Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

24 de ore mizerabile în țara perfecțiunii

Am primit textul de mai jos, cu rugămintea de a-l publica, de la o cititoare a blogului. El se adresează în primul rând acelora dintre voi care vor să emigreze:

M-am gândit mult timp dacă să scriu lucrurile astea, cum să le scriu şi unde să le public. Având vreo cinci bloguri, printre care două anonime, mi-am dat seama că nicăieri n-aş suporta să văd povestea asta apărută public. Decât poate aş înghiţi-o sub forma unui guest post anonim, pe un alt blog. Nu mă roade să-mi servesc detaliile personale pe net, dar mă roade să servesc povestea şi, de ce nu, să mai omor un mit: Germania e ţara câinilor cu rahat în coadă.

Cel puţin aceasta e concluzia mea. S-ar putea să întâlniţi emigranţi fericiţi, mulţumiţi, plecaţi de zeci de ani, care când aud de România îţi spun:  „Să dea Dumnezeu să nu mai calc pe-acolo vreodată”. Eu nu sunt unul din ei. Am fost cândva emigrantul clasic: participantă la zilnicele mizerii mărunte dar picante, care la un moment au umplut paharul şi m-au făcut să mă urc într-un avion şi să plec în minunata Germanie. După un an am devenit emigrantul care plânge după mama patrie şi care aşteaptă cu nerăbdare ziua întoarcerii acasă. Când povestesc astea cu prietenii, sunt privită cu scepticism de parcă toţi şi-ar pune întrebări privind starea ţiglelor de pe casa mea (sau, cum s-ar zice în germană: numărul ceştilor rămase în dulap).

Oricum, nu vrea să trântesc aici ultimii mei doi ani în Germania, având nevoie de-un roman ca să-i explic. Cum nu ştiu să scriu suficient de bine pentru a mă arunca la proiecte complicate, vreau doar să vă povestesc  ultimele mele 24 de ore, cu siguranţă cele mai mizerabile 24 de ore petrecute până acum în ţara „perfecţiunii”.

Ieri dimineaţă am dat pe gât toate calmantele avute prin casă şi am plecat sper clinică, singura pe care o ştiam. N-am mers la un cabinet particular din cartierul meu, ştiind că,  de obicei, în locurile alea e nevoie de programări făcute cu săptămâni înainte. Nici nu am chemat salvarea, căci niciodată nu mi-a priit să aud sirene şi să văd oameni panicându-se pentru viaţa mea. Dacă văd agitaţie, mă agit şi eu, până ce poate fac un atac de panică, şi n-are niciun rost  să-mi complic viaţa cu încă o boliciune. Am mers cu metroul până la Alexanderplatz şi de acolo zece minute pe jos, până la clinică. Am urcat la secţia ginecologie, văzând că se deschide abia la 10 (şi era 9 jumate) m-am apucat să citesc din cartea care întotdeauna mi-a fost calmantul de rezervă: Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis.

Spre mirarea mea, după câteva minuţele o tipă deschide uşa şi se intersează de mine. M-a şocat plăcut faptul că m-a primit înainte de începerea oficială a programului. Nemţii funcţionează de obicei la minut, deschid prăvălia fix când bate gongul, nu mai devreme, nu mai târziu. Coversaţia noastră a decurs pe nemţeşte şi cam aşa:

–        Aş vrea o consultaţie,  nu am programare.. e o urgenţă.

–        Aţi mai fost pacientă la noi?

–        Atunci mi-e teamă că nu vă pot ajuta. Momentan nu mai acceptăm pacienţi noi. Dar uitaţi aici adresa unui cabinet unde puteţi merge…

–        E cam departe… nu prea pot să mă deplasez.

–        Atunci mergeţi la cabinetul ăsta, e la o staţie de metrou.

–        Şi e deschis la ora asta?

–        Desigur!

Înarmată cu două cărţi de vizită, plec spre cabinetul mai apropiat. Cu tot cu mersul pe jos şi urcatul în metrou, mi-a luat cam 20 de minute să ajung şi să constat că e închis. Programul de lucru începea peste vreo patru ore. Puţin enervată, dar mai mult stresată de efectul imprevizibil şi efemer al calmantelor, mă urc în metrou şi merg spre centru… neştiind exact încotro. În metrou învârt cea de-a doua carte de vizită. Citind pe ea Clinică de Ginecologie, mă gândesc că acolo sigur sunt mai mulţi doctori, printre care unul dispus să-şi facă timp pentru o urgenţă neprogramată. Neamţ sau ne-neamţ, toţi suntem oameni şi toţi avem un sistem limbic, prin urmare nimeni nu ar suporta spectacolul unui sufleţel (fie el chiar şi cu buletin de România) să se scufunde în agonie. Merg vreo jumătate de oră, schimb metroul, mai merg  cam 15 minute pe jos şi ajung la clinică. Când îmi vine rândul la „welcome desk” îmi turui dorinţa cu calm:

–        Aş avea nevoie de o consultaţie…

–        Sigur, vă pot face o programare pentru… sfârşitul săptămânii viitoare sau pentru peste două săptămâni.

–        Nu ştiu cum să vă explic… cam e o urgenţă.

–        Pentru o urgenţă vă rugăm să completaţi formularul acesta.Unul din doctorii noştri va decide cât de urgentă este situaţia şi dacă merită să vă vadă pe loc.

Uşor, uşor, o venă începea să-mi pulseze pe frunte, dar m-am conformat fără să fac circ. Pe formular a trebuit să trec: numele, data naşterii şi lucrurile de care sufăr. Din lista gigant de simptome am bifat:

–        dureri abdominale – completând cu pixul „foarte puternice

–        altele – întârzierea menstruaţiei

După nici câteva clipe asistenta se întoarce la mine cu următoarea informaţie:

–        Ne pare rău. Doctorul s-a uitat peste formularul dvs. şi a hotărât că nu este o urgenţă. A spus că cel mai probabil sunteţi însărcinată şi că vă aşteaptă săptămâna viitoare pentru a începe urmărirea sarcinii.

–        Nu înţelegeţi. Nu am cum să fiu însărcinată…

Aici asistenta a făcut eforturi seculare pentru a îşi ţine gura închisă, timp de o milisecundă a avut un „act ratat”, cum ar zice Freud, sau o „micro-expresie”, cum ar zice tipul din Lie to Me. Şi-a dat ochii peste cap, dând de înţeles că văzuse mulţi ca mine: mame din greşeală, ca-n Idiocracy.

–        E o urgenţă… chiar vă rog să înţelegeţi.

În momentul ăla am scurt circuitat. Simţeam cum mă lovesc cu capul de zidul din care îmi izvorâseră cucuiele ultimilor doi ani: căcănăria germană. Am început să plâng.

–        Dacă chiar nu puteţi aştepta până săptămâna viitoare, vă recomand să mai încercaţi la o clinică din apropiere.

Mi-a dat o carte de vizită, mi-a urat toate cele bune pentru mine (şi pentru copil). Am plecat. Nu mi-a venit să cred. La cel 21 de ani ai mei, cineva îmi zvârlise vestea „sarcinii” pe baza unui formular completat, cu o lipsă de sensibilitate cotropitoare. Cele 15 minute de mers spre metrou au fost momente mizerabile ce aveau să prevestează o zi tot mai mizerabilă. Am plâns pe străzile capitalei de vis, mai întâi de furie, de confuzie, de singurătate, de neînţelegere şi apoi de durere.  Efectul calmantelor începuse să piară.

Până am ajuns în centru, la Friedrichstrasse, am pus din nou stăpânire pe mine. Am intrat într-o bibliotecă, m-am aşezat la un calculator şi-am căutat cel mai apropiat spital. Am dat peste spitalul universitar Charitee, aflat la 15 minute de mers pe jos (fără nicio legătură cu mijloacele de transport în comun). Târându-mă ca o omidă şi luând pauze la fiecare colţ de stradă,  am ajuns la spital cam în jumătate de oră. Pe drum m-am gândit la cele întâmplate în ultima oră, la ura mea faţă de Germania (alimentată de o nouă păţanie), şi am hotărât să nu mai vorbesc limba germană niciodată, cu toate că o ştiam aproape la perfecţie. Am vrut ca asta să fie forma mea de protest.  O mică răzbunare, o exprimare a dezacordului cu nemărginita măgărie a poporului german.

După ce am intrat în vreo două aripi greşite, ajung în cele din urmă la spital, în apripa pentru urgenţe. Era ora 12 fără ceva.  Văzându-mă în spital, în locul în care pot fi ajutată, prind curaj  şi mă adresez la biroul de informaţii, de data aceasta pe engleză.

–        Guten Tag? Wie kann ich Ihnen helfen? (~cu ce pot să vă ajut?)

–        Do you speak English?

–        Why yes, of course.

–        Is this the right place for medical emergencies?

–        Yes. What is your problem?

–        Severe abdominal pain, etc…

Au urmat acte, copii, formulare şi încercările mele de a detalia simptomele unei nemţoaice care avea impresia că vorbea engleza de zece ori mai bine decât o vorbea defapt. Nu ne-am înţeles. Tipa era în mod evident iritată că nu făceam  pe limba ei  schimb de informaţii. Din când în când părea să  „uite” că nu vorbesc germană şi mai îmi punea diverse întrebări pe nemţeşte şi eu mă făceam că nu înţeleg.

La un moment dat mi-a luat cardul european de sănătate şi l-a îndesat în automatul de scanare a cip-ului. Cardurile noastre arată IDENTIC cu cardurile de asigurare ale nemţilor, numai că ale noastre nu au cip. Asta am încercat să îi explic şi scârbei de la informaţii: “It doesn’t have a cip… it’s not like the german cards…”

“I know! I know!!” mi-a repetat enervată, continuând isteric să masturbeze aparatul de scanare cu cardul meu. Atunci am înţeles că, cu toate că mai aveam multe întrebări, biroul de informaţii n-avea să mă ajute cu nimic. Mi-am primit foaia de „internare” şi am fost poftită să stau în sala de aşteptare. După nici 10 minute o doctoriţă sau asistentă mă ia într-o cameră unde mă întreabă din nou ce am (încă refuzam să vorbesc germană), îmi ia sânge şi-mi dă un borcănel în care să fac pipi. Revin în sala de aşteptare şi când să mă aşez pe scaun simt cum ceva mi se răsuceşte puternic în partea de dreapta jos a abdomenului. Mă scufund în agonie dar doar pentru o milisecundă, cum ating scaunul crampe peste crampe îmi confirmă că e o idee mult mai bună să stau în picioare.

Nu mi-a plăcut să citesc descrierile lui Ion Creangă despre albăstruozitatea cerului, aşa că probabil nici voi nu vreţi să citiţi descrieri ale durerilor din burta mea. Ideea era că erau naşpa. Nu sunt omul care merge la spital la orice junghi, ajung acolo doar când chiar nu se mai poate. La fel am ajuns anul trecut să-mi iau în seamă apendicita abia când a devenit peritonită.

Sala de aşteptare era plină de oameni: mici, mari, graşi slabi, pe feţele fiecăruia se citea câte o durere. Dintre toţi, eu eram singura urgenţă care stătea în picioare.  De frică ca „urgenţa” mea să nu fie interpretată ca o „nu chiar aşa de mare urgenţă” am mai încercat de câteva ori să mă aşez, dar n-am reuşit.

Am continut să fac paşi mărunţi prin sală şi am mai citit câteva pagini despre Zorba. O doctoriţă a venit la un moment dat şi m-a dus într-o  altă sală de examinare, unde mi-a luat pulsul şi m-a întrebat de menstruaţie, de boli sexuale şi de altele. Individa a fost prietenoasă, aşa că am hotărât să revin la limba germană. Când mi-a pus întrebarea „este posibil să fiţi însărcinată?” am tăcut. M-am gândit bine ce să spun, pe urmă m-am gândit şi cum să mă exprim pe germană. Nu prea îmi mai găseam cuvintele. Sunt însărcinată?

–        Teoretic e imposibil. Practic, pe pachetele de Durex scrie „protejează 99%”.

Am terminat discuţia cu:

–        Rămâneţi în sala de aşteptare. Un medic ginecolog va veni să vă examineze cât de curând.

Ce a urmat au fost 8 ore. 8 ore în care am făcut atâtea şi totodată n-am făcut nimic. Am citit toate afişele posibile şi imposibile. Am studiat expresiile a zeci de „urgenţe” intrând în spital şi primind ajutoare. Am urmărit nişte nemţi care s-au chinuit vreo trei ore să repare automatul de cafea de lângă mine. M-am uitat la ceas cum s-a făcut 17 şi li s-a terminat programul de lucru şi automatul de cafea tot nu fusese reparat. M-am închis de câteva ori în baie, imaginându-mi cum femeia de servici avea să-mi descopere din greşeală rămăşiţele.

Mi-am amintit atunci de „Moartea domnului Lazarescu” şi m-a lovit un gând: „băi, ce minunată e mama mea patrie.” Căcaturi se întâmplă peste tot, indiferent că-n România sau în nu. Diferenţa faină e că noi, românii, nu suntem indiferenţi. Suntem nişte rebeli frumoşi (chiar dacă uneori puţin „prea” rebeli). Noi, românii nu stăm cu mâinile în sân. Avem glas, facem filme şi scriem articole despre căcaturile care ni se întâmplă. Ce fain că avem o GURĂ şi că COMENTĂM.

În sala de aşteptare mai erau câteva umbre care aşteptaseră cam la fel de mult ca mine. Pe feţele lor puteam citi doar acceptare. Ceva îi durea, dar să aştepte 5-6 ore la urgenţe părea a fi un lucru perfect normal. Dintre toţi, eu eram singura care părea scoasă din pepeni.   Lucrul ăsta mi-l şi puteam explica, într-un fel. Nemţii sunt oamenii legii. Au încredere în regulile şi în instituţiile statului, cum nu au în propriile lor forţe. Dacă-i trei dimineaţa, strada e pustie şi semaforul pentru pietoni e roşu, neamţul nu traversează nici dacă îl ameninţă cineva cu moartea. Îmi imaginez că la fel au încredere şi în spitale şi în medici. Dacă medicii hotărăsc că o urgenţă trebuie să aştepte cinci ore, atunci neamţul aşteaptă în linişte. Probabil tot de-asta pe blogurile nemţeşti nu comentează nimeni serviciile sistemului de sănătate.

Pe „biroul de informaţii” era un afiş conţinând multe semne de exclamaţie: „Pacienţii sunt preluaţi în funcţie de gradul de urgenţă, nu de timpul de aşteptare. Vă rugăm să nu ne mai întrebaţi cât mai aveţi de aşteptat!!!!!!”

La început afişul ăsta m-a făcut să mă simt bine. Eram convinsă că atunci când spusesem că am „ dureri foarte puternice” mă clasasem undeva destul de sus pe lista urgenţelor. Apoi au trecut două ore. Trei ore. Patru ore. Mi se spusese că n-am voie să mănânc sau să beau, dar după ceva timp de gândire am ajuns la concluzia că foamea e un semn al sănătăţii stomacului.  A venit I., prietenul meu, şi a adus nişte sandwichuri şi nişte biscuiţi. A stat cu mine câteva ore bune. Am privit împreună urgenţe intrând şi ieşind. Eram acolo de la ora 12. Pe la şase am început să mă întreb dacă nu cumva spitalul uitase de mine.

Între timp crampele îmi dăduseră un time out, puteam să stau jos (înclinată puţin spre stânga) şi puteam cât de cât să merg. Cu toate că la biroul de informaţii se schimbase tura, noua asistentă părea să fie la fel de căcănară ca întreg restul Germaniei, aşa că nu am dorit să o abordez. Am început să mă plimb prin spital, în căutarea oamenilor care ar trebui să îmi ofere ajutor.

Intrând în camera de „urgenţe” am zărit doctori alergând în colo şi în coace, am oprit pe câţiva întrebând dacă ştiu ceva de fişa mea. În cele din urmă un tip s-a încumetat să-mi caute dosarul şi să vadă ce-i cu el.

–        Da, dosarul tău e aici. Te rugăm să stai în continuare în sala de aşteptare. Când vom avea un doctor disponibil, te vom chema noi.

Nu fusese tocmai încurajător, dar fusese în orice caz mai bine decât să nu fi auzit nimic. Am lăsat să treacă încă două ore, timp în care alte vreo 20 de urgenţe au intrat în spital şi au început să fie examinate: un cap spart, câţiva tipi beţi criţă, un puşti de vreo zece ani cu familia şi mulţi bătrânei.

La ora opt fix am hotărât că cel mai bun tratament pentru boala mea, oricare ar fi ea, ar fi patul meu de-acasă condimentat cu un sezon din The Big Bang Theory. Nu trebuie să fii medic  ca să-ţi dai seama că navetele prin clinici, crizele  în plină stradă şi cele 8 ore de aşteptare nu se clasificau la rubrica „tratamente recomandate”.  Aşadar, am intrat din nou în sala de urgenţe, unde de data asta o asistentă m-a abordat imediat cu un „Ce doriţi?” destul de convingător.

–        Vreau să îmi scoateţi chestia asta (branula) din mână şi vreau să plec acasă.

–        Cum vă numiţi?

–        X.

Asistenta a mimat că mi-ar fi memorat numele, m-a poftit să aştept pe hol şi s-a făcut nevăzută. Am stat cam încă o jumătate de oră, timp în care asistenta a trecut de câteva ori pe lângă mine, ignorându-mă complet.  Plecarea din spital s-a dovedit a fi la fel de dificilă ca găsirea unui doctor. Eram ca un zombie, nu mai mă puteam concentra pe agitaţia din jur şi abdomenul încă mai îmi radia ocazionale înţepături. Vroiam să-mi smulg branula din mână şi să plec pur şi simplu, dar nu aveam energie să mă clintesc din loc. La un moment dat aud o voce şi îmi dau seama că cineva vorbeşte cu mine. Îmi ia ceva până să-mi revin şi să focusez cuvintele.

Probabil nu mai aveam energie nici măcar pentru a fi furioasă, altfel nu îmi explic cum de am putut vorbi cu atâta calm. L-am rugat frumos să-mi scoată branula, ca să pot pleca acasă. Mai departe nu ştiu ce-a fost. În nici cinci minute mi-a făcut rost de dosarul cu analize, mi-a scos acul din mână şi mi-a găsit şi un doctor.

Mai departe nu o să intru prea mult în detalii, deşi ar trebui. După o consultaţie aflasem că aveam un ditai chistul proaspăt spart şi lichid vesel prin toată minunata maşină de făcut copii şi presând pe fel de fel de organe din apropiere. Însărcinată nu fusesem nici o clipă, asta m-a făcut să primesc vestea chistului cu bucurie.

Am aflat că cel mai probabil va trebui să fiu operată, dar că ar exista totuşi posibilitatea ca lichidul să fie absorbit şi să scap fără să mai trec prin măcelărie.  Doctorul mi-a recomandat operaţie, eu am ales să aştept. În câteva zile urmează să trec printr-un nou control, în urma căruia se va stabili dacă intru în operaţie sau nu. La întrebarea: „Nu-mi daţi pastile… calmanete??” răspunsul a fost „nu”.

Stătusem DEGEABA într-un spital. DEGEABA. Singurul câştig era că aflasem de existenţa unui chist. O zi de aruncat ochii pe seriale nu mi-ar fi adus acest plus de informaţie, dar poate că nici nu m-ar fi binecuvântat cu un chist spart.

Cam asta e una din poveştile mele cu spitalele din Germania. Mai am şi altele. Anul trecut am fost internată într-un spital şi am avut parte de ceva similar, însă nici pe departe atât de grotesc. Când povesteam prietenilor, amicilor, îmi spuneau:

–        Hai, mă! Germania n-are cum să fie aşa. Cu siguranţă ai avut tu un ghinion…

Ghinionul se întâmplă o dată la fel cum şi loteria se câştigă cel mult o dată. Dacă cineva câştigă loteria de două ori consecutiv, e clar că ceva e putred. La fel cred că ar trebui să ne ridicăm semne de întrebare atunci când ghinionul loveşte de prea multe ori. Pentru mine întreaga Germanie e putredă.

Nu ştiu câţi aţi citit totul… la urma urmei văd că am ajuns la cinci pagini în Word. Dar dacă aţi ajuns aici şi vreţi să contra-argumentaţi, ţineţi minte că eu nu am făcut nici o afirmaţie. Germania e putredă pentru mine, pentru alţii poate că nu. Cum v-am spus şi la început, sunt români care s-au aşezat în Germania de hăt şi simt că trăiesc în paradis. Fiecare vede ce vrea, ce poate sau ce are „norocul” să vadă.

Nu vreau să vă sperii, să vă descurajez să emigraţi, dar mă declar mulţumită dacă conving pe unii dintre voi să vă gândiţi de două ori înainte să ridicaţi ancora.

M.

Comentarii? 🙂

127 comentarii

  1. Hai ca a fost super :), nici macar mie nu mi se intampla atatea cacaturi in aceasi zi 🙂

  2. Buna, inteleg ca povestea ta e groteasca si ca probabil nu as fi vrut sa fiu in locul tau, DAR… nu e cu nimic diferita de ceea ce am patit eu acum 3 ani in spitalele din Romania. M-am trezit noaptea si abia puteam respira, numai daca stateam pe scaun, daca ma intindeam in pat gata era si suflul meu. Sotul decide sa mergem la urgente. Acolo am asteptat 3 ore pe un scaun pana am fost preluata si dusa in sala de urgente, s-a uitat un doctor la mine m-a trimis la analize, dupa analize am mai asteptat o ora, apoi m-au trimis la ORL, unde mi-au baga nush ce pe gat si m-au trimis inapoi la urgente la fel de nelamurita. Acolo, dupa inca 30 de minute de asteptare, intreb doctorul: bun, bun si eu ce fac? Mergi acasa, ia un fervex si iti trece!!!. Really? Atat de simplu? Logic ca nu a trecut cu un fervex, ca a doua zi am mers la o clinica privata unde am primit o reteta lunga, lunga de pastile …
    Adica pot sa iti inteleg frustrarea pe banii care se duc acolo pe sanatate si aici nu, dar… nici nu vreau sa judec. Doar ti-am zis o alta poveste din Romania.

  3. eram la Hamburg, cu o bursa din partea Ministerului de Externe german, insarcinata in 6 luni.in program:un tur al orasului cu autobuzul si o vizita la burgmeisterul Hamburgului,adica la seful statului oras Hamburg. in delegatie toti inalti demnitari ,cu exceptia mea,dar de, ocupasem locul prin concurs.
    autobuzul trece pe rosu,intra in 2 masini.pe prima o mucizeaza, pe o doua,doar pe cei din masina.
    eu, in autobuz,pe scaun.pest emine cad niste araboaice,copii,oribil.
    incep contractiile. vin salvarile.medicii ii iau in ordine pe europeni,lasand copii arabilor plini de sange,fara sa ii atinga,dar lunadu-l pe nenea hans ca avea o julitura.
    seful delegatiei,neamt imi zice raspicat:alege: taxiu la hotel sau merge la burgmeister.nu putem intariza nu este indicat sa apelezi la salvare.pana sa imi dau seama ce se intampla,eram deja in taxiu,cu coelgele grecoice si croate,care imi tot bagau pe gat apa si la telefon cu dr meu, un om fantastic.

    cand am ajuns la hotel,seful delegatiei a zis:am vrea sa nu consemnezi nimic in jurnalul bursei,ca doar nu a fost nimic, nu-i asa!

