Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Păcat că nu te lasă ăștia să intri cu ojă la RMN…

Mi s-a propus să scriu despre ideea de super-femeie. Să fac un portret al super-femeii, așa cum o văd eu în mintea mea și nu în filmele americane cu supereroi, în care fie are chiloți dintr-un steag, fie e îmbrăcată în piele, are gheare și urechi de pisică, călărește sexy o motocicletă SF și împrăștie pe pereți mucii a 100 de hăndrălăi deodată.

Primele trei lucruri care mi-au venit în minte au fost niște citate din conversații recente sau de pe internet:

– “Am pus pe hârtie ce am de făcut într-o zi și am ajuns cam la 16-17 ore de treburi clare”;

– “Astăzi am fost la un RMN și, deși îmi era superfrică și aveam mari emoții, eram atât de obosită, încât am decis să folosesc cele 30 de minute numai pentru mine. 30 de minute fără să am nimic de făcut… hmm, au fost super, le-am savurat, mai aveam puțin și adormeam”;

– “Scriu acest articol de blog de pe WC, singurul loc în care am puțină intimitate și nu trage nimeni de mine…”

Întâmplător (sau poate nu), autoarele vorbelor de mai sus sunt mame. Întâmplător sau nu, niciuna dintre ele nu poate dormi vreodată, cum am dormit eu duminică, până la 11,30. Sau, mă rog, probabil că poate, dar o dată pe an. În restul zilelor însă, ora de trezire va fi nu doar foarte mică, ci și aleatorie. Dacă are noroc, va auzi primul scâncet la 6-7 dimineața, dacă nu are, îl va auzi prima dată la 3 noaptea, a doua oară la 5 și a treia oară la 5 jumate. Dacă are noroc, o să aibă o noapte doar cu multe treziri nevinovate, dacă n-are, o să fie cu febră, împachetări în cearșafuri ude și telefoane la salvare. Dacă are noroc, în diminețile în care se va grăbi spre birou, lăsând copiii cu bunica sau cu o bonă, n-o să-i vomite nimeni pe fustă, fix înainte să iasă din casă. Dacă n-are, o să-i și vomite și o să-i facă și niște crize sfâșietoare de plâns, presărate cu “Mama, vreau să nu mai pleci niciodată, vreau să stai numai cu mine”. Iar după amiaza, în timp ce noi, cele care nu avem copii, ieșim la un suc cu prietenii, ea are de făcut lecții sau pur și simplu trebuie să se joace. De-abia seara târziu, după ce cei mici vor fi adormit, începe și bucata aceea din zi “numai pentru ea”. Aia în care trebuie să pregătească pachețelele pentru mâine sau să calce niște hăinuțe, în timp ce tatăl spală vasele și duce gunoiul (asta dacă are noroc de un partener gospodar). Apoi, la vremea când noi, cele care nu avem copii, ne facem unghiile uitându-ne la un film, adoarme în picioare, lângă chiuvetă, în timp ce se spăla pe dinți. Noroc cu soțul, care o târăște în așternut și o învelește bine. Are grijă să nu-i acopere și urechile cu plapuma, ca audă perfect și să poată sări ca o panteră, la primul scâncit. Dar nu-i nimic, mâine va urma o zi în care, printre 1.000 de alte chestii, o să aibă de făcut un RMN. 30 de minute doar pentru ea, hmm… ce minune! O să fie o plăcere, poate o să și doarmă un pic. Păcat că nu te lasă ăștia să intri cu ojă în aparat, și-ar fi făcut și unghiile…

Ariel, recomandat de Indesit ca ajutor de nădejde pentru super-femei, te invită și pe tine să-i dedici câteva momente unei superfemei de lângă tine și să o nominalizezi în aplicația Super Femeia Ariel de pe pagina de Facebook Ariel Romania. I s-au pregătit, pe lângă recunoașterea publică, și niște premii.

Voi cum vedeți super-femeia, oameni buni?

50 comentarii

  1. aceste superfemei nici nu stiu ca sunt asa, viata le pune sa faca tot felul de lucruri si de obicei le si iese … sa-i spui lui ariel ca nu spala asa cum spala acum 10 ani

  2. 90-60-90

  3. @gala: tocmai de-aia ar trebui să le spunem mai des. iar lui Ariel poti sa-i spui si tu, pe pagina de Facebook

  4. Apropos…

    La primul copil masina de spalat rufe, uscatorul si sotul de spalat vase au facut minuni. La al doilea, sotul vrea sa-si ia masina de spalat vase. Speram ca timpul pe care il va castiga il va folosi cu succes in indeplinirea altor activitati necesare micilor progenituri. 🙂

    O femeie devine super-femeie langa un super-barbat. 🙂

  5. @Diana C.: bravo lui, e un super-soț 🙂

  6. Asta am scris mai demult pe blog si asta cred si acum despre ce-i aia super-femeie.
    Cam lung comentariul, dar cu cuvinte mai putine nu-mi vine sa povestesc despre bunica-mea 😀

    Zilele astea parcă toate femeile luptă pentru titlul de super-femeie. Iar pentru unele dintre noi, super-femeia acestor vremuri nu inseamnă doar a fi femeie “de carieră”, mamă, iubită, fashionable, mereu veselă, cu viață socială plină și aș mai putea înșira câteva astfel de caracteristici, ci și faptul că trebuie să dovedească cu orice pret că nu este în niciun caz sub papucul bărbatului, ba dimpotrivă este ea însăși cu tocul de 10 cm bine înfipt în pieptul omului. Cum să dea ea cu aspiratorul fără să facă și el ceva? Cum Doamne iartă-mă să-i calce cămașa fără să-i atragă atenția că ar putea și el să învețe să facă lucrul ăsta? Cum să nu-l ia la rost când rămâne cu baieții la o bere? Să treacă peste veșnica echitate și să-l lase să facă el planul pentru trei vacanțe consecutive? De ce să-l lase vreodată pe el să aibă ultimul cuvânt? Ce poate nu-și dau seama aceste doamne este că oricât și-ar dori, sau mai bine zis oricât ar dori să le arate lumii, cojones, nu le vor crește niciodată. Și atunci, nu e oare mai bine să încerce să-și definească un rol de femeie puternică într-un mod natural, feminin?

