Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Cum faceți la foame?

Cum faceți când vă apucă foamea? Eu devin fiară, odată (cred că aveam vreo 20 de ani, eram tânără și dementă 😛 ), am vrut să escaladez niște garduri foarte înalte, ca să ajung la mâncare. Eram într-un parc sau ceva și dincolo de garduri era un chioșc. Nu am sărit, dar mai aveam un pic și mă cățăram pe gard ca maimuța turbată. 😆

Ideea e că mă apucă brusc și direct la o intensitate mare. Săracul Nic, cred că are coșmaruri cu mine anunțându-l, din senin și sub semnul urgenței, că mi-e foame. I s-a întâmplat de-atâtea ori, în cele mai absurde momente, că mai are un pic și o să umble cu mâncare în buzunar. El poate să stea și 2 zile fără să mănânce, n-ai să-l auzi vreodată că se plânge. Nu l-am văzut niciodată nervos, agitat, turbat sau tremurând de foame. Am senzația că e o chestie feminină, bărbații par să reziste mai bine.

La voi cum e? Aștept povești și mărturisiri funny. 😉

63 comentarii

  1. Tocmai pentru starea asta a inventat Internețul termenul de ”hangry”.

  2. Eu sunt pasnica, extreme de rar mi se face foame, mai am un pic si ma obisnuiesc sa nu mai mananc deloc, ca magarul din poveste, ala care moare tocmai cand stapana-su il invatase sa traiasca fara mancare.
    Am si eu prieteni de-astia care fac scandal la foame 🙂 Pe sotul meu il apuca durerea de cap daca nu mananca la timp, dar nu face zarva.

  3. Te inteleg perfect, si eu sunt o victima! Daca mi s-a facut foame, nu mai am nicio sansa sa gandesc, sa merg, sa vorbesc sau orice altceva. Am iesit inclusiv din sedinte de foame :)) tremur, lesin! daca mi-e putin foame si stiu ca n-am mancare la dispozitie, aceasta mica foame se transforma instant intr-una mare, mare de tot si incepe tragedia.

  4. Si eu fac urat la foame. Ma transform. Cea mai funny poveste este de acum cativa ani, cand eram in fata Parchetului de pe langa Tribunalul Olt si aveam de stat cateva ore. Am sunat la o pizzerie din Slatina si m-am pus pe urlat mi-e foame, mi-e foame! Am fost atat de convingatoare ca i-am convins sa mi-o livreze la o masina parcata in fata parchetului 😀
    P.S. n-am dat nicio bucata colegilor care se uitau socati cum infulec

  5. Eu încă sunt dementă la capitolul ăsta. La mine foamea are două feţe :

    1. Se instalează încet, e mai mult poftă decât foame şi trece dacă nu o bag în seamă. De obicei nu o bag în seamă sau o “alint” cu o ţigară şi ne facem cu mâna fără batiste fluturate-n vânt

    2. Aia de care vorbeşti şi tu, vine brusc şi se lasă cu picioare moi. În momentele alea am senzaţia că pic din picioare, tremur şi aş lua fără jenă mâncarea din mâna unui copil 🙄 Aseară am păţit în drum spre casă. Am crezut că nu mai ajung, deja mă gândeam că ajung la urgenţă şi mă înfrupt din pilaful lor 😳 Am intrat în casă, am aruncat geanta şi am sărit la o portocală, aşa îmbrăcată, încălţată, în picioare. Dacă deschideam frigiderul era de rău.

  6. eu sunt mai mofturoasa la mancare si cand imi e foame trebuie sa mananc si ceva bun, nu orice doar ca sa imi umplu stomacul 😀 si de obicei cand imi e ff foame profit sa mananc chestii mai nesanatoase :))) si de obicei se intampla sa imi fie foame cand suntem plecati prin oras, si gasesc repede o alternativa

  7. Si eu sunt rea la foame…
    Eram studenta, veneam cu trenul de la Bucuresti acasa. Mi-era o foameeee, vedeam stele verzi. In tren inghesuiala mare, eu si inca doi colegi stateam ca sardelele pe culoar… Blatisti, ca orice student ce se respecta. 🙂
    In fine, revin, mi-era foame, cei cu care eram n-aveau nimic altceva decat tigari… Langa noi un tigan batran, negru, mustacios, piranda langa el, fuste, sarsanale, galagie, varii mirosuri… Eeehhh si pune tiganul un ziar pe jos, scoate o bucata zdravana de mamaliga, branza si ceapa, sare grunjoasa… sparge ceapa si se apuca el si piranda sa manance. Mi-era foame? Mi-era raaau de foame! Si mirosea ceapa aiaa…. nu stiu ce fata oi fi avut, cum mi s-or fi lipit ochii de ‘masa’ lor, ca se uita tiganul la mine si zice: ‘Vrei?’. Colegii mei imi dadeau coate sa imi vad de treaba… dar… s-a dus pe apa sambetei orice prejudecata, orice bun simt, tot… ‘Vreau!’ Si mi-a rupt bucata de mamaliga, mi-a rupt bucata de branza si ceapa. Si am mancat.
    Ma credeti sau nu, n-am mai mancat asa bunatate de mamaliga cu branza si ceapa nici inainte, nici dupa! 😀

