Mică antologie comică de abuzuri alimentare
Am întrebat, acum ceva vreme, aici cititorii dacă s-au abuzat vreodată alimentar (și nu numai). Iată cele mai simpatice răspunsuri:
1. Chiftele calde, cand aveam vreo 5-6 ani. Multe. Am crezut ca mor si nu m-am mai atins de ele 2 decenii.
2. Crema din choux a la creme, tot in copilarie. Facuse mama pt un revelion, le-am gasit ascunzatoarea si le-am golit pe toate. Un platou intreg. Iar era sa mor.
3. Inghetata de vanilie. Cam un kil. Eram iapa batrana deja, dar mintea tot de 5 ani. Mi-a facut praf fierea, intr-o prima faza. Si amigdalele, asta am aflat la vreo doua zile.
4. Shake de lapte cu kiwi. Imi luasem blender, si-mi placea kiwi. Greata nu mi-a fost, nici dupa al 3-lea litru. Da’ trei zile nu m-am putut ridica de pe buda sa merg la serviciu.
5. Fistic. Am mancat o punga mare odata. Buuun. Sa nu mai vad in viata mea!
am avut acelasi vis….sa mananc banane in exces. nu mi-am implinit visul, dar am incercat altceva, din banii stransi de colinde am cumparat numai bezele. Vanzatoarea a crezut ca nu aude bine, cand am ceut senina cateva kg bune. Au fost puse in pungi de 1 leu,…cred ca au trecut 10 ani pana sa mai pun bezele in gura.
Eram copil si obisnuiam sa o “ajut” pe mama, dupa ce termina de ornat tortul, sa “curete” frisca si cremele ramase in castronase, lighenase, pe mixer, etc. Asa am facut si intr-o zi, dupa ce a terminat de mazgalit mastodontul, a iesit din camera, eu am preluat mega ligheanul cu frisca, am mancat cu mainile si fata, mi s-a parut cam mult….dar nu am renuntat pana cand mi s-a facut rau de tot. Si mie, si mamei. Mie ca am mancat prea mult si mamei cand si-a dat seama ca am mancat si frisca ramasa pentru AL DOILEA TORT pe care vroia sa il faca!!!!
1. Iulie 1976. Aveam 6 ani (aproape) impliniti. Tocmai fusesem in spital, operat de… hernie, cred? si ajuns acasa merg cu sora-mea (de 4 ani) in gradina si dam iama in straturile de capsuni. Tin minte ca la un moment dat goneam cu un autobuz cu usile deschise catre oras, cu bunica-mea tinandu-ne in brate. Satul era doar la 9 km de oras si soferul autobuzului a fost de acord sa nu mai respecte niciun orar (oricum venea un coleg o jumatate de ora mai tarziu). La spital am umplut o galeata cu ce aveam in stomac si intestine (tin minte ca mi-au bagat un furtun pe gat pana in stomac ca sa-mi provoace voma). A fost misto.
2. Circa 2 ani mai tarziu. Ai mei erau plecati undeva si ne-au lasat cu niste fete mai mari, surori, sa aiba grija de noi. Intamplarea face ca in vecini era o nunta iar fetele acelea erau foarte fascinate de ce se intampla pe acolo. Noi aveam pe masa din bucatarie o sticla de vin pe care socrul mare i-o lasase tatei. Ne-a placut. Si mie si surorii mele. Am baut toata sticla! Cand au venit ai nostri, destul de tarziu in noapte, eram intr-o usoara coma. Mama, disperata, suna medicul care vine in puterea noptii sa vada ce s-a intamplat. Se apleaca doctorul catre noi, inspira putin aer si, intorcandu-se catre mama, ii zice: “Doamna, astia-s rupti de beti”.
3. In facultate. Am baut o lada de bere in vreo 4 ore intr-o noapte. M-am trezit in dormitor dimineata fara ochelari. Eu am miopie forte cu astigmatism, -8/-9, e foarte ciudat ca mi-am pierdut ochelarii si nu mi-am dat seama pentru ca pur si simplu nu vad nimic fara ei. Deci era asa o ceata in jurul meu incat nu mi-am dat seama de diferenta: cu ochelari sau fara. Doar un miop adevarat poate pricepe. Mi i-a gasit un prieten IN BAIE!!!
… pe vremea “aia” cand nu se gaseau de nici unele – era ziua cand se afisau rezultatele la examenul de intrare la facultate, stai cateva ore in soare asteptand listele, bucurie, adrenalina, fugi repede cu familia la tara la pomana … aici mamaia mea facuse rost de sunca presata – preferata mea … si pentru ca eram vedeta pentru ca intrasem la facultate mama si mamaia imi aduceau pe rand, pe furis, cate o felie de sunca presata si eu o inghiteam practic nemestecata … cine credeti ca dadea la rate mai tarziu? plus ca la intoarcerea acasa am lesinat in autobuz …
Am patit si eu una in copilarie tot la tara , care sa zic ca le intrece pe toate .Imi amintesc ca eram innebunita dupa corcoduse verzi, caise pe care le mancam tot asa verzi (cu sare ..pentru cine cunoaste :D) ce mai ,toata ziua eram cocotati prin pomi mai ceva ca maimutele .Avand gustul asta pentru acrisor, intr-o zi am mancat cu o prietena macris care crescuse pe marginea drumului destul de mult si , bineinteles , nespalat.Am ajuns acasa si mama a vazut ca nu ma simteam prea bine, dar pana sa ii spun eu ce si cum am si inceput sa dau la boboci verde , de s-a speriat saraca mama .De atunci m-am lecuit cu verdeturile
Mi-am mai adus aminte de 2 intamplari f “tari ” amandoua din timpul facultatii. Prima data am mancat in exces masline din acelea mov Kalamata. Am cumparat din hypermarket ultimele 150 g care zaceau de ceva vreme intr-o zeama acolo si ajunsa acasa le-am devorat pe toate odata. A doua zi mi-a fost rau, am facut si febra. Alta data am facut exces de varza murata cu acelasi rezultat+diaree. Afara se facea countdownul pana la 2009, iar io pe buda.