    Bunică-mea avea trei joburi acum 60 de ani și “zbura” cu motocicleta ca să ajungă la toate trei. Nu cred că a simțit vreodată nevoia să arate cuiva că este la același nivel cu partenerul (nici nu a avut prea mult timp cu cine pentru a rămas văduva la 32 de ani) sau că nicio decizie nu se ia fără votul ei de veto. Pe de altă parte însă, și-a urmat soțul în război pe front, a mers cocoțată sus pe tren zeci de kilometri, a crescut trei copii văduvă fiind, nu a cerut niciodată în viața ei bani cu împrumut, și-a construit cu multă muncă o carieră și o casă, a fost, cum s-ar zice în zilele noastre, o femeie realizată și puternică. Și totuși nu și-a pierdut feminitatea, sensibilitatea, blândețea. Acum la 93 de ani, dacă cumva stă jos când vine ginere-su acasă se ridică cu o rapiditate incredibilă de pe scaun (ca și cum ar fi singurul din casă) pentru a-l lăsa pe el să se așeze și iși târâie picioarele repede, repede către aragaz ca să-i pregătească mâncarea sau să-l serveasca cu un pahar de apă măcar. Evident că nimeni nu are această pretenție de la ea, dimpotrivă, dar ea o face cu atâta naturalețe de fiecare dată încât orice încercare de a o convinge că se poate și altfel eșuează. Noroc că sunt și alții prin preajmă mai tineri (ginerele inclus) și mai rapizi care îi aduc urgent un alt scaun și ajung înaintea ei la aragaz, frigider, cămară și celelalte destinații cheie ale traseului picioarelor ei bătrâne intru satisfacerea nevoilor masculului dominant. Ea însă rămâne fidelă convingerilor ei. Iar eu convingerii mele că femeia nu pierde cu nimic din respectul celor din jur dacă știe să fie femeie. Nu supusă, nu senină și cretină, nu neaprat fără toane, nu ipocrită, nu lipicioasă și mereu pisicoasă, ci naturală, femeie. Și nu doar că nu pierde, dar dacă are și noroc, o astfel de femeie blândă dar puternică, tolerantă dar care știe foarte bine ce vrea și căreia nu îi este teamă să-și arate dragostea și prietenia poate câștiga respectul și dragostea unei familii și poate totodată garanta unitatea acelei familii pentru câteva generații.

  7. ha ha ha! am ris cu lacrimi – butonind laptop-ul printre strigatele celor mici, fiindca cea mica tinea mortis sa-mi ghiceasca in chibrituri (!) in timp ce baiatul alerga prin casa cu racnete de Ben Ten (un serial interminabil ca o telenovela de pe Cartoon Network, pentru necunoscatori). vestea buna e ca, odata ce copiii cresc, ramine mai mult timp de dormit noaptea (cu exceptia celor petrecute impachetind in cearsafuri si verificind febra). vestea proasta e ca restul ramine neschimbat, minus orele libere petrecute de copii la scoala/gradinita (traiasca sistemul de invatamint obligatoriu!)

  8. @Hana: m-ai făcut să plâng cu povestea despre bunica ta

  9. :))) ce nebuna esti
    Super femeie e prietena mea cea mai buna- nu frumusetea o face grozava ci felul in care se daruieste, ma ajuta, ma sustine. Lucram impreuna de ani buni si nu ne-am certat niciodata. E femeia-mama , tanara pe care ma pot baza, care stie lucrurile pe care eu nu le stiu, care ma completeaza

    Super femeie e si mama ca m-a suportat si ma suporta in continuare 😉

  10. Super-femeie a fost maica-mea (si mamele noastre, in general) care ne-au pus pe masa mancare gatita din nimic, ca nu se gasea nimic in magazine, care au spalat tone de haine si vase cu mana (si fara apa calda, ca nu curgea la robinet), care au stat la cozi infernale ca sa ne cumpere haine si papuci si lapte, care s-au confruntat zilnic cu umilinte precum lipsa obiectelor igienice de baza de care are nevoie o femeie (lenjerie, tampoane, sapun, deodorant), care nu aveau nici macar acces la mijloace de contraceptie, care munceau in ture, etc.
    Eu nu sunt super-femeie, eu am un singur copil (cuminte si bun de sa-l pui la rana) si posibilitatea de a ma proteja de o noua sarcina, in caz ca nu mi-o doresc. Eu am masina de spalat haine si masina de spalat vase. Am masina in fata casei, ma urc in ea si ma duc la piata sau la magazin si-mi cumpar tot ce am nevoie. Mi-e atat de usor, comparativ cu maica-mea, incat nici nu pot exista practic termeni de comparatie…. Si tot super-femeia de maica-mea ma plange si ma caina zilnic ca saraca de mine, ce mult muncesc, ce ocupata sunt…si se apuca sa faca zeci de borcane de zacusca si de dulceata si de muraturi ca sa avem noi conserve sanatoase iarna 😀
    Sper din tot sufletul sa nu trebuiasca sa ma transform in super-femeie (pentru ca fiecare femeie are in ea resursele alea de super-femeie si, in conditii de criza, se metamorfozeaza urgent in una). Sper ca viata mea sa fie la fel de linistita si de fericita ca si pana acum, lipsita de probleme majore, de boli, de crize, sper sa nu trebuiasca sa-mi pun capa de super-femeie niciodata 😀

  11. @ela: câtă dreptate ai și tu! da’ ce-aveți, băi, nene, de mă faceți astăzi toate să plâng? 🙄

  12. Super femeie e Ilknur Pintilie, de la Pro Tv Constanta, care sta cocotata pe toate cataroaiele si digurile, pe faleza Cazinoului, in bataia valurilor, pe o vreme sa nu dai afara nici un reporter A3, tinandu-se de microfon ca sa nu o faca vantul deltaplan.