  8. Eu am mereu ceva de ronţăit în geantă. Şi, cumva, ideea că nu-s singură în univers îmi ţine foamea sub control. Altminteri, fac urât la foame, mai mult pe fond psihologic. :mrgreen:

  9. Eu fac urat la foame…cum zice reclama: nu esti tu cand ti-e foame :))))
    Nu mai am rabdare sa ascult pe nimeni, ma impresia ca nimic nu merge si ma enervez foarte repede. Prietenii mei stiu cu totii cum ma manifest, nu mai este o surpriza pentru nimeni :)).
    Totusi, ce ma surprinde este ca stomacul meu nu cunoaste notiunea de a-i fi doar putin foame…nuuuuuuu, el stie doar ca-i e foame rauuuu dintr-o data si ca daca nu primeste ceva in cel mai scurt timp posibil o sa o transforme pe posesoarea lui (recte eu) intr-o total alta persoana…
    Si mai experimentez uneori senzatia de foame de emotii…cum a fost acum muuuulti ani la bac, si chiar si la licenta, cand desigur imi luasem masurile de precautie si mancasem acasa inainte…si totusi, in timpul examenelor stomacul meu incepea sa vorbeasca atat de tare incat intorcea capetele colegilor mei si-i facea sa izbucneasca in ras 😀

  10. Eu am o relatie speciala cu mancare (din pacate) si cand imi lipseste o iau razna. Asa ca aleg o am la indemana pe cea de calitate, ca sa nu imi scot dracii pe colegi. Si eu cum pot :))

  11. :))) credeam ca doar mie mi se intampla asta. Si eu reactionez foarte rau cand mi-e foame: am o stare de nervozitate, nu pot sa ma concentrez la nimic si sunt foarte ciufuta. Am in cap numai imagini cu mine mancand orice, de la eugenii, napolitane, pufuleti, KFC etc. (prostii in general, la o salata nu ma gandesc niciodata)
    Si intr-adevar, barbatii reactioneaza muuuult mai bine 🙂

  12. Intru urgent in prima pizzerie 😀

  13. in primul rand voi a preciza ca sunt alaturi de Tata Uraniu,ca numai io stiu ce chinuri indura din acest punct de vedere!!!!!!!!!!!!!
    sa ma explic:
    eu n-am senzatie de foame.mie nu imi palce sa mananc.gatesc,cu multa placere,dar nu mananc ioc.daca nu ar cadea glicemia sub nivelul marii, n-as manca decat o data pe luna.deci nu cunosc personal dezlanturi de foame.
    INSA
    am doua surori in dotare si un sot carora foamea le modifica ADN-ul, se inverseaza cromozomii,le altereaza sinapsele, le inverseaza definitiv!
    fiara iese taman ca la exorcizari,Doamne iarta-ma!
    devoreaza, e furibunda! distruge!
    urla, rupe gardul, nu-l escaladeaza. mananca.
    apoi, dintr-o data urgia dispare, apele se linistesc.
    fiara se reintrupeaza in acelasi om pasnic.partea naspa e ca tu, care nu ai nicio treaba cu chestii de astea,te simti si arati ravasita asa,ca tupa un uragan.

  14. De peste trei ani, de când am trecut la veganism, nu mai cunosc senzația de foame. Rezist și trei zile fără să mănânc. Se zice însă că, atunci când te roade foamea, organismului îi e de fapt sete. În fine, eu am norocul să nu fiu nici pofticioasă, să nu mă dau în vânt după dulciuri (pot trece și câteva luni fără să mănânc ceva dulce), nu beau aproape deloc alcool, o bere-două la câteva luni mai nou, tăria, chiar și aia de fițe, îmi întoare stomacul pe dos… Ce mai, I’m bloody perfect nutritionally-wise. Și very low maintenance when it comes to food. Un buchețel de pătrunjel makes my day. Chiar adineauri mi-am făcut ștevie înăbușită cu lămâie.