Era enorm, verde, rotund, dar nu prea mult, patat ca un leopard vegetal. Desi l-am adus eu din beciul racoros, el m-a ales pe mine, stiu asta.La injunghiere a scos un sunet de matase veche sfasiata, a inceput sa sangereze imediat cu o licoare parfumata, iar dupa terminarea ritualului de feliere arata ca un trandafir urias, inflorit din masa de lemn.Toti cei din jurul mesei l-au abordat cu detasare, eu am fost singurul care l-am dezmierdat cu o privire de amant batran, desi n-aveam varsta potrivita.
L-am degustat, l-am mangaiat cu limba, l-am plescait, l-am sfaramat in cerul gurii, a iesit o orgie in toata puterea cuvantului…. L-am vomitat dupa o ora, din strafunduri.A doua zi am luat-o de la capat, dar niciodata n-am mai fost la fel
Am ajuns la o cabana pe munte seara, tarziu si lihnita. Stiu ca am mancat cu pofta..pui cu usturoi…mult usturoi. Dimineata iesisera oamenii in fata cabanei, sa vada rasaritul. Eu eram demult afara, icnind. Din cand in cand, mai ridicam capul, sa vad si eu rasaritul, apoi imi vedeam de icnitul meu. Cateva ore mai tarziu, la coborare, am mancat niste zmeura, sa am si eu ceva in stomac. N-a rezistat nici asta mai mult, dar, in timp ce vomam ma gandeam “macar asta are gust a zmeura”.
Un borcan de dulceata de zmeura, cand aveam 7 ani . Nu stiu cat de mare era recipientul respectiv, cert este ca a doua zi dimineata m-au operat de urgenta de apendicita:)))
Într-o dimineață mă pomenesc cu fiul meu cel mare, care era încă elev de liceu, că apare-n ușa apartamentului verde la față și zice: – mamaă mi-e rău! Apoi se duce glonț la ușa balconului o deschide și dă la boboci cu generozitate. Am apucat să strig: -suflele ce faci, acolo nu e baia!!! Mă-ntreb cum de-a ajuns până la etajul trei? Mi-a povestit mai târziu că a băut pentru prima oară nuștiuce lichior, cu prietenii, toată noptea. Dl Soț era la pește și n-a aflet niciodată, dece fiul său are oroare de băuturile spirtoase.
Dulceata de nuci verzi! Eram cu mama in vizita, aveam pana in 10 ani, si am mancat toate borcanele de dulceata ale gazdei, 4 la numar. Mi-a fost atat de rau si am zacut vreo 2 zile!
Oua fierte.
Din copilaria mea furtunoasa.
Totul a inceput intr-o noapte de Inviere.
Concurs de mancat oua.
Continuarea este previzibila….
Numai ca nu am fost singura. Juma’ din copchilarimea din cartier mi-a fost alaturi…
am fost la un revelion, în liceu, la unul care avea ambii părinţi profesori, oameni onorabili. Era vremea când Săniuţa era încă la putere, iar băuturile astea mai fine erau mai greu accesibile, mai ales pt noi care eram copchii rupţi în cur şi n-aveam decât bani de eugenii şi pâine turcească. Deci ne face ta-su o surpriză şi ne desface nişte sticle de lichior cremă de ciocolată la care ne-am repezit ca ulii. era prima dată când gustam aşa ceva şi am supt ca un sălbatic, convins că n-are cum să te îmbete chestia aia. m-am înşelat, iar pânla la 12 noapte eram toţi cui , iar maică-sa aluia strânsese covorul în care împachetase câteva borâturi. Eu m-am ţinut tare, am ieşit în curte la aer, m-am aşezat pe o sanie şi ma uitam la ta-su care se ocupa de grătar. La un moment dat mă trezesc că îmi pune în braţe platoul cu hălci, mirosul îimi trece rapid din nări în strafundurile maţelor, aşa ca am adăugat instantaneu un topping peste fripturi.
Eu am râs, chiar dacă mi-a pierit pofta de mâncare. 😆 Dacă mai aveți d-astea, mai ziceți.
Pe vremuri, nu stiti voi, studentii faceau un soi de munca inaintea inceperii anului universitat-se chema practica agricola.In anul anterior culesesem porumb, inca un an inainte legume in Teleorman. Acum se hotarase sa mergem undeva langa Focsani, sa culegem struguri.O ferma izolata, cam la 4-5 km de orice localitate.Si pentru ca mustul facut de noi in prima zi se incapatana sa nu fermenteze, am plecat la drum de seara spre un sat, cam 5 km.Prima curte in care am gasit pe cineva(eram multi, inarmati cu sticle, galeti etc) intrebare: unde putem gasi niste vin?-Peste tot, cu apa e mai greu.- Daca vrem sa cumparam? – De oriunde.- Si de aici? – Si.
-Pai vrem sa cumparam.- De care? Alb, rose, rosu, negru.- Nu stim, sa fie bun.- Nu merge asa mai flacai, intrati incoace sa gustati si sa va hotarati. Ne-a invitat intr-un soi de beci enorm, in care erau multe, multe butoaie, ne-am asezat care unde am gasit, sotia omului ne-a adus pahare, cani, canute, cesti sa ne multumeasc pe toti.Si nuci, multe nuci.Si am tot gustat cu gospodarul pana spre dimineata, am cantata si am facut galagie de s-au mai adunat inca 5-6 vecini la baut. Am terminat spre dimineata, cand am plecat cu galetile pline spre ferma unde eram cazati.Cea mai mare parte din vin s-a pierdut pe drum iar dimineata nu ne-am putut mobiliza pentru munca.Am fost doborati doua zile.Stiu, acum ar trebui sa spun ca nu ne-a mai trebuit vin toata viata dar ‘n-a fost asa, cand am ajuns din nou in sat ne-a intrebat gospodaru de ce naiba am intraziat doua zile, ca el ne-a tot asteptat.
