Români la Bruxelles

Ce am mai ras la faza asta tare :), Je vous ai entendu parler en roumain :))

Germania, la cinema, asteptand la coada sa-mi cumpar un suc inainte de film. In fata mea, doi tineri. Unul dintre ei se indeparteaza, cascand ochii pe afisele din jur. Celalalt ajunge la rand, da o comanda lunga, intr-o germana balbaita. Tipa de la bar face o fata tampa, intreaba ceva, clientu’ nu pricepe, tipa da din umeri si pleaca sa-i aduca, probabil, comanda.
Tanaru’ se-ntoarce si zice peste umar:
– Phaha, muta asta n-o-ntales nica din ce i-am spus, ha ba?
Da cu ochii de mine, i se-nrosesc urechile si ingana incurcat:
– Ioooi, ‘Schuldigung, Ich dachte mein Freund aaaaa…’
Eu:
– Aaa, stai linistit, nicio problema…

„une autre machine”, desigur… 🙂

șî aveti, wai, cu muldovienii. Suntem oleacî di oameni munșitori pe aici. Dacî aia di ti-o raspuns nu o fost Mirona, atunci io am fost. Sau 1/4 de Moldova. Sau 1/4 din Basarabia.

Si sa stiti ca tiganii din metrou canta mai bine decat cei de la The Voice Belgique! Iar Becali aici la munca a vorbit numai de fotbal.

Doi romai la Praga discutau de zor ii aud zambesc si trec mai departe… tipa ma intreaba cat e ceasul in engleza, eu ii raspund in romana: 13:45… Se uita la mine nedumerita si mai intreaba odata cat e ceasul tot in engleza. Tipul se uita tamp la ea si ii spune in romana “Ti-a spus omul 13:45!” la care ea tot nedumerita “Ora Romaniei sau ora locala?” Nu am mai stat ca ma prabuseam pe jos de ras.

Paris un nene arunca un muc de tigara pe jos, deja ma gandeam iote ba si francezii arunca mucurile pe jos… dar il vad cum scoate telefonul si incepe sa vorbeasca romaneste.

Veriosoaramea avea o vorba “Hello people!” cand o scotea ceva din sarite, in romania nu o baga nimeni in seama. In metrou la Londra… “Hello! Is there something wrong?”

in hamburg, aeroport.subsemnata gravida foarte cu o burta vizibila d epe luna.un fel de bat cu burta mare.toate scaunele ocupate. trei erau ocupate cu geamantane.
rog in neteste sa le dea jos macar de pe unul pt ca as dori sa stau jos.
imbufnata cucoana le da.
dupa care apare el.sotul platitor.
si incepe madame:auzi,nesimtita asta gravida mi-a zis ceva pe apsareste,dar, vroia locul vaca.reproduc ad literam.
nu reactionez.
ajungem sa dam beletul.
ei doi se posteaza in fata.deodata se umfla ea urland:uite-i pa aia 4 o iau in fata. tu esti de paoie?noi suntem primii.
el:lasa draga
ea:momaie te-am luat.ma duc la pizitipoance.si se duce. e oprita discret dar ferm.erau stewardesele si pilotii aia patru.
la Budapesta, in spatele meu da-i si comenteaza…………….el:auzi,dar daca asta stie romana?ea:nu sa poate!
in autobuzul de la Otopeni,ala de t eia d epe pista:el, pe scaun langa mine,dau s aies.el nimic.
eu ma ridic:permiteti va rog? amandoi perplecsi.el ,baguind:ti-am zis eu ca stie romana.