  4. Eu sunt in starea de “m-am saturat de Romania” si am si o problema medicala. Nu e una grava, dar trebuie sa am grija sa nu avanseze. Am avut un noroc imens sa gasesc un loc de munca bun in orasul meu (e platit bine, am foarte multe lucruri de invatat si colegii sunt foarte de treaba). Ma gandesc de pe la inceputul lui 2011 sa plec din tara. Germania e una din tarile in care as pleca, insa nu prea vorbesc germana.

    Incerc sa imi imaginez cum ar fi fost in tara. Am avut-o pe mama in spital de la jumatatea lui 2010 pana la inceputul lui 2011. Nimeni nu ii poate garanta lui M. ca in tara ar fi fost mai bine. Imi pare rau ca a trebuit sa treaca prin acele 24 de ore, insa in tara acele ore s-ar fi intins pe toata durata sederii in spital. Ar fi fost nevoita sa dea bani in stanga si-n dreapta si s-ar fi simtit la fel de rau…

  5. nu pot sa ma abtin-eu am trait 7 ani la Berlin-este cea mai minunata experienta pe care am avut-o-da, am avut si eu portia mea de scirba nemteasca, dar o data ce intelegi citeva reguli simple am trait ca in paradis.

    RULE NR 1-in tara LOR vorbesti limba LOR. Este dovada de nesimtire si fronda sa vorbesti engleza in germania, mai ales cind stii foarte bine ca ei detesta asta, si mai ales ca tu STII PERFECT germana dupa cum ai scris.
    2-nu ai vrut sa vina ambulanta?? atunci de ce te vaiti pe bloguri??????
    3- de spitale gratuite tu nu ai auzit? Eu am fost in permanenta la spitalul gratuit de linga mine(stau in XBERG) si nu am stat NICIODATA mai mult de 15 minute, am fost tratata ca o printesa si doctorita mi-a dat si reteta semi gratuita.
    Ce ar fi sa te smeresti un pic si sa joci by the rule?

  6. Socant…dar adevarat! Locuiesc de 6 ani in Germania. Nu am nimic cu ei, dar sistemul medical e la pamant. Am nascut aici…si sincer…nu pot sa ma mai gandesc sa mai fac inca un copil dupa modul in care a decurs nasterea, Au tehnologie, au aparatura….dar partea de resurse umane….e varza! E la pamant! Sunt infecti!
    Se pot scrie carti intregi despre modul in care sunt tratati pacientii. Si nu are treaba cu nationalitatea. Si cu ai lor se poarta la fel. Pur si simplu sunt ca niste roboti. Nu au nimic uman in ei. Nu am avut probleme deact cu sistemul medical….dar problemele care au fost…au fost oribile. Nicaieri nu fug cainii cu covrigi in coada, dar ei sunt deficitari exact acolo unde chiar conteaza…..sanatatea oamenilor!

  7. Am citit tot articolul si mi-a trezit compasiunea (imi pare rau cand cineva sufera) dar in acelasi timp mi s-a parut ca parca eroina le cauta cu lumanarea. Isi pune singura bete in roate si apoi se mira ca nu iese bine. Toata nebunia pe care a povestit-o nu s-ar fi intamplat daca ar fi chemat ambulanta de la bun inceput sau daca ar fi mers la urgenta in loc sa o ia la picior din clinica in clinica. Apoi, desi zice ca vorbeste germana aproape perfect, ii spune simptomele in limba engleza asistentei, doar din orgoliu? Poate ca asta este motivul pentru care a si durat atat. Barierea lingvistica. Poate nu s-a facut inteleasa. Mai si vede ca asistenta nu prea le are cu engleza si totusi se incapataneaza si se si enerveaza ca nu prea stie asistenta engleza. Pai…nu era obligata sa stie…Nu stiu care este treaba in Germania, dar de exemplu, in Canada, poti astepta ore intregi la urgenta sau luni intregi sa ajungi la un specialist. Sistemul medical se bazeaza in mod special pe preventie. Poate si in Germania este la fel, habar n-am. Cert este ca domnisoara din poveste a recunoscut ca nu merge la doctor pentru orice junghi. A ajuns la spital cu peritonita iar acum cu un chist spart. Adica mereu, in ultima faza. Pana la ultima faza, mai sunt niste faze, pe care ea le-a ignorat. Controalele medicale periodice si profilaxia sunt niste apanaje ale civilizatiei si educatiei.

  8. @Lavinia…..
    Asta cu salvarea nu e chiar asa. Am chemat salvarea de 3 ori intr-o zi. Si stii ce mi-au zis…..daca pot suna singura la salvare inseamna ca ma pot duce pe picioare pana la primul spital. No comment! De 3 ori am sunat! Si nu am sunat ca ma durea capul….am sunat ca efectiv aveam nevoie de asistenta medicala si nu puteam sa ma duc la cel mai apropiat spital. Nu ii iau apararea celei care a scris articolul, dar chiar sunt groaznici.

  9. Totusi…in Romania poti pati acelasi lucru, uneori chiar mai rau, si intr-un context mult mai sumbru: mizeria din spitale, lipsa medicamentelor, lipsa personalului. Eu cred ca e foarte simplu sa aruncam cu rahat in orice si oriunde, dar “uitam” sa vedem padurea din cauza copacilor. Sa nu uitam nici de multele situatii in care strainii veniti la noi in tarisoara, au fost prost tratati sau ignorati cu brio. Eu cred ca fiecare are o doza de xenofobie in sange, nu-i asa? Fiecare isi apara teritoriul, si neamul….si tine cu dintii de locul de munca! “De ca sa vina *imigrantii* sa ne fure painea, si locurile in scoli, si, si, si…?” Problema este una mult mai complexa si are la baza o teama sociala, nu una personala! Evident, asta e parerea mea.

  10. Cu toata simpatia pe care o simt pentru tine (pt ca am fost si eu la urgente in care timpul de asteptare era 4 ore!!! in spitale diferite sin Anglia) trebuie sa intelegi ca exista prioritati, prioritati pe care tu cu felul tau de a gandi romaneste nu ai cum sa le intelegi. Eu am plecat de doua ori enervat de la Urgente dar te asigur ca aia stiu ce fac. Cand prietena mea a ajuns la urgente (si era chiar urgenta) a fost vazuta in mai putin de 10 de minute. Cand am fost cu copilul la urgenta am fost vazut in 5 minute…deci ei au prioritati oricat ar parea de ciudat. E adevarat ca daca ai dureri si te simti de kko ai vrea sa fii vazut imediat.
    Tu zici ca nu ai rezolvat nimic dar uite ca ai aflat ca suferi de ceva nu de dureri menstruale. Poate daca mergeai in Romania nu ai fi aflat asta. Medicii romani sunt destul de prost pregatiti.
    Cat despre “vreau in Romania” asta e cazul clasic de roman slab care nu se descurca in afara, nu vrea ceva mai bun pentru el. Ca orice lucru valoros, si emigratul intr-o tara civilizata se face cu sacrificii dar stii cel putin ca copii tai nu vor creste in cocina oricat de mult ti-ar fi tie dor de ciorba de burta si injuraturile din trafic…intelegi ce vreau sa zic.
    Da, nu toti se adapteaza vietii competitive din Vest.

    • Mai Zimbrule,

      Hai sa comentez ceva la bullshitul tau: “Cat despre “vreau in Romania” asta e cazul clasic de roman slab care nu se descurca in afara, nu vrea ceva mai bun pentru el”
      Traiesc de peste 20 de ani in Australia castig peste 90000 pe an si sotia cistiga si ea 78000. Am 2 copii unul medic si celalalt inginer. Tu ce zici ne-am “descurcat”?
      Stai la spital la urgenta cu o mana rupta 10 ore pine te vede cineva. Crezi ca este normal. Da caci nu-i urgenta se pare si nu mori. O fata a murit de curind din causa peritonitei in timp ce a asteptat 16 ore caci triajul a considerat ca nu-i urgenta!!!! Ce vreau sa spun pina la urma e ca rahat e peste tot in lume asta nu numai in Romania. Ce am observat insa e ca in general starea lucrurilor merge din ce in ce mai prost peste tot in lume asta fie Germania fie Franta fie UK….
      In Romania insa parca te izbesc mai tare neregulile si afara se pare ca esti mai dispus sa put up cu ele.

  11. Am citit până la capăt și nu mă surprinde nimic. Noi nici măcar în vacanțe, în calitate de turiști, nu am fost tratați cu prea mult respect, așa că, nu mai cred pe nimeni care zice că orice țară e de vis, mai puțin România.

  12. @karmapolice: poate ca ar fi putut sa vorbeasca in limba lor, dar nu compara un om cu o problema medicala cu altul sanatos. Am mai auzit de lucrul asta, ca nemtii sunt putin indaratnici daca nu vorbesti germana cu ei. Incercati sa nu spuneti ca “eu as fi chemat Salvarea”, pentru ca nu ati fost in locul ei.
    @Lavinia: nici eu nu ma duc la spital pentru orice; daca intervenea cineva mai devreme, nu i se mai spargea chistul; incearca sa nu o judeci asa de dur doar pentru ca tie ti se pare ca a exagerat; este experienta ei si este personala din punctul asta de vedere.

  13. diferenta intre ce ai simtit probabil vizavi de aceasta situatie este ca in Germania nu te asteptai sa se intample asa, pe cand in Romania te miri atunci cand nu se intampla asa. Am destule experiente la fel de nasoale in spitale din Romania. Deci, as emigra fara sa stau pe ganduri!:) Insa in nici un caz in Germania, ci intr-o tara mai latina! 🙂 nu m-as putea acomoda niciodata cu raceala nemtilor 🙂

  14. Traiesc in Germania de aprope 3 ani.
    Karma, ca sa chemi salvarea, te costa 394 euro, cel putin atat m-a costat pe mine, intr-un orasel cam de 200 mii spectatori.
    Cu urgenta, tot am asteptat o ora in SPITAL de stat.
    Copilul aveapiciorul zdrobit.
    Un arab, cred ca era asistent, a fost cel mai omenos cu mine si mi-a mingaiat copilul suferind.
    Asta pentru ca am stiut sa ii spun multumesc in araba si i-am spus ca am trait printre arabi intr-o tara araba.
    La urmatoarele consultatii, cu programare, tot minim o ora asteptat.
    Alte consultatii, spital de stat, minim 3 ore de asteptari.
    Am asigurare medicala privata, nu traiescdin nici un ajuotr, am ales ca asa am vrut eu Germania, nu am plecat de foame sau de sete, asa ca daca vreau sa vb engleza, nu vad de ce sa fiu obligata sa vb germana, atata timp cat eu ma pot considera eventual turist.
    Imi platesc singura cursuri de germana, nu atarn la mila statului si tot se gasesc carcotasi care cand aud ca sunt romanca, se eschiveaza.
    Nu sunt din fundul Romaniei, nu sunt o proasta, asa ca zau de vreodata mi-a fost rusine ca sunt romanca, atata timp cat nu am venit la ciordit, nu am venit la milogit, am demnitatea mea .
    Nemtii sunt o natie de sub mediu, putini, cel putin unde stau eu au bacul luat.
    Nu vad decat inainte, nu inteleg ca exista si alta interpretare a ceea ce fac.
    As putea povesti cu zilele cata dezamagire imi provoaca statul in aceasta tara.
    Poate va veti intreba de ce raman.
    Pentru ca fiica mea cea mare e la a patra scoala in a patra limba si a spus: stop, nu mai vreau sa plecam de aici.
    Da, sunt unii corecti, nu mi-e frica sa merg seara pe strada, nu mi-e frica ca am usa casei de sticla si nu cu alarma si de fier .
    Pot povesti cum trateaza cu nonsalanta ideea de paduchi ,gripa porcina, scarlatina, ca si cum e ceva foarte firesc si e normal ca sa fii plini de mergatori prin cap.
    Mai ne auzim

  15. Ar fi muult de comentat, pe scurt:
    1. la inceputu anului am fost doua luni in spital, am avut o operatie destul de nasoala, nu pot spune decit atit, personalu medical a fost absolut exceptional. E adevarat ca am platit destul de mult suplimentar pt. o rezerva singur si dreptu de a fi consultat de prof.
    2. Cum spune si autoarea in Germania exista reguli:
    a) fiecare are un medic de familie, daca medicu de familie face recomandarea cu urgenta orice spital te ia intr-o clipita, pe mine m-a luat imediat, chiar m-a si certat ca am intirziat.
    b) de regula incerci sa gasesti un cabinet/termin telefonic, gasesti in cartea de telefon sau in internet adresele cabinetelor, nu umbli ca un aiurit pe strazi.
    c) evident, cum au mai spus si altii, salvarea e cea mai buna solutie in conditii din astea.
    d) exista card de sanatate international care poate fi citit in toata Europa, cel putin.

    In ultimii ani am tot patit-o in concediu, mi s-a cam infectat urechea de la apa sau mi-am rupt un dest la schi. Peste tot, da peste tot, in Insulele Maldive, in Austria, in Spania, de doua ori, peste tot am avut parte de asistenta medicala de cea mai buna calitate. E adevarat ca, de ex. in Spania, m-a costat 1000 de Euroi pt. o noapte de spital, bani pe care, insa, i-am recuperat de la asigurare.

    Concluzia mea, cred ce spune autoarea, sunt sigur ca asa s-a intimplat, da fiecare e raspunzator de sanatatea lui, trebuie, din timp, sa-si rezolve problemele administrative, medic de casa, card de sanatate valabil, si pt. cazuri extreme, bani pusi deoparte eventual pt. clinica privata.

  16. vin si eu din experienta vestica si a spitalelor. Deci in primul rand, nu exista perfectiune. Unde lucreaza omul, si unde noi evaluam, atunci nu exista perfectiune, ci risc de eroare. Si de exprimare de la tine. Si de la ei.

    Doi: cand m-am stabilit intr-o tara ( romania, Zimbabwe, nu conteaza) e datoria mea sa ma informez de legi, reguli, si mod de functionare a sistemului. Pt ca ma stiu cu boala cronica si copil, m-am informat inainte de a ateriza.
    Vreauu sa ma integrez – fac totul pt.

    Trei: Si in Romania, dar in orice tara daca am o problema de urgenta, ma duc la urgenta. Inainte de mers, sun la salvare/medicul de familie si discut si imi prezint problema. O pers. e in masura sa imi dea sfaturi-recomandari-pasi, si sa decida daca e urgenta.

  17. @Mihai: Ea singura a spus ca ar fi chemat salvarea dar o agita sunetul sirenei. Deci nu trebuie sa ne punem in locul ei, ca ne-a explicat ea insasi ce si cum. Si nu o judec, imi exprim un punct de vedere. Cand iti postezi experientele pe internet, trebuie sa te astepti la puncte de vedere, pro sau contra. Ea a povestit o chestie si eu am spus ce cred. Nu am judecat pe nimeni, ca nu e treaba mea. Ca om umblat prin tari straine, pot sa spun ce a spus si Zimbrul. Strainatatea este grea, nu este pentru toata lumea. Cand alegi sa iti iei viata de la inceput intr-o alta tara, trebuie sa alegi si sa traiesti dupa regulile tarii respective. Iti trebuie o minte deschisa, foarte deschisa. Nici un loc de pe lumea asta nu este perfect. Doar ca unele locuri sunt mai bune decat altele. Si ce bun pentru cineva, poate fi rau pentru altcineva. Depinde de asteptari, de dezvoltarea emotionala, de educatie. Nu te apuci sa denigrezi o tara intreaga pentru ca ai avut o zi proasta. Mai bine iti amintesti de toate lucrurile pe care le-ai realizat acolo si pe care in Romania ti-ar fi greu sa le dobandesti.

  18. COMENTARIU DE PE FACEBOOK: “sunt experiențe și.. experiențe. Suedia este foarte apropiată de Germania la capitolul “litera legii”. Nu se abate mai nimeni de la ea… ei sunt convinși că respectarea protocolului are un sens, și că cei dinaintea lor au știut foarte bine de ce l-au creat, chiar dacă cei “mici” nu înțeleg. Din prisma unui emigrant spun toate astea. Am avut și noi problemele noastre, dar cu toate astea, problemele românești par să nu mai aibă nici o speranță de a fi rezolvate mai devreme de 50 de ani. Timp, pe care eu nu-l am, din păcate”

  19. Felicitari pt articol!!! poate asa mai vad si prietenii nostri de acasa cum e sa traiesti printre straini. Traiesc in Germania de 5 ani si am venit fara sa stiu 2 cuvinte de nemteste, si am inceput o noua viata ca un handicapat. Mergeam pe la brutarie si aratam cu degetul ca u copil ce as vrea sa cumpar. Si sa te fereasca dumnezeu sa te imbolnavesti si sa nu ai asigurare medicala… Si ce daca am trimis vreo 300 de CV si toti mi-au raspuns politicos pai nu vorbiti limba, pai nu ati studiat in domeniu, si experienta dvs de 15 ani de top management nu este relevanta. Varianta da a incepe sa vand printr-un supermarket a fost pt totdeauna absolut ‘no go’. Si asa incepi o viata noua cu o nou status: zero. adica esti nimic. Pana sa-ti construiesti o noua identitate poate va dura un an sau o viata, depinde cat esti de umil si pregatit sa-ti calci sau sa-ti uiti eu-ul. Social, mult mai dur fata de job. E un zid acolo cu care te lovesti la orice pas. Pai am vrut sa socializez cu o vecina de casa si am sunat-o intr-o sambata pe la 16.00 era soare frumos si am intrebat-o daca ar avea chef asa de o cafea. Was? Cum asa adica acum? pai de ce nu am spus eu. A nu, nu se poate, foarte dragutza mi-a spus ca cel mai bine ar fi sa ne facem asa un gen de ‘programare’, s-a uitat in calendar si mi-a spus ca ar fi ok peste 2 saptamani. Wow, aveam peste 2 saptamani o programare la cafea cu vecina. In ziua cu pricina la ora 16.00 fix, nu eram inca gata bineinteles (pt ca sunt romanca, ha!) si am zis lasa ca nu sta in apa, suna telefonul. Nu mai vii, cumva? Ca este deja ora 16.00… Atunci am inteles! traiesc si voi trai intr-o cazarma.
    Am ajuns dupa multe examene si luni de teste si formulare sa obtin cetatenia germana. Oficial, intr-un birou de primarie mi-a fost astazi certificatul de cetatenie. M-au pus sa jur ca o sa respect legile Germaniei mai presusus decat orice, si decat cele ramanesti, subliniidu-mi de fapt ca aici nu mai sunt in tara mea! Am jurat solemn, cu sange moldovenesc, forever…
    Bucurati-va ca va treziti dimineata si vorbiti limba noastra si bucurati-va de ce aveti in jurul vostru!

    • In legatura cu programarea vizitei…acest lucru nu s-a petrecut pentru ca sunteti romanca. La nemti intre prietenii foarte apropiati vizitele se programeaza cu cel putin o saptamana mai devreme; sunt foarte oficiali. Asa e la ei, cu toate ca mie personal mi se pare exagerat…si cred ca toti privim ca pe o chestiune exagerata.
      Daca vorbim de obtinerea cetateniei…eu nu ma mir ca depune un juramant cel care obtine cetatenia. Oare la noi in tara nu s-o proceda la fel cu strainii care au emigrat aici si vor cetatenie romana? Cu siguranta da; esti cetatean al unei tari, ii respecti legea. Pe undeva e normal. Parerea mea e ca acela e un stat de drept, a carei lege e clara…si mai e ceva: protectia fata de oamenii, care au nationalitatea tarii respective (romana, germana, austriaca etc), oameni nascuti si crescuti acolo. Eu cred ca fiecare tara isi protejaza oamenii ei.

  20. vaz ca mai multi au experiente nasoale in germania, ii cred, si eu m-am simtit la inceput citiva ani buni extrem de nasol. Desigur am simtit cum sunt privit cu neincredere, uneori chiar cu ura, de colegi, vecini, cunostinte sau chiar de chelneri. Cindva mi-am dat seama ca nasoleala e mai mult in mine, ca lipsa mea de incredere in mine se transmite celorlalti. Si mai ales am inteles ca nu voi fi niciodata neamt si nu are sens sa ma prefac ca as fi si trebe sa fiu asa cum sunt io.
    In ultimii ani ma simt ca pestele in apa, as putea spune ca sunt chiar respectat, desigur am devenit si mai realist, STIU ca germania nu-i perfecta, stiu ca si aici exista idioti, hoti, excroci. De ex. acum vro doua luni mi-au spart Audiu, in fata casei si mi-a furat sistemu de Navi, pagube, 3000€ si as putea povesti de multe alte chestii nasoale.

    De fapt Germania e Germania datorita unui spirit genial de organizare, nemtii sunt oameni ca toti oamenii, nici mai buni nici mai rai. De aia a patit-o si fata cu chistu, a iesit din sistemu organizatoric.

  21. @neamtu tiganu: Ai pus punctul pe i. Oriunde am fi pe lumea asta, oamenii din jurul nostru ne vor percepe asa cum ne simtim noi.

  22. mi-au dat lacrimile cand am citit articolul, si nu de ras.

    locuiesc in Timisoara si respir minunatul aer cu aroma de pneuri si negru de fum pe care il imprastie minunata fabrica germana poposita in oras. Minunatii si cinstitii proprietari ai fabrici impreuna cu inteligentele autoritati locale ne asigura ca gazele au doar un miros dar nu sunt daunatoare sanatatii.

    Asa ca deschid larg geamul si respir cu nesat ca poate e plin de minerale si vitamine si poate intr-o zi o sa platim o taxa de aer german, sanatos si hranitor. Mi-as face si provizii dar nu stiu cum.

    Am aflat ca polonezii au cerut sa plece cu fabrica de la ei, ce bucuroasa sunt ca noi suntem primitori.

    Trebuie sa recunoastem nemtii sunt minunati, ii ador.

    Apropos, in noiembrie va avea loc un mars de multumire din parte timisorenilor fata de minunata fabrica care ne face placerea si onoarea de a ne vizita orasul. Speram sa ne luam la revedere de la ei, si noi sa ramanem.

  23. @neamtu tiganu: tot respectul pentru comentariile echilibrate, dar n-as baga mana in foc ca sistemul Navi de la Audi n-a ajuns in targ la Vitan. Ba chiar imi permit sa bag un banc poate rasuflat dar de mare angajament.
    Reclama la o agentie turistica din Germania: Vizitati Romania, masina dumneavoastra este deja acolo!

