Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Eu și berbecul chior

Mi-a povestit bunica mea, aseară, o fază simpatică. Aveam vreo 4 ani și ei tăiaseră un berbec chior, din care făcuseră pastramă, cârnați și nu mai știu ce alte bunătățuri. Și era toată familia adunată în jurul bucatelor și se înfrupta, numai eu mă țineam departe.

– Hai, tataie, să mănânci cu noi, că e tare bun!, m-a invitat bunicul.

– Lasă-mă-n pace, nu mănânc din berbecul ăla chior. Tu n-ai văzut ce urât era?

– Dar nu mai e, tataie, berbecul aici, sunt cârnați, e pastramă…

– Nu mănânc berbec chior și gata. Lăsați-mă-n pace!

Și “NU” a rămas. Știu, în America aș fi putut să fac pușcărie pentru grava discriminare (adică, cum, un berbec chior nu e la fel de mâncabil ca unul cu ambii ochi??? 😯 ), dar asta e povestea și mie mi s-a părut haioasă. Voi ce povești despre voi-copii aveți în tolbă? 🙂

35 comentarii

  1. Bine ca mananci tu numai berbeci frumosi! Superficialo!

  2. Aveam 9 ani, sora-mea 2 si eram acasa cu tata care ii dadea sa manance surorii mele. I-am cerut niste apa (minerala) si mi-a turnat in paharul din care tocmai bausem laptele. Ma uit eu la apa cu bule albicioasa si nu intelegeam daca taica-meu face glume cu mine sau e serios. Eu: “nu beau asa ceva”. El: “da’ ce are? era putin de lapte”. Eu: “eu nu beau zoaie minerale!” El nu intelegea ce vreau sa spun, el fiind ardelean si eu venisem din vacanta cu regionalisme de la bunica din Botosani 😀
    definitie ZOAIE -Apă (cu săpun și cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.; apă murdară, lături.

  3. Eu marturisesc ca ani de zile am batut fara mila cocosii familiei. Pentru ca pe la 3-4 ani nu stiau cum sa ma faca sa scap de suzeta, mi-au aruncat-o in curtea gainilor si mi s-a zis ca gata, nu mai am, a mancat-o cocosul. Mult timp dupa asta, intram pe ascuns, cu cate un bat sau matura si bateam cocosul de ii mergeau fulgii. Nu conteaza ca era deja a douazecea generatie de cocosi, sa plateasca toti pentru pacatul originar!

  4. Pentru cine-si aminteste bancnotele de 25 de lei (cu Tudor Vladimirescu) si de 50 de lei (cu Cuza). Pentru cine nu, sa le caute pe net:
    Tineam neaparat sa am si eu bani sa pot sa-mi cumpar ce vreau (aveam 3 sau 4 ani si un spirit independent precoce), sa nu fiu nevoit sa cer parintilor. Ei, tot cu tata (desigur) trebuia sa negociez prima parte a demersului meu (adica sa primesc banii).
    Ei, si tata a zis ca-mi da cu conditia sa aleg dintre cele doua bancnote pe care mi le arata (una de 25, alta de 50 de lei pe cea mai mare). Am ales-o desigur pe cea de 25 de lei cu zdrobitorul argument ca “nenea asta are cusma mai lunga” (ma gandeam eu ca marimea conteaza, nu?). Drept care am pierdut primii bani pe care puteam sa-i castig in viata mea. Nu stiu daca am plans sau am facut vreo reclamatie pe undeva.

  5. Eu avem mai putin de 3 ani cand am gasit pe bufetul matusa-mii niste bancnote, pe care le pregatise sa plateasca laptareasa parca. Spirit antreprenorial (cum n-aveam sa mai fiu mai tarziu), i-am luat pe toti si i-am ingropat in gradina, ca sa se inmulteasca. Culmea e ca atunci cand m-a intrebat matusa-mea de bani, am stiut sa o duc exact la locul cu pricina, explicandu-i serioasa ce pierde daca ii dezgroapa.