  13. Super-femeia din viaţa mea a fost bunica, mama mamei. După război a rămas singură, cu un bebeluş şi cu părinţii bătrâni , îngrijindu-i pe toţi singură, timp de trei ani, cât a fost bunicul meu deportat în Siberia. Eu m-am născut când avea 63 de ani. M-a îngrijit, neobosită, până când am împlinit 18 ani şi am plecat la facultate. Avea o biată pensie de urmaş, pe care o completa cosând macrameuri, rămânându-i suficienţi bani cât să o mai ajute şi pe mama şi pe sora mamei. După ce m-am căsătorit a suferit un AVC ( avea 86 de ani) şi s-a hotărât să nu mai lupte. De ce ? « Ca să vă rămână vouă garsoniera, draga bunicii… »

  14. Dedicatie pt Simona Tache: http://youtu.be/n2ida4TQuAc
    Supergirls don’t cry, Simona! 😀

  15. Din pacate super-femeia cum o stiam eu in copilarie este pe cale sa dispara, odata cu expansiunea spre europa a musulmanilor si altor popoare care vad femeia doar ca pe o masina de inmultit super-femeia este tot mai in pericol sa ajunga doar o amintire.
    Pe timpul tineretii mele nu vedeai in autobuze femei stand in picioare in timp ce barbatii si copii stau pe scaune, in magazine la cozi la medic etc erau lasate sa intre primele si super-femeia se putea afirma, acum e tot mai des pusa la colt si etichetata in fel si chip daca incearca sa se ridice prin propriile ei forte si prin propria ei capacitate intelectuala !
    Am constatat cu tristete zilele astea ca nici macar pe invitatiile de nunta nu se mai trece prima data numele miresei, asa cum ar fi normal, logic si de bun simt … cica trebuie numele barbatului prima data ca el e seful familiei. Am scris la mine pe blog un articol pe aceasta tema acum cateva zile si era sa fiu linsat… Super-femeia va ajunge o amintire, asta e sigur !

  16. am si am avut multe super femei in viata mea.
    mama
    a venit de la tara, muncit pe branci si si-a luat casa ei.apoi au venit copii.o femeie de 1,50 si 40 de kg a tinut cu dintii sa traiesc.eu, un avorton de 26 de saptamani.a dormit in fata incubatorului ca sa vb cu mine,sa ma alapteze si peste zi pleca la 3 ore sa ajunga acasa sa o alapteze pe sora mea geamana. a avut taria incredibila,ea femeie de la tara, sa isi salveze copilul. bunica imi povestea ca m-a luat frumos cu lumanare a in mana,rugandu-se sa nu mor, o chestie de un an si nici 5 kg pana a ajuns la dna doctor care i-a promis ei ca ma salveaza la spital, la securitate.atata stia. si mai stia exact garzile soldatilor si minutul ala cand se putea uita la mine. in rest fugea acasa unde mai avea un copil de un an si altul de 10 ani si doar un salariu,ea alegand de multe ori sa rabde de foame.
    apoi cozile,le facea cu bucurie ca are bani sa ne dea de mancare.apoi mi-o amintesc micuta, plapanda batand pe la portile vecinilor pentru a se imprumuta 50 de lei sa”iau ceva de mancare la copii” si grija de a-i da negresit inapoi. apoi sandalele rosii pe care le purta indiferent de haine,ca altele nu avea.la miezul noptii sau la 3 dimineata ceream paine uda cu zahar si se scula cu cea mai mare bucurie sa imi faca.sau ceream cartofi prajiti. tot ce ii cereai,aveai impresia ca asta isi doreste cel mai mult sa faca. niciodata nu i-a fost lene.
    mama mea a fost frumoasa. mama mea gateste extraordinar. mama mea ne-a educat sa ne castigam banul singure,sa fim puternice.ea micuta, plapanda……acum o vad prin curte,matura, mai gateste, il iubeste pe Ianu si se lupta cu Alzheimerul ca nimeni alta. duminica a facut 74 de ani si e tot frumoasa.a crescut 4 copii, pe noi trei si pe nepotelul meu.

  17. @nike: ești copia ei perfectă

  18. @ela
    @nike
    @cine-o mai veni
    subscriu, da, mama e cea mai…ne-om face si noi cand ‘om avea…mai multi ani?! cred ca da, modelu’ e bine intiparit in minte!

  19. ce e aia RMN? de ce cu oja?

  20. 1. simo, da,dar se vede asa de mult????????????????
    2, neamtule, potrivit sotului meu, RMN sunt io ca am 45 de kile la 1.60.adica o radiografie 3 D, numa ca imbracata,dar nu tot timpul.
    3. oja e chestia aia d emi-o cumpara menuel,adica sotu, dar io o pastrez bine bine,ca sa aiba ce lipi cu ea……………….

  21. emanul nu menuel.offfffffffff, tastatura mea.