Foarte simpatice raspunsurile, m-a amuzat sa citesc si ma regasesc!!!
Eu m-am intoxicat pe la vreo 8 ani mancand cas afumat la unchii mei la munte! asa mult imi placea ca devoram ca nemancata bucati intregi de cas! Si de atunci tot ce inseamna branza afumata nu a mai reusit sa ma convinga sa gust macar… Si au trecut aproape 30 ani de atunci…:)
Eu aveam obiceiul periodic sa inspectez camara (asta dupa frigider, ca eu prefer mai degraba carnea decat dulciurile) si sa ciupesc de ici de colo cate ceva. In perioada aia, inainte de 89, mama gasise un borcan de mandarine in sirop pe care il pastra pentru cine stie ce petrecere. Eu mi-am zis ca o mandarina lipsa nu are ce sa faca rau si l-am deschis. A doua zi am hotarat eu in intelepciunea mea de vreo noua ani ca inca o mandarina nu o sa se cunoasca. Si tot asa pana am ajuns la ultima mandarina. Dupa ce am mancat-o pe ultima am intrat in panica si am inceput sa ma gandesc la ce as putea sa fac sa scap de sabia lui damocles care atarna amenintator deasupra capului meu. Asa ca am pus in siropul ramas miere, pana am completat borcanul. Normal ca nu a ramas prea multa vreme neobservat maclavaisul fara nicio mandarina inauntru. Ma cheama maica-mea sa dau explicatii. Eu eram deja verde-albastra de frica. Dupa multe negari am cedat baguind: le-am mancat. si ce ai pus in loc? miere, spun eu cu un sfert de gura. bine, atunci iti ramane sa-l mananci tu. pe tot. acum. pe mine m-a lovit bucuria. nah, scapasem de curele si/sau pantofi cu toc pe spinare. si deci ma pun entuziasta cu lingura in borcanul de 800 de grame sa-l termin pe tot odata. Entuziasmul mi-a pierit destul de repede. Dupa un alt pic nu mai puteam nici sa privesc borcanul, iar sa scot o lingura din el mi se parea de-a dreptul tortura, nu mai zic de bagat in gura. Am inceput sa matai: dar nu pot sa-l termin maine, te rog? Nu, acum. Pe tot, altfel te asteapta cureaua. Nici pana azi nu am idee cum am reusit sa-l termin fara sa vomit. Nu ca m-as fi invatat vreodata ceva. Spun asta pentru ca tocmai am terminat un borcanel de cider apple butter. E drept, asta nu are decat o suta de grame si nu l-am papat pe tot o data.
Eu nici măcar n-am scuza vârstei 😀 Aveam 16 ani, deci – se presupune – şi ceva minte…
Aha, cum să nu :)) Opt ştiuleţi de porumb fiert am dat gata.
În jumătate de oră.
Direct din oala în care fuseseră puşi la fiert.
Fierbinţi.
Fără să fie complet fierţi.
S-a lăsat cu internare, sondă nazogastrică, perfuzii şi trei săptămâni de “regim de realimentare” – pui fiert, morcov fiert şi cartof fiert. Trei săptămâni, repet 😀
Următorul ştiulete de porumb fiert l-am mâncat pe la 26 de ani :)) şi numai jumătate din el, restul am aruncat. Nu-mi mai trebuia, am fost îndeajuns de inteligentă o dată :))
Stimate doamna Simona
In cateva cuvinte doresc sa va prezint ce inseamna colaborarea cu noi ca magazin online in scop caritabil.Magazinul online http://www.salveazaoinima.ro/este singurul din Romania in scop caritabil cu produse pentru copii.Ne dorim ca prin acest magazin sa ridicam Asezamantul Social-educational”Sfantul Efrem cel Nou” din Localitatea Oneaga Judetul Botosani.In cadrul acestui proiect s-a alaturat:Chicco Romania, Mesterel,Mac mac Kids,Bertoni,X-Lander,First Smile ,Tulip art,Decorativ art etc
Detalii despre Asociatia Salveaza o inima le gasiti pe adresa:http://salveazaoinima.wordpress.com/
In ce consta aceasta colaborare:
-schimb de banere/logo
-link-ul site-ului nostrum pe pagina d-voastra in lista de blogroll
-articol despre magazinul caritabil
Unul cele trei propuneri cu d-voastre ne-ar fi de mare ajutor!
Asteptam un raspuns din partea d-voastra pe adresa noastra de e-mail:salveazaoinima@gmail.com
Aveam eu unele banuieli privind efectele abuzului de alimente, iar exemplele de mai sus mi le-au confirmat. Mie imi place ciocolata si as manca nespus de multa, insa imi imaginez ca dupa ce as face o nefacuta de asta, 1. Ca mi-ar fi rau ( dar asta trece) si 2. Ca n-as mai manca toata viata ( iar la asta nu vreau sa renunt). Tocmai de aia ma abtin de cateva luni decla orice e dulce ( cu foarte mici exceptii). Ironia face, insa, ca am visat ca am mancat o ciocolata intreaga ( iti dai seama ce pofta pe mine) , iar cand m-am trezit si mi-am adus aminte ce am visat, mi s-a facut putin greata. Si asta a fost doar de la vis! 🙂
Mie mi se pare tare tristă povestea lui morringain…. 🙁
Septembrie, 1989, ultima zi in Cheile Turzii. Ma pune naiba sa fac intrecere cu un amic, cine e in stare sa manance mai multa slana cu ceapa, desi stiam ca ceapa cruda imi da oarece viteza la iesire.
Numai ce terminam de urcat drumul de iesire din Chei, imi trantesc jos rucsacul din spinare si dau navala in primul lan de cucuruz. Mai repet procedeul dupa vreo jumate de kilometru. La a treia incercare, baietii se satura sa ma astepte. Imi fac rucsacul targa si mi-l duc cate doi, unul de un capat, altul de celalalt.