  6. In copilaria mea toate animalele din batatura bunicilor aveau un nume(mai putin pasarile, ca erau multe).Sa nu va ganditi ca porcu’ a scapat de botez! N-a scapat ,numai ca pe toti porcii lu’ bunicu’ ii chema la fel: GIGEL. Intr-un an,vine bunicu’ de la targ cu un Gigel mai special. Era baltat,cu alb si negru, si clampau(adica avea urechile mari si lasate pe ochi).Nu vedea nica daca nu ridica capu’de catamai clapoantele avea.Ne-am indragostit pe loc de el(eu si Marin, var’miu cu care imi petreceam toate vacantele). Ba chiar am facut o pasiune pentru el , numai noi ii dadeam sa pape. La ceva timp dupa ce l-a adus acasa a inceput Gigel al nostru sa rame peste tot,mai-mai sa darame cotetu’ si sa aiba un comportament agresiv. Ai mei bunici au decretat: ” Asta trebuie juganit ca ne darama si casa!”Ne-am intrebat si io si Marin al meu ce-o fi aia juganeala,c-o fi,c-o-mparti ,n-am aflat amanunte. Ei bine,intr-o buna dimineata vine medicul veterinar(pe care-l chema tot Gigel,culmea!) din sat ,cu niste clesti,cu o injectie,cu niste prafuri sa-l juganeasca pe Gigel. Gigel guita din toti plamanii,noi plangeam pe la colturi,bunica alerga cu oala cu apa calda. In cele din urma se termina taraboiul si-i dau lu’ Gigel drumu prin batatura drept rasplata ca fusese cuminte! Ne asezam la masa,la pranz, si vine bunica ,cu un aer triumfator, cu tigaia cu bucate in care ce credeti ca se mai afla pe langa bucati de carne? Momitele lu’ Gigel! Dau sa iau o imbucatura,pana termina bunica de explicat lu’ var’miu ca: ca sa se ingrase porcu’ si sa nu rupa cotetul cand ii vine de vier si etc, i se taie fuduliile….Mi s-a pus cu rau la inima!Saracu’ Gigel,clampaul nostru! … Nu stau pe ganduri , c-o moaca trista arunc dumicatul cat colo si ma buseste plansul. Gigel, liber fiind prin curte,drept rasplata ca ne daruise asa bucate , s-apropie de imbucatura aruncata si-o halpane intr-o suflare. Si-ncep sa tip,sa urlu’intr-un planset d’ala de final de lume: ” Aoleuuuuu,Mamaicaaaa,Gigel si-a papat fuduliaaaaaa! Nu l-a durut?”
    Ghiciti cum m-a convins bunica sa nu mai plang? Pai mi-a zis ca daca papa Gigel fuduliile or sa-i creasca la loc…asa ca,.fireste,ca nimeni n-a mai apucat vreo bucata in afara de el.

  7. de unde si iecsxpresia: bai coae!
    :mrgreen:

  8. Ador pastrama de oaie, in special cea de berbec chior.
    Capra bunicii facuse un hobby pentru iarba grasa, crescuta pe marginea s,oselei.O priponeam dimineata si toata ziua nu-i duceam grija. Intr-o dimineta,mai adormit, am pus priponul cam un metru mai spre sosea.
    Dar asta-i alta pastrama.

  9. Clasa I, epidemie de hepatita, maica-mea asistenta chiar la sectia unde ajungeau colegii loviti de molima. Din vizitele pe acolo, stiam ca aia in spital sunt ca intr-un fel de tabara, asa ca ma ofticam cand vedeam ca astia din clasa picau ca mustele iar eu n-aveam nici pe dracu. Intr-o buna zi nu mai apare nici colegul de banca iar tovarasa ne anunta pe un ton sobru, de parca ala crapase, ca facuse si el hepatita. A fost picatura care a umplut paharul asa ca m-am decis pe loc ca am si eu nevoie de hepatita, sa frec menta prin spital, cu gasca,in loc sa vin la scoala. Maica-mea ma instruise competent in scop preventiv cum sa ma feresc, deci stiam exact ce trebuie sa fac sa iau si eu virusul. Prin urmare, am inceput sa cant la nai cu caietele si cartile pe post de instrument iar la cateva ziele am avut parte de prima pișare rosie, semn ca sunt pe drumul cel bun. La scurt timp am capatat și tenta aia de galben inclusiv la ochi iar intr-o buna dimineata m-am trezit cu o paloare care ar fi facut invidios orice cadavru. M-am panicat cand am vazut ca nu e chiar asa misto cum credeam, am facut circul de pe lume cand a fost vorba de luat sange, iar in cele din urma am ajuns in spital. Colegii se liberasera intre timp, asa ca am avut o mare depresie cand m-am trezit singur, in pijamale, intre atatia necunoscuti galbeni, dar mi-a trecut repede, avand in vedere ca eram vedeta spitalului, fiind fi-su lu maica-mea.
    Mi-am luat-o repede in cap, iar intr-o zi mi-a picat pe unu, care era un fel de tocilarul salonului. In ziua respectiva eu omoram linistit muste pe geam, cand ma pomenesc cu ala ca ma trage de pijamale si ma someaza sa le las in pace, ca o sa ma bata dumenezeu. De mic am primit o sanatoasa edicatie atee de la taica-miu, deci vorbele aluia nu m-au atins cu nimic, dar am tinut minte momentul. La vreo cateva zile, n-are asta ce face si se napusteste cu un papuc asupra unui gandac pasnic care isi vedea de drum prin mijlocul salonului, moment in care imi aduc aminte de avertismentul lui. Nu stiu ce dracu mi-a venit pe moment, ca imediat ce a pocnit gandacul am sarit din pat, am luat un prosop pe care l-am rasucit si am inceput sa-l caftesc pe ala urland ca eu sunt dumnezeu si il bat pentru ca a omorat gandacul. Convins ca n-are cum sa-l doara, dadeam in el cu toata daruirea, ala urla, ceilalti se distrau, eu ma proclamam dumnezeu, de ziceai ca suntem la psihiatrie, nu la contagiosi. Bineinteles ca a aflat toata lumea, inclusiv maica-mea ( eu saream calul numai cand nu era ea de servici 😉 ), si putin a lipsit sa nu iau cafteala, asa bolnav. Nu stiu daca a fost pe bune sau doar asa, ca sa ne potolească, dar seara sau a doua zi, doctorul care venea se ne vada ne-a zis ca ni se umflasera mai rau ficatii, si trebuie ca nu trebuie sa ne mai dam jos din pat „ decat sa va duceti sa faceti pipi si caca ”. Bine inteles ca in zilele urmatoare bateam recordul mondial la dus la pipi si caca…