  22. Super-femeia din viata mea e MAMA.
    Mama mea, care m-a crescut cu atata dragoste ca nu-mi pot imagina ce-ar fi iesit din mine fara ea. Cred ca nimic. Ma iubeste cu toate ale mele, bune si rele, dintotdeauna. Ma iubeste cand nu merit. Ma aude fara sa vorbesc. Vede prin mine. N-am putut sa o mint niciodata.
    Nu m-a certat, nu m-a batut (in afara de o data, la fund, cu umbreluta cu pitici, ca ma tavaleam urland pe jos), nu m-a judecat, nu mi-a cerut sa fiu si sa fac. Dar cand vedeam in ochii ei o privire de dojana si tristete ca am gresit imi venea sa intru in pamant de rusine. Cand ii sclipeau ochii de multumire pentru micile mele realizari simteam ca zbor. E si acum exact la fel, ea la 64 de ani, eu femeie maritata la casa mea.
    Mie si fratelui meu ne-a dat tot ce a avut si a putut, cu tot sufletul si pastrand nimic pentru ea. Si acum ne da, si n-o putem opri oricat i-am arata ca avem.
    N-am stiut cat a suferit cu un sot alcoolic si abuziv. A ascuns de noi. Nu inteleg cum.
    Nu s-a plans niciodata, de nimic.
    Pana si despre viata ei cu tata, si de lipsurile de toate felurile pe care le-a indurat, vorbeste cu detasare, si foarte rar. Nu ca si cum ar fi facut un sacrificiu.
    A purtat acelasi palton 2 decenii, carpit si rascarpit, vopsit si revopsit, nu afla gustul fripturii decat la sarbatorile mari, mergea la fabrica pe jos traversand orasul ca sa economiseasca bani pentru rechizitele noastre. Facea lectiile cu noi, si ne scotea la plimbare in parc, si ne-a invatat sa iubim cartile, sa ne purtam cuviincios, sa fim cat de buni putem noi, sau macar sa nu fim rai cu intentie.
    Si noaptea spala rufe de mana pana facea rani, apreta, calca, gatea. Cand dormea?
    Ne facea cadouri de Iepuras si Mos, lucruri mici, din economiile ei, impachetate frumos si insotite de felicitari pe care ne scria (si acum face la fel) cum ne doreste sa fim fericiti, impliniti si iubiti.
    E mama mea, si pentru mine ea e cea mai frumoasa, si ingerul meu.
    Sper ca reusesc sa o fac sa se simta, macar din cand in cand, mandra de mine.

  23. Gata, musai punem de-o statuie! Cum imi imaginez (statuia): inalta 1.80, in mana dreapta capatul de la furtunul aspiratorului, la piept un port bebe cu doi marsupioshi (gemeni – pentru cine nu stie), intr-o ureche o casca sa poata vb la telefon hand free, in cealalta o alta casca din orice scula cu muzici, la spate un facaletz , atarnat lejer, in mana stanga trage un carucior de piata cu zarzavaturi, genunchiul drept indoit cu care inchide cuptorul unui aragaz, in cap bigudiuri (deh,sunt mai de moda veche , aci va dau voie sa combinati) papuci de casa in picioare , la gat obligatoriu esarfa in caz ca cedeaza (psihic, normal!) pantaloni de casa lejeri trei sferturi (sa se poata apleca usor).Pe soclu dispusa o umbrela pentru porumbei, iar soclu minim 1 metru sa nu vina maidanoshii lu’ Base sa-si faca de lucru.Ce ziceti?? 😆

  24. @nike: da, se vede 🙂
    @Rodica: draga de ea
    @doar io: super 😆

  25. @Simona:
    De acord sentparsent, dar subestimarea “gospodarului” e de-a dreptul mirobolanta. Chiar tendentios-nerealista … si mai am …! Puteai gasi, compensatoriu la tot supliciul zilei, alta continuare, muuult mai probabila si muuult mai “n-am cuvinte” decat, citez … “Noroc cu soțul, care o târăște în așternut” … si mai departe … “să nu-i acopere și urechile cu plapuma, ca audă perfect și să poată sări ca o pantera”. RMN? N e de la nevasta? Imi vin in cap duium :mrgreen:

  26. nu ma pot abtine sa punctez ca si maica-mea e o super femeie. nu stiu daca a fost neaparat o mama perfecta, nici o super bucatareasa, nici nu s-a straduit maxim sa ne invete o serie de lucruri pe care poate ar fi trebuit sa ni le transmita. dar ne-a respectat intotdeauna libertatea si alegerile. si este cea mai plina de viata, tonica si pozitiva persoana din lume, umple de energie si lumineaza camera in care intra si te face sa crezi sincer ca nu exista obstacol de nedoborat. super-feminitatea era in ea independent de statutul de mama, ceea ce ma consoleaza oarecum :)) ca vad ca in general daca n-ai copii, poti cel mult sa aspiri la “un pic peste medie femeie” :))

  27. Citate se poate?
    “Casatoria este patul. Nu incepeti totusi viata conjugala cu un viol”. Honore de Balzac
    Probleme?
    Nici pe departe offtopic, ca doar vorbim de femei. Pentru asta l-am adus in juriu pe Balzac. Realistul, cum sa-i zic altfel, a scris foarte putin din cat si-a propus, dar foarte mult pentru cat a trait. Dovada? Cateva opere i-au ramas neterminate. In replica, viata i-a daruit doar cateva luni de casatorie. Cred ca n-a avut masina de spalat si aspirator. Daca-mi amintesc bine, citatul este preluat dupa coperta (?) unei editii mai vechisoare a romanului “Strălucirea şi suferinţele curtezanelor”. Mamaaaa, ce femeie Esther asta!

    Sa nu uit sa zic si de mama. O iubesc asa cum e. Simplu si realist!

  28. Una dintre cele mai serioase idei transmise de mama, care se potriveste la nivelul de portret robot cu toate ubermoms-urile de mai sus, este ca trebuie sa am mai multa grija de mine. Adica mai multa decat a avut ea.
    Sa nu ma identific, la absolut, nici cu familia nici cu copii si sa am mereu un pic de timp pt mine, bani pt micile (mele placeri), sa nu ma “sterg” de pe lista de prioritati si in general…sa nu uit eu de mine. Pt ca, spune ea, nu poti conta mereu pe ceilalti sa isi aduca aminte de tine. Si desi merita neaparat o statuie pt toate sacrificiile facute, faptul ca mi-a dat siguranta ca nu am de ce sa ma sacrific si eu daca nu e neaparata nevoie ramane esential. Stiu ca as putea sa o fac, dar nu asta inseamna “normalitatea” si nici idealul in viata.