  24. In general nemtii se cred cei mai tari din parcare si au fata de toti strainii un anumit dispret. Singurii pe care-i mai accepta sunt americanii, daca sunt albi, japonezii si, mai nou, chinezii.
    Desigur exista diferite trepte de dispret, vreau sa va dau o veste buna, romanii nu sunt pe ultima treapta, sunt vazuti chiar destul de binisor, mai ales daca vom compara cu cum sunt vazuti arabii sau persoane de diferite culori.
    Da, desi au, la inceput, o mare neincrdere totusi educatia lor ii invata sa respecte meritele, e asa numita “Leistunggesellschaft”, le respecta cu atit mai mult cu cit nu se asteapta ca unu venit din Transilvania sau Valahia, sa fie-n stare de ceva.

    P.S Simbata am fost la opera, in Düsseldorf, orchestra are cam 10 romani, trupa de balet vro doi, si vro patru romani si romance sunt tenori, soprane, soliste.

  25. TOT DE PE FACEBOOK: “Se intampla peste tot chestii ultra-halucinante. In cazul asta, e strigator la cer, chiar putea fi un diagnostic extrem de periculos! Diferenta e ca in alte parti este un alt raport intre “halucinant” si “normal”; in Ro tinde sa domine NUMAI halucinantul. Iar pe fundal, cred ca problema nu se pune “care pe care”, cred ca ar fi timpul sa scapam de granitele din cap si ne consideram intrati in randul lumii. Atunci vom vedea ca un Eu suntem toti in aceeasi oala. De ex acest articol, poate cu mici modificari de politete, ar merita publicat chiar in Germania!”

  26. Asa e: noi, romanii, ne-am obisnuit sa ne victimizam ca fiind cei mai oropsiti copii ai sortii. Numai traind in alta tara, realizezi ca nu-i deloc asa, poporul roman e ca oricare altul, cu bune si cu rele.
    Eu locuiesc in Norvegia de 4 ani si jumatate, iar sistemul de sanatate de aici (ca si multe alte sisteme) e sub orice critica. Au aparatura, dar nu au suficienti medici, iar cei care sunt…in mare parte nu-s prea pregatiti. Daca te doare ceva, e f posibil sa mori cu zile pana iti vine randul la doctor. Fetita mea a facut intr-o zi (duminica, atunci cand nici iarba nu creste aici) convulsii. Am fost cu ea la Urgente si am asteptat vreo 3 ore sa apara un doctor, iar medicul arab care a venit intr-un final, cand in spatele nostru se facuse ditamai coada…mi-a zis intr-0 nor-engleza stricata ca nu are nimic. Pai cum, domnule, nu are nimic, cand am plecat de acasa era vanata si tremura din toate incheieturile… Ok, atunci alterneaza paracetamol cu ibuprofen la 3 ore…
    Si sunt muuuulte chestii care ni s-au intamplat noua (familie noastre) sau prietenilor: sotul unei prietene nu a fost diagnosticat cu cancer la prostata aici, ci in alta tara. Sotul unei alte prietene a pierdut de curand un ochi din cauza ca dr. folosit prea putin anestezic, iar omul s-a trezit in plina operatie si s-a miscat, iar medicul l-a impuns in ochi cu obiectul pe care-l tinea in mana. Acum este in proces cu spitalul, proces pe care sigur il va castiga, dar banii luati pe despagubire nu-i vor aduce ochiul inapoi.
    O alta faza dura care ni s-a intamplat noua nu are legatura cu spitalul, ci cu obtinerea certificatului de nastrere al fetitei (care s-a nascut in Norvegia). Cei care elibereaza certificate de nastere nu-i eliberau certificatul pt ca spuneau ei ca nu are permis de sedere (!!!!) , iar cei de la politie nu-i eliberau permis de sedere pt ca nu avea pasaport. M-au plimbat de la Ana la Caiafa cateva luni, pana cand am facut o criza si am tipat la functionara de la institutia care se ocupa cu certificatele de nastere (pt ca logic ar fi fost sa aiba certificatul de nastere, ca dovada a faptului ca exista) si i-am spus ca m-am saturat de umilintele la care m-au supus si daca nu mi se elibereaza certificatul in ziua respectiva, chem presa. Atunci imediat, functionara milusica l-a chemat pe seful mielusel care m-a invitat in biroul lui linistit chemand o secretara care a redactat certificatul de nastere de fata cu mine.
    Asa ca cei care cred ca Occidentul e Taramul Binecuvantat sa ia aminte!

  27. Tetelu, Navi il gasesti precis pe Ebay, am vazut chiar un reportaj la TV cu o ancheta politieneasca, se pare ca sunt polonezi, nu cred ca romanii au ajuns la un asa grad de specializare 🙂 chiar daca-i laudam mai sus ca sunt buni specialisti!

  28. Ooooo, Cutia Pandorei: sanatatea…. nu ne provoca, te rugam, sa povestim milioanele de patanii cu sanatatea in Romania, in spitale, cu salvari sau chiar in clinicile private, unde dai bani buni sa fii vazut de un “specialist”… cred ca multi din cei ce isi duc traiul pe meleagurile mioritice au ce povesti in acest sens, si problema nu este numai lipsa de echipamente, medicamente, doctori competenti….
    Examplu: la a doua nastere, m-am pricopsit in spital cu o frumusete de raceala, probabil bebe a luat virus ceva, ca la 10 zile de la nastere am mers cu el alb, livid, abia respirand la doctora neonatoloaga (super cunoscuta, super priceputa de altfel, dar si super depasita)… ne cheama la spital, ne consulta, ne da tratament medicamente, pufuri… copilul abia mai respira… si ne trimite acasa!!!!! ca doar nu ne interneaza sa imprastiem microbu in toata sectia ei de nou nascuti…
    cumparam tonele de medicamente, incepem tratamentul, starea copilului se inrautateste…. dupa-amiaza o sun si ii zic ca e si mai rau, ne cheama la cabinetul ei privat, platim consult, si se tot intreaba unde sa ne trimita, ca doar 2 spitale de copii sunt in Bucuresti…. verifica asistenta cine e de garda la Gr. Alexandrescu, doctora spune ca nu ma trimite acolo, ca e o nebuna de garda, care indoapa noi nascutii de antibiotice… ma trimite la ea la spital (Municipal), nu inainte de a imi impuia capul ca o sa ii imbolnavesc toata sectia… de parca era vina mea sau a copilului ca ne-am imbolnavit in aceeasi sectie din care ne externasem cu 10 zile in urma… (paranteza: mi-am dat seama ca am luat ceva din salon, intrucat si celelalte 2 fete internate au patit-o la fel cu pruncii lor, la al meu s-a declansat primul)…
    plec cu copilul aproape lesinat in brate, sotul meu conducea, ma rog la Dumnezeu si toti sfintii sa mi-l tina in viata sa ajung la spital, sa vad ce e cu el…. ajungem, ne iau in primire asistentele, il baga imediat pe oxigen, perfuzii, antibiotice…. saracutul abia si-a revenit, si din fericire, nu a ramas cu sechele…
    Ideea pe care vreau sa o subliniez: desi dr. este foarte buna si recunoscuta, din cauza prea multor pacienti, mai poate da gres…. nu trebuia sa ne trimita acasa de dimineata, trebuia sa ne interneze in acel moment, si poate nu mai ajungeam sa vad copilul mai mult mort decat viu…. si uite 48 de ore de cosmar (astea si cele ce au urmat, pana am vazut ca isi revine copilul…)
    La partea de resurse umane, mai avem si noi inca mult de lucrat….

  29. Bine, dar coplata? Ei cum au rezolvat problema cu coplata??? 😯

    http://smro.wordpress.com/2012/08/11/poveste-neverosimila/

  30. Eu nu ma mir, si pot sa confirm ca nici in Spania nu e mai roz situatia. Programarile la specialisti se fac cu secole inainte, iar (probabil chiar din cauza asta) la urgente sunt praf (ca deh, nu ajunge omu’ la specialist, se gandeste, ia sa ma duc la urgente.. si uite asa sunt supraaglomerati, plus prost organizati).
    Experienta mea: acum cativa ani, ma duc la urgenta, cu febra mare (39,8), abia ma tineam pe picoare. Dupa ce am stat acolo 3 ore, nemancata (ca nu apucasem si nu m-am gandit ca stam atata), n-am mai rezistat si am plecat. A doua zi aveam zbor spre Romania, sotul nu era de acord sa plec, dar mi-am luat de la farmacie ibuprofen si paracetamol la greu, le mancam ca pe bomboane si imi tinea efectul doar vreo 2 ore, dar am zis ca supravietuiesc eu cumva… Am ajuns acasa, tot cu paracetamol si ibufrofen, plus comprese cu otet si alte metode babesti.. Era sambata, in jurul pranzului, cu medicamentele febra scadea pe la 38 si revenea dupa maxim 2 ore la 39-39,5. Asa ca am decis sa merg la urgenta (la Spitalul Judetean din Timisoara, sa se stie, care la faza asta a fost de nota 10).Am ajuns pe picioarele mele, cu febra 38 (tocmai imi luasem paracetamolul), si le-am zis ca am de vreo 2 zile febra mare. Atat. N-am zis ca vin din Spania. In vreo 15 minute m-a vazut un medic, mi-au facut analize de sange, urina, ecografii la stomac, la rinichi, si din fericire, si un test de sarcina (cu toate ca eu sustineam ca nu prea era posibil). De fapt, eram insarcinata in 10 saptamani (si nu, nu mi-am dat seama – nu am avut nici un fel se simptome, am ciclu neregulat si am avut menstruatie peste sarcina), si aveam pielonefrita – o infectie a rinichiului, care in sarcina duce la avort sau complicatii. In mai putin de 3 ore, cu toate analizele de mai sus facute, eram internata (am ajuns la urgenta la 17:41, si aveam foaia de internare gata la 20:25 – cred ca nu o sa uit niciodata orele :D, iar pe la ora 21 eram deja in salon cu perfuzia in brat). Adica in mai putin timp decat am asteptat in Spania fara sa ma bage nimeni in seama… N-aveam evident medic de familie, nici asigurare in Romania, nu am spus nimanui ca vin din Spania, nu am bagat nici un leu la nimeni in buzunar, iar fiind internata prin urgenta am avut gratuita spitalizarea. ROMANIA 1 – SPANIA 0. Si acum mi se face pielea de gaina cand ma gandesc ca poate daca nu mergeam atunci in tara, nu l-as fi avut pe fiu-miu, care acum are 5 ani.
    O sa ziceti ca a fost noroc chior…poate ca da, poate ca nu. Mai fusesem la urgente in Timisoara (prin tinerete, pt chestii mai marunte) si mi s-a parut ok, de aia am si insistat sa plec spre RO, impotriva vointei sotului :). Am mai fost la urgenta in Timisoara si dupa faza asta, de vreo doua ori cu maica-mea, a mai fost taica-miu, a fost bunica-mea.. De fiecare data ok. Om fi noi norocosi?
    Am mai fost la urgente si in Spania, de atunci (din pacate). Dezastru. Dupa ce astepti cat astepti, cand in sfarsit intri, te preia o asistenta care te intreaba de toate cele, si dispare. Dupa vreo juma de ora vine alta, sau vreun doctor, si tot asa. In cele din urma eventual iti prescriu vreo pastila si te trimit acasa. Am fost odata cu fiu-miu la 7 luni, avea febra 39,5. Am stat vreo 4 ore in urgenta in total, pana la urma ne-au dat paracetamol pt copii, si ne-au zis sa revenim daca nu ii trece in 48 de ore. Socru-meu, cu doua cancere (vindecate) la activ, a fost de vreo 2 ori in urgente si l-au trimis acasa – cica colici renale, abia a treia oara a dat de unul care l-a bagat mai mult in seama si i-a facut o ecografie (timp total in urgente: de la 16:00 la 02:00!!), si surpriza – nu erau colici renale, era un cancer de prostata (din fericire, a scapat si de asta). Iar eu, de atunci am trecut prin 3 avorturi de al doilea trimestru (deja ma simt ca acasa in urgente), toate au fost pe baza unor infectii, din alea care se vindeca cu niste simple antibiotice… Dar astia au zis ca nu e necesar (aici nu se da nimic, nici pentru mentinerea sarcinii, nici pt contractii, nimic – cica “natura e desteapta”), si eu n-am avut curaj sa iau de capul meu. La primele doua a mai si trebuit sa inghit explicatii “geniale” de tip “ghinion…”. Si iar nu pot sa nu ma gandesc, ca poate daca eram in tara, macar unul din 3 tot il aveam, daca nu pe toti 3.. Noroc ca de la al 3lea avort incoace am dat si aici de o ginecoloaga super, careia chiar ii pasa si isi bate capul, asa ca sper sa nu mai am “ghinion” in viitor..

  31. Am si eu cateva povesti din seria sa nu te imbolnavesti in Londra. Cu mine plangand in mijlocul strazii ca le plateam de un an jumatate taxe, si credeti-ma ca le platesc la taxe de-mi vine rau, si nu puteam sa vad un doctor….

    Singurul loc decent cu doctori a fost Franta – Paris si Bordeaux, dar nu sunt sigura ca nu a fost doar asa o intamplare ca la loteria norocoasa. Nici Belgia nu a fost prea rau.. dar NHS ul este un fel de summum al tuturor relelelor.

    Nu e usor sa fii emigrant, mai ales daca nu esti la o munca de baza (tot respectul pentru categorie, dar eu ma plang de altele). Daca esti o fata tanara si educata, care mai are si un job bun clar e ceva suspect cu tine si nu e usor sa ai nici prieteni si nici o relatie.

    E luni.

  32. Parca a fost leit prima mea vizita la Urgenta la Floreasca, acum 7 ani.
    La un search scurt si fara termeni alambicati, s-ar gasi cateva sute de istorisiri de groaza de la urgente cu final nefericit din tara tuturor posibilitatilor (SUA). Totusi oamenii vor sa emigreze acolo. Si chiar o fac si se acomodeaza cu sistemul de sanatate (unul dintre cele mai scarboase din lumea civilizata, in opinia-mi umila).
    Cu un pic de cunostinte de franceza/germana/italiana, se pot gasi usor relatari (inclusiv prin ziare) similare si din Franta, Belgia, Germania, Austria, Elvetia, Italia etc. Cu toate astea, multi oameni vor sa emigreze in aceste tari. Si chiar o fac si se acomodeaza cu sistemele respective.
    Morala: Sistemul medical nu e ca-n filmele (chiar dramatice) de la tv. In spital se moare (chiar intrand sanatos) oriunde in lume. Oameni prost pregatiti, nepotriviti sau pur si simplu rauvoitori exista peste tot in lumea asta. Cu toate astea, numarul de cazuri rezolvate cu succes este dramatic mai mare decat cel de cazuri nefericite. IN toate tarile respective.

    Asta nu scuza comportamentul personalului medical in cazuri de genul asta. Dar sa nu generalizam si sa aruncam repede cu noroi in ‘cacanarii aia de vestici care ne privesc de sus’.

    Ma bucur ca relatarea nu s-a terminat trist. Ii urez mult succes autoarei anonime in patrie, care o va primi ‘cu bratele deschise’ pe intoarsa de pe meleagurile pline de ‘cacanari’. Ii urez multa rabdare in cazul in care, Doamne-fereste, va avea o problema similara si va ajunge intr-un spital din Romania. Spital cu angajati romani care “nu sunt indiferenti, sunt rebeli frumosi si care nu stau cu mainile in san”.
    Sau, mai bine, ii urez doar sanatate.

  33. Lucrez pentru filiala romana a unei companii germane, in Romania. La inceputurile infiintarii acestei filiale romanesti am fost plecat, impreuna cu colegii recent angajati, 6 luni prin Austria si Germania, sa prindem pulsul lucrurilor. Toate bune si frumoase, austriecii primitori, nemtii reci, dar seriosi. Prima impresie e de obicei si cea corecta, nu? Prima mea impresie a fost ca ne iau de talambi si nespalati. Evident ca mi s-a confirmat in timp, cand relatiile s-au destelenit si un austriac a avut curajul sa afirme “da ba, ma asteptam de la voi sa nu fiti in stare sa luati autobuzul 6 statii de la hotel pana la firma”. Dupa o luna s-a avansat ideea sa facem cursuri de germana, evident cea mai frumoasa limba de planeta. Si a venit o nemtoaica ce stia engleza binisor sa ne predea germana in engleza. Zuper! Eu vorbesc engleza destul de bine, am un nivel C2 european, adica pot scrie cu aceeasi usurinta un text de orice fel in ambele limbi, pastrand nuantele si timpii verbelor, dar sa invat o limba folosind o alta decat cea materna, e totusi neproductiv. Plus ca mai toti colegii mei vorbeau engleza subtirel, chestii tehnice mai mult, cu dezacorduri gramaticale grave, ingineri deh! Era cu totul peste puterile lor sa inteleaga timpii din germana explicati in engleza, in conditiile in care engleza nu avea pentru ei decat trecut, prezent si viitor. Dupa doua sedinte in care domnisoara invatatoare ne-a pus sa repetam ca la gradinita, am anuntat-o ca ceea ce se vrea e o bataie de joc si cele doua ore sunt foarte pretioase pentru mine sa le irosesc pe aceasta joaca de-a germana de gradinita. Nici unul din colegii care au mers la curs pana la capat nu a putut prinde mai mult decat formule de politete si cateva cuvinte pentru a comanda la restaurant, chestii pe care le-am prins de la colegii austrieci. Apoi am devenit destul de guraliv si chiar nesimtitor cand venea vorba de invatat germana, le spuneam tuturor ca nu simt nici cel mai mic imbold de a invata limba germana atat timp cat exista o limba usoara internationala, engleza, pe care o stim cu totii si cu care ne putem intelege intre noi. Ba chiar ma aratam foarte incantat de faptul ca aproape toti germanii si austriecii vorbesc foarte bine engleza, un lucru cu adevarat de laudat (evident neadevarat, exista aceeasi proportie de nemti raportat la populatie ce vorbesc engleza ca si proportia de romani). Asa radiau de fericire cand le spuneam asta si le crestea pipota aia plina de bere. “Da de ce totusi nu crezi ca e bine sa inveti germana, nu crezi ca-ti poate folosi?”, ma intrebau din cand in cand.

    Le raspundeam sincer cu o intrebare capcana: “un mare istoric si filozof roman spunea ca om esti de atatea ori cate limbi straine cunosti (Nicolae Iorga). Voi care vorbiti engleza sunteti ca si mine de doua ori oameni, bine… eu vorbesc si franceza binisor, plus ca inteleg italiana ca are fond comun de cuvinte in proportie de 60%, deci sunt cam de 2.75-3 ori om, dar nu asta e important. Credeti ca va foloseste la ceva sa invatati voi germanii limba romana si sa fiti de trei ori oameni? Hai, ca e si mai simpla decat germana, e o italiana nitel mai colorata cu turcisme (si sunteti obisnuiti cu turcisme, aveti minoritate turca), rusisme, grecisme, balcanisme din astea. De fapt romana suna similar cu portugheza, adica o italiana vorbita cu accent rusesc, cam in aceeasi masura in care portugheza e o spaniola vorbita cu accent rusesc.” Dupa aceasta tirada scurta se schimba subiectul la masini, femei, sporturi si bere, fara a mai mentiona ceva legat de iubita limba a lui Goethe asta, despre care nici macar nu stiu la ce echipa a jucat.

    La revenirea in Romania s-a tot insistat pe ideea de cursuri de germana, de data asta cu profesoare evident vorbitoare de limba romana. Ce credeti ca au facut? Au angajat niste studente la limbi straine pe PFA, ca oricum eram prea prosti pentru a lua lectii de la profesori cu experienta macar 5 ani de predat. Iarasi, am mers la doua cursuri (de data asta in firma, dupa program) si iarasi am renuntat, o bataie de joc, studentele alea nu stiau limba germana la un nivel suficient pentru a preda, erau ezitante, citeau mereu de prin cartile alea de clasa intai. Nemtii si austriecii care se perinda prin Romania nu sunt obligati in vreun fel sa invete limba romana, o fac doar din interes personal, daca vor sa stie ce barfesc colegii la tigara. Orice discutie care implica o persoana ce nu stie romana se desfasoara in engleza,din respect pentru persoana respectiva, pentru a nu fi exclusa din discutie. Credeti ca e valabil acest lucru si la EI? Nicidecum, orice telecon cu omologii teutoni deviaza in germana la un moment dat, pentru clarificari pentru cei ce vorbesc prost limba engleza si pierd firul discutiei. Apoi uita sa revina la engleza, se simt foarte confortabil cand nu trebuie sa-si stoarca creierii pentru comunicare. Isi mai aduce cate unul aminte ca limba oficiala in companie e totusi engleza si ca sunt niste fraieri ce asculta la casca un radio intr-o limba necunoscuta. Email-urile oficiale sunt concepute in engleza, chiar intre noi romanii, ca poate la un moment dat un email din asta cu date tehnice ajunge si la vreun necunoscator de romana si atunci ar fi greu de tradus. Absolut orice lant de email-uri intre nemti se desfasoara in germana si daca ajunge vreun roman in lant dupa 2-3 iteratii trebuie sa traduca informatia. Dupa care la urmatoarea iteratie e tot germana in email, fara pic de respect. Nu le-a iesit din cap chestia cu suprematia rasei ariene, ii roade rau de tot ca limba asta e vorbita de doar 220 milioane de oameni.

    Conditiile economice nu sunt roze si strategia nemtilor si austriecilor e sa stoarca zeama din angajatii romani. Ma gandesc sa ies din tara nitel prin Europa, ca prin SUA am fost si nu e momentul acuma. Refuz sa am de-a face cu angajatori din Germania sau Austria pentru a lucra acolo. Conditia obligatorie dupa 6 luni e sa vorbesti limba, iar eu am un ambatz la fel ca autoarea pataniei din articol, nu vreau sa le invat limba, pur si simplu nu o suport, nu imi place cum suna.

    • Germana e o limba foarte frumoasa, dar depinde cine o preda. Asa cum ati facut cursurile, parerea mea nu era o treaba buna, ci o batjocura…si acolo si aici. Limba germana este frumoasa, dar nu este usoara si se invata in ani de zile (2, 3, 5 sau chiar 10 ani) cu un profesor cu multa experienta, vorbind mereu si punand gramatica la punct, nu asa intr-o luna-doua cu persoane, care nici nu se pricep. Normal ca omului nu-i place si nu mai vrea.
      In plus atitudinea nemtilor si austriecilor nu a fost ok. Afirmatia aceea ca se asteptau ca romanii sa nu fie in stare sa ajunga de la hotel pana la firma 6 statii cu autobuzul mie imi spune ca nemtii si austriecii cred ca sunt superiori altora.