  10. Bunicul meu avea un cocos care se urca pe marginea geamului la casa si acolo canta, eu eram in culmea fericirii sa-l vad, deoarece din patul unde stateam eu non stop nu puteam vedea gainile prin curte, doar cocosul… Bunicul meu insa mereu se gandea cu groaza sa nu zboare odata mai tare si sa sparga geamul, asa ca si el l-a taiat… am tot asteptat cocosul sa mai revina pe marginea geamului si nu a mai revenit… Dupa cateva zile am facut legatura intre lipsa lui si supa de taietei de Duminica ! Am plins tare dupa el si am suferit asa de mult incat si bunicului meu i s-a facut mila de mine si mi-a cumparat o pereche de gainuse pitice pe care le aducea in casa uneori si prin bucatarie sa le pot vedea, si alea au trait pana cand au murit de batranete !

  11. Daca toata lumea a inceput cu animale, hai sa zic si eu: cand eram odata la tara mi-au adus un ied sa ma joc cu el..iar eu ce-am facut? m-am apucat sa-l musc de ureche 😛 asta era dovada suprema de afectiune in vremurile alea

  12. Doamne , ce copilarie am mai avut ! Noi , astia cu “tara-tara vrem ostasi ” , adica .

    M-am ascuns de strabunica-mea in cusca cainelui . Aveam vreo 3-4 ani . Si am tot stat eu asa cu gandul sa ma gaseasca cineva . Cainele , bucuros de oaspeti , s-a varat si el in cusca . Asteptand eu ca batranei sa-i treaca prin cap sa ma caute acolo ( 💡 ) , am adormit . Nu stiu cate ceasuri am stat eu acolo , dar cand am iesit … Ma cautasera prin vecini , pe strada , in fantani , in Dunare , in canalizari . Iar eu ? Eram plina de purici , linsa de caine si fericita .

  13. eu am incercat pe la fo 4 ani sa ma ratacesc in padure dupa modelul din poveste; dar pentru ca padurea era mica..am umblat catvea ore si tot dadeam de drumul spre casa; in final am obosit si am atipit langa un copac; acolo m-au gasit ai mei dupa ce au pus tot satul in picioare in frunte cu seful de post

    si prima pedeapsa dureroasa altfel decat fizic: nu a vorbit nimeni cu mine catvea zile ..jale mare, soc total..mi s-a parut cea mai dura pedeapsa din toata copilaria mea ..

  14. Eu n-am avut contact cu berbeci cu probleme oftalmologice, in schimb acu’ tzispe mii de ani nasa-mea a adus de la padure un pui de vulpe pe care l-a tinut o zi in cusca pina sa se hotarasca ce sa faca din/cu el. Eu, fiinta milostiva (tempi passati, ca acuma sint pusa pe crime impotriva ciinilor vagabonzi), hai sa-i dau drumul prin casa, zburda ala, eu dupa el sa-l mingii, a fost o mare distractie. Si nu, nu-mi puneam problema atunci ca s-ar putea sa aiba rabie. I-au dat drumul inapoi in padure… n-am inteles nici pina-n ziua de azi cum de era atit de blind. De departe cea mai frumoasa creatura pe care-am vazut-o pina-n ziua de azi (in afara de protagonistul de la Vunk, dupa cum ziceam intr-un post anterior :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen: )

  15. Voi lasa asta aici. Fundal sonor 2013.

    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=odDbwwl6AQY]

  16. Nici eu n-am vrut sa mananc mancare de gutui cand eram mica pe la vreo 5 ani. Imi displacea profund insa l-am auzit pe strabunicul meu cum zice “eu nu mananc d-asta ca imi intra sub proteza”. Drept pentru care am preluat imediat si am inceput sa zic “eu nu mananc d-asta, ARE SUBPROTEZA in ea!” 🙄