  15. Acu’ 3 ani eram in vizita prin Thassos si dupa o zi de plaja (mancat mic dejun si pranz) seara am zis sa ne plimbam putin. Eram o gasca de 6 oameni si am presupus – gresit – ca nu va dura mult. Ei bine, dupa o ora si un pic de plimbat eu devenisem de nesuportat. Eram ciufuta, nimic nu imi convenea si aveam lacrimi in ochi. Inca nu stiam de ce dar urma sa aflu. Prietenul meu inca nu apucase sa ma cunoasca atat de bine si in momentele alea simtea ca moare de rusine cu mine. Deh, eram intr-o tara straina, cu oameni care nu ne prea intelegeau limba, dar ma vedeau pe mine ca dau apa la soricei. Am intrat intr-un restaurant unde aveau doar pizza si eu am inceput sa tip ca nu vreau pizza ca io n-am venit in Grecia sa balotez pizza ca asta puteam sa mananc si in Romania si m-am ridicat si am plecat. Needless to say ca prietenul meu era rosu de furie. Eu plangeam in continuare. Ne am gasit in sfarsit un loc unde am mancat, finally!!! Faza e ca eu mancam si plangeam, mancam si plangeam. La un moment dat, pe la mijlocul mesei si-au dat astia seama ca nu mai plangeam. Ca sa vezi, chestie, eu plangeam de foame. Desigur, de-atunci toti prietenii fac misto de mine cand mergem pe undeva si zic ca mi-e foame ” hai sa intram in prima bodega ca iar boceste nebuna asta in pumni pe acilisa”.

  16. insa am si eu viciile mele: 3 litri de apa minerala pe zi, iarna.
    vara sar de 4 litri. nu stiu unde intra.cred ca jumatate din cele 47 de kile (stiu ca m-am ingrasat.stiu. toti imi zic. nu stiu daca e de bine,daca imi bat obrazul sau doar pentru ca arat humanoid.da, am pus pe mine intre 7 si 9 kg,depinde de psotura. oscilam intre 37 si 39.tre s ama obisnuiesc s ale distribui corect in 1,60 cm ca altii n-am la dispozitie si tocuri nu port.) sunt numai apa.
    as muri in desert.

  17. Aveam crize de hipoglicemie bruste. Mi se intampla destul de des (sa zicem de 3-4 ori pe an). Cumplit! Incepeam sa tremur si sa transpir din senin, nu mai puteam vorbi coerent, ma balbaiam. Culmea, aveam peste 100 de kile. De vreo 2-3 ani nu mai am. Culmea, cam de cand m-am lasat de fumat si am slabit (16 kg intr-un an!!! – yes! :mrgreen: ). Intram in prima benzinarie sau magazin si luam niste biscuiti, ceva. Nu era de ras, de fapt, dar asa cum zici – o luam razna si eu. Nu stiu ce-as fi fost in stare sa fac daca nu puteam sa mananc ceva. De fapt aveam grija intotdeauna (chiar si la hotel, in deplasare) sa am ceva de rontait la mine peste noapte, pentru orice eventualitate.

  18. si mie imi cade glicemia,dar calm, linistit, cu tremurici, galbejiri la fata, ameteli. o data am si dat cu neuronul de podeaua bisericii.
    dar mentin glicemia la nivel decent , 60-70.
    o data am avut 80,dar am trisat,ca am mancat inainte de analize.

  19. Eu mananc destul de rar, iar cand mi se face foame, fie poftesc la salate, fie ma apuc si cersesc pe la cunoscutii de prin preajma, daca au ceva prin genti. Am o cumnata, isi mai ia cate un pachet cu biscuiti dupa ea, de frica sa nu ii ametesc timpanele. In rest, daca chiar imi roade stomacul, trebuie sa mananc ceva bun, altfel imi dau duhul. Si de obicei, ma apuca prin oras cand trebuie musai sa mergem la vreun restaurant fitos cu sushi sau te miri ce:)))

  20. Mie mi se trage de la unu’ care vindea crenvursti in gara (nu hot dog; crenvursti d-aia grosi pe care ii pescuia cu un cleste dintr-o oala de enșpe kile și îi mâncai cu mâna de pe o bucată de carton). Ăsta era în Gara de Nord, pe unde e mac-ul acum și parca-l vad si azi în halat alb jegos, cu boneta ca de doctor și față de șnapan, dar cel mai mult m-a marcat ce striga . Adica ”Bere rece, crenvursti calzi!!!!!” Mă dispera saptamânal în fiecare vineri, când plecam spre casa din cămin doar cu bani naș și cu foamea-n gât. Cum intram în gară, puteau sa urle 100 de megafoane, să claxoneze 100 de locomotive și să fluiere 16 ceferiști, ca peste tot vacarmul il auzeam pe ala strigând „bere rece, crenvursti calzi”. În momentul ăla începea sa urle o foame în mine și îi multumesc lui d-zeu că nu m-a facut gravidă, că ori aș fi avortat de fiecare dată ori aș fi umplut planeta de copii tâmpiți. Nu puteam să-mi iau mintea de la combinația aia cum la fel de bine nu puteam să-mi satisfac poftele pentru că aveam bani strict de naș, și aia la limită. Nu conta ca muștele jucau volei cu frimituri pe tejgheaua aluia, că avea halatul ala alb mai jegos decât al ăluia care dădea cu ciocanul în roți la tren, că pescuia crenvurștii dintr-o baltă de zoaie de pe fundul oalei și ca berea era pișat cu detergent, îmi venea sa ma bag cu totul în oala aia de inox (cred ca încapeam), sa ma friga crenvurstii și să mă răcoresc cu bere. Treceam pe lângă el cu pieptul plin de bale, mă urcam în tren și o oră jumate cât dura drumul mă gândeam numai la haleală. Pe măsură ce se ascuțea foamea, mă gîndeam la feluri tot mai pretențioase și la cantități tot mai mari, așa că atunci când ajungeam acasă mă asteptam la porci cu mere-n gură, găleți cu cartofi prajiți și alte finețuri.
    Și așa am ramas de atunci, pe măsură ce se agraveaă foamea îmi cresc pretențiile de ajung să imi comand pizza de 5 persoane cu sos de diamant si cârnați în maț de aur. De la ăla n-am apucat niciodată să manânc crenvursti calzi si bere rece pt că într-o bună zi nu l-am mai auzit urlând iar când am trecut pe la el, am găsit niște băieți care dărâmau pereții, că începea să se construiasca Mac-ul și toate cârciumile care au mai apărut pe lângă el.