  34. Am trait 3 ani in Germania pe timpul studentiei, iar acum sunt in Belgia (plecata cu jobul, insa m-as intoarce in Germania si maine).

    Intr-adevar, daca iti pui capul la contributie poti gasi multe noduri in papura si germanilor, pentru ca nici o tara nu e raiul pe pamant, in special pentru emigranti. Insa ceea ce mi-a placut mie cel mai tare este exact ceea ce multi le reproseaza nemtilor: ca sunt tipicari, ca tin la minut de un program, ca nu te primesc fara programare, etc. Pentru noi, veniti din Romania, stiti ce a reprezentat asta? Un veritabil miracol – in primele luni nu mai pridideam mirandu-ne. Ordine. Munca. Fiecare stie ce are de facut. Previzibilitatea vietii: daca esti in situatia X, stii ca trebuie sa faci aia si aia ca sa o rezolvi. Fara spagi, munca de convingere, “pai stiti, sa vedeti, ca etc etc etc”. Tramvaiul care ne ducea la scoala (tot in Berlin) venea atat de punctual de iti puneai ceasul dupa el. Nimeni nu traversa pe rosu nici daca nu venea o masina. Si exemplele pot continua.

    Venind din tara lui papura voda, unde toate sunt cu “las-ca merge si asa”, chestia asta chiar se simte, si conteaza mai mult decat faptul ca societatea e in general mai rece ca a noastra. As “raci” societatea romaneasca cu cateva grade bune, daca asta ne-ar mari eficienta si dragul de munca.

    Apropo, si eu m-am tratat la un spital berlinez, unde am ajuns in urma unui accident de bicicleta. Am chemat salvarea si a venit in 5 minute. Mi-au facut tot ceea ce trebuia facut imediat, iar statul in spital (3 zile) a fost impecabil. Nu am vazut niciodata nici o factura, insa aveam asigurare germana pentru studenti, de 55 de euro pe luna, era obligatorie (pentru cei care sunt plecati din tara la studii sau munca pe termen lung: pe bune, chiar va bazati pe asigurarea din Romania???)

    • Poate ca persoana in cauza n-o fi fost arondata la un medic de familie sau specialist…sau nu stiu cum o fi acolo. S-ar putea sa te puna sa semnezi un tip de asigurare; s-ar putea ca daca nu ai toate astea sa nu se uite nimeni la tine. Mie mi se pare groaznic ce s-a intamplat, totusi e ciudat faptul ca n-a incercat sa sune sa intrebe in ce directie se duce, sa ceara o trimitere, ceva…eu nu as merge asa din clinica in clinica daca as avea o urgenta. Stiti e ca si cum m-as duce aici la Medsana si as spune “Am o urgenta majora, ma primiti acum in secunda asta?” Cine din Medsana preia urgente? Acolo vii la consultatie cu programare din timp, la urgente mergi la Floreasca, doar ca acolo nu te ia daca nu ai bilet de trimitere de undeva, unde atesta ca e caz de urgenta…decat daca ai vreun accident foarte urat si ai venit cu targa. Vreau sa spun ca si eu am trecut printr-o situatie similara, aici in Romania. Am fost la medicul de familie cu dureri, am spus ce simptome am, de acolo m-a trimis cu bilet la specialist, cu mentiunea urgent, iar specialistul a decis ca e de trimitere in spital de urgenta si mi-a facut biletul de trimitere. Cei de acolo au vazut biletul cu diagnosticul pus si m-au preluat in cca 15-20 de minute si au decis internare. Totul intre ei a mers foarte repede, nu a trebuit sa astept ore si zile. Daca ma duceam la spital si le spuneam e urgenta, am dureri, puteam sa astept eu mult si bine…mi se raspundea eventual “stiti ati venit cu dureri pe picioare, asteptati”.
      Poate ceva similar o fi si acolo. Poate ca noi ne asteptam ca in occident sa fim preluati la un spital de urgenta pentru ca avem dureri mari, dar poate ca nu este asa…doar pentru ca este occident si nu e Romania.

  35. Am 2 povesti, una buna, una strigatoare la cer. Eu din Romania, sotul tot roman traia de copil in Germania cu cetatenie, asigurari and stuff. Facem un bebe si decidem sa nasc acolo ca tot eram in concedii de diverse tipuri, bebe sa fie cu tati. Experienta nasterii cu card european de sanatate foarte ok, chiar nu stiau cum sa faca sa fiu multumita. 6 saptamani mai tarziu bebe face o viroza digestiva nasoala, urmarita de medicul de familie pe care il plateam privat pentru ca nu apucasem sa ii facem actele romanesti lui bebe si nici card de sanatate care oricum nu folosea decat la urgente. Dupa un timp in care nu ii da de cap bolii, medicul de familie ne da trimitere la spital la urgente, considerand ca un bebe asa mic ar putea fi in pericol chiar de moarte. Ajungem la spital si stupoare, doctorii refuza sa se uite la el pana nu platim o garantie de 3000 de euro. Adica ar fi lasat un biet sufletel de nici 2 luni sa moara pentru niste bani. In final am negocial ca la piata pana am ajuns la 500 de euro si l-a bagat cineva in seama. Asa ca atunci cand se spune ca nemtii sunt reci e un understatement.

  36. @MIhai-BA DA am fost in locul ei si am chemat salvarea(am avut o criza oribila de bila si prietenii au chemat salvarea care a venit in 10 minute)

    @cris-10 MINUTE nu 3 ore..pe de alta parte nu doresc sa ma contrazic cu cei din afara berlinului eu vorbesc STRICT de berlin si de timpul salvarii de a ajunge aici

    @miki-pe mine nu m-a costat nimic-urgenta+studenta+berlin=love…http://www.gutefrage.net/frage/wie-teuer-ist-es-einen-krankenwagen-zu-rufen

    @Mirela-in Berlin am putut beneficia de consult medical absolut gratuit pentru ca exista clinicile gratuite-ideea este ca nu esti intrebat nici macar daca esti ilegal important este sa nu le imbolnavesti lor populatia

  37. Foarte adevarat! Eu am plecat din Germania dupa 2 ani unde am facut masterul intr-un haos total, unde nu m-a angajat nimeni pt ca eram “straina” si acum sunt acasa de pe 4 oct.
    Instant, adica a doua zi, doua firme importante se bateau pe mine sa ma angajeze… cu un salariu bun, deci Germania chiar e “ţara câinilor cu rahat în coadă”, iar in Romania oricat de greu ar fi, oricat de nasoala ar fi politica, pe mine personal nu ma afecteaza, imi da doar posibilitatea sa imi pun mintea la contributie si sa aranjez lucrurile in asa fel incat sa imi fie bine 🙂

  38. Imi pare rau pentru intamplarile citite.
    Eu nu am experienta prea multa privind spitalele din alte tari. Am fost doar o data la urgente in Italia, cu o problema destul de simpla si clara (in sensul ca nu necesita examinari). Am asteptat intr-o sala (cca 30 min.) de unde am fost chemata, apoi am fost vazuta de un medic si mi s-a dat o reteta. Singurul aspect neplacut a fost atitudinea farmacistei, care “mai vazuse ea din astia”.
    In schimb, despre spitalele din Ro as putea povesti ore intregi, atat din Bucuresti, cat si din Giurgiu. Si nu as avea chiar deloc cuvinte de lauda, mai ales dupa ce mi-am internat saptamani parintii cu diferite probleme nasoale. Nu am cuvinte de lauda nici pentru anumite clinici private unde am dat sume apreciabile pentru consult si am fost tratata cu impertinenta caracteristica tot sistemului de stat (si aici ma refer la atitudinea doctorilor si asistentelor). Si asta atat cand am vrut sa previn ceva (pentru a nu se complica o situatie), cat si cand a fost nevoie sa combat. Din fericire, nu au fost lucruri de care viata mea sa depinda atunci, pe loc. Insa scarba mi-a ramas.
    La stat, daca dai bani, ai prioritate (in multe cazuri observate). Sau esti chemat direct la privat, intrucat, ce sa vezi, medicul specialist X e direct la cabinetul lui si acolo trebuie mers (orase mici unde optiuni nu prea exista).
    La privat, chiar in clinicile faimoase din Bucuresti, te lamureste careva eventual, daca ai noroc (ajungand sa treci pe la cateva pana nimeresti un medic dispus sa iti explice, pe banii tai, ce dracului se intampla cu boala/afectiunea ta). Nu doresc sa generalizez, dar impresia mea, per total, este una proasta.

  39. Daca ar fi sa fac o comparatie cu experientele traite recent in spitalele din Romania, tot Romania ar iesi in avantaj la general. Anul trecut cand eram in Romania am suferit niste complicatii la un genunchi (le aveam din nastere, dar atunci au iesit la suprafata) si a trebuit sa ma operez. M-am operat la Spitalul de Ortopedie din Eforie Sud (eu fiind din jud C-ta) unde conditiile erau ingrozitoare, spitalul acesta n-a mai fost renovat de multe zeci de ani, iar lucurul cel mai strigator la cer mi s-a parut faptul ca nu are lift. Daca as putea face rost vreodata de niste fonduri, le-as investi cu toata inima intr-un lift pt acel spital. Aici, in Norvegia, lift are si cel mai banal supermachet cu un nivel, iar acolo tocmai Spitalul de Ortopedie nu are. Nu va spun prin ce chinuri treceam numai cand vedeam scarile, numai cand le vedeam…
    Din fericire colectivul spitalului mi-a facut o buna impresie si asa am hotarat sa ma operez acolo. Am nimerit la un medic minunat, cu suflet extraodinar, caci am auzit ca sunt si materialisti pe acolo. Sincera sa fiu, nimeni nu mi-a cerut nimic, nu am spus nimanui ca locuiesc in strainatate. Am dat cui am considerat de cuviinta ca trebuie dat cate ceva. Anul acesta m-am operat din nou pt scoaterea suruburilor puse anul trecut si la fel, tratamentul a fost la fel ca anul trecut. Multi s-au mirat ca n-am vrut sa ma operez in Norvegia, dar e problema lor, eu fac ce consider ca e mai bine pt mine, iar profesionalismul medicilor din Romania nu-l dau pe cel al celor din Norvegia.

    Haideti sa va spun care e parerea mea generala despre norvegieni in comparatie cu romanii. Norvegienii se comporta ca acei copii carora li s-a oferit totul si nu au dorinta de a face mai mult. Ei nu se zbat pt nimic pt ca totul le vine de la sine. Locul de munca e atat de sigur incat chiar daca beau si se drogheaza, de exemplu, cu greu pot fi dati afara.
    Romanul e invatat sa lupte, munceste pe rupte…iar cand intra in contact cu o astfel de societate ii ia ceva tip pana se adapteaza. Trebuie sa recunosc ca sangele nostru latin, fierbinte, nu e prea compatibil cu sangele lor rece, nordic… Din fericire ne putem adapta. 😀

  40. Abulinuta,
    sefa sectiei de care vb tu mi-a salvat copilul cand s-a nascut.un caz extrem de dificil,insa,un an mai tarziu a ratat un dignostic la fel de urat ca atunci cand s-a nascut si asteptam sa ii tin lumanarea,dar nu de botez.si tot ea, la doi a ratat al doilea diagnostic naspa.
    strumful e ok acum,dar am tras doua sperieturi,plus aia de la nastere ca nu mai sunt intreaga. merg mereu la cel putin 2 dr.

    iar eu ,ce sa zic?
    totcmai imi luasem avand sa merg la aia de la Charite Berlin cu E112.m-am cam dezumflat acum.asta,daca mai apuc sa iau toate aprobarile sau mai am bani de medicamente.
    cu statul roman:cosmar de vis.astept macar sa ma consulte,dar de obicei primesc un:asta oricum moare sau ba,e pila, hai sa ne bagam ca altfel iar e naspa.eu intre timp imi ocup timul cu niste rugaciuni speciale,alea care incep cu parerea de rau pt faptele facute…………..

  41. Imi pare rau pentru ce i s-a intamplat fetei din postul de mai sus dar am un comentariu vis-a-vis de relatia romanului cu emigrarea dat fiind ca acest post este dedicat celor care vor sa emigreze.

    Nu inteleg de unde dorinta asta de a transa in doua: afara umbla cainii cu covrigi in coada vs. afara e de rahat, doar in Romania e bine pentru ca esti acasa. Intre cele doua exista o infinitate de nuante de “mai bine” si “mai rau”. Inteleg ca o experienta proasta poate sa te marcheze, sa-ti trezeasca deziluzii, dar nu inteleg cum e asta un argument contra emigrarii. Experienta emigrarii e prea complexa pentru a fi vazuta prin prisma unuia sau chiar a doua intamplari neplacute.
    Emigrarea este e un proces lung, anevoios, foarte subiectiv si dur in care trebuie sa te astepti ca unele lucruri sa fie altfel decat te-ai astepta si mai ales, trebuie sa stii ca exista o perioada lunga de adaptare.

    Observ des ca romanii de asteapta sa fie tratati intr-un anume fel, in orice situatie pentru ca li s-a spus ca acolo e perfect, dar daca pleci cu asteptari de perfectiune e aproape sigur ca vei fi dezamagit. Atata timp cat ai de a face cu oameni nu exista perfectiune si nu va exista niciodata. Oamenii sunt rautaciosi, invidiosi, egocentristi, indiferenti la suferinta altora in orice cultura si nici noi, nici nemtii nu facem exceptie.

    Inteleg faptul ca autoarea e pornita contra Germaniei dar cred ca cel mai important dupa o experienta din asta e sa nu te lasi complesit de intamplare ci sa te mobilizezi pentru ca aceasta sa nu se repete. Poate ca se poate cere in scris spitalului niste explicatii avand in vedere gravitatea cazului ei. Sau poate ca se poate inscrie la un cabinet medical pentru ca un medic sa ii urmareasca situatia si unde sa intrebe cum sa procedeze in cazul unei urgente. Sau poate pur si simplu sa se intereseze de medici romani daca simte ca nu poate comunica cu cei germani (sigur exista in Berlin o comunitate puternica).
    As fi bucuroasa sa aflu ca autoarea a luat niste masuri.

  42. io is plecat de multa vreme in RFG 😀 (poate nu asa de mult ca neamtzu.tziganu 😛 ) si nu vreau sa spun decat ca am umblat din pacate o gramada prin spitale in urma multor accidente si complicatiile lor inerente :D.

    doresc doar sa fac o completare si sa spun ca 60% dintre medicii din spitale sunt de alta origine decat germana :D. (experientza se bazeaza pe traiul indelungat in doua mari metropole: Düsseldorf si Frankfurt…)

    e careva care sa contrazica asta? 😀

    asa ca ma gandesc ca poate de acolo is problemele :))

    mai grav e ca in aceste spitale am intalnit cadre medicale – de la medic la asistent(e) (polonezi, romani, serbi, rusi, bulgari, lituanieni, spanioli etc) care se chinuie sa vorbeasca germana :D…

    asa ca dragi tovarashi care nu ati fost angajatzi pt. ca nu stiatzi limba, nu mi-as pune prea intens intrebari de ce si cum… 😀

    ie cacanari e adevarat, ie rasisti, iar adevarat, e cacat foarte mult pe strada de la catzei :D, mai nou nici nu mai ai unde sa dai gaz pe autostrada ca ie plin de baustelle…. deci …statzi acasa dragilor :D… poate se mai aeriseste pe aici umpic.

    va pupa tati!

    traiasca si infloreasca frumoasa si eterna noastra romanie! 😀

  43. @ karmapolice: Berlin, zici? Cumva fosta parte de Est? Te pomeneşti că ăştia au rămas cu ceva sechele “comuniste“ prin cap!!! 👿

    Chiar aşa, cei care sunteţi prin Nemţia, care e diferenţa dintre fostele zone din Germania de est şi ceilalţi? 💡

  44. @yoyo

    Cezariana la un spital din Germania :

    Asistenta – rusoaica
    Medicul chirurg – arab
    Medicul ginecolog – african

    Asa ca …. no comment!

    P.S. Nu e o gluma!

  45. bai yoyo, p-asta cu traiasca si-nfloreasca taman voiam s-o bag YO!
    :mrgreen:
    nu ma mai joc!

  46. Great Ormond Street Hospital, London, UK, colos de pediatrie. Consult genetician, unul dintre putinii pe sectorul asta, pentru o hipoacuzie, nu stie nimic, habar n-are, o rog un educated guess legat de prognostic evolutiv, si-mi spune ca ea e experta, nu face prognosticuri. Plec de la proasta, si ajung la audiolog, laboratorul? Mai slab ca alea din Bucuresti, testele? Subtirele. O ora de medicina britanica egal 850 de lire sterline, fara nici un raspuns, nimic, zero. Si sint doctor, inteleg chestii. Nu slabi, jigodii de slabi. Dar macar a fost scump. Am uitat, am asteptat vreo patru ore, dar au fost draguti, m-au parcat pe un hol impreuna cu circa un milion de copii bolnavi, saracutii, de toate nenorocirile din lume.
    Totusi, exceptind spitalele, Londra e super pentru copii, si tati, ca mami doar m-a pus pe rampa, British Museum, National History Museum, Podul, Turnul, Cuirasatul, Bond street, Oxford street, enjoy. Dar nu medicina, n-are sens.

  47. eu traiesc din ’90 in germania. pot doar sa spun ca a pleca din romania a fost de departe cea mai buna decizie pe care am luat-o vreodata in viata mea.
    acuma nu vreau sa ma refer prea mult la textul femeii cu chist, dar parerea mea e ca a facut gresit absolut tot ce se putea face gresit. cel mai tare dintre toate m-a distrat hotarirea ei de a se supara pe limba germana 😆
    nu cred ca exista tara care sa placa absolut tuturor oamenilor. germania din cauza diferentei foarte mari de mentalitate si stil de viata fata de romania e o tara greu digerabila pentru romani. dar nimeni nu e prizonier in germania, asa ca te poti intoarce linistit in romania daca nu-ti place, sau poti sa-ti vezi de drum inspre orice alt loc in care poti sa fii fericit.
    in germania se vorbeste limba germana, asa ca cine doreste sa-si duca traiul in germania trebuie s-o si vorbeasca. mie mi se pare normal, mi s-ar parea anormal sa fie altfel.
    pentru mine germania e cea mai buna din lumile posibile si cred ca fiecare isi poate gasi pentru sine lumea in care sa fie dericit, oricare o fi aia. cei care nu reusesc sa gaseasca un loc in care sa fie multuimiti au ei o problema cu propria persoana.
    cui nu-i place in germania, nu stati fratilor, nu cred ca va tine cineva cu forta aici 😆

  48. @Marian S

    pai diferentza cea mai nasoala pe care o percepem noi ca si tanara familie ie ca in fosta RDG is locuri la gradi pe cand in RFG e horror.

    aici tovarashi sunt adevaratele probleme ale acestei tzari. care de altfel ie foarte nasoala, dupa cum am mai mentzionat si mai sus, pentru ca s-a umplut de straini care la urma urmei ca si mine au venit la un trai decent… :mrgreen:

    deci ce ne facem?!
    😆

  49. Pfoi oameni buni, dar de ce plecati in locuri unde e asa de rau fata de tara?
    Bineinteles ca si in afara sunt probleme. Si-a imaginat oare cineva ca exista tara perfecta?
    In momentul in care pleci undeva iti iei toate informatiile care sunt nenumarate pe online, poate si ai o cunostinta acolo, eventual te duci o saptamana sau cat iti permiti , pui in balanta plusurile si minusurile comparativ cu Romania si iei decizia.
    Nu zic neaparat ca asta este reteta perfecta, insa eu asa am facut si a functionat. Cu bune si cu rele ma simt foarte bine aici si din pacate, desi imi doream mai demult sa ma intorc, acum am alti termeni de comparatie….. Aici opt ore de munca din contract nu se traduc in 10-12 sau chiar 14 ale prietenilor din tara (iar daca este necesar esti platit dublu-triplu dupa caz). Daca vrei sa parcurgi 200 de km, mergi civilizat pe autostrada intr-o ora si un pic fara sa dai cu masina in 50 de gropi. Aici strazile sunt reparate si atunci cand nu au nicio problema fiindca le expira termenul de garantie.
    La spitalul de stat eu am fost la urgenta si am fost tratata f bine, insa am inteles ca nu se intampla asta in general, asa ca atunci cand mi-am cautat jobul, unul dintre criterii a fost sa-mi plateasca private insurance.

    Oricum, m-am intins cam mult, cine vrea sa inteleaga ceva din ce am zis o va face.

  50. da hexperentze medicale prin alte tzari m-a ferit al de sus, pupa-i-as talpile!
    si m-a cam ferit si da halea din scumpa tzarisoara!
    dar!
    :mrgreen:
    si io am invatzat cum s-o pun!
    :mrgreen:
    ( desi inca mai iau tzepe, ca e megaoferta!)
    deci : daca tot ma duc la privat, trebe sa sun sa-mi fac programare, deci n-am cum sa ma duc degeaba , precum autoarea articolului, care n-a uzat nici o clipa de telefon ( o fi avand motivele ei).
    daca nu are cum sa ma programeze imi convine mie, sun la altii…pina gasesc!
    :mrgreen:
    daca e urgenta, intreb de sistemul de urgente si ma programez la urgentza…
    daca n-am alta sansa, caut o pila!
    daca stiu ca la medicul x e cu programare cu o luna inainte si vreau numai si numai la el, ma programez cu o luna inainte!
    🙂
    si mari probleme cu prestatorii de servicii medicale inca nu am avut!vreau sa zic ca s–au civilizat vizibil!( privatii…zic)
    si da! tata a fost la consultatie pt prostata in spital ( ca asa a fost conjunctura) ; consultatia a fost ok; doctorul i-a spus ca are ca optiune sa revina la cabinetul lui privat; am optat pt aceasta optiune 😳 ; si nu am regretat deloc: super conditii, superservicii, superdoctor, programare care se respecta, clinica in buricul targului sa ajunga tot bucuresteanu! multumim domnu doctor!
    si be) tot din jungla urbana a serviciilor medicale: acolo unde stiu ca s-ar putea sa am nevoie mai des de consultatii pe o anume specialitate , am grija sa am vreo 2-3 doctori ( buni, evident) pe care sa-i caut in caz de…comand cu caldura!
    dar: va recomand : sa fiti sanatosi!
    si cum zicea cineva mai sus: bagati de seama si lucrati si la preventie, nu ajungeti in ultima clipa la medic!
    ceea ce va re

  51. Mai ziceţi, mai ziceţi! Are cuvîntul neamţu ţiganu. 💡

  52. cite ceva, un pic, despre limba engleza in germania. noi (pot spune noi pentru ca germana e limba pe care o vorbesc cel mai bine, e limba mea materna si paterna) nu sintem cazuti pe spate in fata americanilor si englezilor, nu-i consideram colosali si fantastici si nu-i iubim asa cum ii iubesc romanii.
    intr-un oras ca heidelberg in care traiesc cred ca toata lumea vorbeste engleza, cel putin din motive profesionale, cel mai mare patron din oras e univesitatea si la ea lucreaza majoriotatea zdrobitoare din oras.
    ei bine, desi e un oras care pe linga ca e unul universitar mai e si unul turistic, cam 5 milioane de turisti in fiecare vara din toate colturile pamintului. sintem foarte obisnuiti sa fim rugati sa le facem poze turistilor sau sa ni se ceara informatii diverse. ei, cum era de asteptat chestiile astea se intimpla in engleza. de multe ori se intimpla (si ma includ aici si pe mine) sa refuzam sa dam informatii sau sa ne prefacem ca habar n-avem de engleza.
    de exemplu n-o s aprimesti informatii sau ajutor daca te protapesti in fata omului si-l intrebi daca stie sau vorbeste engleza, chiar daca pui un sorry in fata. in primul rind cel putin o lungime de brat e spatiul intim al neamtului, dara cel mai bine e sa stai la ceva mai mult de un metru distanta de om, te-ai bagat aproape omu resimte ca agresiune si te resimte neplacut. raspunsul standard al oamenilor de aici la intrebarea daca vorbeste engleza e a little bit, aproape toti spun asa din modestie. asta e interpretata d emulti turisti mot-a-mot si nu-si pot reprima un mic aer de superioritate. n-o sa primesti ajutor sau informatie. cel mai bien dintre toate daca vrei s aabordezi pe cineva pentru o informatie (desi exista centre turistice de informatie) atunci incepe frumos cu un zimbet, stai la o distanata normala, saluta-l intii (obligatoriu), cere-ti scuze ca-i rapesti timpul si abia apoi intreaba. multuimeste-i pentru asta.
    uite de aia un spaniol de exemplu o sa primeasca intotdeauan informatia in engleza cu amabilitate si aproape niciodata un rus de exemplu.
    nimeni nu e obligat sa stie engleza in germania si nu e lipsa de cultura sa nu sti engleza daca nu ai nevoie de ea, dar de multe ori daca nu sti sa te porti din cauza aia nu primesti ajutor si informatie in engleza.