  17. mie mi s-a intamplat asa cu un iepure de camp pe care am apucat sa-l vad curatat de blana, inainte de a ajunge in cuptor…

  18. Aveam vreo 3 ani si stateam la bunica-mea. La tara,evident,cu soba cu lemne care dadea foarte multa caldura. Primisem o ciocolata si-o tinusem in mana pana cand s-a imuiat,apoi mi s-a trezit simtul artistic:cu mainile unse de ciocolata am inceput sa fac amprente pe pereti. Cand a venit bunica-mea si-a observat opera,eu deja aveam o carpa in mana cu care incercam sa-mi sterg urmele si ziceam:”-Paie,mamaie,paie!”(adica”Spal,mamaie,spal”) :)))

  19. in care America poti face puscarie daca mananci un berbec chior ? aia de Nord sau de Sud . in Romania de Sud poti manca un porc ingrasat cu gaini fara ochi sau fara un picioare .. care e problema ?

  20. Eram la nunta maica-mii cand aveam 6 ani. (pt ca s a recasatorit si am fost don’soara de onoare)
    Pentru nunta au taiat porcul crescut special si alte oratanii. La noi se mananca mate de porc fierte cu usturoi si aparent sunt foarte gustoase (asa zic cei ce gusta).
    Matele de porc fierte nu erau pt nuntasi, ci doar o mica parte din familia mai apropiata (surorile bunica mii care ajutau cu sarmalele etc).
    M-au invitat si pe mine la mate cu usturoi: “Mona tu mananci mate de porc?”
    Eu: “Eu nu mananc nici mate de gaina, dar de porc”.

    • Referitor la mate de gaina, mi-am adus aminte de vecina bunicilor. Femeia aia facea carnaciori din matele de gaina, rata si gasca. Tin minte ca toti copiii de pe ulita eram ingroziti de femeia aceea. Initial am crezut ca doar rad babele de ea la divan, asta pana intr-o zi cand a venit cu imparteala la bunica-mea si a adus carnaciori :))! Am inteles ca facea si “ciorba de burta” din intestinele acelea si din gusa. Chhh.
      Asta ca sa nu mai spun ca ziua cand se taia porcul, era cea mai urata zi din an pentru mine:
      – imediat ce taiau porcul, ne manjeau pe fata cu sange proaspat de porc (semnul crucii) ca sa fim sanatosi si rosii in obraji tot anul, apoi ne puneau sa calarim porcul dupa ce-l frecau cu sare si-l acopereau cu un sac, ca sa fie soriciul fraged.
      – trebuia sa stam langa bunica si mama cand spalau matele, ca sa le turnam apa in ele, iar cand faceau carnatii, trebuia sa umflam matele ca sa vedem care sunt sparte.
      Abia acum imi dau seama ca pe noi ne puneau sa facem treaba cea mai murdara :)))!

  21. @tuestidevina: Cred ca s-a scris si o poveste pe tema asta, ai mai zis cuiva intamplarea? Miroase a plagiat! “Frumoasa din padure, adormita”, exact, asta e titlul. Cum fura unii ideile 🙁

    Vine o vreme cand ti se intepeneste in gat o raceala d-aia urata, de care ai impresia ca nu mai scapi. Cu febra 39-40, cu galci (inca nu se inventasera amigdalele) in gat, cu raguseala, frisoane … nu vi le mai zic ca va stric seara. Dupa n-spe frectii cu diana, tuica, ulei (da, ulei de la bunica, din sticla de ulei a bunicii, am vrut sa zic), rar otet la talpi si palme (la febra), de ziceai ca-s salata, sirogal, ceai de tei, am reusit sa scap din ghearele racelii. Ultimul semn si cel mai sonor a fost raguseala insotita uneori de tuse, cam magareasca pentru cunoscatori. Urma sa vina serbarea de Craciun si eu inca eram ragusit, care eram in pericol sa nu pot canta in grupul coral care eram selectat. Si ce viers aveam. Tot bunica, saraca, sare cu argumentul de nerefuzat. Zi mi-a dat sa beau doua oua crude. Va avertizez ca urmeaza scene socante care v-ar putea afecta emotional. Contrar asteptarilor TUTUROR celorlalti(mama, tata, bunicul), n-am avut nici o reactie de respingere, ba din contra, raguseala aproape ca disparuse. Dupa inca o doza, peste doua zile, fix in dimineata serbarii, aveam vocea limpede ca cristalul … era sa zic Ozana cea frumos curgatoare. Succes nebun, ma jucam cu octavele ca matele lui Nica cu motoceii. Ce pot face doua oua nici habar n-aveti. Ce te faci insa cu Zdranta? Urma Anul nou si trebuia sa colind cu plugusorul cu Naica, vecin-varulul meu, de care eram nedespartit. Si aveam in program in jur de 100 de piese LIVE, pe fond climatic complet nefavorabil. Ce stie Fuego! :mrgreen: Stiind lectia bunicii, cu ouale, caut prin camara si dau de antidoate (erau vreo 9). Oua, adica. Daca era unul ziceam antidot. 9 gauri mici, cat un banut si in cateva minute am sorbit cat ai pune de-o omleta la 4 insi. Drept este, recunosc am pus ouale goale la loc, in cosuletul in care le gasisem. Ies victorios din camara si tuleo la Naica sa impodobeste mama plugusorul. Hartie creponata de diverse culori, coarne argintii, acoperite cu poleiala de la bomboanele de pom, roti din doua smochine mari, tacam complet. Mama era bucuroasa ca n-are cine s-o mai incurce prin casa la framantatul cozonacilor si dramuitul drojdiei, (cica ar contine vitamina B, mi-a zis mie cineva). Dand sa ia ouale din camara, constata cu stupoare ceea ce deja va spusei. Nici n-a mai catadicsit sa ma intrebe, evidenta era deja desenata in mintea ei. Singura care si-a luat-o, pe romaneste, a fost tot bunica, ea ma invatase sa beau oua crude. Fara zahar, cum am auzit ca s-ar bea de catre betivii notorii de oua. Dar zic c-a meritat cura, viersul s-a calit, plugusorul s-a pornit, anul s-a innoit, eu am incalecat pe-o sa, v-am zis povestea asa-dar nu v-am mintit. Mama a facut cozonacii de Anul Nou cu oua de imprumut.