    Sa fii super-femeie si sa recunosti ca de fapt poate ai fi facut alte alegeri, mai putin super umane, daca ar fi fost loc de ales…e cumva, culmea onestitatii si o califica pt titlul absolut 🙂

  29. Vrajeala, nu exista super femei.Exista insa o multime de femei super!

  30. Super-femeia din viata mea a fost bunica mea (din partea tatalui), femeia care atunci cand eu aveam 6 luni, si-a lasat serviciul (serviciu bun, cu care nu s-a mai intalnit niciodata) pt a ma creste pe mine, o cauza pierduta, dupa parerea mamei mele naturale (pe care nu am mai revazut-o dupa varsta de 6 luni si nici nu-mi pare rau).
    Bunica mea, draga de ea, a fost singura care a crezut ca poate pune pe picioare copilul subnutrit, rahitic (la propriu) in timp ce ceilalti o sfatuiau sa se pregateasa de ce-i mai rau. Apoi m-a educat cum a putut ea mai bine, mi-a oferit tot ce a putut si sunt sigura ca nicio mama din lume nu ar fi facut pt mine sacrificiile pe care le-a facut ea. Ea era si un monument de altruism, ajuta pe oricare fara sa astepte nimic in schimb, fie ca-i era cunoscut sau nu. Imi amintesc ca atunci cand eram micuta ma purta cu ea in vizitele pe care le facea unor batrani bolnavi (majoritatea fara familii)…iar mai tarziu incepuse sa-si faca tot felul de fini, fie de botez, fie de cununie, oameni cu posibilitati materiale reduse. Nu eram bogati (nici prea saraci), dar bogatia sufeteasca suplinea lipsurile materiale.
    A plecat dintre noi acum 10 ani, s-a stins chiar in bratele mele rapusa de un cancer nemilos… O voi iubi mereu si va ramane ca o icoana vie in memoria mea.

  31. Exact asta spuneam eu acum cateva zile despre RMN-ul avut…imi dai speranta ca nu sunt singura , nu sunt nebuna, sau , ma rog, macar nu sunt singura nebuna :))))

  32. Mara, excelent punctat. Si mama mea a fost si este super-femeie, insa uneori, alaturi de sacrificiul total si de altruismul mereu prezent, am intrezarit un spirit de victima, care uneori rabufnea aproape in ranchiuna. Si incerc sa-i induc astazi ideea ta, de a se gandi si la sine, de a-si face timp pentru propriile hoby-uri, de a nu-i mai slugari pe tata si pe frate-miu de aproape 40 de ani, de a-i lasa pe ai mei copii sa incerce singuri sa-si lege sireturile … si cate si mai cate. Si o iubesc enorm si ii sunt enorm recunoscatoare, dar ma intristez cand vad ca nu razbesc nici un mm … ea traieste doar pentru a se sacrifica 🙁

  33. Cu riscul de a fi redundanta, super femeia este MAMA. Calda, pufoasa, grijulie si intotdeauna frumoasa.

    Mama, o femeie extraordinar de frumoasa si ingrijita, isi facea timp pentru casa, a fost si este o bucatareasa desavarsita, casa a fost mereu curata, noi (cele 3 fete) cu temele facute, rufele calcate si mancare calda pe masa. Ne-a invatat sa fim cochete, dar sa si invatam carte. Sa avem cariere de succes, dar sa nu le punem deasupra familiei. Sa ne cautam parteneri care sa ne iubeasca, sa ne inteleaga, sa ne respecte. Si-a pus mereu poftele si dorintele in plan secundar. Ne-a sustinut mereu deciziile , in timp ce tata ne visa ba dentiste, ba juriste sau avocate.

    Cum scria cineva intr-un comment mai sus, astazi e mult mai usor sa cresti un copil, sa duci o casa. Exista masini de spalat vase, rufe si orice vrei. Sau mai simplu de atat, avem apa calda!

    Mama intotdeauna ne-a pus pe primul plan. Chiar si acum, cand locuiesc in strainatate si uneori nu am timp s-o sun sau nu vorbim foarte des, nu-mi reproseaza nimic desi stiu ca o doare sa fiu departe. Cand vorbim stiu ca ii fac ziua mai buna si-mi arata asta. Si cand merg acasa, inevitabil pregateste 15 feluri de mancare si prajituri, preferatele mele, bineinteles.

    Mi-e dor de mama…

  34. @llizzie: nu ești nebună, ești doar o tipă super care face de 10 ori mai mult decât altele și care, în loc să se plângă, întoarce lucrurile în favoarea ei. respect sincer. și da, am auzit de la mai multe mame asta cu RMN-ul sau alte analize care durează mai mult (ecografii etc.):).

  35. E o alegere mai mult decat pertinenta analogia mama – super femeie. Si asa e si mama mea.
    Mamicutza, cum ii spun eu.
    Ne-a crescut pe mine si pe fratele meu, mai mult singura pentru vreo 15 ani. Ne punea in fiecare zi pachet pentru scoala si ne facea tot timpul “ceva dulce”. Avea grija de casa, de bunicile bolnave, de serviciul ei, de tot ce era nevoie si de tot ce am putea avea nevoie.
    Si acum, cand sunt departe de ea, imi reaminteste in fiecare zi sa mananc fructe, sa beau apa multa, sa stau dreapta si sa-mi cumpar ceva frumos pentru ca “vai, mama, cat mai muncesti”. In comparatie cu tot ce face ea zi de zi, mi se pare ca eu fac mai nimic.
    Si nu stiu cum reuseste ca, peste toate, sa fie mereu surazatoare. Mai rad cateaodata de ea si-i spun ca parca e “femeia din reclame”. Si-a pastrat mereu feminitatea si cochetaria cu o gratie si o naturalete pe care eu nu am mai intalnit-o.
    Cred ca frumusetea si puterile supraomenesti ale mamelor vin dintr-o dragoste atat de mare si atat de pura, incat sfideaza timpul, spatiul si orice alte legi gravitationale, reusind in acelasi timp sa ne ancoreze in viata pe noi, copiii.