  53. si be) pt ca la sfaturi se pricepe toata lumea:
    😳 😳 😳
    draga M, cea mai importanta persoana din viata ta , esti tu! iubeste-te mai mult! ingrijeste-te mai mult!daca nu-ti place ce faci, unde faci, cu cine faci, schimba ceva: locu, persoana, situatia, whatever!
    cred ( din ce am citit printre randuri) ca nu esti foarte fericita acolo unde esti; depinde numai de tine sa fii!
    in ce priveste alegerea de a nu vorbi limba germana, mi se pare ca ai procedat ca bula cand l-au prins canibalii si l-au legat; si el a intrebat ingrijorat : si ce-o sa-mi faceti? 🙄 si i s-a raspuns: o sa te jupuim , din pielea ta ne facem cizme si restul ( fara piele ) il mancam! :mrgreen: si-atunci bula a luat un cutit si a inceput sa se intepe zdravan in burta :mrgreen: zicand: sa=ti intre apa-n cizme! sa-ti intre apa-n cizme! :mrgreen:
    deci: intr-o chestiune care priveste sanatatea, ai tot interesul sa te faci perfect de bine inteleasa!deci sa vorbesti germana!deasemenea ai tot interesul sa te bucuri de toata bunavointa personalului medical; cred ca toti sunt mai binevoitori cu vorbitorii de germana!deci : vorbeste germana!altfel, singura care va suferi, esti tu!din pacate! 🙁 fii egoista:vorbeste germana!
    in orice tara sistemul”” are bune si rele; invata-le si foloseste-le in avantajul tau ( alea bune) si evita-le ( pe alea rele); chestie de adaptare!
    succes!
    si sanatate!

  54. bai Mariane, sa mai spuna si altii ca io zisei, uite inca doua, trei:
    1. prin anii 70 in Ro, vreau sa fac pe cascadoru, sar dupa o casa, imi rup ambele miini, simultan, merg la spital cu tramvaiu, ca nu venea nici o salvare, imi pune ghips, dupa citva timp mi-l scot singur, miinile au ramas un pic strimbe.
    2. anii 80, primavara, pe stadionu 23 August, joc fotbal, pe zgura, zgura ma-sii, suntem condusi cu 5-0, scap singur cu portaru, vine unu din spate si ma reteaza, mina rupta, la Urgente cu tramvaiu, imi pune ghips, mi-l scot singur dupa doua saptamini, mina s-a mai indreptat.
    3. Germania, 90, accident de munca la negru, in Köln, operatie cu multe suruburi. Dupa un an trebe sa-mi scoata suruburile, vreau sa le scot singur ca aveam surubelnita, intru in spital, singura nasoala, dau de o infirmiera care sub sort avea uniforma neagra si bocanci inalti, imi bandajeaza taietura proaspata cu bandaje FOLOSITE care aveau pete de singe. Fac scandal!

    P.S E nasol in Ge, ieri a nins un sud, pa la noi a fost sub zero, se-ntuneca f. devreme, mi-ar place sa fiu in Spania sau in Florida, nefasta mi-a facut o ciorba de burta de vis. Apropos ciorba de burta, fusei in Ro acum citeva saptamini, nu am mincat in viata mea ciorba de burta atit de proasta ca la Busteni! O porcarie!

  55. Ca vrem sau nu vrem, suntem ceea ce decidem. Deciziile personale au pus-o pe autoare in situatia de a trece prin ce a trecut. Lucrurile se rezolvau foarte simplu . De la domiciliu, suna-i la urgente, de acolo venea o salvare si tu din momentul ala erai urgenta nr.1 Acum tot siropul asta consumat pe 5 pagini de word pare o poveste interesanta megand pe principiul ca si nemtii sunt la fel de prosti ca noi. Insa din pacate pentru noi (romanii) suntem in urma cu ceva ani buni (mi-a fost jena de mine ca sunt roman sa scriu decenii bune). In medicina, indiferent ca este practicata in Burkina Faso ,Nauru, Germania sau Statele Unite trebuiesc respectate niste proceduri . Daca aceste proceduri nu sunt respectate si se consulta pacientii dupa ureche sau in functie de culoarea ochilor se naste o problema. Daca intre timp unul o mierleste prin nu stiu ce ungher, se face puscarie sau spitalul plateste sume astronomice drept compensatii. Din acest motiv cei care ajung la urgente pe picioarele lor si au semnele vitale sunt urgente de gradul 2 cei care vin cu salvarea sunt urgente de gradul 1. Imi pare rau ca nu devin aplaudac la povestea relatata mai sus insa prefer sa fiu realist. Bafta multa in Romania !

  56. Bre, neamtule, eu am pus o intrebare clara: mai sunt diferente in Nemtia intre aia vestici si aia estici? acum, dupa douaj`doi de ani? Ca am si io niste curiozitati, de.

    Asta este, n-am informatii decit din Nurnberg si Furth, fir-ar sa fie. 🙄

  57. @Marian S
    la ce fel de diferente te referi? de mentalitate, economice, de nivel de trai, sociale?

  58. Asa este, din cate inteleg, in mai multe tari ”de vis”. Multi care locuiesc in Suedia se plang de cozile de la urgente. Cica este cazul sa si suni inainte sa mergi la urgente, altfel nu te primesc. Doamne fereste sa ai vreo problema de sanatate, oriunde ai fi, dar e trist ca se asteapta saptamani sau luni de zile pentru o programare, ca sa nu mai vorbim de operatii.

  59. @Dragilor
    nu imi vine sa cred ce am citit. Inclin sa fiu de parerea neamtului. In clipa in care te situezi in “afara sistemului” intri intr-un sistem de exceptii care nu are “reglementari” sau un sistem in care exprienta usuala nu mai tine.
    Eu am avut de-a face cu spitale nu in Germania ci in Franta. Nu este totul perfect dar nu admite comparatie cu ce este la noi in Romania. Este SF.
    Prima treaba cu un spital a fost cand nevasta-mea a ramas gravida. Nestiind noi cum e “treaba” in Franta si fiind oarecum in perioada de “vacante” am fost la un foarte mare spital din urbea in care locuiam. Se numeste spitalul american si nu este intr-u totul acoperit de securitatea medicala. Este un spital pt bogati sau pt diplomati daca vrei. In interior arata a hotel de 5 stele.

    Bun serviciile chiar si extrem de piperate erau perfecte. In final ne-am “mutat” la o clinica privata care suporta asigurarile de stat si private de care dispuneam. Sa va spun cum se comportau cu viitoarea mamica si apoi cu bebele? Ca aveau lista de meniuri pt mese?
    Ca nu te “uita” nimeni si nu trebuia sa scoti nici o spaga din buzunar?

  60. Mariane, ossi, cum le zic wessi, sunt inca muult in urma, au inca somaju mult mai ridicat decit in vest, au salarii mai mici, in general o duc mai nasol. Orase intregi sunt parasite, iti vine sa plingi cind vezi, de ex. Halle an der Saale.

    Care e diferenta intre un turc si un ossi? Turcu are de munca si stie germana.

    P.S ossi au un dialect si un accent ingrozitor!

  61. @neamtu tiganu
    pot sa nu fiu intru totul de acord cu tine?
    salariile sint mai mici, la fel si pensiile, dar preturile sint si ele mult mai mici, ca nivel de trai cam tot aia.
    partial infrastructura e mai bunicica in fostul ddr pentru ca e mai noua, la nivelul de standard tehnologic de la momentul constructiei, astea din vest partial mai vechi trebuie intii sa se amortizeze.
    unele orase din fostul ddr infloresc fantastic, de exemplu leipzig si dresden, mai ales din cauza univesrsitatilor care sint bune si unde studentul are un trai foarte ieftin din cauza preturilor mici, de aia fantastic de multi studenti din vest opteaza pentru leipzig si dresden.
    restu e cum spui, inclusiv dialectu 😆

  62. @neamtu tiganu
    pot sa nu fiu intru totul de acord cu tine?
    salariile sint mai mici, la fel si pensiile, dar preturile sint si ele mult mai mici, ca nivel de trai cam tot aia.
    partial infrastructura e mai bunicica in fostul ddr pentru ca e mai noua, la nivelul de standard tehnologic de la momentul constructiei, astea din vest partial mai vechi trebuie intii sa se amortizeze.
    unele orase din fostul ddr infloresc fantastic, de exemplu leipzig si dresden, mai ales din cauza univesrsitatilor care sint bune si unde studentul are un trai foarte ieftin din cauza preturilor mici, de aia fantastic de multi studenti din vest opteaza pentru leipzig si dresden.
    restu e cum spui, inclusiv dialectu 😆

  63. am apasat submit comment o singura data, de ce a afisat de doua ori?

  64. cum faci un tort de ciocolata in stil german?
    intii de toate le ocupi bucataria.

    un american, un neamt si un elvetian stau si beau impreuna o bere dupa o zi de schi. americanul comanda un budweiser, il bea dintr-o sorbitura, arunca pafaru in aer, scoate pistolu si-l impusca “in america avem atitia bani incit nu bem de doua ori din acelasi pahar”. neamtu comanda si el un warsteiner, arunca paharu in aer, ia pistolu amercanului si trege in pahar “in germania avem, atitia bani incit nici noi nu bem niciodata de doau ori din acelasi pahar”. elvetianul comanda si el o bere, ia pistolu americanului si-l impusca pe neamt “in elvetia avem atitia nemti incit nu bem niciodata de doua ori cu acelasi neamt”.

    de ce fac nemtii masini asa rapide si bune?
    pentru ca orice nu se misca suficient de repede in germania va fi bagat in cirnat.

    un german in londra intreaba un localnic de ce e lasat steagul in berna “a murit regina?” “nu, zice localnicul, e ziau in care se comemoreaza mortii din ww2”. “dar sa stii ca si multi germani au murit in ww2” zice neamtul. “stiu, stiu, asta sarbatorim miine”.

    care sint cele mai scurte carti din lume? “umorul german”, “delicatese englezesti” si “faptele de vitejie ale italienilor”

    cum se spune autobuz pe germana?
    einsteigendrängelnquetschenaussteigen.

    in clasa a doua profesorul “sabine scrie pe tabla “mama”. “bravo treci la loc unu” (nota maxima in germania). “hans treci al tabla si scrie si tu mama”. “excelent ai si tu nota unu”.
    “ali treci al tabla si scrie ausländerantidiskrimminierungsgesetz”.

  65. ” Comentarii? ”

    Toata postarea e gargara. Si minciuna. Sfruntata. Sub acoperirea anonimatului.
    Hai, bai, ca va bag si eu o compunere despre sistemul medical german de o sa ziceti ca e Raiul pe Pamant… … …

  66. daca vreti sa-i injurati pa nemti injurati-l pa papalapapp, e mult mai neamt decit mine, io sunt doar corcitura.
    Un individ, ca altfel nu-i pot zice, bea apa din Rhein, asta e un fluviu misto in Ge, e tata nostru, nu stie papalapapp, el stie de Neckar, vine o batrinica si-i spune, pa nemteste evident, nu bea apa, e otravitoare, individu, ca altfel nu pot sa-i zic, zice, “Ich nicht verstehe! ich auslaender”, adica nu inteleg, sunt strain, la care batrinica ii spune “bea cu inghituri mici!”

    P.S Pt cultura generala, se zice ca Heidelberg e unu din putinele orase din Germania care nu a fost bombardat in razboi, se zice ca asta a fost un gentlmen agreement ca nici nemtii sa nu bombardeze Cambridge.

  67. Io sunt un tip care ma adaptez usor, mai ales daca e destula bautura in preajma, sunt sigur ca m-as simti f. bine si pa la Bordeaux, sau pa la Brunello di Montalcino, sau chiar in Romania… de multe ori ma gindesc daca as mai putea trai in Ro!?

  68. Mircea: defapt e scrisă de Ponta ca să nu mai plece românii din ţară.

  69. Poveste buna, multe comentarii, reactii, etc.
    Eu stiu multi romani care se intorc in tara cand e vorba de rezolvat probleme medicale. Ce-l deranjeaza pe roman in primul rand este faptul ca exista un sistem care nu poate fi suntat. Nici cu spaga nici cu istericale. Multi dintre noi nu inteleg ca pretul cu care un sistem medical functioneaza, in afara de mai multi bani, este reprezentat si de aceste reguli. Ca poti sa zaci cu orele pe holurile unui spital, ca simti ca mori, dar n-o sa mori (pentru ca cineva a citit fisa ta si a inteles din ea mai mult decat sperai tu), astfel incat aia care chiar sunt nasol sa primeasca ingrijire de care au nevoie.
    Romanul vrea sa vina o echipa pluridisciplinara formata din profesori universitari care sa-l maingaie pe rand pe crestet. Zice dna/dra ceva foarte important acolo: neamtul stie ca sistemul functioneaza, stie ca desi se simte rau, daca i s-a zis sa astepte inseamna ca nu chiar asa de grava treaba. Romanul se da cu fundul de pamant, vrea ACUM sa vina cineva.

  70. Eu nu am reusit sa citesc pina la capat. M-a indispus domnisoara, exact cum ma indispun filmele dementiale, in care protagonistul, in loc sa spuna ceva, care i-ar lua fix 3 secunde, cade dintr-o ambiguitate in alta si trece prin tot felul de peripetii pe care le-ar fi putut evita, daca nu ar fi avut “gura legata”…
    Fata asta mi s-a parut una care, din ambitie, mindrie sau nu stiu ce, e turmentata pe dinauntru de dureri, dar ii e rusine sa le exprime IN CUVINTE… mai ales in cuvintele pe care altii le pot intelege. Ii e rusine sa cheme salvarea! ii e rusine sa mearga la URGENTE…

    Sint de acord cu Lavinia… ea e prima vinovata in toata situatia asta.

  71. Citind comentariile concluzia e clara: nu e bine printre straini. Decat sa fii tratat ca un intrus in strainatate mai bine sa fii tratat ca un milog in propria ti tara. Sper ca v ati convins ca tot mai bine e in Romania.

  72. Pisi, nu stiu cum sa-ti spun asta, dar nu esti speciala, asta mi s-a intamplat si mie, la toate 3 din chisturile pe care le-am avut, mari mici, dureroase pana la lesin …a da la unu am lesinat. Nmic nou, nimic special. PS: ca sa-mi rezolv unu din ele am calatorin Oradea – Bucuresti – Oradea so…lasa-te cu 8 ore suferite.

    Amu’ daca tu esti sensibila si ai atacuri de panica, probbleme cu sistemu nervos, fa-ti analize, vezi un medic specialist, nu injura o tara intreaga si nu insulta alti oameni care vor sa se mute prin alte tari.

    A fost intamplarea TA! Stop acting selfish, okay liebe?

  73. Bai nene, cand te doare, dar te doare rau, , asa, nu mai ai timp sa te dai pe englezeste cand limba ta materna e romana si tu esti in Germania. E o chestie elementara de supravietuire. Ii injuri in romaneste, le explici pe nemteste, dar daca ai atata puterinta in creeras sa o dai pe engleza inseamna ca calmantele alea au lasat ceva urme-n creturi. Neah, nu e valabil articolul, nu se pune.

  74. @neamtu tiganu
    e adevarat ca heidelberg nu a fost bombardat in razboi. in ce priveste motivele pentru care nu a fost bombardat exista mai multe legende toate neconfirmate vreodata de cineva. multi cred ca nu a fost bombardat pentru ca planuiau inca de dinainte de victorie sa-si puna cartierul general din germania in heidelberg, ceea ce au si facut, mai mult sediul nato pentru europa de vest e tot la heidelberg. au vrut si ei unde-i misto.
    naiba stie de ce nu l-au bombardat da intr-adevar nu l-au bombardat. si e bine asa. e cred cel mai bine conservat oras medieval din germania. arata bine, de aia vin asa multi turisti.
    neckarul se varsa in rhein pe la mannheim parca, nu departe de mine, da e adevarat ca ausländerii pot bea linistiti apa din el 😆
    asa deci, m-ai gasit pe mine paratraznet 😆 nu te poti baza pe ausländerii astia, cum dau de greu cum se fac ca nu stiu unde-i germania 😆

  75. Hai ca daca nu v-ati plictisit de povestirile de groaza ale sistemelor de sanatate vestice va mai spun si eu una. De prin Olanda asa. Deci acum dupa 10 ani aici nu mai mi se par dramatice, dar oricum, dau bine in context. Acum m-am adaptat, procedez ca mine, dar dupa regulile lor si asa am castig de cauza.

    La olandezi panaceul universal e paracetamolul, desi au la medicamente fara prescriptie garla. Dar medicii, la fel de “bine pregatiti” ca si cei din povestirile de mai sus, nu stiu decat medicamentul asta, la restul se uita in carti. Cand copilul cel mic suferea de o boala d-asta populara, eu am cautat pe net pana si tratamentul, m-am dus la tanti doctorita de familie, i-am expus cazul, s-a uitat in carte (era una groasa cu toate medicamentele posibile) mi-a dat dreptate, s-a uitat 1 minut la copil, mi-a scris exact ce i-am spus eu ca am citit pe net si gata, si-a incasat banul. Asta puteam si eu sa o fac, desi sunt inginera si nu doctorita, dar daca asa merge aici. Intamplarea asta e printre ultimele caci in primele dati, cand eram mai mica si mai proasta si nu stiam cum se mananca ciocolata in Olanda mi-am luat-o la greu, si cu bonusuri chiar.

    Una dintre “minunatele experiente” avute aici a fost atunci cand eram insarcinata cu primul copil. Moment de maxima intensitate cand am inteles ca in Olanda, tara vestica si dezvoltata, pe o femeie gravida o vede doar moasa, face doar 2 ecografii pe cap de vaca furajata de-a lungul sarcinii si naste natural (nu epidurala si alte articole de lux), ca vorba aceea toate au nascut asa, inca din Antichitate. Nu o sa va descriu orele lungi de asteptare, faptul ca pierzand o sarcina avansata in 12 saptamani am fost tinuta pe un scaun amarat pentru a se completa niste formulare idioate, moment in care am lesinat si cand m-am trezit am auzit niste strigate de furie in olandeza ale sotului din dotare catre astia, care brusc s-au inviorat, caci vorba aia, daca unui strain ii poti spune “asa e la noi” unuia de-al tau mai greu. Sau ca declansandu-mi-se pierderea de sarcina pe strada, asa ca in filmele cu sange pe pereti, nimeni nu s-a sesizat pana cand nu m-am culcat pe trotuar, nemaivand putere nici sa scot mobilul din geanta. Sau ca toata procedura de la spital mi s-a facut fara cea mai mica anestezie, pe viu cum s-ar spune, dar daca stau sa analizez, sigur era de la costuri. Nu exista natie mai zgarcita ca olandezii cred.

    Acum dupa atata amar de vreme stiu exact butoanele care trebuie apasate pentru a fi bagat in seama, caci olandezii astia sunt mai balcanici decat va inchipuiti, si pe ei ii freaca lenea si ei au hartogarie cat cuprinde, etc, etc. Acum daca ma doare capul si vreau ceva nu spun asa cinstit: vai ma doare capul, noooo, citesc inainte pe net, exagerez la greu, ridic si vocea, ba mai si plang (astia pe aici se isterizeaza daca vad sentimentalisme d-astea, ii cred p-aia isterici, ca ei vezi Doamne nu se comporta asa) si uite cu d-astea imi ajung si eu scopul de a fi bagat in seama de un doctor. Caci aici de altfel doar daca esti deja cu un picior in groapa esti bolnav, in rest trece cu paracetamol sau e doar o inchipuire mareata.

    Sanatate la toti oriudne ati fi!

  76. util articolul, sa nu mai vorbim de comentarii, pentru cei care inca viseaza caini cu covrigi in coada “in partea ailalta”. din pacate, cam asa sta treaba: nu-ti place ce se intampla pe creanga ta de frasin, macar informeaza-te cam cum sta treaba pe craca altora de cocotier.
    eu una nu pot vorbi despre experiente medicale prin vecini…am plecat si m-am intors in stare de functionare, minus un picior accidentat intr-o vacanta prin Grecia..dar cum aveam 2 plozi pe bancheta din spate, am decis ca urgenta nu era suficient de urgenta, asa ca s-a rezolvat dupa cateva sute de km, tot cu ai nostri.
    In Romania, singura experienta nasoala pe care am avut-o la urgenta a fost cam de-a noastra, rezolvata tot in maniera romaneasca. Concret, si-a fracturat fie-mea mana, am dat cu ea in masina, am aterizat la urgenta cu mica (2 ani juma) racnind din rasputeri. Am dat buzna pe usa pe care scria “pediatrie” si una din cele doua pupeze din cabinet m-a expediat sa astept. Trebuie sa precizez ca una era asistenta si cealalta era majestatea sa imperiala d-na doctor nevasta de director. Cum inca n-am ajuns pe prima pagina de ziar, e clar ca n-am maturat cu ele pe jos desi, doamne, ce mare a fost tentatia.. Rezolvarea, in maniera romaneasca: te duci pe sectie, gasesti specialistul, ca pana il cheama aia de la urgenta…whatever…iti cad niste chestii din buzunar, desi cred ca tipu ar fi venit si fara, dar asta e, cand e vorba de copil nu-ti asumi riscul, si-n 10 minute se rezolva treaba: radiografie, calmante, ghips..
    va las voua comentariile

  77. eu am invatat germana “saxona” si sincer imi place cum suna…mi se pare un pic moldovenesc:)
    ossis stau bine cu infrastructura; de ex. cat de bine arata Dresden in comparatie cu alte orase din vest!!