Ajung si eu in Turda, la vreun ceas dupa ei, tinand in mana, ca pe un trofeu, un sul de hartie igienica pe care nu reusisem sa-l epuizez.
Greta, o fi trista povestea, dar mi-am cam meritat-o 😀 Pe vremea aia era tare greu sa gasesti asa ceva. Acum nu mai e problema de asa ceva, ci pur si simplu de lacomie. Copilul meu e innebunit dupa chipsuri (noi stam in Anglia si aici e patria fish and chips). I-am luat o data un pachet mare de tot, de care era foarte mandru. I-am spus: asta trebuie sa-ti ajunga vreo doua saptamani, in fiecare o zi o punguta (erau 12). Bine. I-am dat o punguta si restul l-am pus undeva sus unde sa nu ajunga si mi-am vazut de treaba. La un moment dat am iesit in gradina sa ud plantele. N-am stat decat vreo zece minute. Cand m-am intors era in sufragerie, deschisese toate pungile si vreo patru erau deja ispravite. Cred ca a fost mancatul viteza pe el. Le-am recuperat pe restul, in ciuda protestelor vehemente (asta i-a fost singura pedeapsa de altfel) si de atunci m-am invatat, chiar daca platesc mai mult, iau o singura punga (mica) pe saptamana.
morringain
de puneai şi tu nişte castraveciori muraţi în mierea aia, alta era viaţa…
eu am râs cu lacrimi.
dacă vrei să i-o plăteşti lui maică-ta, acum ai ocazia pefectă : du-i ceva mâncare englezească la borcan.
Eu personal n-am cu ce ma lauda, excesele mele nu s-au lasat cu urmari dramatice… poate n-ar fi fost rau sa am o experienta revelatoare de genul iti face rau sa mananci doi pumni de migdale deodata (da, tocmai am facut-o), dar cum n-am nici pe naiba in afara de o usoara jena de a marturisi acest lucru, sunt irecuperabila. Si cam grasa, dar m-am invatat deja cu asta. In schimb, am niste povesti despre masculii familiei, la distanta de vreo cinspe ani una de alta, in care eu, plina de draci si de grija, le tineam ligheanul rugandu-ma sa nu fie nevoie sa chem salvarea… Mi-ar fi placut sa se lecuiasca de-tot-de-tot, dar n-au invatat decat masura 🙄 Oricum, mai am un hop, asta micu’ nu s-a scapat inca la petreceri cu alcool, dar macar sunt pregatita sufleteste 😀
Eram insarcinata incipient. Nu mancam mai nimic si daca descopeream ceva ce nu mi facea greata doar gandindu ma la, abuzam. Asadar am avut o masa copioasa de pepene cu carnati la untura. Uai cum a fost! Vomitam si dadeam cu mopul. dar a meritat: anul asta soacra mea nu a mai pus carnati la untura ci i a afumat, iar produsulbconceptional imi da cu cspul in spate in timp ce scriu
Mi-am adus aminte ca odata am luat o supradoza de ceară, ocazie cu care am experimentat cele mai crunte dureri de stomac din istoria durerilor de organe.
Când incă nu mă lasau ai mei sa ma duc singur la mare, plecasem cu ei intr-o vară pe undeva pe la munte, și acolo am dat peste unu care avea stupi și își păștea albinele pe o pajiște, un fel de apicultorul Ghiță, cum ar veni. Omul era foarte sociabil,pentru că se săturase sa stea singur în creierii munților, așa că s-a împritetnit imediat cu ai mei, și ,inevitabil, a trebuit să ne inițieze pe toți în tainele albinăritului. a desfacut un stup, mi-a explicat care-i treaba cu trântorii, regina și alte chestii albinărești, ne-a prezentat toate sculele s-a lăsat și înțepat de o albină casă ne arate cum funcționează,iar in final a urmat o degustare de miere la botul calului ( sau la trompa albinei). A umplut o tava cu faguri iar eu m-am înfipt ca nesatulul si am inceput sa bag în mine ca ursul la miere. Lichidam fagure după fagure, mestecând ca un inconștient ceara aia pe care intr-un final o înghițeam, fără ca nimeni să își dea seama ce făceam și să îmi atragă atenția că sunt idiot si că după ce sugi toată mierea, ceara se scuipă. mi-am dat singur seama de asta mai pe seară când au început să mă ia niște dureri de stomac atroce. Taica-miu, care era veterinar, a început sa-l consulte pe bou’ de fi-su care i-a mărturisit cum mâncase mierea cu tot cu ceară, moment in care si-a facut cruce desi era ateu fanatic si s-a întrebat cu cine semnăn așa de inteligent. Spirit întreptinzător, mi-a zis ca ar trebui sa mai înghit și un ghem de ață și după aia putem să ne deschidem fabrică de lumănări…
8 prajituri cu frisca gen “Diplomat” sau “Boema”, nu mai tin minte, la 22 Dec. 1989. Cumparate cu intentia de a serba ce incepuse la Timisoara impreuna cu 2 prietene. Alea nu erau acasa, doar nu era sa arunc prajiturile. Am petrecut revolutia romana intr-o criza biliara o nebunie.
@morringain: eu nu cred că ai meritat-o, sincer. e și periculos pentru sănătate ce ți-a făcut maică-ta, nu doar nasol pur și simplu. 😥
Nu, morringain, nici un copil nu merita asa ceva.
Cind eram mic, jucam fotbal pe pedepse: echipa care pierdea minca o caciulie de usturoi mare, fara nimic, nici macar cu apa. Era cam … hmm iute.