  36. Eu cu siguranta nu sunt o super-femeie.
    Insa oricat de obosita as fi, si oricat de putin as dormi (sunt chiar uimita ca organismul uman poate supravietui cu atat de putine ore de somn, gen 2-3, maximum 5 dar nici alea neintrerupte, pe noapte) si oricat de multa treaba as avea, imi iubesc copiii si incerc sa fac totul pentru ca ei sa fie fericiti.
    Uneori imi iese, alteori nu, si atunci se lasa cu tavalit pe jos si muci intinsi pana la barbie (ei) si cu vene pulsand pe frunte (eu).
    Este a treia zi de cand lucrez de-acasa, si pe cuvant ca simt lipsa celor 3 ore de naveta/zi, ore in care puteam citi sau pur si simplu sa ma uit tamp pe geam, fara sa ma gandesc la ceva anume. Am renuntat sa ma mai duc la birou, pentru ca n-am bona la copil.
    Deci stau acasa, trimit mailuri printre picaturi, fac de mancare, schimb pampersi, sterg muci, pun la loc ciorapeii care nu vor sa stea niciodata in picioare, adun de prin casa jucarii, hartii scrise de grafomana de fiica-mea, firmituri, impachetez haine, spal vase, ma joc pana imi iese pe nas, ma duc in parc si imping leaganul “repede” pana imi amortesc mainile, car copii in sus si-n jos pe scari, imping carutul, fac biberoane noaptea, spal copiii de cateva ori pe zi si asta nu pentru ca sunt eu obsedata de germeni ci pentru ca se murdaresc intr-un hal fara de hal.. in fine, sunt multe, multe pe lista zilnica.
    Seara cand intr-un sfarsit adorm copiii, nu mai am chef nici sa ma duc sa mananc ceva, pentru ca in timpul zilei nu prea apuc. Partea buna este ca imi mentin silueta, partea proasta e ca sunt obosita. Rau! La modul ca am fantezii in care dorm undeva pe o insula pustie, trei zile si trei nopti.
    Fantezii erotice nu mai am demult, acum cand dorm visez ca dorm si ca ma trezesc inainte sa apuc sa ma odihnesc. Dupa care ma trezesc obosita si-o iau de la capat.
    Poate ca super-femeia este mama care apuca sa-si penseze mai mult de-o spranceana pe zi, si sa-si faca toate unghiile de la maini, fara sa isi strice oja 2 minute mai tarziu cand e musai sa faca ceva.
    P.S. faza cu RMN-ul e experimentata si de mine si e adevarata :))

  37. Se diversifica mamele si, proportional, parerile despre ele. Asta ma duce cu gandul la o inmormantare a unui consatean nascut la sfarsit de secol XIX, la care, partial, am asistat jucand fotbal pe un teren improvizat, aflat intamplator in calea alaiului traditional care se formeaza in astfel de cazuri. Nepoata-sa, proaspat casatorita pe atunci, executa ceea ce se numeste jelitul (jeluitul?) mortului, in direct si la ora de varf a drumului spre biserica, recte cimitir, sa auda lumea cat era de regretat si cu argumente, nu asa, de gura blogului … si asta simultan cu sunetul goarnei (fix trompeta din armata, care ne dadea desteptarea dimineata, Neamtu’ stie :mrgreen: ), nelipsita de la asemenea procesiuni, cu al sau sunet sfasietor si foarte mult fara rost sunet, chiar sinistru as zice. Defunctul fusese, in viziunea versurilor lalaite de nepoata, un om bun, un om super, dar mult, mult mai ceva decat bunica, aceasta nefiind o femeie super. Sa ma explic, sa nu las lumea in confuzie, dar sa si precizez ca nepoata jeluitoare era oleaca libutica, unii pisicheri sustinind ca acest defect presupune sa ai limba mai scurta, fapt ce nu-ti permite o dictie corecta, eventual adaugand (sau scazand, dupa caz!) consoane cuvintelor pronuntate. Jeluitul suna cam asa: Ohh tajmare, tatajmare! Ai murit tatajmare! Mai bine murea mamajmare. Ca la tine de cate ori veneam, ne alegeam cu … jba o nuca, jba un mar, jba o bucatica de jacar! Ea nu ne dadea nimic! Nimi… iiiccc! :mrgreen: Pe versuri (macar masura aveau, rima cam mono~, ritmul era free!) plans-bocite, cu greu rostite printre sughituri si dres de voce, suna bestial.
    Brusc imi zboara gandul la un premiu Oscar, pe care l-ar fi castigat respectiva nepoata! OMG, ce recital cu (ne)multumiri si (ne)recunostinte ar fi iesit, mi-e rau! Numai bunica sa nu fii!

  38. Revin cu o completare: conform ideii ilustrate mai sus si sustinuta de mama, am decis ca nu vreau sa fiu o super nimic: nici super femeie, super nevasta sau super mama. NIX. Si mi-am dat seama ca cat de al naibii de greu este! Pt ca stiti ceva?! Breaking news! LUMEA (barbatu, sefii, copii, familia -minus mama) se ASTEAPTA sa intrii boxand in categoria “super” fara obiectii si bataie de cap.
    Cum adica nu vrei sa iti iei timp din concediu sa muncesti la proiectul X?!!? Nu vrei sa faci “cariera”?? Cum adica nu poti imbina cresterea copiilor, vacantele de familie si jobul?! (ca tot murea cineva laudandu-se cu cariera pe la alta postare). Cum nu ai chef sa faci curatenie si ai nevoie de cineva sa te ajute?!?! Ce fel de femeie de casa e aia care are nevoie de menajera (o data pe saptamana, nu am avut pretentia zilnic). Cum nu ai timp sa mergi la cumparaturi si sa gatesti? Pai ce faci dupa ce vii de la serviciu!? (nu mai devreme de 8-9, a se vedea cerinta anterioara cu jobul). Cum nu poti ajunge sa vizitezi parinti, socrii, rude de x grad prin azile, pai cu ce pierzi vremea in weekend?? A….pai vreme de delegatii vad ca este!!
    Si asta nu e decat o miiiica parte din ce aud destul de des ca sa ma faca sa inteleg ca “lumea” la modul general s-a obisnuit atat de mult ca femeia sa fie un soi de gica-fulgerica, care le adulmeca pe toate, transforma gandul negandit si dorinta nespusa in realitate, fara sa se planga, senina si mereu feminina, incat a refuza sa faci jumate din ce se presupune ca ar trebui sa faci, e anatema.