  22. @Moni Macaroni:
    Si la mine, in tara in care am copilarit, la o aruncatura de bat de amintirea pasilor lui Nenea Iancu, se mananca mate de porc ( unde crezi ca-si are obarsia expresia “mate-fripte”, hein?), fierte, precum ai spus si tu, si “scoase” in usturoi. E un deliciu.

    Culmea gustului de la tara e burta de porc cu usturoi. O singura data am facut (in familie, NB) acest rabat, ea fiind destinata pentru a face traditionala toba de porc. Rabatul a fost memorabil. Ne-au calcat niste oaspeti foarte dragi chiar a doua zi de Craciun, seara. Eu cu tata fuseseram pe la bunici sa-i vedem si sa le ducem cate ceva din bucalele traditionale pregatite din porcul taiat in Ajun. Iarna grea, omatul mare, pe potecuta ingusta zapada proaspat asternuta (ningea!) scartaia sub picioare. Vad doua mogaldete in fata noastra. Una din ele se apleaca, face un bulgare de zapada si zvarrrrrr!, arunca in usa casei, in care era doar mama, asteptandu-ne. Mama iese, da femeia tematoare la asemenea gest si intreaba:
    – Cine este?
    – Om bun, ii raspunse sandu, var-miu de la Brasov. Am venit sa va colindam.]
    Evident ca nu l-a recunoscut. Era prin ’82-’83, cand se intrerupea furnizarea de energie electrica 24 de ore, de cateva ori pe saptamana.
    Usor descumpanita, poate si putin infricosata, mama continua sa tempereze elanul ur(l)atorului:
    – Nu primesc cu colindul la ora asta. Si nu e nici sotul acasa, trebuie sa vina.
    La care uratorul scoase replica serii:
    – Pai nu cu sotul avem treaba, ci cu dumneata! Si n-a mai rezistat, a izbucnit in ras, tradandu-si, sonor, identitatea. In secunda urmatoare am ajuns si noi in spatele lor. Pupaturi, chiote, rasete, poftiti in casa. Mama era usor marcata de surpriza, dar i-a trecut repede. Nu v-am spus ca trecuse de ora 10 seara, ceea ce face de inteles supriza. Dar cand oaspetii ti-s dragi, parca mai conteaza ora, zau si voi. Nici una nici doua, tata decreta:
    – Facem un gratarel la godin (e un fel de soba tubulara, din tabla groasa, care cand se incalzeste te scoate din casa sau te dezbraca. E de retinut, mai ales efectul alternativ, ala cu “sau”).
    – Nuuu, la ora asta sa faceti gratar, nici vorba, i-o reteza scurt varu Sandel.
    – Eii, daca nu vreti gratar, atunci facem burta!
    – Cum burta?
    – Burta! Si asa am mancat burta porcului. Nu va mai spun ce senzatii gustative am avut. I s-a alaturat o mamaliga fiarta indelung, din aia lipicioasa, pe care abia o tai cu ata. Desfrau gastric, nu alta. Tin minte ca regretatul Radu Anton Roman a prezentat odata, intr-o emisiune TV o reteta rarisima. Se chema “burta umpluta cu burta”. Cred ca i-am retinut in hard-ul subliminal, in mare masura, compozitia si modul de preparare. Ma mai documentez si cand am certitudinea ca e in forma finala, o pun aici, la dispozitia pofticiosilor.
    A fost seara perfecta. Si acum, dupa 30 de ani, toti 5 ne reamintim farmecul si ineditul acelei intalniri. Pe la 12 noaptea tata frigea de zor clatite pentru Zina, sotia varului Sandel. Aia era topita toata, nu-i venea sa creada ce se intampla. Clatitele au avut asa, din capul lor, o initiativa divina, s-au tavalit prin dulceata de fragi. Incantat de isprava, tata a prins curaj (cred ca de la tuica fiarta :mrgreen: ) si a finalizat seara cu un recital inedit, la scena deschisa:
    – Zina, daca ma iubesti, mai ia o clatita si gata!
    7 clatite a mancat Zina, cifra mea preferata!
    Si gata!