Ce sa spun… Toata lumea isi aminteste cate un exces sau doua … hai…cateva in toata viata… La mine, faza asta cu excesele, in viziunea voastra… excese, nu reprezinta ceva ingrijorator…
Aveam vreo 5 ani cand am mancat 2 pui mari fripti… complet…as mai fi vrut… Si tot asa pana acum… am 60 ! De ani, nu de pui ! Tot omu’ mananca 4, 5…6 mititei ! Neeeee, mie-mi trebuiesc minim 15. Numai dintr-un singur loc mananc mititei. Mi-e lene sa-mi fac eu… Odata, stand la coada la mititei cu un prieten la fel de antrenat, era sa ne bata lumea ca am luat tot gratarul, 50 de buc… Aveau de asteptat… Tot a iesit scandal pentru ca urmatorii doi clienti au facut la fel ca noi, dar din ambitie. N-au reusit sa-i manance, desi erau cu nevestele si copii… Tot omu’ mananca 2-3 felii de paine, eu mananc o franzela…10-12 sarmale, obligat doua ciorbe de burta…facute de mine. 500-600 de grame cremvusti cu cascaval si tot atata oltenesti, ambele de la Angst. Daca-s din alta parte nu reusesc sa mananc nici 50 de grame…vomit. Jur ! Pentru mine exces inseamna sa mananc altceva decat ce-mi place. Dupa, discret ma duc sa vomit. Incerc orice, asta mi-e meseria… daca e sa-mi placa, imi place din prima degustare… sau, ma iau dupa miros inainte sa gust. Daca nu-mi place mirosul, pas ! Am un nas extrem de educat… Cat despre dulciuri… Miere cu scortisoara multa si ciocolata neagra, pe cat posibil belgiana, in cantitati apreciabile. 2 kg la 5-6 zile ! Periodic, cura…nu a la long. Altceva… doar cand fac vreun “exces” si incerc un gust nou. Am fost invitat in China, Beijing, la restaurantul Partidului Comunist ! Am fost rugat sa gust peste 80 de feluri de mancare chinezeasca ! Intr-o anumita ordine… Culmea ! Am facut-o si n-am avut nimic ! Singura mancare pe care n-o vars, dupa bucataria frantuzeasca, este cea chinezeasca. Poate pentru ca-mi plac toate…cate am mancat… mai sunt zeci, poate sute de preparate. A, sa nu credeti ca sunt cat malu’… nuuu ! Am 1,75 si 84 de kg… 🙂
Pe mine m-a binecuvântat natura cu un stomac fără fund care suporta orice cantitate și orice combinație, indiferent la ce excese a fost supus n-a zis niciodată nici pâs.
Niște varii exemple:
– sandwich din juma de pâine cu unt,miere,felii de șuncă,brânză topită,mușchi file, muștar,o nenorocire de brânză nobilă amară cu spume, ketchup și….. când deja dihania bătea peste un sfert de metru grosime… CAVIAR – yam, yam, yam – bun bun bun
– 13 ecleruri de cofetărie comunista (ca să înțelegi că erau de alea mari) la ambiție – privirea tipei de la tejghea după aproximativ jumate de oră – priceless
– mic-dejun compus dintr-un litru juma de lapte cald și… atențiune… un pepene roșu; n, dacă de asta mi-era poftă…
– un borcan de opt sute cu ardei iuți murați la o singură farfurie de supă (pentru că nu mai mâncasem ardei iuți murați de 2 ani și tare mi-era dor)
S-a întâmplat de cel puțin o duzină de ori să comand primul la o masă de 4-5 prieteni și ospătărița să plece după și să fie întoarsă de ceilalți ”stați că e doar pentru el”
Eeee… ce vremuri…. acum lucrurile merg un pic diferit, din numa fibră și voință și vezi mă că te ia vântul dacă nu-ți iei telefonul cu tine în ce faci pufosule, da bine îți merge… dietăăăăăă…
Foarte tare!
😆 😆 😆 ma regasesc total in unele comentarii. si pe mine m-a facut natura o pofticioasa fara limite, iar cand eram mica savarina era la loc de cinste si in fiecare duminica aveam voie la o savarina ceea ce era de mare pret in acele vremuri, doar ca intr-un an cand aveam vreo 7-8 ani, in noaptea de revelion, la insistentele mele mama a cumparat numai savarine pentru masa de sarbatori 
si ca sa vezi… cand am ramas singura in bucatarie, am dat iama in frigider si le-am ras pe toate in mai putin de o ora 8) , de atunci am devenit alergica la frisca 🙁 si de ani buni nu mai pot manca prajituri cu frisca.. 🙁 mai sunt nostalgica dupa savarina, as mai gusta dar repercusiunile ma impiedica 🙁 c’est la vie, am devenit fan ciocolata acum! 😀
aveam 16 ani si mancam de parca venea sfarsitul lumii, dar tot la 43 de kile ramaneam. intr-o vineri dupa-masa, venind de la scoala, m-am intalnit cu un prieten care m-a invitat la ziua unui alt cunoscut. m-am dus acasa, am mancat bine-bine, dupa care m-am prezentat la party.
pe mese erau munti de sanwich-uri si produse de patiserie, iar eu (nu-mi aduc aminte de ce si cum) am spus ca as putea manca toata noaptea, fara sa am vreo problema. amicul sarbatorit nu m-a crezut, asa ca i-am demonstrat. toata noaptea am mancat incontinuu, facand pauza doar cand m-am dus la buda.
omul m-a urmarit peste tot, statea si la usa baii sa auda daca cumva vars ce-am mancat, iar dimineata pe la 6-7, cand in sfarsit incepusem sa ma simt cam balonata, a recunoscut ca sunt un fenomen 😀
ce nu stia el era ca pe vremea aia as fi putut digera si aripi de avion, asa arderi aveam, fiind inca in crestere :))
morringain,ce a facut mama ta se cheama abuz si in alte tari ar fi suportat niste consecinte cam naspa. plus ca te putea arunca intr-o chestie destul de nasoala cu glicemia.
cred ca avea nevoie de terapie, psihoterapie.scuze,dar eu sunt mai dura cu astia de cred ca un copil e al lui si face ce vrea cu el.
in alta ordine d eidei, eu abuzez de : muraturi, varza acra, slana afumata.
nu ma pot abtine si gata.
am abuzat d epeste, chair si 50 de gr,dar m-a lecuit ultimul sprot afumat mancat,fo 20 de gr, asezonat cu fo 300 de unitait de hemisuccinat.
inca nu-i gata varza acra,dar de cand sunt gata muraturile-care au iesit demential de bune- mananc in fiecare seara.