  21. Fac exact ca tine, Simona, adica foarte urat! :)) Culmea e ca ma calmez cu foarte putina mancare, gen cativa biscuiti, dar cand mi-e foame trebuie sa mananc atunci. Cel mai rau lucru e sa imi spui ”Da, mancam imediat” si sa treaca vreo ora, atunci devin fiara :)))

  22. cum zice Tea, eu sunt alta categorie. pot sta cu orele fara sa mananc si nu am nici o reactie. cand ma doare capu sau cand nu mai pot gandi imi aduc aminte ca am uitat sa mananc. mai ales daca ma iau cu lucru sau cititu sau umblatu…

  23. Eu nu vă spun cum fac la foame dar am depistat că midnight e maică-mea sub acoperire : doar ea îmi zice mereu : dacă ţi-e foame, bea apă. Nu că ar fi făcut ea vreodată aşa, dar s-a prins ca mi-o fi sete. Normal, nu lom în seamă gluma cu pătrunjelul şi ştevia. :mrgreen:

  24. Haha, agneswood, pătrunjelul și ștevia nu-s glume. Tocmai am ras un wok plin cu ștevie cu lămâie. E un deliț, parol !

  25. @midnight: da’ de unde ai tu ștevie la ora asta, în plină iarnă? 🙄

  26. ahahaha, ce am ras la comenturile anterioare, zici ca-s despre mine :)) Mi-am socat colegii de birou ca in pauza de pranz scoteam mancarea din cuptorul cu microunde dupa 30 de secunde doar sa iau cateva guri si apoi o mai bagam o tura sa se incalzeasca cum trebuie :))
    La fel prin concedii, cu oameni nehotarati. Erau N terase, toate cu aprox. aceeasi mancare si aceleasi preturi, puteai la fel de bine sa dai cu banul, dar prietenii mei zici ca isi alegeau Aleasa asa citeau toate meniurile de la intrare si se mirau ca la toate e la fel. Intrati, naibii, intr-unul sa mancam odata!!!
    PS:te citesc demult, imi placi la nebunie, dar n-am comentat pana acum. M-ai prins fix cand devoram o ciocolata in asteptarea comenzii de mancare 😐

  27. hahahaha, ce de mărturisiri amuzante, îmi place 😆 😆 😆

  28. @fatadinport și dio: am râs mult la plâns și scosul mâncării din cuptor 😆 😆

  29. Fac foarte urat, ma enervez, devin super iritabila si nu mai pot sa gandesc. Uneori urlu la partenerul meu cu “mi-e foameeeee! Nu intelegi? Haide naiba sa ne oprim undeva sa mancam! Asta ai zis si acum 30 km! O sa lesin aici!!!” etc. Prin vacanta nu ne hotaram unde sa intram sa mancam, ne fatzaim in nush cate locuri si, daca mai iei in considerare si timpul de preparare + aducere a mancarii, e clar ca trebuie sa ai niste biscuiti sau ceva la tine, oricand, oriunde.

    Ahhh, mi-am amintit ca, acum vreo 20 de ani, am ramas cu mama si o vecina intr-un tren, cateva ore, noaptea, la cativa km de destinatie (toata calatoria dura, in mod normal, 25 min). Pe la 4-5 dimineata eram toate 3 hamesite, dar nu puteai sa iesi din tren, in pustietate. Plecaseram la miezul noptii de la restaurantul unde era o nunta la care tata ramasese pana dimineata (copilul=eu era prea mic sa stea pana dimineata, cica, si s-a sacrificat mama); la un moment dat, simteam cum urla foamea in noi si cum ni se incetoseaza privirea, asa ca in trenul ala nu am vorbit decat despre ce feluri de mancare or mai fi urmat dupa ce am plecat noi, culminand cu, nu-i asa, tortul miresei… Unui nene, calator care facea naveta si avea paine la el intr-o sacosa dubioasa pusa sus la bagaje, i s-a facut mila de noi, probabil (auzindu-ne cum vorbeam doar despre mancare) si ne-a dat niste paine. A fost cea mai binevenita bucata de paine ever. La 1-2 ore dupa a venit si tata care ne-a povestit ce altceva a mai continut meniul in acea memorabila noapte.

