori mă lași să-mi caut altul, că timpul trece, iar copii se fac la tinerețe.
Răspunsul a fost promt!
-Bine, hai să luăm clendarul și să vedem când putem pune nunta, iar apoi să-i anunțăm și pe ai noștrii.
Aveam încă 25 de ani când m-a dus la primărie.
@ Mela : Nu refuz, fată, să răspund. Numai că, deși însurat, eu n-am cerut niciodată pe nimeni de soție. Și nici n-am fost cerut.
Simona : esti iubibila si in consecintza sa fii in continuare multzi ani!:)
si be) habar n-am cum m-a cerut!
s-o fi sters cand cu divortzu?
da’ tziu minte cand m-a cerut unu beat care ma vedea a 2-a oara-n viata lui!
se pune?
Hmm… ciudat:)
ps:pe cand un post cu “cereri de divortz”? 😳
La multi ani, roz, Simona. Sa ne traiesti, sa fii sanatoasa, si mereu inspirata, si la fel de pe gustul meu 😀 :D.
La Mulţi Ani! 🙂
La multi ani !
@ Mela, nu e ciudat deloc. Într-o seară “viitoarea” a prestat doo pahare de vin în loc de unul. Nu am mai dus-o acasă că ne-ncingea mă-sa pe amândoi. De dimineaţă a-ntrebat :
“În afară că n-am ajuns acasă, ce tâmpenii am mai făcut ?”. I-am spus, în glumă, credeam eu :
“Te-am cerut de nevastă.”
“Şi-am acceptat ?”
“Da”
“Pfuuu… Asta e, ce să mai zic acum ?”
Şi-ar mai fi fost loc de întors dar, când a sunat-o, la vreun sfert de oră după, pe mumă-sa să-i deseneze o scuză pentru noaptea lipsită, înainte de-a apuca să spună ceva, a auzit în receptor : “Spune-mi că te-ai măritat. E singura scuză pe care o accept.” Şi ea i-a spus că “Da, m-am măritat”
Deci : am cerut eu pe cineva ? 😯
Ce? E cu “la multi ani“? Pai sa fie! Si cu bebei, zic. 🙄
PS: cruelo, am inventat eu una noua: vrei sa mancam impreuna ciorba de dovlecei? 😆
@ Bogdan: si barza a venit la noua luni dupa aia? 🙄
Marian S : Nope. Sunt un om calculat. 😆
Si asa se testeaza daca viitoarea nu are probleme cu inima:
Amauzit că-i sărbătoare azi, dar nu știam că-i ziua ta. La mulți ani fericiți să trăiești Simona!
@Bogdan: Fată, da ce noroc pe tine! Nici macar nu te-ai stresat cu cerutul !
@Marian S: Sa inteleg ca “vrei sa mancam impreuna ciorba de dovlecei?” e un fel de cerut de nevasta? Daca ma intreaba cineva chestia asta o sa ma ia dup-aia de nevasta? 🙄
@Simona: La multi ani, cu drag!
@ Mela: păi s-o gustăm, zic, dup`aia tragem concluzia. 💡
MarianSe:ai grija sa n-ajungi sa-ti pui pofta-n cui!
vă mulțumesc pentru urări 🙂
Eu am fost ceruta cu un inel de logodna, electronic, cu telecomanda, construit de viitorul huzband, mare inginer electronist. Telecomanda din dotarea inelului aprindea o luminita pe inel si deschidea usa garajului unui vecin :)).
Deci suntem zodia Fecioarei! Ordonata, critica, scrupuloasa, cerebrala pana-n varful cozii ! Si sensibila, timiduta chiar. La multi ani! Eu “m”-am cerut prin telefon. Fara genunchi si fara inel ca astea-s clisee si siropuri, draga!
Deci am două care se întrec să-mi ofere ciorbă şi una care DEJA MI-A OFERIT şniţele cu dovlecei (sau pane, mă rog). Ptiu, cine şi-ar fi închipuit asta??? 🙄
Tre` să scriu un tratat despre rolul dovlecelului în domeniul cererilor în căsătorie făcute de femei bărbaţilor. 😯
@ veronika: da, dragă, ai dreptate. Închipuţi-vă apoi ce condiţii trebuie să îndeplinească alesul unei Fecioare!!!