  78. @zana
    hahahaha, eu am mai auzit minciuni, superexagerari si chestii bagate din top la viata mea, dar a ta e sus de tot in top. cunosc bine olanda si olandezii, excelenta tara, super sistem sanitar, minunati oameni. cara-te inapoi in romania, nu meriti sa traiesti in tara aia. pina acum doi ani stateam doua luni pe an in olanda si am facut asta timp de 7 ani, asa aveam contractul, imi plac foarte mult oamenii de acolo., nu meriita ce spui despre ei. nu e tara mea, nu traiesc acolo, dar iti spun eu in numele lor “sa-ti fie rusine pentru minciunile tale!”

  79. @papalapap: propun să nu începem cu acuzații de minciună și alte d-astea. din câte știu, nici pe tine nu te-a acuzat nimeni când ai venit cu povești mai puțin verosimile. mulțumesc 😉

  80. regret dar cunosc foarte bine tara aia, atita de bine incit pot sa faca afirmatia de minciuna. oamenii aia imi stau foarte la suflet, n-am intilnit acolo nici macar un singur om cu care s anu ma inteleg excelent, e poate unul din cele mai misto popoare europene.
    nu vrei sa stii unde ma doare pe mine ca nu consideri verosimile povestile mele despre “artistii” romani. sint adevarate si sint numai o frintura din ce se poate povesti. dar eu te inteleg foarte bine, traiesti acolo si aia sint idolii tai si crezi ca sint o mare smecherie si mai crezi ca postari ca articolul de astazi te pot exosrciza de faptul ca ai ales sau n-ai avut de ales si trebuie sa traiesti in locul ala sinistru. se pare ca ai nevoie sa crezi ca e nasol in vest, de aia ai toata compasiunea mea.

  81. @papalapap: 1. nu vrei să știi unde mă doare pe mine de faptul că ești agresiv. am spus “povești mai puțin verosimile”, nu că ai mințit. unde “mai puțin verosimil” = “mai greu de crezut”, asta în caz că, de la atâta aroganță, ai uitat limba română. 2. “analiza” de doi bani pe care îți permiți să mi-o faci iarăși mă lasă complet rece. nu cred nici că e nasol în vest, dimpotrivă, dar nici nu cred că am ales greșit atunci când am rămas aici. sunt foarte împăcată cu mine, foarte pe picioarele mele, îmi e bine, sunt un om fericit. din acest motiv, de exemplu, nu umblu pe bloguri de români emigranți, ca să fac pe deșteapta și să dau lecții. a, și – evident! – nu am idoli:D.

  82. @Simona Tache
    e adevarat ca am fost pe bloguri de romani emigranti unde am facut pe desteptul, asta pentru ca pe blogurile alea se mintea foarte tare, anumite persoane pozau masiv in ceea ce nu erau. puteau sa minta romanii din romania pozind in ceva umflat si exagerat dar nu ma pot minti pe mine care stiu cum sta treaba, asa ca nu m-am putut abtine sa nu le spun in felul meu (mi-e egal daca tie iti place sau nu) sa mai lase un pic aeru afara ca sa nu explodeze 😆 asta in cazul in care ne referim la acelasi lucru.
    eu nu am blog, asa ca fireste ca intru la altii, nu am blog pentru ca nu am nevoie de pr si nu vreau sa cistig un supliment de piinica in felul asta. eu pot intra pe un blog ca pot sa am pareri despre ce vreau eu, blogurile alea pe care intru nefiind ceva care sa ma solicite mai mult decit pauza de tigara in timp ce lucrez. am in schimb un site pe care din pacate nu poti intra ca e de specialitate si nu e genul lejer pe care sa-l poti aborda in pauza de tigara. la unii ma pot da destept, dar ei nu se prea pot da destepti la mine. recunosc ca e un dezavantaj pentru unii cu bloguri.
    inteleg ca nu sint prea dorit in continuare pe blogul asta. blogul tau piinica ta.
    restu e cum vrei tu. egal.

  83. @papalapap: ești grețos de arogant și asta am observat-o nu de azi, ci de multă vreme. ăsta e și motivul pentru care nu am interacționat foarte mult cu tine. mai ești și agresiv. la prima bănuială (nefondată, de altfel) că te-aș fi atacat, ai început să stuchești și să faci psihanaliză ieftină, de coafor, cu mine. am o surpriză, apropo de tâmpeniile pe care le spui: nu e suficient să ai blog, ca să și câștigi bani din el (care bani s-ar putea să nu fie doar un “supliment de pâinică” cum, ca un tip care le știe pe toate, tragi tu concluzii). tu nu ai putea câștiga nimic dintr-un blog, în pofida complexului de superioritate pe care-l ai. dacă mai intri pe-aici sau nu, nu mă interesează, atâta timp cât nu jignești oameni și nu mi te adresezi în vreun fel. te asigur însă de întreaga mea nesimpatie. dintotdeauna am detestat oamenii cu complexe de superioritate, iar tu ai unul de proporții absolut grețoase. numai oamenii nesiguri pe ei și frustrați simt nevoia să-și clameze superioritatea. ăia cu adevărat superiori sunt și modești… na, că ți-am făcut și eu puțină psihanaliză. cum? nu-ți place? du-te pe site-ul tău, ăla inaccesibil muritorilor de rând, geniule omniscient. sau pune-ți o oglindă în față și admiră-te.

  84. hahaha, acum ai reusit, nesimpatia a devenit reciproca. complexe exista doar de inferioritate, alea de superioritate sint eventual aere, nu pot fi complexe. dar e greu cind iti omori neuronii pe capatos. filologie zici? 😆
    ia stai sa ma gindesc, ce e verosimil din ce-ai spus tu cu blogurile? nimic 😆 te-ai atacat? eu n-am spus ca vorbesti aiurea, numa ca nu e verosimil 😆
    ai intr-adevar un spirit foarte ingust. o fi gretos? unii ar putea crede ca spiritele inguste sint intotdeauna gretoase, dar nu e asa. la tine nu e cazul, e doar jalnic.
    pa pa

  85. @papalapap: există complexe de superioritate, Einstein. acuma poți să-mi faci un cadou de Crăciun, în avans, și să dispari? mersi 😉

  86. pare a fi vechiul Otto, parcă aşa îl chema 💡

  87. @Agnes, el e, clar 😀

  88. @Agnes, Sandman: si mie mi-a amintit de Otto, da’ nu mai stiam cum il chema…

  89. hei, ce faceti cu pretenu meu? Cind v-am spus sa-l injurati pe neamt am glumit. De fapt mie mi s-a parut simpatic, o mai lua el pa aratura la anumite subiecte, asa sunt nemtii le place sa se ia in serios, da pa total era gigea!
    Simono, da pa ce bloguri de emigranti a intrat?
    Übrigens, Otto fu, pa vremuri, si pa la mine pa blog, m-a facut de rahat de numa, numa, chiar am recunoscut ca de fapt nici nu locuiesc in Germania, ca habar nu am de nimic, ca nu am fost niciodata la nici o scoala, ca sunt vegetarian si antialcoolic. Eram gata chiar sa-l laud pa basescu.

  90. @neamtu: era o imagine în oglindă: ziceam că eu nu intru pe bloguri de emigranți ca să mă dau deșteaptă, cum intră el pe d-alea de neemigranți ca să dea lecții la toată lumea… doar că, orbit de sinele propriu, nici măcar n-a înțeles. poate nu l-ai urmărit tu atent, era de o aroganță rară. genul ăla de emigrant convins că: 1. ăia care au rămas acasă n-au plecat pentru că sunt prea proști; 2. mor de foame și 3. își rod permanent unghiile de frustrare că nu sunt acolo unde e el.

  91. Ca să vă zic si eu o poveste de groază de dincolod e ocean, din SUA: soră-mea era cu bebe nou-născut de 3 zile acasă, si observă că bebe devinte tot mai letargic, tot mai cianotic, respiră tot mai greu….sună la salvae, vine salvarea, pe bebe îl iau în salvare, la părinți nu le dau voie în salvare, le zic să ia masina si să vină după salvare. Soră-mea si soțu se execută, la jumatea drumului către spital numa văd ăstia că salvarea se opreste brusc, se dau jos din masină să vadă care-i treaba, îți dai seama cu ce emoții, erau siguri că le-a murit copilu. Când colo, se gătase benzina la salvare 😯
    Asistenta de pe salvare ia copilul în brațe, se urcă în masină la cumnatu-meu si după 10 minute ajung la spital! Copilu e bine-mersi, are 12 ani si e mare jucător de baschet în ziua de azi 😀 , dar ar fi putut să moară pt că…n-a mai fost benzină în salvare. Deci da, chestii nasoale se întâmplă pe toate meridianele si nu există locuri în care totul să fie perfect!

  92. E cam la fel peste tot, indraznesc sa spun.
    Acum cateva luni am ajuns la spital in Belgia cu dureri in cot dupa o cadere de pe bicicleta. Am stat la urgente de la 10 dimineata la 8 seara — si chiar durea, iar articulatia era complet imobila.
    A existat insa si reversul medaliei: odata intrat in ‘malaxorul’ medicinal, lucrurile s-au intamplat foarte repede. radiografie-rmn-ramaneti aici, maine dimineata va operam. conditiile au fost excelente si in retrospectiva, cred ca doctorul a fost foarte bun – am avut bafta la loteria ‘cine e de garda’.

    Sistemul e destul de intins, sunt si multi care profita de el, asa ca mai paraie pe la incheieturi, insa per ansamblu functioneaza. daca ai ghinionul sa fii o adevarata urgenta, timpul de asteptare se apropie de zero.

    Cea mai buna solutie este sa-ti faci o ‘retea’ de medici de varii specialitati, unde te mai arunci pentru ‘consult de rutina’ din cand in cand. Asa, cand pui mana pe telefon in calitate de client vechi si o informezi pe secretara ca ai o problema, sunt sanse mari sa-ti gaseasca 15 minute pentru o discutie chiar in ziua respectiva.

  93. mi-e prea lene să scotocesc în urmă, nici nu aş şti cum se face şi oricum nici nu ar merita efortul dar…
    eu îmi amintesc că, după ce a dispărut Otto (căruia iniţial i-am dat dreptate, pe ici, pe colo), la un moment dat a apărut altul, habar nu mai am cum îţi zicea, care clar era tot el. ştiu că şi atunci am zis : ăsta n-o fi Otto ?
    a mai luat o pauză şi iată-l, într-o nouă prezentare. dar stilul e acelaşi, uşor recognoscibil.
    ştiu, mă va înjura imediat, dar îmi asum riscul deoarece vreau să aflu de ce intră pe un blog unde nu se simte bine şi unde nu este agreat ? cât de greu o fi să simţi acest lucru ?

  94. Germania nu este singura tara in care te poti lovi de asemenea situatii. In Anglia am patit-o similar, dupa care am auzit si multe alte povesti asemanatoare de la compatriotii nostri aflati in acelasi loc.
    Se facea ca prietenul meu manca struguri in timp ce purta o conversatie, iar la un inspir mai profund, a aspirat pur si simplu un bob de strugure are i s-a oprit fix in gat, in dreptul Marului lui Adam, o zona foarte nasoala acolo activandu-se si reflexul de regurgitare. Dupa o incercare nereusita de Heimlich Maneuvre s-a decis chemarea ambulantei, omul sufocandu-se si incercand sa regurgiteze fara succes bobul intepenit in gat.
    Ambulanta a sosist, oamenii au constat despre ce e vorba fara ca macar sa verifice pacientul, i-a fost dat un vas in care sa verse in continuare, pentru ca asta facea neincetat si au hotarat deplasarea intr-un oras apropiat unde puteau actiona in asemenea cazuri.
    Ajunsi la spitalul respectiv am comunicat doamnei de la receptie cele intamplate si am fost rugati sa asteptam, in cazul in care pacientul abia respira si regurgita continuu fara ca bobul sa se lase clintit. Dupa multe ore de asteptare, 7 mai exact timp in care nu i s-a administrat nimic si in care a vomat continuu pana la deshidratare si epuizare fizica, muschiul diafragm fiind foarte solicitat, iar micile inghitituri de apa intorcandu-efectiv inapoi, o sosit o doamna doctor, romanca culmea! care ne-a spus sa asteptam pana termina chirurgii interventia in care erau si a fost si foarte draguta sa ne sfatuiasca sa incercam cu un biscuit, poate se duce, in conditia in care nici apa nu trecea de bobul din gat.
    Dupa cele 7 ore i s-a facut o radiografie care a evidentiat clar bobul aflat fix in gat, pe amintirea careia ne amuzam si acum si regretam ca nu am cerut-o ca amintire, dupa care s-a hotarat internarea si programarea unei interventii pt dimineata urmatoare.
    La auzul acestor vesti, omul, panicat de tratamentul de pana atunci si de gandul de a ramane acolo, s-a chinuit la propriu vreo zece minute incercand din inghita bobul, iar dupa multe si dureroase screamete, in timpul carora imi era teama sa nu dam in mai rau, dar nu ma mai asculta, a reusit sa inghita bobul. Sufland usurati, si epuizati, am plecat spre casa cu foaia de externare, pastrata si acum, pe seama careia ne mai amuzam prietenii si pe care scrie, ” diagnosis: grape in throat”.
    Concluzie: la noi esti tratat macar! Bine, rau, in mizerie, in graba, macar se uita la tine!

    • Cum oameni buni, cu un bob aproape intrase pe trahee? L-au tinut 7 ore la asa ceva poate s-o sufoca si o muri? Ce idioti! Astia n-au auzit de traheotomie de urgenta?

  95. eu am avut parte de asa ceva in Romania. de mai multe ori. Ce mi e Germina, ce mi-e Romania..

  96. Cică de ce nu întârzie salvarea în Olanda?
    – Păi îşi face uşor loc în trafic, că de-aia e bicicletă. 😯 😆

  97. Un neamţ, un irlandez şi un român la un congres despre bere. În pauza de masă, la restaurant:
    – Neamţul comandă Beck`s, că aia era firma lui;
    – Irlandezul comandă şi el de la firma lui;
    – Românul de la Ursus comandă… cola.
    Ceilalţi, foarte miraţi: păi ce faci, tu nu eşti mândru de firma ta?
    – Am zis că dacă voi nu beţi bere adevărată, să nu beau nici eu. 😆

  98. Nu am inteles de ce acest articol este dedicat celor care vor sa emigreze? Firul logic ar putea fi cam asa:
    – cand un roman face o prostie in Italia si aia blameaza toata comunitatea ne ofticam
    – daca are o tipa o problema cu sistemul medical din Germania consideram ca tot sistemul e naspa, tara e oribila si nemtii sunt niste roboti

    Tot demersul asta sufera de niste complexe de inferioritate/superioritate:
    – cine crede ca in Romania totul este naspa?
    – care e ala care isi imagineaza ca in occident totul merge perfect?
    – un caz personal care infatiseaza ceva negativ din occident dovedeste ca totul e naspa acolo si in acelasi timp face scuzabil faptul ca si in Romania se poate intampla acelasi lucru
    – daca vrem sa comparam 2 sisteme sanitare putem oare sa ne imaginam ca exista oameni care se pricep la asta? eventual criterii? evaluam pe baza unor experiente personale?

    Toata tevatura asta se bazeaza pe judecata stramba si lipsa de perspectiva, este dovada ca unii oameni (romani sau nu) traiesc cu nasul in propriul fund si au impresia ca stiu ce se intampla in lume. Eu de exemplu nu ma omor citind ziare dar tot am citit in ultimele luni in ziare germane despre cazuri de malpraxis prin Germania si articole nefavorabile despre cum sunt tratate gravidele in Anglia. Nu am citit insa niciodata vreun articol in care sa fie laudat sistemul medical cap coada si sa se zica ca e perfect. Nu stiu ce zice autoarea ca nemtii nu se plang, mie presa mi se pare ca e incisiva.

    Mult mai important in toata scrisoarea asta mi se par niste mentalitati si atitutdini foarte paguboase:

    Cand te trezesti cu dureri abdominale e ok sa iei calmante si sa presupui ca stii ce ai? Poate avea hemoragie interna… Sau alta nebunie. Asta nu e o gluma, poti sa mori din asa ceva. Ar fi bine sa ai suficienta imaginatie si sa realizezi ca poti sa mori si sa nu te joci cu situatii din astea…

    Nu vreau sa fac misto, dar cum sa nu chemi salvarea ca te deranjeaza sirena? Adica iei in serios problema sau ti se pare ca esti nemuritor? Daca tu te duci pe jos pana la policlinica de ce ii ceri celei de acolo sa ia situatia ta mai in serios decat ai luat-o tu? Ai venit pe picioarele tale, zici ca nu mai poti si vrei o salvare sau te duci tot pe picioarele tale.

    Autoarea scrisorii zice ca a stat cativa ani in Germania dar cand are o problema medicala se uita pe net dupa policlinica/spital si nu are nici un medic de familie sau ginecolog la care a mai fost? Adica doamna are pretentia ca sistemul medical din Germania (sau Romania sau oriunde) sa functioneze exact si fix cand are dansa nevoie fara nici un efort din partea dansei. Orice policlinica in care poate pune piciorul trebuie sa ii stea la dispozitie, iar aia de la urgente trebuie sa o trateze instant.
    Un om responsabil (ma repet, in Romania sau Germania) face eforturi minime cand e sanatos. Se duce la un medic de familie, eventual periodic la ginecolog. Cand apar urgente din astea un medic de familie e bun ca il suni, te programeaza in aceeasi zi sau macar te cheama sa iti dea o trimitere. Te duci la urgente sau la spital cu o trimitere nu cu mana goala… Cand ajungi la spital cu trimitere treci peste niste etape, te-a vazut deja un medic te pot trimite unde ai tu nevoie, nu mai stai sa astepti la gramada.

    De ce asteapta sa faca sistemul medical totul fara nici un efort? Daca neamtul isi ia medic de familie si in situatii din astea il suna pe ala si il intreaba ce sa faca inseamna ca e prost si robot? Daca ai medic de familie si ala te ignora cand tu ii zici ca ai dureri abdominale poti sa spui ca sistemul nu merge, dar cand te duci la policlinica si ai pretentia sa fi bagata peste rand inseamna ca ai o problema in a intelege sistemul. La policlinica aia fac programari, eventual daca e medicul tau te programeaza cand ai tu o urgenta. Dar nu iti da primul ajutor decat eventual pana vine salvarea. Daca tu ai o urgenta te duci la urgente. Pana la urma nemultumirea majora a fost ca nu a fost bagata peste rand in policlinica, desi poate medicul ala iti zicea ca nu are ce sa iti faca si te trimite la urgenta. De ce se presupune ca la policlinica aia daca te baga peste rand te si vindeca?

    A compara situatia asta in care doamna a iesit vie de la urgenta cu ce s-a intamplat in Romania in cazul dupa care s-a inspirat filmul “Moartea domnului Lazarescu” este lipsit total de sensibiliate. Acolo a murit un om, a fost dat afara din spital si in final din ambulanta. Aici cineva a stat in sectia de urgenta 8 ore si in final a aflat si ce are. Nu e acelasi lucru.

    Ideea ca in Romania lucrurile merg prost dar macar se uita cineva la tine este cel putin inspaimantatoare. Scuzam acum situatiile in care mor oameni cu zile pentru ca se intampla si la altii? Degeaba se uita cineva la tine (eventual te aduce cu salvarea la spital, te opereaza doctorul pe creier) daca mori in sala de reanimare ca au aia microbi acolo care nu mai pot fi eliminati.
    E normal sa fii stresat cand stai in sala de urgente dar e aiurea sa tragi concluzia ca stii tu mai bine ca medicii aia de acolo ce trebuie facut. Normal ca ti se pare ca esti in stare mai grava decat toti oamenii de langa tine, se numeste panica…
    Credeti ca in Romania e o placere sa stai in sala de urgenta? Vin aia cu flori? Scopul alora de la urgenta e sa iesi viu de acolo. Scopul lor nu e sa te scuteasca pe tine de 8 ore de suferinta. Poate in alea 8 ore au avut cazuri mult mai grave.
    Cand suni la salvare si te intreaba ala ce ai si cati ani ai nu o face pentru ca e insensibil. Posibil sa nu fie nici o masina libera, sa mai aibe 3 apeluri care asteapta si sa trebuiasca sa prioritizeze cui trimite urmatoarea ambulanta care devine libera. Asta in Romania sau oriunde. Scopul lui nu e sa te scuteasca de dureri, scopul lui e sa afle daca STATISTIC ai sanse sa mori pana vine masina. Cand intri la urgente esti in principiu o STATISTICA, aia se intreaba ce sanse ai sa rezisti pana termina ei cu ce au de facut. Pot parea insensibili pana esti tu pe targa si ai nevoie ca medicii sa ii ignore pe aia care se tin pe picioare si sa te rezolve pe tine.

    De asemenea este total aberant sa te uiti la niste oameni din sectia de urgenta si sa ii acuzi ca sunt roboti pentru ca stau linistiti si isi asteapta randul. Oamenii aia dau dovada de ALTURISM in acel moment. Ei isi imagineaza ca medicii au treaba cu pacienti in stare mai grava decat ei si prin urmare isi asteapta randul linistiti. Doamna isi imagina ca medicii stau la cafele? Poate murea cineva in camera de alaturi… Ok, tu ai crampe dar esti intr-o camera de urgenta, te-a vazut cineva, daca se intampla sa ti se inrautateasca brusc starea or sa intervina… Te-a vazut un medic de urgente, sigur poate si asta sa greseasca, dar poate sa aibe si dreptate. Probabil nu o sa mori pana iti vine randul. Pana atunci stai si astepti. Se mai intampla si chestii din astea in viata, te mai imbolnavesti, te mai doare cate ceva, dureaza pana iti vine randul. Se pot intampla chestii mai stresante in viata decat sa auzi sirena unei salvari….