Comentariul meu e doar pe sfert on topic, nefiind vorba de români. Totuși.
Locație : Praia, cea mai amărâtă capitală posibilă, a unuia dintre cele mai amărâte state vest africane, Republica Capului Verde (cacofonia din titlu se justifică 😉 )
Scurt istoric : fost dominion portughez, ca orice teritoriu locuit de oameni cu ambâț dar care se plictisesc de-atâta bine, și statul respectiv a simțit la un moment dat nevoia de a-și declara independența. Au pus de-un soi de revoluție, i-au alungat pe asupritori, au distrus rapid tot ceea ce construiseră aceștia pe acolo și, rămași săraci lipiți pământului și-au vopsit pieile din negru tuciuriu într-un suberb roșu-comunist.
Eu am ajuns pe-acolo la bordul unui cargou românesc. La controlul de sosire, prima întrebare pe care am adresat-o autorităților a fost, desigur : „Băi, și noi unde bem diseară ?”. Ne-au indicat o locație, menționînd că deși e umpic scumpuță, e unica „safe” din zonă. Dac-am fi mers în altă parte, „oficialitățile” nu garantau pentru integritatea noastră fizică.
Seara târziu, după ce căldura ne-a permis să ne îndepărtăm de gurile instalației de aer condiționat, am părăsit nava îndreptându-ne în pas vioi către cârciuma recomandată . Am unit vreo trei mese și am făcut semne prietenoase unui ospătar. În timp ce ne lua comanda, probabil pentru a ne „sugera” un eventual bacșiș mai substanțial, nenea ospătarul a ținut să ne arate discret, cu degetul îndreptat spre celelalte mese, în ce companie selectă ne aflam : la o masă consulul francez cu soția, altele două-trei personal de la ambasada rusă și la o masă cum sunt acelea de pe la nunți, „aproape tot Guvernul republicii”. Chestia asta ne-a impresionat și ne-a emoționat dar ne-am ținut tari și nimeni nu a plâns. Noi venisem acolo să ne îmbătăm ca porcii așa că puțin ne păsa în ce companie se desfășura acțiunea.
Doar că, după câteva rânduri, s-a ajuns la faza aceea în care auzul îți slăbește și pentru a te face înțeles ridici o țâră tonul ca să se-audă clar și distinct ceea ce ai de spus. A fost momentul în care, muți de uimire, am văzut membrii Guvernului venind râzând spre noi cu brațele larg deschise pentru a ne îmbrățișa și vorbindu-ne perfect românește. Surpriza s-a lămurit atunci când am aflat că, în cadrul relațiilor cordiale pe care Capul Verde le-a avut Ceaușescu, România a oferit burse gratuite de studii pentru tinerii africani. Și toți, dar absolut toți miniștrii din Guvern fuseseră școliți la facultăți de pe la noi. Comicul situației era completat de faptul că studiaseră prin orașe diferite, funcție de specializarea urmată, astfel că am avut deosebita ocazie de a mă face muci în compania unor negri care vorbeau unii cu accent moldovenesc, alții oltenesc și alții molcom, ardelenește.
Opt zile cât am stat acolo, seară de seară am desfășurat activități culturale, comerciale (le-am vândut vreo cinci baxuri de vodcă) și , logic, diplomatice. Neam de neamul guvernelor postdecembriste nu a legat vreodată relații atât de strânse cu membrii vreunui guvern străin. La despărțire aproape că s-a plâns.
Singurul care nu a văzut cu ochi buni strânsa relație de prietenie legată acum aproape 20 de ani, a fost consulul Franței, un tip la vreo 50 de ani îmbrăcat seară de seară aproape invariabil în blugi bleu tăiați și „franjuriți” și tricouri negre cu Black Sabath, Iron Maiden sau Kiss și care se afla în Capul Verde disciplinar, după ce fusese retrogradat din postul de ambasador al Franței într-un stat african mult mai „spălat” pe motiv de vederi profund rasiste și care nu ar fi înțeles în veci cum de un grup de albi și unul de negri pot să bea împreună în halul ăla. Și culmea, să pară că se simt și bine.

Eu ma pierdusem in Cosenza (Italia). Tot niste romani m-au adus pe calea “dreapta” pentru ca desi vb italiana excelent, nu am gasit pe nimeni sa imi spuna cum sa ajung in Centru de la periferia unde ma bagasem in cautare de locuri vechi si autentice :))))

eu,student la politehnica,departamentul de inginerie in limbi straine.in anul 2 ne vine un coleg din Congo,pe nume Olivier.la vreo 2-3 zile dupa ce incepe anul,pe una din aleile din politehnica,il vad pe Olivier venind de la distanta si zic sa fiu si eu baiat bun:”Comment ca va,Olivier?”.la care el :”So ma cherez,ma?”…si era doar de o saptamana in Romania…:)

Eram cu un amic roman in Los Angeles, la un MacDonalds. Ii zic: “Uite ce misto e sa fii in America, din 7000 de motive. Iar al 7001-lea este ca poti intra intr-un restaurant ca asta si sa injuri in gura mare fara ca nimeni sa inteleaga”. Si, ca sa-i demonstrez, incep o litanie de mascari fara nicio limita. Cum prevazusem, nicio reactie. Doar intr-un colt langa o fereastra, doua babute simpatice radeau cu lacrimi!

youtube mp3

@Bogdan:

Super misto povestea ta! Ahahaaahaaaaaa

@Nicky:

Si cel mai nasol e ca nu poti vorbi de alte cele pe balcon, ca te aude , si intelege, tot satu’!