  30. eu sunt rezonabila. devin ceva mai iritabila si mai artagoasa decat in mod normal, dar sunt inca frecventabila. cand constat ca bomban dupa fiecare telefon si fiecare mail, ma uit la ceas si constat ca e posibil sa fiu io flamanda si nu restul populatiei tampita. dupa ce ma intorc de la masa sunt mai zen ca un maestru de yoga.
    stiu si smecheria cu de fapt ti-e sete, cand ti se pare ca ti-e foame si o aplic, dar uneori, cand ti se pare ca ti-e foame, chiar ti-e foame.
    dar sunt fiara la somn; daca mi-e somn si tu ai chef de sueta sau te apuci sa miscodesti ceva/faci curat/ordine in camera in care tre’ sa dorm eu (as putea dormi si in mijlocul unui camp de lupta sau intr-o zona devastata de ceva uragan, cutremur; ma asez si dorm, nu conteaza cum arata pe langa), o faci pe riscul propriu, s-ar putea sa te trezesti cu beregata smulsa. intrebati-o pe mama, s-a suparat de vreo doua ori serios pe mine c-am urlat si m-am ratoit la ea.

  31. Feminista lu' peste

    Io cred ca pe dinauntru sunt barbat. Sunt un mare mancau si fac urat la foame. Preferatele mele: SAORMA si CEAFA DE PORC. Ei bine, sotul meu mananca muuuult mai putin ca mine si ma vrea delicata si vrabiuta. Chiar daca intre noi sunt peste 35 kile diferenta – avantaj el.

    Cel mai tare a fost cand am plecat in prima vacanta impreuna, la mare. Eu, indragostita lulea, voiam sa-l seduc pentru totdeauna si per tujur. Si descoperim o terasa unde serveau inghetate de-alea mari, spectaculoase, in cupe, cu brizbrizuri si tot ce vrei. Eu as fi halit si cupa intr-o clipa. Dar nuuuuuu, trebuia sa fiu seducatoare. Mai, si daca ….ma scuzati de expresie…..nu lingeam si sugeam lingurita si o invarteam pe toate partile, sa treaca timpul, iar el ma admira si imi spunea ce mult ii place cum mananc.

    Revenind in prezent: acu ma tine nemancata. La 1 ii zic ca mi-e foame, la 3 mancam. 2 ore: cafea si tigari. Cand sunt lesinata de foame si am o portie serioasa in fata, il aud cum imi zice: “nu trebuie sa mananci tot!”. Hai sictir!!!

  32. oamenii de stiinta spun ca cei care intra-n panica atunci cind le e foame sunt predispusi prin mostenirea genetica, inseamna ca stramosii lor au suferit de foame si “frica” foamei ramine-n oase peste generatii. Cica studiile arata ca cei cu singe albastru, care nu au suferit in istoria lor mai niciodata de foame, nu intra in aceasta panica si nici nu se-ngrase. Pt. ca de frica corpul celor care au suferit de foame sunt programate sa acumuleze mai rapid grasime ca rezerva pt. vremuri grele. Un fel de efect yoyo peste generatii.
    In acest context am putea spune ca Simona nu ar fi avut stramosi cu singe albastru, din contra au fost fomisti.
    M-as putea da si pe mine de exemplu, in tinerete pur si simplu nu mincam, pur si simplu uitam sa maninc, nu-mi era aproape niciodata foame. Acum la batrinete, cum ar spune Simona, se-ncruciseaza doua fenomene, unu e legat de batrinetea propriu-zisa si de mincare ca fiind eroticu batrinilor si alta legata de faptu ca in urma cu trei ani am fost bolnav si ca. doua luni nu am mincat absolut nimic, decit seruri. In plus, in Spital, eram intr-o rezerva si aveam TV unde urmaream zilnic emisiuni de bucatarie. Fenomenele astea supraponderale m-au transformat intr-un mincau feroce. Doar vointa si taria mea barbateasca ma face sa ma frinez, de ex. asta seara am mincat ciorba de loboda, din gradina mea, congelata din vara, cu Bors si ceapa. Atit!
    Plus doua pahare de vin negru f. hranitor.