    Asa ca in vreme ce le multumesc din suflet mamelor care au reusit cu chiu cu vai sa ne creasca (si in ce vremuri…), care merita tot respectul din lume, ma bucur enorm ca am fost crescuta in ideea ca a fii super femeie e cumva asa…un titlu de glorie si cam atat. Nu pot si nu vreau sa ating acele culmi de sacrificiu pe care parintii mei/nostrii le-au atins (vrand nevrand si fara sa ii intrebe nimeni). Nu suna sexi deloc, dar daca am de ales, aleg sa nu fiu deloc super femeie. 🙂 🙂 😆

  39. @Mara: bravo pentru alegere, ca să zic așa 🙂

  40. Nu stiu ce a fost e 4 septembrie dar cel putin 5 bloguri au scris despre super femei.

  41. Mda! Amintiri , amintiri……..parcă ai scris despre mine 🙂 …..

  42. mara,
    stii cum e: iti propui sa fie ok,sa t emariti, sa nasti un copil la 40 d esaptamani,3,5 kg,sanatos, frumos, destept si care sa doarma din prima si tu sa ai rauri de lapte si un job relaxant.
    ideea e ca nu stiii din ce cauze si motive poti pe drum sa afli ca ai niste boli crunte, sa lupti zilnic pentru ziua de maine,sa nasti la 6 luni si sa lupti in fiecare zi pentru strumful ala miracol.si zau daca mi-am imaginat asa ceva,daca am miscat in front,am fumat,baut, sexat sau ceva de genul asta in exces, unele nici macare inainte de sot.
    asa ca……………………….te trezesti brusc super erou,dormind 3 ore pe noapte, traind cu cateva sute de lei pe luna, nu peste 400, tremurand ca varga la fiecare analiza de-a strumfului, plangand, gatind, razand la fiecare progres, ducandu-le pe toate cu o imensa fericire: aceea ca mai traiesti o zi,ca ochii aia imensi kaki iti mai spun: te iubec mami! esti cea mai frrrrrumoasa! si iti da un pupic care iti ia brusc nesomnul…………..care iti rasplateste imparateste veghea orelor din noapte.

    si zau daca nu mi-am imaginat doar cortul,stanca si bocancul,mersul pe munte,o viata cu rucsacul in spate, in gasca.

    cea mai frumoasa excursie din viata mea

    era noiembrie.era intuneric. ploua mocaneste.
    pentur prima data in ultimele 3 luni si jumatate l-am luat pe strumf de pe mine, l-am pus pe pieptul lui taica-su, m-am asigurat de o mie de ori ca sta bine,ca e infasurat ca lumea ca e temperatura ok si m-am ridicat din pat. fusesem mama cangur, cu puiul lipit de mine 24 din 24.
    ies pe usa, apoi pe poarta, incet, merg. mi se pare nefiresc ireal.salut oamenii,imi amintesc fiecare detaliu.ieseam din casa dupa 3 luni si jumatate. pana la coltul starzii la butic si inapoi a fost drumul care mi s-a parut cea mai lunga si frumoasa excursie din viata mea. mi s-a parut ca a durat o ora. masuram caldaramul, ma bucuram de stropi.a fost sublim.
    sotula zis ca in 10 minute fusesem inapoi sa bag din nou leul in marsupiu…………..

  43. Super femeia din viata mea e mamaia. 1,5m, 50kg.
    A crescut 3 copii ( unul a murit de cateva luni), a crescut 4 nepoti, spaland scutece, gatind zilnic ca nu era curent in timpul zilei si frigiderul se strica, avea casa, bucatarie de vara, 5 vaci singura la 70 ani!!, pasari, muncea la CAP ca era obligatoriu si prin sat la oameni, zugravea, din cand in cand, pt un 50 lei.
    A stat in capatul satului, capatul nu dinspre sosea, ci din camp, in fundul Moldovei. Iernile incepeau pe 1 noiembrie, cu zapezi de 50cm- 2m. Se trezea alternativ cu tataia, si ieseau la 1-2 ore sa faca o carare sa ajunga la vaca, lemne, casa vecina. Nu, nu era curent. A avut curent cand copiii incepeau gimnaziul, si era limitat.
    Are 3 operatii, a infrant chimioterapia, a framantat cozonaci la 1 luna dupa operatia care i-a redus un san si o parte din muschi.
    A ingropat un copil mic, sot, un copil mare, a ingrijit inca un copil aproape 1 an inainte de moarte, de 2 ori mai grea ca ea, l-a ingropat, si-a ingrijit sora mai mica pe care a ingropat-o.

    De sarbatori au fost ocazii cand a gatit in plus si dus la casa de batrani. 4km pe jos, da? -20 gr iarna, dealul tot acolo e.