  23. În copilărie aveam următoarea schemă, împreună cu alți colegi de drăcovenii: pe palierul unui etaj, după ce ne asiguram că oamenii erau acasă, legam cu o sfoară mânerele de la două uși aflate față în față, apoi sunam la amândouă soneriile în același timp. Distracție garantată! 😉

  24. matrixbrain: ai fost pe-aproape, de fapt era Hansel si Gretel si gandul imi era la o casuta de turta dulce! ma rog, am mai combinat si cu alte povesti… sa stii ca am avut chiar si pietricele in buzunar dar n-a fost nevoie sa le folosesc pentru ca stiam bucata aia de padure ca in palma; oricum, pentru adevarul istoric(isteric) pot sa aduc copie dupa PV-ul sefului de post – tre sa fie prin arhiva nu? sau o fi disparut la revolutie? merge si declaratia mamei? 😮 :mrgreen:

    acum mi-am amintit de rata Mariana, ratoiul Tudorel si purcica Brenda (asta a venit mai tarziu , cand cu BeverlyHills); pe purcica Brenda am mosit-o ca la carte cu taiat cu foarfeca bunicii cordoanele purcelusilor si legat buricele “cu funda”; iar cu Tudorel si Mariana..hm, ma doar si acum si ma podidesc lacrimile asa ca nu pot sa vorbesc despre asta inca 🙄

  25. nu aş vrea să stric atmosfera festivă pomenind de ceva mult mai scârbos decât maţele de porc şi anume : tocană de maţe de oaie. jur că am auzit-o pe vecina bunicii mele că pregătea chestia asta. 👿

  26. Cand eram de vreo 5-6 ani, incepusem sa ma prind cum iau nastere ouale pe pamant, dupa adanci observatii in batatura. Si uite-asa, dintr-una in alta, mi s-a pus pata: eu nu mananc ce iese din c**ul gainii! Si “nu” a ramas, pana cand saraca bunica-mea a gasit solutia: le spala bine bine bine si zicea: “de astea trebuie sa mananci, ca sunt facute de fabrica, nu de gaina!”

  27. Cand eram mica, eram dinamovista, si la fel si fratele meu. Intr-un an, cand a pus mama closca si a scos 11 pui, i-am botezat cu numele jucatorilor de la Dinamo (era generatia lui Dudu Georgescu). Numai ca au inceput sa moara unul cate unul, si atunci noi, copiii, le-am facut morminte in gradina. Cu cruce cu tot 🙂

  28. cand aveam vreo 3 ani am avut ca animal de companie un pui de gaina schiop, ii prinsese cineva piciorul la poarta , eu ii spuneam “puiul chioip”, il infasam, ma jucam cu el, era foarte bland … mai am o poveste cu mine la 4 ani, ramasa cu sora mea nou-nascuta in grija : la un moment dat incepe sa planga si eu trag concluzia ca trebuie spalata – am reusit sa o duc pana langa cada, asa ne-a gasit mama, eu tot incercand sa o urc in cada sa o spal 😯

  29. mai intai au fost puicuta si baltazar ,doua gaini albe cu un IMC ce ar face invidios orice obez.
    ca sa evite jelania mea si a sora-mii gemene, au fost sacrificate dupa ce mama ne-a convins ca”erau atat de bolnave,ca totul era putred inauntrul”.

    apoi negrutu, un iepuras,care a fost ingropat in curte si caruia i s-au facut pomeni cu toata copilarimea de pe strada.
    apoi scipio si scipiuta, o pereche de gainuse pitice,de fapt un cocos si o gaina.

    isis a fost o gaina caramizie ce a stapanit curtea vreme de 7 ani pana au furat-o hotii.

    vasile a fost ultimul cocos din curte.
    apoi vin porcii.
    eu insami am mosit- o purcea, fiind vrednica moasa pentru 11 ramatori, ultima, mesalina avad doar 450 de gr. peste un an 250 de kg.

    si a mai fost o oaie de a matusi-mii, fire hapsa si zgarcita amtusa,ca ne-a sfatuit sa nu lasam oaia-n grau,da’ ce credea ea ca noia vem asa un suflet? cum a plecat saraca la serviciu, eu cu vara-mea,cand am vazut-o cum pofteste, i-am dat o juma de sac de grau.ea manaca mititica, manca si se umfla. pana sa vina matusa,se dublase.
    cand a vazut-o saraca, a ingalbenit,da’ noi ne tineam tari;ce foame i-a fost, uite cat a mancat.
    a mai avut timp sa o sacrifice. am consumat-o neintelegand de ce a taiat-o, taman acum cand se ingrasase , mititica.