  33. Si eu sunt rea de foame! Problema e ca nu-mi dau seama imediat, ci ghicesc dupa faptul ca brusc le caut nod in papura celor ce se afla prin preajma mea 😡 si toti incep sa ma evite 😯 ….Cred ca cel mai elocvent exemplu e intrebarea sotului meu care, dupa ce intra pe usa, in secunda 2 intreba pe cel care supravietuise atacurilor mele furibunde: ” E mincata?”….si abia apoi se descalta/dezbraca…Daca raspunsul era negativ, pleca “sa iau o piine”, chit ca aveam stoc de piini ce ar fi ajuns pina in zilele Apocalipselor prezente, trecute si viitoare 😉

  34. reteta de peste usoara. Nu se recomanda muierilor despletite si furioase de foame.
    Se ia fileu de peste, poa sa fie de multe feluri, cel mai bun e cel de salau, da poa sa fie si somn, somon, etc.
    Se ia o tava, pe fundu tavii se pun felii de lamiie taiate subtiri, atentie acestea inlocuieste eventuala ungere cu unt sau ulei. Se pune fileurile de peste peste feliile de lamiie. Se taie ceapa marunta, se amesteca ceapa cu pezmet, ceva unt topit, nu mult, sare, piper si, dupa gust usturoi, boia, cimbru. Se pune ceapa peste peste. se toarna ca. un cm, in inaltime, vin alb. se baga la cuptor la 220 °, ca. 40 Minute.

  35. Poate ca ai mincat peste in Delta Dunarii, acolo se face somnu cu muult ardei iute, ardei iute pisat=boia.
    Ideea de baza e insa, ca poti pune diferite mirodenii, dupa gust, io mai pun, in farfurie, soia, poa sa fie si Tabasco si chiar ca am uitat, deosebit de misto e sa pui niste verdeata, mai ales marar cu busuioc taiat marunt.
    Uneori, cind am Chef, fac un tzatziki, se face un mujdei de usturoi, frecat cu ceva ulei de masline si sare, pina e un fel de maioneza si se amesteca cu iaurt, din ala dietetic, fara grasime, si, din nou, se adauga castraveti taiati marunti, ori marar, sau patrunjel, sau busuioc.

  36. urat si miorlait fac, cam patetic.
    ma apuca la birou de obicei, pe la 4 dupa-amiaza. (in weekend n-am probleme, ma comport normal).
    ma apuc sa fredonez miorlait ascendent “mi-e foame. mi-e foame! mi-e foameeee!!! are cineva ceva de rontait?”, spre amuzamentul sau disperarea colegilor.
    intr-o zi ma alintam in felul asta si a sunat telefonul, cel de serviciu, desigur, si am continuat sa ma miorlai “mi-e foame… alo?” de la celalalt capat al firului am auzit o voce serioasa: ” si mie, dar nu de asta te-am sunat” 🙂

  37. cred ca a vrut sa zica un :mrgreen: somn cu boi:))….
    eu dacaa mai este cineva in casa mananc daca nu , nu:) , in schimb sotia este jale :arde baraca , scoate flacari , vorba cuiva este ciufuta:) ma rog acuma este mai light asa ca este la regim si nu mai au asa intensitate flacarile:))

  38. Am ras cu lacrimi. N-am mai ras demult asa. Si io sunt rea de foame. Si mai am si glicemia mica. Si am tot timpul ceva de rontait in geanta. Nu ma pot concentra acum sa va povestesc cum fac eu ca inca rad 😆

  39. Nu fac prea urat cand mi-e foame. Eu sunt de-aia rea de somn. Da sa te tii cand mi-e si somn, si mi-e si foame. Imi trebuie CARNE. Nu dulciuri, nu alte alea. Carne. Daca stau sa ma gandesc, sunt pe dieta proteica de ani de zile. De-aia bag ca sparta, si nu se lipeste gram. A fost misto cand eram gravida cu plodul nr 1. Pe bune, as fi facut moarte de om pentru un sandwich. Imi trebuia IN SECUNDA AIA, ca altfel…Sincer, nu stiu ce fel de uitatura aveam…stiu doar ca toata lumea zburda la viteza maxima sa-mi aduca papica. Presupun ca le era frica.
    In schimb, al meu sot, caaaalmmm, simpatic, de viata etc se transforma ca-n reclama aia daca e fomist. Pe bune, chiar nu e el. Si nu-i trece cu o ciucalata. dupa doua bliduri de ciorba, trei friptane si-o paine, se aude un oftat…si uite c-a revenit..sau si-a revenit.
    Era o tipa cu mine in salon, la piciu nr.1. Se manifesta cam asa: nu-i asa c-ai mancat usturoi acum o saptamana? Nu-i asa ca fumeaza cineva la 5 km distanta? Daca spuneai cuvantul”peste”, depasea recordul mondial de viteza spre buda. Eiii, si-ntr-o zi cu soare, i se facu pofta de sarmale. Mana pe telefon, instructiuni: te duci la MAMA, nu la ma-ta..sa puna foi de dafin, doar un pic de cimbru etc. .Se executa viitorul tati. .Veni omul cu caserola de sarmale. Da era februarie, si se racisera, la naiba. Aoleu, maica. Cred ca tipul s-ar fi exprimat mai pregnant, da-l tinea o jena pe la colturi. Pana i-a picat fisa ca se puteau incalzi ale sarmale si-n spital. Dupa care s-a instaurat linistea si pacea…si-a bagat tipa 12 sarmale…
    Normal, a doua zi am vrut si celelalte