Cred ca este printre putinele dati cand, de cand citesc blogul, ce e mult e laudat. Ce se-ntampla : io cred ca ne-a gasit criza si p-aici ! 🙄

bogdan,super tare

si o alta, din Roma, colegii de birou in vacanta la restaurant, comanda. Chelnerul: Where are you from?
colegii: from romania
Chelnerul: beautiful country,beautiful country!!! Din ce oras?

@Bogdan
Era o gluma de genul : In razboiul Irak – Kuweit se impuscau de mama focului doi soldati arabi : unul irakian si unul din Kuweit. La un moment dat celui din Kuweit is se blocheaza arma si injura in romaneste ,,’tu-ti mama ta de pusca”. Cel din Irak ciuleste urchile si striga ,,Bei caine din kuweit tu vorbeste romaneste”? Asta ,,da bei irakian jegos, si tu ai fost in Romania ?” Irakianul ,,Eu studiat medicina la Tg. Mures, dar tu bei?” kuweitianul ,,Eu terminam la mecanica in Bucuresti” Si apoi cel din Kuweit care terminase de deblocat arma incepe din nou sa traga strigand catre irakian ,,Ia un glont de aici bozgor imputit””

Si am uitat sa precizez – in centrul Londrei anuntul anti furt al politiei londoneze este scris in doua limbi – engleza si romana.

he he am patit-o si eu de 2 ori..prima data, in Italia: la patinoar cu prietenii, bineinteles veselie mare pe noi ca si cum am fi fost singuri cu toata gheata la dispozitie…bun..toate bune si frumoase, patinam de zor, cand la orizont 2 baieti tinerei, frumosi, experimentati in ale patinajului, treceau cu viteza pe langa grupul nostru, ca niste masculi feroce din jungla 🙂 la un moment dat, unul din ei a trecut fulgerator pe langa mine, moment in care m-am dezechilibrat si am cazut ca din pod :)) respectivul, simtindu-se vinovat s-a intors sa-mi intinda o mana de ajutor.. si cum se cade sa multumesti pt ajutor i-am aruncat un nevinovat “grazie” … raspunsul lui : “cu placere!”…imi inchipui ce fata aveam ca, saracul baiat radea de mine de fiecare data cand ne intalneam privirile… a doua oara: Paris: eu si logodnicul meu mergem intr-un city break si in prima seara am fost sa vizitam Turnul Eiffel…luaram noi bilete din timp ca sa evitam cozile respective, si asteptam sa se faca ora de intrare( ca si idee, daca cumperi biletele din timp eviti coada si intrarea este separata)…am ales sa vizitam tot turnul, iar la nivelul 2 trebuia sa schimbam lifturile…ei bine, lume destula, amestecatura de natii, majoritatea derutata de fiarele contorsionate si negasind liftul pt nivelul 3… la un moment dat, in tot haosul respectiv, in fata noastra alt cuplu..baiatul, vizibil iritat de ratacire, n-a mai putut tine in el si a scos pasaroiul pe gura: “unde plm e liftul ala frate???!!!!” ….. reactia mea, una normala zic eu, dupa ce ne-am invartit vreo 5 min in jurul liftului, a fost sa rad in hohote si sa-i spun printre lacrimi ca, daca il gaseste sa ne zica si noua 🙂 saracul, a pus capul in pamant si si-a vazut mai departe de drum…. iar tot in paris, la restaurantul hotelului unde am fost cazati, o ospatarita tare simpatica…nu intelegeam de ce ne zambea frumos cand ne-am facut aparitia la micul dejun…era romanca de peste prut…si cand ne-a auzit, a fost tare incantata, iar pentru faptul ca vorbeam romaneste si probabil satula de frantuzi ne-a servit cu extra cu croissant 😀