Vă spune asta un Săgetator cu ascendent în Fecioară care a reuşit incredibila performanţă de a sta 9 ani alături (pe, sub, lângă) o Fecioară cu ascendent în… Fecioară!!! 😆
@corina: asta chiar e tare!!! poți să detaliezi un pic? 🙄
Simona, nu cred că poate. Nici măcar dacă inelul arată ca ghiulul unui şef de aprozar din vremea Primului Împuşcat al ţării.
Şi f) veronika + Marian S : Tare mi-e drag când tot ceea ce face un om întru devenirea sa e pus pe seama împăţirii la 12 (mai nou cic-ar fi 13) a întreg boborului. Mă gândesc că în felul ăsta s-ar putea da o Ordonanţă de Urgenţă să existe programări stricte astfel încât să se nască doar Supermen-i cu ascendent în Batmen-i sau eventual în Wonder Woman.
@Bogdan: pe asta n-am prins-o
@Simona: Pot doar sa-ti spun ca inelul este din cupru, cu “piatra” de siliciu si lipituri din staniu & plumb. Stiu asta pt ca inelul a venit cu instructiuni :). Atasat de inel, in cutie, era o telecomanda care facea exact ce ziceam. Respectiva telecomanda era la baza o telecomanda de garaj, dar suferise niste usoare modificari. “Decat” atat
Corina B, nevermind. Ideea era că o asemenea “jucărie” poate exista dar, în ciuda miniaturizării la care s-a ajuns, tot ar avea dimensiuni considerabile pentru un inel. Mărimea chiar contează ? 😯
Bogdan, am priceput acum :). Noo, apai eu nu am prins tare mult din vremurile sefilor de aprozar si a ghiulurilor lor
P.S. Inelul e purtabil…daca esti suficient de zuzu 🙂
Hai că m-aţi enervat cu electronica voastră. Şi mi-aţi dat idei.
Probabil aveţi prin buzunare carduri de RATB, carduri de interfoane, fel de fel de carduri de-astea ce determină o operaţiune prin simpla apropiere.
(Ca idee e vorba despre RFID, pentru cine e curios şi citeşte wikipedia).
Ideea domnului soţ inginer e bună, dar trebuie dezvoltată. M-am gândit la o centură de castitate care să se deschidă – da! aţi ghicit! – numai când se apropie cardul potrivit. Pe care noi, bărbaţii, o să-l ataşăm la… 😳
I-aş cere colaborarea domnului inginer, dar ce ne facem dacă încurcăm cardurile? O uşă de garaj, dă-o naibii, dar aici intrăm în chestiuni grave… 👿
Marian S : poftim de-aici o axiomă existențială servită matinal alături de cafea : tot ceea ce este făcut de mâna unui om va fi, și anume desfăcut, de mâna altuia. Vei putea citi știri gen : astăzi a fost arestat X care se ocupa cu clonarea “cardurilor” pentru centurile de castitate. Unele lucruri au un alt mod prin care pot fi securizate decât acela de a le proteja împotriva efracției cu un card pe care să-l treci printr-o fantă. 😉 Cumpără-ți un câine !
Sau fă zilnic up-date-uri la soft și ia-ți și-un antivirus mai de Doamne-ajută.
Ce oameni, dom`ne, ce oameni…
Domnu` Bogdan, am eu un răspuns despre centuri şi ideile matale, dar e prea de tot. Cred că îl dau numai prin email, doritorilor. Mai mă gândesc dacă mă mai gândesc… 🙄
Eu zic să nu te mai gândeşti dacă te mai gândeşti. Dacă nu e de dat, n-o da. 😉 Dacă te mănâncă pixu’ , adresa mea de e-mail o ai de la onomastica lu’ matale.
MarianSe:congratulations!
😉
sa fie ntr-un ceas cu cuc, sa nu mai ramai singur -cuc!
😉
multe eluri de dovlecei, inainte!
Cruela, aşe bre, încuscriţi-vă pe teme de dovlecei dacă pe ritmuri de malţ sau hamei nu v-o plăcut… 😈