  44. @arakelian: Doamne, ce destin!…

  45. Ce viziune sumbra asupra maternitatii…
    – eu ma trezesc in fiecare zi cu nesimtire dupa ora 9-10 (de 1 an si 9 luni, de cand sunt mama), tocmai pt ca stau acasa cu copilul, si nu tre sa fug la serviciu – si pt ca mi-am propus sa nu fiu o super-femei sau super-mama, ci sa fim cu toti pe cat putem de bine si fericiti (inclusiv eu). Fac asta de cand am nascut. In primele luni imi acordam luxul de a sta in pijamale toata ziua, sau de a sta in pat pana la 1 (si asa alaptam non-stop).
    – De cand sunt mama am citit mai mult decat in ultimii 10 ani la un loc.
    – Vad filme, seriale, stau pe net.
    – In primul an al bebelinei am mers la Opera mai des decat in studentie (da, cu bebe dupa mine, se putea. Nu, nu am deranjat niciodata).
    – Eu ma plimb zilnic, ma joc zilnic.
    – In fiecare seara caut luna pe cer (are fiica-mea o obsesie de vre-o 2 luni cu luna 🙂 Tre sa i-o arat zilnic. De fapt, in ultimul timp au tot fost nori, si luna nu s-a vazut, asa ca am admirat becurile publice).
    – Una din “indatoriri” e sa-mi apar/ascund margelele pt ca e disperata dupa ele.
    – Am manevrat cantitati impresionante de pipi si caca, desi inainte nu m-as fi crezut in stare. Nu doar ca am facut-o, dar am fost si relaxata-incantata (stiu, va veti scarbi, ma iertati!): avem cantecelul nostru pt pipi si caca 🙂
    – De cand sunt mama socializez la greu, zilnic, am un cerc mare si frumos de amici (desigur, tot din specia parinti, pt ca ne entuziasmeaza aceleasi lucruri), ma intalnesc cu oameni prin oras, am la cine sa ma plang de orice prostie, am cu cine sa rad pe saturate, am insotitori la nevoie pt orice loc.
    – Mai incerc sa ajut si eu pe altii cu ce pot. Poate ca sunt eu mai norocoasa ca altii, sau poate ca sunt mai optimista… dar sunt al naibii de bine de cand am copil. Sigur, am fost si eu exasperata uneori, un ma pis singura de mult timp, mai nou nici baie nu mai fac singura (ceea ce e ok)… Recunosc – fataiala la masa si faptul ca nu prea mai am mese tihnite ar fi punctul cel mai dificil, uneori mi-e greu (dar am o silueta adolescentinaaaa). Iesitul caninilor mi-a sondat limitele (dar au iesit, uraaa! Pana la urmatorul rand, am scapat!) 🙂 Da, am un sot super, care face f multe, impartim eficient treburile casei, dar nici nu suntem niste obsedati sa murim pt chestii neimportante.
    – Legat de prietenii nostri fara copiii – intalnirile cu ei sunt de multe ori anoste si triste, sunt vesnic stresati de job, beau prea mult fara sa fie veseli sau fac bancuri puerile. Am trait 2 revelioane cu bebelina, in vechiul nostru cerc de prieteni – si au fost atat de plictisitoare si triste, noi eram singurii veseli si cu chef de distractie si de dantuiala… Aialalti erau toti niste obositi deprimati, la 1 s-a spart petrecerea, si noi am ramas cu cheful de dantuiala nerezolvat (ca doar in club nu putem merge, ne bazam pe party-ul de apartament). Nu mai repet greseala, anul asta caut oameni dotati cu plozi, sunt mult mai distractivi.
    Vroiam sa zic – mi s-a parut asa de trista postarea asta, desi nu acesta a fost scopul ei… sunt sigura ca femeile respective au vieti f frumoase si implinite (sau sper!), dar ca, afirmatiile lor, scoase din contextul general al vietii, suna tare deprimant. In fine – cred ca ar trebui sa se faca un sondaj legat de starea de bine a parintilor printre parintii AP pe care ii tot contestati, rezultatul ar fi mult mai optimist (cel putin asa sunt familiile pe care le cunosc eu), si lucrurile nu ar parea atat de grele (daca dormi cu copilul in camera/pat n-are cum sa te deranjeze atat de tare trezitul noaptea). A propos de AP – unul din lucrurile cele mai suparatoare de cand sunt parinte este perpetua judecata la care sunt supusi parintii (a se vedea ultimele postari de aici), faptul ca sunt vesnic sub o lupa negativa, toata lumea observa si sunt gata de critica. In schimb, am observat inca din maternitate ca parintii care fumeaza, care isi lasa copiii la bunici pe perioade nederminate (20 de ani? ca sa nu fie dependenti de parinti pt ca e cel mai rau sa ai un copil “dependent” de tine), care ii apeleaza cu “spermel” – astia sunt f populari si cool. Nu mi-am propus sa fiu super-nimic, doar ma bucur de ceea ce am, si pana acum mi-a iesit. De abia astept poeziile de la gradinita si temele de la scoala. Cu pachetel umblu oricum zilnic, pt ca fii-mea mananca doar in parc, mai niciodata acasa.

  46. Nu stiu sa definesc super-femeia, desi de multe ori sunt tentat sa zic: uite-o, ea este.
    Tot mai mult am convingerea ca sunt (mult) mai multe decat super-barbati.

    P.S.

    Simona, de unde se schimba culoarea asta roz a fundalului ? E asa, ca o speranta care nu se va materializa niciodata.

  47. Cred ca super-femeie inseamna sa iti cunosti limitele (nu vorbesc de situatiile de criza in care nu ai de ales).
    Nu faci nimanui vreun bine daca iti iei rolul de “zmeu bun la toate in orice moment” daca in timp asta te transforma intr-o acritura vesnic obosita si cu nervii in pioneze.

  48. Fiecare pare o problema, unii nu te lasa cu barba altii nu te lasa cu oja si tot asa, lumea e cum e deci nu avem ce face decat sa ignoram aceste neplaceri si mergem mai departe…
    Te simti mai libera atunci cand scrii pe blog sau este doar un mod comunicare fara nici un rezolvat psihologic?

  49. […] încercat, de curând, să răspundem împreună la întrebarea “Ce este super-femeia și ce vrea ea?“. Nu întâmplător, au mai fost și alții care s-au ocupat cu […]

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green