  30. Feminista lu' peste

    Eu haleam carcei din vita de vie a vecinului, vita care trecea peste gardul nostru. Intr-o zi, nesatula de carcei, m-am hotarat sa fac provizii. Asa ca i-am rupt vita vecinului si am indesat o cantitate serioasa de ramuri sub un pat. Toata ziua am muncit la operatiunea asta. Nu mi-a trecut prin cap ca se va usca, ci doar ca voi avea carcei de vita pana la adanci batraneti. A doua zi, vecinul era cu jalba in protap la maica-mea: Doamna, copila dumneavoastra mi-a distrus toata via. Mama, bineinteles, a negat totul cu vehementa, cum ca fata ei nu face asemenea lucruri. A gasit toata vita de vie uscata sub pat, la prima curatenie generala. N-am recunoscut vreodata si m-am aratat total nedumerita de cum a ajuns acolo.

  31. ovidiu dan vuia magyar

    am crescut in ardeal. am prins electrificarea prin anii 70, seceris , coasa, etc. duminica se taia o puicuta bunicul minca capul bunica spatele si eu primeam picioarele(doo la numar ! detaliu important). zi de sarbatoare , biserica , familia se odihnea si apucai sa vorbesti cu vecinii. intro zi lucratoare eream la strins finul cu un unchi plus ajutoare (aveam vreo 8 ani presupun). la un moment dat unchiumiu ridica in furca printre fin un urechiat(epur cum ar veni ). il primesc cadou. eream primul nepot din sat nascut la oras nu mai vazusem asa o cestie ! eream in extaz. seara il duc acasa o rog pe bunica sami dea niste sfoara ,lam legat de piciorul din spate , urma sa il duc la timisoara sa il arat prietenilor ! a doua , atreia zi constat ca iepurele a disparut . pesemne ma lamurit bunica sia ros sfoara si a fugit , il protapisem in casa dinainte (camera de oaspeti ).am suferit scurt da mia trecut. vine duminica , biserica , prinzul, supa de pui cu taitei (dumnezeiasca ! )urmeaza friptura din pui ciiind constat ca si bunica si bunicul si eu mincam cite un picior de pui…. nu stiu cit timp am fost suparat sau ce am gindit . oricum sint fericit ca am avut sansa sa cresc la tara printre tarani adevarati

  32. 1) Aveam 5-6 ani cand am mers cu bunicul la pescuit pt prima data. El intra in garla cu minciocul, arunca la mal “pestele”, iar eu trebuia sa-l adun si sa-l pun intr-o plasuta.
    Uimit de norocul pe care l-am avut amandoi, cand a vazut el ca a prins destul, am plecat acasa. Bunica-mea ne astepta cu mamaliga in tuci, pregatita sa prajeasca pestele (din aceia micuti).
    Desigur ca s-a pus pe ras cand a vazut ce era acolo: numai mormoloci. Chiar ma gandeam in timp ce ii adunam, cum o sa reuseasca bunica-mea sa ii prajeasca pe ambele parti la cat au burta de mare.
    2) Tot micuta, tot la bunici. Aveau cateva capre si oi, iar iarna bagau mieii si iezii in casa, in niste peuri si ii hraneau cu biberonul. Cand eram la ei, sarcina asta imi revenea mie, insa laptele din biberon era ataaaaat de bun, incat saracele animalute ramaneau mai mult flamande. Tot bunica-mea a descoperit isprava.
    3) La 4-5 ani am mers prima data la tara la bunici si era o lume complet noua. Chiar si gojgorelele caprelor erau ceva interesant, mai ales ca bunica-mea glumise si imi spusese ca ea nu trebuie sa cumpere masline, le are de-a gata. Cum eu eram disperata dupa masline, am strans o poala si dupa ce-am gustat eu una, doua, trei, m-am dus la bunica-mea si i-am zis ca maslinele ei nu sunt bune si nici samburi nu au :)))!
    4) Fatase purceaua si avusese cateva probleme, asa ca veterinarul a muls-o, iar laptele l-a pus intr-o sticla ca sa fie hraniti purceii un pic mai tarziu. Nu imi amintesc de ce a trebuit sa faca asta.
    Sticla avea cap de biberon si cum eu eram de prea mult timp fata prea mare pt biberon, am furat sticla (fara sa stiu ca fusese mulsa purceaua) si m-am ascund dupa soba. M-am gasit intr-un final chircita acolo, sticla era goala, eu dormeam si eram fericita :)))
    5) Era primul an cand aveau rate lesesti si eram contrariata ca, in comparatie cu cele normale, astea erau murdare. Asa ca am pus sampon intr-un lighenus si le-am bagat acolo. Le-am frecat eu ce le-am frecat, dar cand am vazut ca nu iese, am renuntat. Jumatate au murit, jumatate au supravietuit, insa o buna perioada facea apa spume cand intrau ei in ea :))!
    6) Furam ouale din cuibar ca sa facem mancare in nisip. Apoi am trecut la next level: amestecam pamant cu oua si faceam castronele, platouri, farfurii si le ornam cu carceii de vita. Noi chiar credeam ca suntem niste talente nedescoperite. Saracii bunici, credeau ca vreo dihanie le fura ouale, asta pana intr-o zi cand ne-am umplut de bube si a trebuit sa le explicam ca nu putem sa facem mancare si farfurii daca nu spalam ouale in trocul gainilor :))!