  40. Vad ca multe femei fac urat la foame, trebuie sa recunosc ca si eu. Pe mine ma paleste foamea brusc si dintr-o data, asa, in moalele capului. Nu se instaleaza senzatia de foame treptat, ci instantateu, si in secunda aia trebuie neaparat sa mananc ca ma ia asa cu tremuraturi, transpiratii, senzatie de lesin. Evident, as putea evita toate chestiile astea daca as manca regulat ca un om normal, dar eu pot sa o tin asa, 16 ore lejer fara sa mananc absolut nimic si fara sa am senzatie de foame. Dar si cand se instaleaza foamea, e groasa treaba! Eu mai patesc o chestie, daca mananc ceva dulce, fie chiar si imediat dupa masa, cand suntd e fapt satula, imediat ma ia foamea din nou. Deci am mancat, iau o bucatica de ciocolata la finalul mesei, in 5 minute am senzatia ca lesin de foame. Va dati seama, evit dulcele ca pe necuratu’ 😀

  41. Si eu devin f agresiva la foame (cred ca sunt periculoasa 🙂 ). Poate pt ca suntem mici si avem rezerve putine? Glumesc. Explicatia gasita de mine este ca avem brusc o hipoglicemie. Alimentatia de tip “modern” ne facem sa oscilam mereu de la hiperglicemie (cand mancam, mancarea creaza o reactie de hiperglicemie in sange) la hipoglicemie. Trecerea asta brusca la extreme cica da iritabilitatea.

  42. mie cand mi-e foame nu imi e sete. Sa lase vegetarienii deoaprte teoria, foamea la om normo-ponderal e foame care rupe!! La unii da dureri de stomac, de cap, nervozitatea aia animalica de stau cu barba in piept de parca as amusina pe jos vreun mar cazut, vreun picior de vrabie numai bun de rontzait etc.
    Am aflat din greseala la un cabinet medical ca la foame am caderi de glicemie, si de aici cade si tensiunea. Deci asta e corpul meu, mi-e foame => devin irascibila, apoi mi se face somn si daca mai stau asa nemancata ametesc si daca mai stau asa ajung sa lesin. Pot sa beau 2-4 l de apa regulamentari, in afara ca ma duc sa fac pipi neregulamentar de mult, daca nu beau o urma de leguma/fructa/proteina, sunt tot in acelasi mooooood.
    Asa ca mananc 3 mese pe zi. Nu mult, dar la ora fixa tre sa mananc ceva, si un mar , si un castron de ciorba, orice. Mancare. Sunt omul care ies din sedinte 5 min sa ma intorc rontzaind. Ca na, e sefu vorbaretz si a depasit ora pranzului.

  43. Pot sa stau 3 zile nemancata…daca am cafea, e perfect!Daca nu, ma ia o usoara ameteala si devin usor irascibila…Nu sunt in cea mai buna relatie cu mancarea, deci no stress!

  44. @ Simona: :)))) identica sunt! Ma apuca cei mai mari draci si nervi, nu te mai intelegi cu mine. Si ma arunc pe mancare de zici ca acum am venit lihnita si n-am vazut mancare in viata mea, de pe-o insula pustie. Ma arunc pe mancare si mananc cu 2 maini. Daca as putea sa mananc si cu picioarele ar fi si mai bine. Simt cum mi se incetoseaza creierul si nu mai gandesc! Colegii la birou, imi zic Taz 🙂 Eee si de mancat…nu mananc mult, dar simt cum mi se aseaza creierul la loc si pot sa gandesc! Am 50 de kg de-o viata, dar cand ma auzi cum urlu de foame…

  45. Acum multi ani, eram cu fi-miu p-afara. Si-a vrut biscuiti. Si, normal, i-am luat biscuiti. Si m-am chinuit vreo 5 min sa-i desfac!!!! Cred ca folosisera vreun adeziv minune la lipirea foliei!!!! Pana la urma, i-am desfacut cu un patent, din portbagaj!! Nu e gluma!