    Pana la urma autoarea scrisorii considera ca Romania este naspa acum ceva vreme si a plecat, acum considera ca Germania e groaznica si a plecat. Nu exista nici o opinie nuantata in toata aceasta experienta, totul e alb sau negru. Sau in cazul de fata totul e negru dar in Romania oamenii nu sunt roboti… Mie nu mi se pare o judecata prea matura care ar trebui luata in serios.

  99. cristina: ailaviu! 😛
    <3

  100. Io locuiesc in praga si prin primavara am tras o raceala cu un gat umflat si rosu de mare angajament.
    Doamna doctor la care m-am prezentat mi-a zis c- am amigdalele inflamate numa’ ca eu m-am despartit de amigdale pe la 5 ani. I-am relatat acest aspect si dnei doctor dar ea a insistat ca le vede. Am spus “dobry, dobry” , am luat antibioticele recomandate si m-am facut bine.
    I-am povestit ulterior si lu’ maica-mea ce si cum si ea zice “da’ unde te-o fi controlat ba aia de-a vazut amigdale?” .

  101. @cristina: și mie mi-a plăcut comentariul tău :-). într-adevăr, ar fi bine să operăm mai puțin cu sentințe și mai mult cu nuanțe. chiar și în ce privește România cea groaznică, nu doar în privința altor țări. nu e chiar iadul nici măcar România 🙂

  102. Dragă M,

    Chiar dacă îţi spun printre ultimii, crede-mă că ştiu prin ce ai trecut. Însă îţi garantez că nici în România nu e mai bine. Par d-un examplu mă duc eu la spital, la secţia condusă de fabulosul meu să-i zicem unchiuleţ care cică e mare somitate în domeniu. Cu o migrenă cruntă, de vreo 20 de zile vechime, cu focalizare în ceaţă etc. Drăgălaşul se uită la mine şi-i spune doct lui tata, ”Gabi, clinic e perfectă, du-o acasă”. În cele din urmă a consimţit olimpian să mă dea pe mâna unei pizde – că nu pot să-i spun doctoriţă din haremul lui. Care mă pune să-mi ating nasul şi genunchii, dă sentinţa de depresie, şi-mi dă Venulafemină fără să aibă bunul simţ să mă întrebe dacă mă înscriu în categoriile cărora nu li se dă acest medicament. Şi mă înscriam la 3 interdicţii din patru… Iar când am întrebat-o, bun, bun, mă doare capul, am depresie DAR DE CE MĂ DOARE CAPUL, se uită la mine, senină ca o zi de primăvară şi îmi răspunde ”Dacă aş şti, luam premiul Nobel”. Dacă o întrebam pe vârful K1, îmi dădea un răspuns genial. Dacă primeam acest răspuns de la portar/ femeia de serviciu, iar îi consideram geniali. Numai că eram un bolnav, aflat în clinica universitară de neurologie, şi cică discutam cu un posesor de diplomă de medicină.
    Mi-am făcut a doua zi un RMN. Rezultatul a fost cocoşător: atrofie cerebrală.

    Deci se poate. Din ce în ce mai rău.

    http://lacul.ro/?p=169

  103. Mie cel mai mult imi place cand spun ceva despre Roamnia, ( de bine, pt ca iubesc tara asta) se gaseste cate un carcotas care sa imi spuna: da, tie iti convine sa vorbesti de acolo din Germania.
    Granitele sunt deschise, de ce nu veniti fratilor toti in Germania sa vedeti ce misto e?

  104. Sunt si eu unul care subscriu acestui articol.
    1. Cine spune ca neamtul nu trece pe rosu, ori e prost ori e chior! Va spun ca in preajma unei importante universitati din Germania toti studentii (majoritatea nemti in cazul in care vreti sa carcotiti) trec pe rosu fara nicio jena. In urma cu cateva zile autobuzul cu care circulam a trecut pe rosu. S-a intamplat ca in fata autobuzului sa mai iasa cate un biciclist la care soferul autobuzului a pus o frana de s-au dus vreo 5 babe jos.
    2. Mitul neamtului punctual. Asta este unul dintre miturile pe care il avem in cap. Pe naiba. Am cunoscut nemti care intarziau si cate 15 minute la o intalnire. Aaaa… Si nu erau nemti de rand ci profesori universitari.
    3. Mitul germanului stahanovist. Pentru cei care nu stiu ce inseamna stahanovist: http://dexonline.ro/definitie/stahanovist E doar un mit, asa cum am si scris. Nu se rup deloc cu munca. De fapt pe peretii universitatii la care am activat era scris intr-o englezo-germana: “Give me voll zeit arbeit or give me dead” Intr-o traducere intr-o romana-romana: “Da-mi loc de munca cu norma intreaga sau omoara-ma”. A se vedea ca si ei scriu cu spray-uri pe peretii universitatii.
    4. Mitul birocratiei excesive romanesti. Da, este adevarat ca avem o birocratie excesiva dar nimic mai adevarat ca si la ei e la fel. Nu pot spune ce aventuri am avut pentru a avea acces la un calculator cu internet din interiorul campusului universitar. Oricum ar fi ceva de povestit. Ca sa intelegeti ar trebui sa aveti doua notiuni diferite pe care eu nu le aveam cand am plecat din tara: “hot spot” si “free hot spot”. Cel de-al doilea lucru e aproape inexistent in Germania. Deci, bucurati-va de internetul din Romania. Nu o sa vedeti asa ceva nicaieri in lume. Astazi trebuia sa imi fac un cont pe un site german si unul dintre campurile de completat era viteza la internet si dadeau optiunile: <128 bitsi (wtf…doar in retelele de cartier mai gasesti asa ceva), 512 bitsi, 1 mega…25 mega. Pai eu acasa am 100. E adecarat ca nu tot timpul trag cu 100, dar merge de zeci de ori mai bine decat merge in Germania. Aaa… si daca va duceti acolo sa va stergeti programe piratate si materiale protejate prin drepturi de autor. S-ar putea sa nu va puteti accesa nici macar piesa muzicala dorita pe youtube. Succes!
    4. Mitul germanului corect. Sau, cum au mai spus, ei fac totul legal. Pe naiba (Ca sa spun si eu una neaosa romaneasca)! Am vazut nemti in autobuze si in tren fara bilet / abonament. Am vazut si nemti prinsi fara bilet. Ce credeti ca le-au facut? Sa nu ziceti ca i-au trimis la puscarie. I-au dat jos la prima fara sa le dea amenda pentru ca au spus ca nu au actele la ei. Mda… Se poate si la ei. Am vazut si nemti care incercau sa dribleze sistemul, adica sa negocieze cu soferul pretul biletului (nu putini).
    5. Mitul ca in Germania se traieste bine. Eu unul zic ca este doar un mit. Dupa cateva luni de stat acolo eu am ajuns la concluzia asta. Am ramas surprins dupa ce am vazut ca cei din regiunea in care stateam nu aveau gaze naturale. Cand era vreme rece se incalzeau cu vreo doua trei pulovere pe ei si cu centrale pe lemne sau petrol. La noi radem de persoanele care pe facebook isi pun poze langa o soba traditionala de teracota si le numim "miss teracota" cum li se spunea pe un anumit site. Am vazut la nemtoaica unde stateam in gazda un godin de toata frumusetea. Mi-a zis ca incalzirea e scumpa in Germania si ca da 6000 de euro pe luna. De aceea cand e cald (ea numea cald echivalentul a ceea ce eu numeam "friiiig") tinea centrala inchisa. Si dovada ca "friiigul" nu era numai in capul meu va spun ca ma duceam la toaleta de doua trei ori pe noapte. Mai aveam putin si credeam ca am si prostata desi sunt cam tanar. In Romania ne arde la buzunare iarna destul de tare. Totusi, cu greu imi aduc aminte cand am dormit ultima oara cu pijama si maiou pe mine si ciorapi grosi de iarna in picoare. Poate pe vremea raposatului.
    3. Mitul mancarii germane mai sanatoase. E dificil de spus ce inseamna "mancare germana". Eu unul mare lucru nu am gasit acolo. Am vazut nemti cu zaziki cumparat din marketuri. E adevarat ca au niste bierwust (un fel de crenwursti) care nu sunt nici pe departe atat de buni ca in Romania. Mi-a placut mustarul de casa bavarez. In rest, nu prea gasesti in marketuri legume sau carne sa iti gatesti singur. Daca ai placere de un pui (si apoi cuvantul "pui" inseamna "mic") te duci la market si iti cumperi unul gata rotisat care mai ca zboara din farfurie (asa de multe pene au si sunt rotisati cu totul). Painea este groaznica, chiar si cea cumparata din brutarii. Au foarte mult acid ascorbic (probabil pentru afanare si pentru a parea mai mare) ce le da gustul usor acrisor. Nu am fost crezut de sotie asa ca i-am adus o bucata de paine pe care am lasat-o sa o deguste. Era veche de o saptamana si nici macar nu se intarise. Isi pastrase gustul acrisor din prima zi si a mai tinut vreo 3 saptamani. Cat despre continut: 35% faina, restul era greu de tradus fiind niste substante pe care nu le cunosteam. Germanii din regiunea in care am fost eu aveau gradini in spatele caselor in care isi cultivau legume pentru mancare. La noi e o rusine sa iti pui in fata blocului un rand de ceapa (in comunism eram obligati sa facem asta, iar dupa ne-am boierit). La ei nu. Nu mai departe de 5 minute de mers cu autobuzul din centrul orasului (un oras cam cum e Sibiul la noi) vezi gradini cu legume. Atentie! Nu iesim din oras! Ca sa iti iei niste cartofi sau alte legume mai bune ca la noi, trebuie sa te duci la targurile saptamanale unde vin agricultori ca la noi si vand legume si fructe mai frumoase. Nu stau in fiecare zi cu marfa la taraba ci doar intr-o zi a saptamanii. Si asa le-am raspuns si celor care se intrebau ca si bunica mea "Da ei de unde iau legume ca sa faca praznic daca nu gasesti in magazine?" Laptele e foarte ieftin, doar ca laptele pe care il beau elevii din clasele primare din Romania are acelasi gust.
    4. Mitul Germaniei civilizate. Este doar un mit. Candva am avut o discutie cu un coleg care imi sugera ca toti occidentalii sunt civilizati si noi nu. I-am spus ca daca civilizat inseamna sa ai mai multi bani, atunci asta nu e civilizat! Si asa a si fost. Am vazut cocalari si pitipoance si la ei. Saptamana trecuta a urcat in autobuz un grup de copii de gradinita si cantau (tchu tcha tcha si Michelle Telo). Deci, manelisti au si ei, si inca mai mici! Am vazut homeless-i germani o gramada, mai multi decat rromi dusi la cersit. Am vazut nemti certandu-se in autobuz pentru un loc. Am vazut nemti care iesind la plimbare cu un catel nu isi strangeau rahateii de pe urma cainelui decat daca ii vedea cineva. Am vazut vecini certandu-se ca la usa cortului. Aceleasi lucruri pe care le-am vazut si in Romania. Romanii sufera de fracasomanie. E un concept mai putin cunoscut. Ei au senzatia ca tara noastra este inferioara multor tari in care emigreaza. Si totusi cand se intorc din tarile respective se considera net superiori celor din tara. De aici si "ura" romanilor fata de emigrantii reintorsi temporar, oarecum justificata (a se vedea termenul de broscari).
    5. Trenurile lor merg mai repede ca cele ale noastre. Cel putin cele regionale nu merg. Pe cele interregionale nu le-am incercat. Insa, se poate vorbi mult si despre asta. Am vazut sine de cale ferata intens circulate cu traverse de lemn. Pentru cei care se pricep, la noi au fost inlocuite cu traverse din beton care sunt mai durabile. Autobuzele lor sunt goale. Cat am circulat cu autobuzul am avut tot timpul loc pe un scaun. Am vazut si autobuze si trenuri intarziind (si ceasul meu era bun! garantat de producator). Aaaa… si nu vin din 5 in 5 minute ca la noi in oras, sunt scumpe (wtf 3,4 euro pentru o calatorie). Am avut si ocazia ca sa fim dati din autobuz jos pentru motivul ca politia nu lasa sa treaca nicio masina din cauza fanilor echipei locale de fotbal. Ei circula cu bicicleta. Veti spune: "Pai da, sunt mai civilizati!" Pe naiba. Cred ca daca si noi am avea iernile lor am circula si noi mai mult cu bicicleta. Eu unul nu ma vad circuland cu bicicleta la -20 de grade si doi metri de zapada cum a fost anul trecut. Nemtii nu credeau cand le-am spus. Bicicletele lor sunt foarte proaste si se fura mai ceva ca la noi. Am vazut nemti care aveau lantul de legat bicicleta mai scump decat bicicleta. Aaaa… si am vazut si in universitate calculatoare legate cu lanturi de bicicleta ca sa nu fie furtae.
    6. Mitul masinilor germane net superioare tehnologic. Cunosc multi romani care si-au luat masini second hand din Germania cu rulaj echivalent cu distanta de la pamant la luna in detrimentul masinii nationale, poate la acelasi pret. Pot spune ca e plin de Dacii pe la ei (de la Logan in sus). Ipoteza: Nemtii nu se pricep la calitate. Gresit. Ei le apreciaza, noi nu.

    Ar mai fi de spus, dar ma opresc aici. Germania mi-a inselat asteptarile.

  105. n-ai incercat si tu cu 10 euro la un medic turc? 🙂

    si totusi de ce nu te-ai dus din prima la Urgenta? Asa e si in Romania, trebuie sa treci de triaj. Doar ca la noi merge cu 50 ron. La ei nu. Deci e naspa germania.

  106. Am citit si eu povestea si toate comentariile. Am si eu doua povesti, poate intereseaza pe cineva. Comparatie Romania – SUA. Povestea din Romania mi s-a intamplat la 20 de ani, deci aproape de varsta lui M. Eram studenta, la drept. Aveam dureri in partea dreapta in jos pe picior. Ma duc la clinica de la drept, chiar in incinta facultatii. O doctorita extraordinar de draguta si de pregatita. Face niste teste cu mine, respira-inspira, ma palpeaza, indoaie genunchii, impinge-trage. Ai apendicita. Pai cum, asa fara voma, fara temperatura, ma dau eu in detalii de specialitate cu ea (tot timpul am fost precoce). Da, asa. Du-te la spital direct la urgente daca se agraveaza. Ma duc de la clinica de la drept, direct vis-a-vis la spitalul municipal. Eram imbracata decent, costum deux-pieces, pantofi de lac (sfarsitul anilor ’90, nu radeti). Acolo un doctoras ff tanar de garda ma ia, ma intreaba: si cum te doare si unde te doare si ai ciclu? Cand ti-a venit ultima data? A, zic am ciclu foarte regulat (toata viata l-am avut ceas), stati sa controlez calendarul. Se intoarce spre asistent si rade “Aaaa, are si calendar.” Ii mentionez ca sunt VIRGINA. (complet, sincer stiu ca e un fel de paradox, dar din nou era in anii 90). Rade din nou, ma bate pe spate jos, semn ca suspecteaza o sarcina extrauterina (stiam ca asta e testul, v-am zis – precoce). Ma inrosesc de rusine ca nu ma crede. Imi da trimitere alaturi la cabinetul de ginecologie, doctorita vine, se uita la mine, aceleasi intrebari despre ciclu. Repet inainte de a ma urca pe masa: SUNT VIRGINA. Bine, bine, zice ea zambind. Ma palpeaza simt ca nu ma crede, pentru ca … simt. Apoi controlul rectal, naspa. Cobor, rosie, apendicita risca sa se transforme in atac cerebral sau de panica. Scrie pe bilet, il mai am si acum, control ginecologic normal. Zic, va rog treceti si faptul ca sunt virgina ca domnului doctor nu i-a venit sa creada. Zambeste, trece ingramadit deasupra:VIRGO INTACT. O sa-mi amintesc toata viata termenul asta, mi-a dat cosmaruri o perioada: VIRGO INTACT. Merg inapoi, ii dau biletul doctorului tanar. Urmeaza ceva halucinant: doctorul ma pune sa astept pe hol, dupa care vine cu alti doi colegi si trece pe langa mine cu biletul in mana si le arata ca eu sunt aia “virgina” si chicotesc ca niste elevi de liceu care au vazut pentru prima data o tzatza. Ma simt atat de rau ca am impresia ca o sa mor. Colega de facultate, prietena mea Andreea, se uita la mine si-mi zice: Incearca sa te calmezi, pentru ca esti atat de rosie ca mi-e frica ca o sa faci o comotie (si ea era precoce si le avea cu termenii medicali). Doctorul vine si zice nu e nimic grav acum, daca devine acut, faceti febra, durere mare, reveniti. Imi vorbea cu dvs la plecare, dupa ce ma facuse de ras prin tot spitalul. Oare la ce bun?? Ulterior am gasit o verisoara care lucra la spitalul de urgente ca asistenta si care mi-a facut lipeala cu un doctor chirurg care m-a operat de paendicita, dar atat de frumos, aproape nu am nicio cicatrice … pentru ca eram VIRGO oare? … probabil ca si el a spus la tot spitalul, dar macar n-au venit sa-mi rada in fata in timpul operatiei … shoot!
    Fast forward din 1997 in 2012, acum o luna, in SUA de data asta. Suspectam o infectie la ureche, romaneste, m-am tratat singura acasa, aveam niste antibiotice ramase de la mama, asa ca sa le am, la o nevoie ceva. Le luasem pe alea, ibuprofen, spray-uri de urechi, si nimic, durerea-durere, urechea infundata, stare de rau general, dar fara febra mare. Incercam o programare la doctor, tot asa peste 3 saptamani. Nu mai puteam astepta. Ma ia sotul si imi zice daca vrei sa mergem la urgente, sa stii ca dureaza cel putin 4 ore. Zic: mai bine 4 ore acu, decat sa nu dorm la noapte, daca explodeaza urechea? Bine, mergem. Acelasi proces prin care a trecut si M; exact acelasi. Intram la 12 la pranz, terminam la 18.00 seara. Intre timp durerea a trecut si a revenit de doua ori. Dar am asteptat, dupa 6 ore m-a vazut o asistenta sefa, nici macar un doctor, ma rog a cam vorbit ea condescendent cu mine ca de, accentul de imigrant ramane, n-ai ce face, dar mi-a zis clar ca am sinuzita nu otita. Am insistat ca ma doare de 10 zile si ca mi-e frica ca-mi explodeaza urechea. A zambit si mi-a zis: “we won’t let that happen”; mi-a dat o punga de medicamente, care acopereau tot practic de la otita, sinuzita, alergie – tot, m-am facut bine in 3 zile. Am plans nitel pe umarul sotului ca m-a tratat asistenta de sus, si ca e doar o asistenta si eu sunt avocat cu 3 masterate, dar sotul, si el avocat cu doua masterate, dar american trecut prin ciur si darmog, mi-a zis: domnle, te-a vazut, te-a consultat, ai aflat ce ai si ne-a dat si un sac de medicamente. E bine! In jurul nostru la farmacie, erau cel putin 10-15 oameni cu care ne imprieteniseram cumva, ca doar ne stiam de 6 ore de acum si imparteam aproape acelasi frustrari … si aceeasi sinuzita “de sezon,” dar fiecare in limba lui. Cert e ca nici ei nu erau fericiti cu asteptarea, si aveau si 80 de ani unii, stranutau si tuseau si criticau sistemul …
    Concluzia 1: intr-un fel, am fost umilita si in sistemul romanesc, de medicul impertinent, si in cel strain, de asistenta care imi arata cu mainile ca la surdomuti, dar intr-un final mi-am rezolvat problema de sanatate si sunt bine si cred ca asta conteaza. Concluzia 2: Daca doctorii nemti i-au spus lui M ca are un chist care s-a desprins, o sfatuiesc sa isi faca o programare la un medic specialist din timp, ca sa vada daca nu are un ovar polichistic, si sa se astepte ca sa mai aiba crize din astea, stiu sunt foarte dureroase, dar sunt in mare parte cauzate de probleme hormonale, o sarcina ar mai rezolva din ele … Adevarul e ca atunci cand un chist (de fapt chist e un cuvant neinspirat, este foliculul cu ovulul mort care se desprinde si trece prin trompa si asta doare) se rupe asa, e foarte dureros dar de cele mai multe ori organismul se reface singur. Practic excesul de “calmante” chiar ar fi fost contraindicat. Eu zic ca doctorii nemti au procedat corect. Plus ca, inainte de a pleca, i-au dat si o explicatie destul de clara a situatiei, ceea ce n-ar fi primit in cazul meu, daca renuntam si plecam, cel mult ma puneau sa semenez vreo 20 de declaratii ca renunt la orice reclamatii si ca plec pe proprie raspundere, ca doar din asta ne castigam noi avocatii banii p’aci …
    Imi pare rau ca am scris atat de mult, dar as vrea sa se inteleaga un lucru: nu tot timpul mergem la doctor ca sa ne dea un pumn de pastile si sa ne faca 100 de radiografii. Mai mergem si ca sa ne asigure ca suntem bine, nu e vreo urgenta cu adevarat serioasa. Si mai trebuie sa intelegem ca pastilele nu rezolva totul, organismul nostru este atat de miraculos incat de cele mai multe ori gaseste o cale de a se vindeca singur. Si asta e cea mai sanatoasa. E adevarat ca uneori ne simtim neglijati si dati deoparte, dar cred ca in mare parte e vorba de un pic de mania persecutiei si de o sensibilitate caracteristica culturii din care provenim. Succes!