Rau, de la un borcan de dulceata? Pai, eu mancam relativ frecvent cate un borcan deodata, intepe ea sora-mea cand vedea cum bag lingura plina-ochi in gura si o scot goala :D. Nu mi s-a facut niciodata rau de la dulciuri :-)), am anduranta zdravana la ele :D. Rau mi s-a facut de la tocana cu mamaliga, de pe la sase ani n-am mai pus in gura.
Am mancat in sila, cu sora-mea, ciuperci fripte cu unt. Tata era atat de incantat de preparatul lui special pentru noi, cs am bagat fara sa spunem ca ni se par hidoase. L-am chinuit si noi apoi toata noaptea, vomitand pe rand, n-au avut timp sa-si traga sufletul. Din pacate, am chinuit-o si pe mama, saraca, faras a aiba vreo vina :D.
Cand eram copil, aveam un strat cu legume langa bloc, iar recolta era depozitata in pivnita.
Intr-o zi de vara, tatal meu mesterea la ceva chestii de pescuit. Impreuna cu o prietena cu care ne jucam pe langa bloc, ne-am dus sa vedem ce face. Pe langa mesterit, manca si o rosie. In pivnita erau si doua rafturi mari, pline ochi de rosii mai rosii si mai verzi (varianta gogonele). Am cerut si noi cate una, am plecat la joaca. Iar apoi, din 10 in 10 minute (sau poate chiar mai des) mergeam si mai ceream cate una. Pana am golit cea mai mare parte a ambelor rafturi. Nu mai conta ca erau coapte sau verzi. Consecinte….
Nu mai trebuie sa spun ca in urmatorii 20 de ani nu am mai vrut sa pun gura pe rosii, indiferent de cum erau gatite.
eram gravida, si mi s-a facut pofta de…glucoza, stiti voi, tableta aia alba de glucoza, nu mai mancsem asa ceva din copilaria ante-decembrista, in care glucoza era considerata o delicatesa. Si nah, intreb eu la vreo 2-3 alimentari/supermarketuri de tablete de glucoza, ca un facut, nu am gasit nicaieri. Ma plang familiei reunite ca mie mi-e pofta de glucoza si nu gasesc pe nicaieri. La vreo zi-doua dupa, cumnatul meu a gasit glucoza si mi-a cumparat trei tablete, sa fie. Iar eu, ca o gravida tampita si cu neoronii-n copac, am halit DOUA tablete de glucoza in jumate de ora. Nici acum nu-mi pot da seama cum de am putut fi atat de tampita si de idioata incat sa mananc asa ceva in asemenea interval de timp, fara sa ma gandesc la implicatiile asupra sanatatii. 😯 Habar n-am nici acum care ar fi putut fi consecintele cele mai rele, ce-as fi putut pati daca sa zicem as fi avut glicemia ridicata in sarcina fara sa stiu dau un pancreas mai putin cooperant. Oricum, am avut noroc si mi-a fost doar rau….dar rau din ala, nu am cuvinte sa explic.
Dragilor , nici acum nu mananc alune . Adica , nici dupa 30 de ani ! Si ca sa fiu in trend cu epoca , pentru ca in cretacicul meu nimeni nu era alergic la nimic , spun ca sunt alergica la alune , nu ca am mancat pana era sa mor .
Doar cand este vorba de salata Boeuf fac excese… insa nu excese exagerate
! 😀
– 8-9 ani – salata beof – Paste, cred; nu am mai ajuns la baie in miez de noapte
– 15-16 ani, citeam si tot beam ceva oranjada la plic, Tang parca ii zicea, si mancam cereale ceva cu mult zahar pe ele, vreo 3 ore nu am realizat ca tot “servesc”; urmatoarele 3 ore au fost pe buda si cu o galeata in fata
– acum 4 ani, vizita in Moldova, gasit mere super bune pe la Agapia si Varatec, plus furate si de pe garduri peste tot pe unde opream (am poze la furat); mere si pere au fost in meniu pe zi; buda a fost programul de seara
ah, si tot in copilarie dupa vacanta de iarna la tara mancat fasole la ceaun si pepene murat si a doua zi pe tren; cat pe ce sa pierd conexiunea de la Faurei 🙂
pe la 4-5 ani am mancat un baton de parizer/salam intreg, avea peste 1 kg. Nu stiu cum l-am sterpelit din frigider si l-am mancat pe ascuns, cert este ca in fata doctorului care-mi prescria tratament pentru urticarie, eram plina de bube din cap pana in picioare care ma mancau de numa’, am declamat: ” nu ma scaipin de la palizel, ma scaipin de la lapte”
Da… mi-aduc si eu aminte faza cu sunca presata (de Praga) pe vreamea impuscatului:) Se vindea in cutii de tabla de cate 5 kg. Cand prindeai una de-asta te rugai la ea vreme de vreo 6 luni ca erau mai ceva ca aurul din apuseni. Asa ca mama a impartit-o in 5 portii egale puse la congelator (de-ala mare, ca asa se purta pe-atunci)
A scos la un moment dat o portie de “bun” de ziua tatei, iar eu pe furis, tot luam cate putin din frigider. Vorba cantecului: cate-un pic, cate-un pic pan’ n-o mai ramas nimic.
