Unde e aluziile mele pe care le-am avut?

Bărbaţii nu înţeleg, în general, apropourile şi nici nu citesc „printre rânduri“. Ei nu percutează decât la lucrurile simple şi clare.

Ca să execute cu succes comanda „To di airport“, de exemplu, e bine să le atârni în faţa parbrizului o poză cu terminalul „Plecări“ de la Otopeni, ca să le rămână totul limpede şi să nu-i paralizeze, pe drum, vreo confuzie. Iar, dacă vrei să ducă cu succes gunoiul, e bine să-i bagi puţin cu nasul în găleată, în timp ce rosteşti formula magică „To di ghenă“. Îi ajută să înţeleagă mai bine subtilul îndemn.

Există un singur capitol al vieţii care colcăie de apropouri, din punctul lor de vedere: sexul. Acolo, printre rândurile care spun clar „nu mă interesează să fac sex cu tine“, ei citesc în neştire, cu litere fosforescente, de-o şchioapă, „Sunt fierbinte, ia-mă acum!“.

Eşti femeie şi i-ai oferit colegului de birou un covrig? Atunci să nu te miri dacă, data viitoare când o să vă nimeriţi singuri în lift, o să sară pe tine şi-o să te izbească pătimaş de pereţii mochetaţi, în timp ce-ţi şopteşte gâfâind: „Şi eu te vreau!“.

Te grăbeai şi, chiar la intrarea în sala de şedinţe, ai scăpat un dosar, iar acum eşti în genunchi, adunându-i de pe parchet filele? Nu te mira dacă auzi zgomotul a 22 de fermoare deschise simultan. Sunt colegii tăi de sex masculin care au înţeles „aluzia“ şi se descheie la prohab, ca să îţi arate că sunt de acord cu ceea ce le-ai „propus“.

Eşti acasă şi tocmai ţi-ai întrebat jumătatea când dracu’ are de gând să cheme instalatorul, pentru chiuveta aia din baie, care curge ca la balamuc? În secunda doi o să fie călare peste tine şi-o să-ţi umple urechea de bale: „Şi eu vreau să ne jucăm de-a instalatorul, stai să vezi ce ţi-o repar acuma!“. Iar, după aia, dacă-l cheamă Ştefan Bănică Jr., o să vă compună şi-un cântec penibil. Ţie şi chiuvetei.

DE AICI.