  107. Mai am un pic si ”implinesc” 7 ani de Spania. Nu am simtit vreodata ca starea mea de emigrant mi-ar pune vreo piedica in viata. Aud tot felul de povesti tragice de prin lumea larga ce implica emigranti romani, sau atitudinea autoritatilor fata de acestia, insa pentru mine subiectul e strain. Cu toate acestea am observat, de-a lungul anilor, ca noi, romanii suntem, vorba Parazitilor, ”Nascuti-crescuti cu ochii pe scandal”. La inceputul lui 2006 veneam in imprejurimile Madridului cu un nivel de limba engleza citit-scris-vorbit la nivel maxim. Ma gandeam ca, daca tot nu stiu o boaba spaniola, macar sa ma inteleg cu oamenii astia in engleza. GRESIT. Spaniolii sunt atat de indragostiti de limba lor si atat de nationalisti, incat pana si titlurile pieselor de la radio le traduc. ”Estamos los campeones” cantat de ”La Reina” sau ”Donde los calles no tienen nombres” cantat de ”U Dos” deja ma lasa indiferent. Mi s-a spus din comunitate sa pun mana si sa invat. Imaginati-va oroarea mea, ca om care a urat cu pasiune telenovelele dintotdeauna. Am urmat un curs intensiv de doua saptamani de stiri la televizor si ziare gratuite. Aveam titluri combinate cu poze si reportaje carora puteam sa le fac corelatii in creier. Apoi am fost ajutat si de colegii de munca ce m-au corectat si invatat cuvinte noi… Ce incerc sa spun? M. avea 19 ani cand a plecat in Germania, acum are 21. Spune ca dupa doi ani vorbeste bine germana. Pai, asa negociezi tu o situatie-limita in viata ta? Refuzi la un moment dat sa le vorbesti limba? Cand, in opinia ta, situatia atarna de un fir de par? Un comentator spunea mai sus ca doctorii aia de la prima clinica au vazut ca ai venit pe picioarele tale si or fi tas ei niste concluzii. Nimic mai adevarat… O minima logica si o regula elementara de bun-simt ( nu vreau sa spun ca M. este ilogica sau nesimtita, imi cer scuze de pe acum daca se va intelege asta) spune ca, pentru a-ti salva viata trebuie sa faci pe dracu-n patru sa te faci inteles. Si tu alegi sa NU le vorbesti limba? Dar unde scrie ca toata Europa trebuie sa invete engleza? Ai ales sa fii emigrant? Pleaca de acasa cu un bagaj minim de informatii si sterge tot ce ai in minte si ai invatat in Romania! Asteapta-te la ce e mai rau, macar in primul an. Nu sunt un exeget al literaturii; probabil ca as avea nevoie de cineva cu talentul Simonei Tache, sau al lui Moshe Mordechai, ori al lui Viorel Ilisoi ca sa pun pe hartie experientele mele ca emigrant in ultimii 7 ani. Ar iesi un best-seller in trei parti cu cate 1500 de pagini fiecare. Toti emigrantii patim si bune si rele; unii nimeresc mai bine, altii mai rau. Eu am ales sa emigrez pentru ca am simtit nevoia sa iau o pauza dupa 15 ani de trai post-revolutioanar in tara. Imi iubesc Patria la nebunie si mi-am propus sa fiu ingropat in pamantul ei, nu aiurea.
    Experientele mele medicale in Spania:
    1 – eram intors cu spatele la o echipa de sud-americani care taiau cu un flex o poarta. Eu intram in scena dupa demolare, ca sa-mi iau masuratorile pentru contructia noii porti. Poarta cade si, printr-un noroc, ma aflam la o distanta optima incat sa ma ia o ”sulita” ornamentala de la gat inspre noada si sa ma zgarie un pic mai adanc. Zic ”noroc” pentru ca, daca eram cu un centimentru sau doi mai aproape, ornamentul ala se infigea in coloana sau intre omoplati. Odihneste-l Doamne pe robul lui Dumnezeu Gabriel, care a murit ca un erou impus de vaca din vina unui argentinian care nu a vazut in viata lui un flex! Ma urc in masina, ma duc acasa, la 200 de metri distanta, dau jos salopeta sfasiata, fac un dus, o albesc la fata pe sotie si plec la Centro de Salud. Explic la receptie ce am patit si sunt bagat PESTE RAND la doctorita de familie. Tanti ma dezbraca, ma pune pe burta si incepe sa ma framante: ” N-ai nimic, vertebrele sunt in regula, ia de-aici un antitetanos, ia si o reteta gratuita pentru o crema antiinflamatorie si bine ca te-am prins. Ia sa vedem ficatul. Tensiunea. Stomacul. Ganglionii. Ia zi aaaaaa.” Ca tot aveam dosarul la ea de ceva ani si nu ne cunoscusem, m-a bagat la rotisor. Mie mi-a convenit, ca tot platesc asigurarea. Si ei, ca a mai bifat un pacient cu urgenta consultat. M-am imbracat si am plecat, nu inainte de a-mi cere scuze la cei doi pacienti carora le-o luasem inainte. ”No pasa nada, hombre. Salud!”;
    2- vin din vacanta din Romania pe 3 septembrie. Dupa 4 zile de condus mi se umfla picioarele, dar de data asta am parte si de niste surprize: dupa vreo 2-3 saptamani umflaturile nu dau inapoi si, mai mult decat atat, am ceva ca un carcel permanent la dreptul. Incetez cu urcatul pe pereti de durere si ma duc la tanti. Programarea o fac, ca de obicei, pe net. Ma duc la ora stabilita. Cu 5 minute inainte de ora la care trebuia sa ma primeasca iese si ma intreaba daca sunt de acord sa mi-o ia altcineva inainte. Acel cineva avea vreo 80 de ani, era in scaun si avea probleme vizibile cu respiratia. Am fost de acord. A stat mult. Apoi a intrat o gravida. A stat si mai mult. Am intrat cu intarziere de vreo ora jumate. Si-a cerut scuze, mi-a multumit ca am acceptat intrarile peste rand si m-a rezolvat rapid: un medicament pentru circulatia sanguina si o crema si recomandarea sa fac miscare, sa evit anchiloza.
    Sistemele medicale sunt diferite, dar au un numitor comun: trebuie sa faca bani sau sa demonstreze ca au pacienti si sunt eficiente. Sunt de acord ca unii pot avea ghinion sau altii noroc la o confruntare. Sunt de acord ca unii medici au mai multa si altii mai putina experienta. Sunt de acord ca unele sisteme sunt mai stufoase sau altele mai relaxate. Sunt de acord ca pacientul are nevoie imediata de ingrijire.
    Dar de aici si pana la citi chestii de genul” medicul era indian, asistenta klingoniana si anestezistul martian”, ”eu sunt roman si vreau sa prestezi ACUM, ca in tara mea nu se presteaza la moment, hai sa te vedem ce poti”, ”americanii sunt de cacat si olandezii nu”, etc, etc, etc…. e cale lunga.
    Spaniolii au un proverb care suna exact ca al nostru: ”Fiecare padure are uscaturile ei”. Ca emigranti trebuie sa intelegem o data pentru totdeauna ca noi, romanii, nu suntem buricul pamantului si ca trebuie sa ne integram cat putem noi de mult in tara si in sistemul in care AM ALES sa ne ducem. Nu indemn pe nimeni sa emigreze sau sa ramana, este alegerea fiecaruia. Dar, daca ne-am dus prin cele strainataturi cu gandul la miere, hai sa fim dispusi si sa inghitim si un pic de fiere.

  108. Pai toti dau cu piatra in medicina romaneasca folosind cuvantul “spaga “.
    Niciun roman nu e constient de faptul ca trebuie sa respecte niste regului numai in romania merge asa cu o punga de cafea si niste banuti rezovi orice la orice ora !.
    Ce e aia ma urc in metrou si am duc la spital ?????In Germania ??? pai inseamna ca nu ai nicio tigla pe casa….
    Deci , regulile elementare de bun simt si de functionare a sistemelor medicale de oriunde , mai putin africa ecuatoriala si romania , probabil ,sunt urmatoarele :
    1.Orice om normal la cap trebuie sa aiba un dr de familie la care sa mearga macar de 2 ori pe an.
    2.In caz de boala se duce intai la el.
    3.Daca e mai naspa, il suna ( la telefon sau il abordeaza pe mess etc ) si vede ce zice ala.
    4.Daca e chiar urgenta ( adica are dureri mari de tot , sangerari etc) suna la Salvare ( si sa aiba in buzunar actele si niste bani , pt ca in strainatate nu e sanatatea gratuita ca-n romania ).
    5Daca esti roman traitor/muncitor in alta tara te asiguri ca esti in regula dpdv legal , ca ai asigurari de sanatate , carduri europene etc si cate-ai inscris la un medic de familie de acolo .
    Regulile sunt aceleasi oriunde in lume , numai ca romanul , indiferent de scoala , educatie etc isi imagineaza ca , daca in romania isi permite ORICE si-n alta tara e la fel !

    Medicina e foarte scumpa oriunde in lume , medicii nu sunt niste functionarasi cu o diploma cumparata la coltul strazii si care sa fie la indemana oricui , la orice ora .
    Asta nu pricepe romanul, ca e scump si greu sa ajungi la un medic , iar inainte de toate , ca o societate sa functioneze ,trebuie sa existe REGULI respectate de toti.
    Nemo censetur ignorare legem ….in latineste , ca de, suntem latini !

    Pariu ca domnisorica de mai sus o sa vina in Romania la o clinica de stat , la un medic recomandat de cineva cunoscut ,unde ,cu spaga de rigoare ( vai , muncesc in germania , ma grabesc , n-am timp , vreau la rezerva , vreau cersafuri noi…vreau cele mai bune antibiotice …etc)se va opera ?
    Pt ca medicina privata din Romania , unde ar putea fi tratata cum viseaza ea ,e chiar mai scumpa decat aia din germania !?

  109. Comentariul lui gabby, cu povestea ei despre patania din Romania pe cand a fost confirmata in scris “virgo intact”, desi poate parea unora caraghioasa, pe mine personal m-a ajutat sa imi dau seama ca autoarea M are in fond numai 21 de ani, adica e practic inca totusi abia desprinsa de adolescenta, si unei persoane atat de tinere nu i se poate pretinde o maturitate deosebita, lipsa de impulsivitate si abilitati de planificare, si de decizie care s-ar putea pretinde unuia ca, de exemplu, (zic la intamplare), neamtu.tiganu care a trecut intr-adevar prin ciur si prin darmon. Adica am impresia ca majoritatea acestor comentarii arata dorinta de competitivitate cu M luata ca standard, in sens ca majoritatea vor sa se compare pe ei si experienta lor cu “standardul” M, care din start e un standard care nu isi merita definitia. Desigur, intalnirea cu sistemul sanitar din orice loc din lume, este o experienta deosebit de nedorita si de neplacute de oricine din orice loc din lume, e una deosebit de emotionala, si total politizabila, deci o tema aleasa in mod justificabil de un blog jurnalistic ca acesta al Simonei Tache, insa eu reprosez acestui blog nu apelul la emotionalitate generala, deoarece asta fac mai toti jurnalistii, ci apelul la emotionalitate pe standarde si vignete alese in mod subcompetent.

  110. …sorry, m-am exprimat oarecum nu indeajuns de clar, subcompetent in sens de ne-etic, bazat pe exploatarea unor persoane oarecum mai vulnerabile decat media, in care eu includ si persoanele imature, sau inca in dezvoltare.

  111. Draga Eugen, ma bucur ca patania mea de acum 15 ani, pe cat de grotesca pe atat de reala, a ajutat pe cineva sa inteleaga ceva. Chiar ma surprinde placut. Dar nu cred ca atat eu cat si ceilalti care au impartasit experientele lor, incearca aici sa o ia pe M ca etalon de referinta, sau standard cum zici tu, cred ca majoritatea, mult mai maturi si cu experienta de viata, incearca sa o ajute pe M sa inteleaga, sa ii explice, sa-i exemplifice ca de fapt uneori din cauza socurilor culturale, ceea ce pare extraordinar, socant, iesit din comun, violent, crud sau lipsit de etica, este de fapt doar o impresie, o aparenta, ca rezultat al diferentelor culturale, sociale si educationale. M poate fi reala sau poate fi o vignieta, sau mai stii, poate fi un mod de a controla imigratia in Romania :))) dar chiar asta conteaza? Pe mine ma ajuta enorm sa citesc povestile altor imigranti pentru ca imi reconfirma ca merita sa fiu unde sunt si sa lupt sa fac ceea ce-mi place, intr-o societate care ma recompenseaza si altfel.

  112. Draga M,

    In primul rand: chestia cu limba (adica sa nu vorbesti germana cand o stii, si mai ales cand ei nu stiu prea bine alta limba) o pun pe seama faptului ca nu aveai totusi dureri atat de mari, altfel te-ai fi dat peste cap sa te verifice personalul medical.

    In al doilea rand: ai o urgenta, te duci la urgente. Nu pierzi timpul pe la cabinete unde nu esti inscrisa. Poate doar la medicul tau de familie, care o sa te trimita la urgente.

    Trei: Foarte dragut ca ai vazut pacienti care intrau si ieseau pe acolo. Ei se duceau la traumatologie, la urologie, la chirurgie vasculara si in multe alte locuri in care tu nu aveai ce sa cauti. Nu te-a privat nimeni de nimic vazandu-i pe ei.

    Patru: din descrierea ta, iata ce s-a intamplat: ai ajuns la urgente chirurgicale. ti-au luat sange si ti-au pus o branula. Pe baza sangelui se poate vedea in aproximativ o ora (da, atata dureaza sa treaca prin laborator) daca ai semne de inflamatie acuta. Daca nu ai, sa stii ca ei cred mai mult analizele alea decat ce le spui tu, si indiferent daca te cred sau nu, brusc nu vei mai fii in fata listei de prioritati.
    Intre timp ai fost vazuta de o doctorita draguta de la chirurgie viscerala (destul de repede, daca inteleg eu). Pe baza examenului si a rezultatelor de laborator ea a hotarat ca nu esti o urgenta de chirurgie viscerala, si ca ar trebui sa te vada un ginecolog.

    Cinci: ce glas ai tu, romanca rebela si frumoasa (poate un pic prea rebela), daca ai stat 8 ore fara sa le atragi oamenilor alora atentia ca te doare, ca esti un om in suferinta si ca ei te-au uitat? (si) de aia am plecat eu din tara, pentru noi suntem rebeli pe la spate sau prea tarziu, nu cand e nevoie

    Sase: nu ai facut ce ti-au spus. Ti-au recomandat operatie, tu ai zis nu. Asa mai bine ramaneai in pat acasa. Ti-au zis sa nu mananci si sa nu bei (asta ca sa fii pregatita pentru operatie, trebuie sa stai 6 ore pe stomacul gol), tu ce-ai facut? Stii cum se cheama asta? Pacienta necooperanta. In orice tara. Si asa vei fi si tratata.

    In concluzie, esti un exemplu minunat de persoana care isi pune singura bete in roate, care nu cunoaste un sistem in care traieste de 2 ani de zile. La nemti e foarte simplu: medic de familie -> spital sau clinica privata (la clinica cu programare peste 1-2 saptamani). In cazuri rare direct la urgente. Vrei sa fii o romanca rebela si frumoasa (si da, romancele sunt cele mai frumoase, aici n-am ce sa zic) – du-te tu la cabinete particulare fara programare.

    Iti urez multa sanatate, ca e mai buna decat toate.

  113. […] minte un articol mai vechi de pe blogul Simonei Tache, in care o romanca se plangea de felul in care fusese ea tratata in […]

  114. maria-Timisoara

    Doar în România când vin la urgente și așteaptă mai mult de 10 minute oamenii încep sa comenteze nemulțumiți. Chiar și mai ales cei care nu au asigurari. Majoritatea nu știu cum e în alte țări.

    • Ana ma numesc

      Aiurea. In Romania, cei din sistemul de sanatate nu sunt oameni ci roboti. Pt ei nu conteaza ca mori, atata timp cat au un loc asigurat in spital e ok, pot sa-si bea cafeaua si sa traga tigara in liniste. Niste acrituri. Nu mai incercati sa mintiti, sa murdariti o tara ca Germania, ca nu merge. Sunteti mai mult ca sigur pusi sa faceti asta, daca nu cumva am nimerit pe un blog de asistente frustrate din Ro.

  115. DACA ATI FI MERS LA CONSULTATIE IMPREUNA CU PARTENERUL(DACA AVETI), ATUNCI EL CU SIGURANTA NU AR FI PERMIS ATITA BATAIE DE JOC….EU MERG TOT TIMPUL CU SOTIA MEA LA GINECOLOG….INTRU CU EA PESTE TOT….MEDICII VAD PRIVIREA MEA INCRUNTATA SI SINT ATIT DE RESPECTOSI CU SOTIA MEA….

  116. Nu as fi vrut sa comentez dar nu pot sa stau indiferenta cum un roman numeste Romania cocina sau locul in care nu te poti realiza. Am plecat pentru ca e la moda plecatul, nu pentru ca n-as fi avut un trai mai mult decat decent in Romania. Am gasit Germania nu foarte diferita de Romania, cu bune si cu rele ca-n oricare alta tara. Mi se pare chiar mai lejer jobul decat in Romania, bani mai multi dar nu este un pas in cariera si nu va fi niciodata. Acelasi lucru il fac pe care-l faceam si-n tara (lucrez in domeniul IT). Aceasi viata monotona, job, acasa, pe care o aveam si-n tara. Singura diferenta e ca in Germania am mai putini prieteni, oamenii nu sunt la fel de inimosi, imi lipseste familia, cultura, credinta si mancarea romaneasca. Inca n-am reusit sa inteleg ce are in plus Germania fata de Romania. Exista un sistem mai bine pus la punct, regulile poate ca sunt mai mult respectate, dar nu-mi aduce nici un confort sufletesc. Traiesc printre straini, nu pot vorbi romaneste iar asta e o mare problema pentru mine. Nu ma pot exprima asa cum sunt eu, nu pot spune ce simt si ce gandesc in nici o alta limba. In sistemul medical nu prea am incredere in general. Judec un doctor mai mult dupa calitatile sale umane iar in Germania nu reusesc sa-mi dau seama de asta. Atat de straini si de reci ii percep pe nemti ca nu mai ajung sa le mai percep umanitatea. Dar poate e doar problema mea. Oricum ar fi Romania pentru mine e tara in care m-am nascut, am iubit si am fost fericita. Nu mi-a lipsit nimic. Nu va fi niciodata o cocina si n-as fi vrut sa ma nasc in nici o alta tara. E tara in care ma voi intoarce pentru ca acolo ma simt cel mai bine.

  117. Din seria "Martiri virtuali"

    Cred ca exagerezi, se observa foarte usor ca esti tipul de umanista convinsa, plutesti in lumea asta fara sa intelegi rationalul si palpabilul, pt tine viata se rezuma la beletristica si faci conexiuni dramatice in tot ce intreprinzi apeland la tot felul de jocuri de cuvinte, metafore si epitete. Fii sincera cu tine si spune ca esti de fapt pusa sa scrii astfel de articole de catre cei de la ministerul sanatatii din Romania. Nu cumva ti-au dat functia sa sucesti mintea celor tineri pentru a-I dezamagi si a-I face sa nu mai emigreze? Zic si eu asa, deoarece stiu ca este in program aceasta promaganda menita sa tina cetatenii in tara. Era si pe vremea lui Ceausescu aceasta propaganda, insa acum este mult mai “etica”. Printesa mea, locuiesc in Berlin de 10 ani, am nascut de 2 ori si am facut cu sotul 2 case. Am 37 de ani, iar la varsta ta studiam genetica si nu prea aveam timp sa stau pe blogguri, facebook ori diverse sisteme virtuale de capurat viata reala. Intrebarea mea este urmatoarea: de ce minti precum o ultima carpa? De cand sunt in Germania nu am avut odata problem in ceea ce priveste sistemul de sanatate, care este printer cele mai bine puse la punct din Europa. Cum poti sa minti cu atata nonsalanta si sa faci povesti de adormit copiii? Pe cine crezi ca fraieresti, pe mine ori pe cei care stam in Germania de ani de zile? Nu draguto, scopul povestii tale este sa atinga acele minti tinere si nehotarate, batjocorite in tara lor Romania, care vor sa emigreze. Faci parte dintr-un sistem infect de oameni care stau in spatele unui monitor si improsca propaganda despre vest, pentru a opri emigrarea. Intr-un fel, poate esti platita sa faci acest lucru, pe de alta parte esti o scarbosenie, deoarece iei multor tineri nehotarati ambitia de a face pasul catre o tara civilizata, evoluata. Daca nu cunosteam Germania, poate ma prindeai si pe mine. Insa iti pot garanta: cunosc sistemul medical german mai bine decat un german si pot aprecia ca este printer cele mai eficiente din lume. Nu mai minti. Sa-ti fie rusine.

    • stimata doamna, felul (ca sa nu scriu “halul”) in care v-ati exprimat opiniile si aprecierile fata de respectiva persoana si povestea ei ARATA ca ati trait degeaba atatia ani intr-o tara asa de civilizata si bine pusa la punct, precum germania (nu comentez cat sunt de reale aceste concluzii ale dvs, nu e treaba mea). adica ati progresat doar material, nu si comportamnetal. degeaba ati studiat, doamna GENETICA, daca dpdv uman ati ramas salbatica!

  118. Draga Simona, as putea spune ca tu ti-ai povestit nemultumurile pe care le-ai trait sau le traiesti in continuare in tara “corectitudinii” in niste termeni foarte dragalasi, dar eu iti pot spune ca din punctul meu de vedere, nemtii sunt cele mai jegoase fiinte pe care am avut nenorocul sa le intalnesc vreodata. Si sunt si mai escroci decat toti romanii escroci la un loc. Diferenta e ca noi avem curajul sa vorbim despre lucrurile care derajeaza in tara noastra iar ei nu. Diferenta mai consta si in faptul ca autoritatile noastre isi pedepsesc cetatenaul care a comis o greseala fata de un neamt iar autoritatile germane nu fac asta, ci dimpotriva. Oricat de execrabil s-ar purta un neamt cu un roman, toata Germania este de partea lui. Tu ai cunoscut infectii din sistemul de sanatate, eu pe cei din politie. Iar pe cei care se grabesc sa spuna ca politistul neamt nu e corupt, le doresc sa aiba de-a face cu el. Avand o firma de transport, de 15 ai de zile platesc spagi politistilor nemti de am ajuns la capatul puterilor, si al nervilo. Te opresc si se comporta ca niste precupete la piata, iti spun mai intai ca ceva nu functioneaza cum trebuie la masina ta si ca ar trebui sa-ti dea o amenda destul de maricica, dupa care te intreaba cam ce suma esti dispus sa platesti. Daca refuzi sa le dai asa cum am facut eu odata, m-au escortat intr-un service de-al lor, doar pt ca li s-a parut ca unul dintre faruri nu functioneaza f bine. Odata ajuns la garaj, cei de-acolo mi-au spus ca pt siguranta mea ei sut obligati sa imi puna masina pe calc, sa vada daca nu cumva are si alte defectiuni, etc. Nu avea, asa ca dupa cateva min m-au lasat sa plec dar numai dupa ce m-au pus sa le dau 3500 de euro. Asadar, urasc aceasta natie mai mult decat orice pe lumea asta si nu am vazut vreodata oameni mai josnici, mai mizerabili si mai infecti decat nemtii.

  119. Va salut pe toti cei de fata.Nu am inteles prea bine care sunt nemultumirile Dsoarei Tache.Ar putea sa imi traduca mai clar ce o nemultumeste? Eu daca am doar cateva clase primare efectuate cu mare greutate am discernamantul diminuat .Pana la urma nemtii sunt buni sau rai? Te ajuta la spital cu ceva sau te lasa sa mori cu zile? A stat careva dintre voi macar o saptamana internat la spital in Germania? Stiti cum se comporta asistentele si doctorii cu romanii? Nemtii sunt buni sau rai pana la urma ca eu avand discernamantul foarte diminuat nu pot gasi singur un raspuns si de aceea apelez la parerea semenilor mei.Va multumesc mult si sper sa tragem invatamintele necesare din aceste dialoguri.Danke schon.Aufidersehen,parca era cuvantu) de adio in germana dar nu vreau sa gresesc.Gott mit uns,meine freund.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green