In consecinta, a doua zi dimineata nu am mai reusit sa deschid ochii. Nu intelegeam ce se intampla pana cand a venit mama la mine si s-a speriat. Cica eram umflata de parca mi-a injectat careva apa pe sub piele. Toata fata. Aveam o culoare roz-transparent a pielii absolut delicioasa. De la sarea din sunca, avand in vedere ca am bobinat pe ascuns cam 1kg de delicatesa, rinichii au cedat. Mi-am revenit in 3 zile dupa injectii cu cortizon.
Nici acum, dupa 30 de ani, nu mananc sunca. De nici un fel.
@ nike- muraturi, iubirea vietii mele..nu pot trai fara ele!!! Mananc si cate-un borcan odata, mai ales daca e de castraveti….tin minte anul trecut eram la bunica-mea si invatam pt rezidentiat..si mancam cartofi prajiti+carnitza in aproape fiecare zi + muraturi evident. Si intr-o seara nu mi-au ajuns muraturile langa cartofi, asa ca am cerut supliment. Si am primit un borcan de castraveti, in care erau 4 castraveti imensi. Si scot unul, il tai felii, il halesc…al doilea la fel, al treilea la fel..bunica-mea disperata “opreste-te ti se face rau, mai mananci si maine” io nimic, rumegam mai departe. A doua zi fac pauza la muraturi. A treia zi dimineata ma trezesc cu jumate de fata umflata. Bunica-mea “de la muraturi???” io “da’ieri n-am mancat!!!!!” Nu stiu nici pana acum de ce mi s-a umflat mufa, probabil de la medicamente
Mi-am adus azi aminte de o poveste care m-a distrat tare la vremea ei și as fi foarte încântat daca aș avea certitudinea ca s-a întâmplat pe bune.
Unul ar fi venit intr-o noapte acasă beat crăci și în timp ce metecaia prin casa și-a dat seama că îi era foame. S-a dus în bucătărie și a găsit pe aragaz o oală cu mâncare pe care i-o lăsase nevastă-sa și a băgat în el până s-a săturat, direct din oală. pe urmă s-a bagat la somn iar dimineața, a zis să-i faca un compliment nevesti-sii , ca aia se cam uita urât la el iar omul simțea ca trebuie sa înceapă scandalul. Așa că se apucă sa-i laude mîncarea, cam ceva la modul, „ fă Maricico, ce bine ți-a iesit, fă, orezul ala cu prune, ca am mâncat aseară din el de a dat dracii în capul meu!!!”. La care asta : „ ce orez cu prune, betivule, in ce hal ai fost aseara de nu mai stii nici ce ai mânact??!! ăla era pilaf, animalule! ” Ăsta o tot ținea tare că era orez cu prune, aia, că era pilaf, așa că au mers amândoi la bucătărie să se lămurească cine deintre ei era idiotul.
Aici… surpriză!!! oala era în continuare pe aragaz, deasupra căruia ăstia aveau instalată o hotă din aia vintage, în formă de piramidă din tablă. iar hota nu o mai curățaseră de ceva vreme așa că în ea își stabiliseră domiciliul niște familii de gândaci de bucătărie, dina aia mari, negri, luciuoși și cu mustăți lungi. Care gândaci, în noaptea respectivă probabil că visaseră urât, se zvârcoliseră în pat și cpăzuseră de sus din hotă direct în oala cu pilaf de pe aragaz și ramaseseră înpotmoliți în maclavais, sfârșind prin a fi consumați de stapânul casei, prea beat sa facă diferența între ei si prunele afumate.
Excese am facut mai ales cand eram copil – cirese, zmeura cu viermi si fara, mere, pere, zarzare – toate direct din copac, fara spalat, baut apa de ploaie din butoaiele in care bunica strangea apa pt spalat rufe (+ oua si larve de insecte)- nu am patit nimic niciodata, deh, stomac de copil crescut la tara (in vacante). Ce nu mai incapea in stomac luam in “poala” sau in “san” si continuam mai tarziu.
O data mi a fost rau de la mac. Am mancat tot macul bunicii (am golit toate maciuliile din gradina) – erau multe si macul perfect copt – si aveam impresia ca alerg in reluare, am cazut pe scari si cand am ajuns jos m am ridicat si am urcat iar, nici nu am simtit cand am cazut, plus ca nu m a durut deloc.
Mama mi a povestit ca era micuta si ii dadea tataia cate 3 lei sa si cumpere pranz de la “Cooperativa”. Si si luase un sfert de paine de cartofi si un borcanel cu dulceata pe care l a ascuns intr un copac. Pana a iesit ea de la scoala, borcanul s a umplut de furnici, iar ei, I s a parut foarte crocanta dulceata si delicioasa. Cand si a dat seama…..era prea tarziu.
Socra miu la 9 luni a mancat 11 oua fierte. Asa il hranea mama lui (asa inca ne hraneste pe toti bunica, draga de ea). Asa mananca si acum (omleta din 15 oua). La o petrecere, atat au insistat sa gust din vinul lor ca m am incapatanat si am baut 2 pahare pline (e drept, fac un vin negru foarte bun) si m am ridicat de la masa cu tot cu fata de masa.
Dacă-i de povestit, apăi am și eu ceva pe suflet (și pe stomac).