  33. Sotul meu imi povesteste cat de multa carne de curcan mancau,el si familia, pe timpul lui ceausescu. Imi inchipuiam,deja,ce pile or fi avut,Bucurestiul era ceva mai bine aprovizionat.El ma vede serioasa si completeaza:carne de curcan, fara sorici. Mama lui aducea de la tara carne de oaie (berbec:-)) si gatea, spunand copiilor ca e curcan si asa are asta gustul !
    ….
    Si tot de copilarie, dar a unui nepot,ramas fara laptele mamei. Fosta mea cumnata se mulgea intr-un pahar si apoi punea laptele in sticla cu biberon. Nu voia sa alapteze ca i se strica forma sanilor.
    Vine sotul ei,un pic baut,ia paharul il soarbe dintr-o inghititura iar ea incepe sa tipe, copilul se trezeste, ia de-l linisteste!:-)
    ….

  34. Din ce mi-a zis mama, eu nu-mi amintesc grozavia: cand aveam vreo trei anisori (locuiam la curte), vine o vecina traumatizata strigand la mama sa iasa la poarta, ca fii-sa are ditamai sobolanu’-n brate si nu vrea sa-l dea jos neam. Mort, in caz ca nu se subintelege :)) Mama, simtind c-o ia cu lesin, a impins-o pe mamaia catre poarta sa rezolve problema. Acolo eram io, mica, blonda, rontunjoara, dragalasa si frustrata foc de disperarea tuturor de a-mi fura animalul. Cand mamaie a intervenit decisa, am cedat nervos si-am inceput sa oracai “nuuuuu… e epulashu’ meu! epulashu meu!” 😯
    Alta poveste, mai trista, uof… Mi-a adus tata doi puisori de rata, mici si super super draguti. M-am jucat cu ei pe holul casei… si la un moment dat, nu stiu de ce, am iesit din casa si am lasat usa deschisa. Cand m-am intors, o gasesc pe hol pe cateaua mea lup, care nici nu latra la oameni, dar ura orice alta fiinta vie.. Il asasinase pe unul dintre ei.. M-am asezat pe podea, langa raposatul puisor si da-i bocete si bocete si bocete… si cand in sfarsit m-am ridicat, cu ochii umflati, rosii si incetosati de nu mai vedeam nimic, fac primul pas si zbang, mi se prabuseste inima cand simt ceva moale sub picior… calcasem pe celalat pui… de atunci nu mai este printre noi 😕 😕 😕
    A, si cand eram asa, pe la 8 ani, am gasit un puisor obez de gaina in piata aia de la Big Berceni. Scapase dintr-o lada cu puisori de vanzare. Nu mai aveam rabdare sa facem cumparaturi, desi de obicei adoram momentele astea cu mama.. Atunci nu, vroiam doar sa ajung acasa cu puisorul meu. Toata ziua l-am hranit, l-am mangaiat, era foarte bland si piuia de cate ori plecam de langa el. Nici nu vroiam sa mai dorm de dragul lui, insa pana la urma ne-am bagat amandoi sub paturica, in sufragerie unde era locul meu, fiind cea mai mare si singura fata, fusesem expulzata acolo. Dimineata ma trezesc super entuziasmata sa ma joc cu puiul meu.. Dar nici urma de el! Unde era?! Offf… sub mine… 😐 😐 😐
    Si va jur! Sunt o persoana extrem de pasnica, iubesc animalele si nu omor nici gandacii, ii iau si-i arunc pe geam… Dar acele crime din culpa ale copilariei, ma vor urmari pe vecie.
    😳

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green