Ca o ciocolatofilă înrăită ce sunt, acum câțiva ani mă pregăteam de prăjitureala de Paște cumpărând ingredientele pentru (ghici ce?) prăjitura Snickers cu (iarăși, ghici cu ce) ciocolată ! Așa că pus-am în coș de toate, inclusiv 3 ciocolate a câte 100g. Săracele produse n-au apucat însă să vadă lumina cuptorului, au murit în floarea vârstei, deflorate (ele, ambalajele) și devorate (ele, ciocolatele) de mine în acea seară. Am început cu prima și nu m-am lăsat până ce n-am terminat-o și pe-a treia. Nu vă spun ce senzații milkiniene au cuprins stomacul meu după 300 grame ingurgitate într-o juma’ de oră. Asta a fost preludiul din seara cu pricina, pentru că a doua zi de dimineață a început adevărata aventură. M-am dus (de nevoie,nu de plăcere) la un ziar local pentru efectuarea stagiului de practică (anul II, la facultate) și, înainte de a pleca pe teren, m-au reapucat chinurile facerii (varianta hardcore, cu borât și sesiuni intense de stat pe budă), în toaleta instituției. După ce-am consumat două suluri de hârtie și am slăbit probabil vreo 3-4 kile, m-am târât în slow-motion style în redacție, unde unul dintre reporterii pe care trebuia să-l însoțesc pe teren mă aștepta, nervos și îngrijorat de prelungita mea lipsă și de culorile-curcubeu de pe față. Nu mai știu ce scuză penibilă i-am înaintat pentru imposibilitatea de a merge pe teren în acea zi, nu îmi pasă nici ce-a crezut văzându-mă într-o stare jalnică, știu doar că abia m-am târât în primul taxi și, după două popasuri turistice (în care l-am rugat să oprească mașina pentru a borî), am ajuns mai mult moartă decât vie acasă și-am zăcut 2-3 zile. Din păcate însă, mi-au cedat doar câteva organe :-), nu și pofta de ciocolată, care a revenit la viață după câteva luni, alive and kickin’.
Sarmale, cu multa carne. Am mancat vreo 2-3 zile la fiecare masa, in copilarie. Nu mi-au mai trebuit vreo 10-12 ani, iar acum mananc doar gatite de anumite persoane, maximum 2 bucati, din joi in Pasti (care urmeaza), de preferat fara carne.
Cand eram mica mancam corcoduse, carcei de vita de vie, frunze de vita de vie si toate acriturile si nu pateam nimic. Si pentru ca este evidenta dependenta mea fata de acrituri, in clasa a 4 a m-am remarcat cu ea. La sfarsitul anului scolar toti elevii trebuia sa aduca la scoala ingrediente pentru a realiza un reteta. Ceilalalti colegi, cu ajutorul parintilor, au ornat torturi, au facut salata boeuf, numai eu, independenta fiind, am luat de acasa corcoduse si dulceata si le-am amestecat si le-am dat invatatoarelor din scoala. Nu pot sa exprim in cuvinte ce fete aveau dupa ce au gustat din preparat. Si eu, mandra de opera mea demna de Master Chef, le-am si intrebat daca este bun :)))) Alt coleg a facut Danone cu capsuni si cu sticksuri sarate. :)))
2. dupa vreo 2 ani, in fiecare weekend prajeam seminte cu sare si ne uitam cu toata familia la filme. Intr-o sambata am mancat aproape singura o tigaie plina de seminte. La 3 noapte m-am trezit sa vomit :))))
@Diana: Slippery when wet
@Morringain: Cea mai tare pedeapsă pentru mamaie ar fi interacțiunea cu nepotul.
in timpul sarcinii, aveam unele zile perfect ok si altele in care nu reuseam sa mananc nimic…dar nimic…ma rog, de mancat mancam, dar consecintele erau pe masura, vomam si ce nu mancasem acum 3 zile…
intr-una din zilele astea am ideea sa beau ceva fresh de grapefruit ca sa mai taie din greata…as, vezi sa nu…si cum contemplam eu deprimata esecul tentativei mele de a scapa de greata, manifestat in varianta “cu jet”, singurul lucru la care m-am gandit de m-a bufnit instantaneu rasul a fost – “dar macar de data asta am vomat o nuanta frumoasa de roz”.
Sa-l numesc exces? Parca nu-mi vine, ca vorba de o toana (ma rog, pofta) de pe vremea cand eram foarte gravida si creierul meu cerea chestii… hmmm… dubioase. Cum ar fi… crema de pantofi. Neagra. Care mie mi-a mirosit a kiwi, habar n-am de ce. N-am mancat o cutiuta din aia, am luat doar cu degetul de vreo doua ori. Am declarat apoi, avand dintii negri, ca e foarte buna. N-am patit nimic de la ea, nici eu, nici bebele (daca nu luam in considerare ca a durat trei saptamani sa se curete porcaria de pe dinti complet…) si s-a intamplat o singura data, asa ca n-am mai fost curioasa sa vad daca chiar e asa de buna cum mi s-a parut mie atunci. La a doua sarcina, in schimb, am trait aproape 3 luni cu iaurt de capsuni, ca era singura chestie pe care n-o vomitam. Si acum daca-l miros, mi se face greata si au trecut 8 ani… Culmea e ca nici junioara nu mananca din ala. Mananca din oricare, mai putin din ala cu capsuni.
M-am incapatanat sa citesc toate postarile si, cand am terminat, direct la baie m-am oprit, sa vomit( sunt insarcinata). Ideea e ca nu mi s-a mai facut vreodata rau de scarba, insa povestea cu pilaful si gandacii mi-a pus capac:))
Din abuzurile culinare pe care mi le aduc aminte: aveam vreo 5-6 ani si am mancat 2 borcane de dulceata de nuci verzi la o prietena a mamei, care mi-a mai dat unul si pentru acasa… Mi-a fost rau vreo 3 zile, iar din dulceata respectiva am mai gustat dupa vreo 20 ani.
Alta data, am mancat o gramada de migdale cu var-miu. El le culegea din copac, eu le spargeam, si maica-mea mi-a spus dupa aceea ca am facut o usoara forma de hepatita. Si acum mi-e frica sa ma ating de ele.
@morringain: ma bucur ca stati in Anglia iar nepotul nu are contact cu bunica! Really, really!!!
Maioneza.
Eram mica, aveam vreo cinci ani si-mi placea tare mult. O mancam goala, cu lingura, cum o prideam nesupravegheata. Pana intr-o zi cand am scapat libera in fata unui castron (destul de mare) din care am mancat cam jumatate. Rezultatul a fost fatal: doua zile am zacut si-am plans dupa ea.
Nici in ziua de azi, la mai bine de douzeci de ani dupa, n-o mai pot manca.