  46. eu am in dotare nu numai un sot care face rau de foame.nu.
    am in dotare un leu.leul are 3 ani si jumatate.
    poate sa manace tone acasa, tone d emancare, in momentul in care a iesit sa se plimbe pe bulivar cu tatai-su se intampla ceva magic, aerul aere efectul unui excavator care sapa in stomacelul lui o groapa a Marianelor.
    indiferent cu cine se intalneste intrebarile sunt vesnic doua: ce ai de mancare? la mine nu te gandesti?
    memorabila a ramas faza de la spitalul unde lucreaza tusi,adica matusa nr 2.ajunge acolo si vede Ianu o pe o colega a lui tusi ca mananca fasole si cere cu multa pofta. I se da, Ianu precizand ca “imi place mult fasolea”.
    Tusi il intreaba: paine vrei?
    Ianu: paine,coaja, miez, orice,dati-mi si mie.

  47. Mie asa foame rau mi-a fost doar de cateva ori in viata…una dintre intamplari am mai povestit-o pe aici pe undeva la careva postare…aia cand aveam vreo 8 ani si am mers cu ai mei la pomana porcului la niste cunostinte si cand am vazut toate bunatatile pe masa, sorici, jumari, toba, lebar, carnati, caltabos si bucati de carne fripte..plus mamaliga cu mujdei…m-am infipt in ele cu o pofta de dinozaur, molfaind cu gura plina “ei, acum am mancat si eu pe saturate” Ai mei s-au facut rosii purpurii la fata, crezind ca acum toti se vor gandi ca nu-mi dau de mancare acasa.
    Celelalte dati au fost in anul 1 de facultate: prima data prin vara, dupa sesiune, gatisem cu colega de apartament paste cu sos de rosii..si mi-era atat de foame, ca am mancat si portia ei, cred ca as fi fost in stare s-o scot si din gunoi. A doua oara eram acasa si tocmai umblasem prin oras sa cumparam usa de metal la intrare. Cand am ajuns acasa am inceput sa ma smiorcai ca mi-e foame..dar o foame de aia ca si lesin imediat. Nu aveam nimic in casa, s-a dus taica-meu la magazin sa ia oua si mi-a facut omleta turceasca 😛

  48. @nike … recunosc in “leul” tau “fecioara” mea … un puradel de 4 ani si-un pic … care mi-a declarat cu mina pe inima ca el are o gaurica in stomacel pe unde iese mincarea, drept urmare nu se satura niciodata.
    Maninca ciorbita, felul doi si desertul, dupa care se mai duce sa se mai uite un pic in frigider sa vada ce mai e pe-acolo si, eventual mai haleste un iaurtel.
    Iar cind se intimpla sa-l iau eu de la gradinita, ceea ce inseamna mers acasa cu mijloacele de transport in comun (de obicei il ia tati cu masina), ma asigur ca am cu mine pachetel (un sandvis, un pachet de biscuiti, un strudel … ceva de ingurgitat) si nici asa nu sint sigura ca nu voi avea parte de spectacol … Asta inseamna ca, dupa ce a halit gustarea de la gradi si pachetelul de la mami, este posibil ca, in mijlocul vagonului de metrou, sa inceapat sa strige “Mi-e foaaameeee! Nu-mi da si mie nimeni nimic de mincareeee!!!!” Iar mie sa-mi crape obrazul de rusine, ca se uita lumea la mine ca la inamicul public nr. 1, care tine copilul nemincat. Adevarul e ca il ajuta si fizicul … maninca mult, dar si consumul energetic e pe masura, asa ca este bine proportionat … nu e slab, dar nici bucalat nu e. Deci un neavizat poate sa creada cu usurinta ca este hranit o data pe zi.

  49. ieri, pe strada, trece un vecin,sarmanul si cu o sacosa in mana.leul:ce ai acolo omule?
    pere.
    da-mi.
    omul ii da.
    cum doar una? nu vezi ca suntem doi?
    ii mai da una.
    omule,sa dai pere tuturor copiilor pe care ii vei intalni pe drum pana acasa!

    noroc ca statea aproape.

    sturmf are si malabsorbtie,asa ca se topesc costite, piftii, mere, ciorbite, piureuri, banane, iurturi facut ein casa, scovergi si clatite.

  50. Ca sunt o mama dementa, o stiu prea bine si nu mai am nevoie de confirmari. Dar intamplarea cu foamea din parc, aparuta de dupa primul stejar, m-a facut sa ma gandesc serios sa consult un psihiatru, care sa-mi spuna daca sunt dementa patologic sau doar asa sunt eu… Eram in parc cu fetele din dotare; cea mare avea aproape trei anisori, iar cea mica un an si un pic. Cea mare pe tricicleta, cea mica in carucior, condus de mine… N-apucam sa intram bine in parc si simt ca mi se inclesteaza mainile pe manerul de cauciuc al caruciorului si grabesc pasul, de-am lasat tricicleta cu tot cu copil la vreo 20 de metri. Sotul striga disperat ca ramane copilul in urma si e aglomeratie si se pierde. Eu, nimic… Da-i inainte. Inainte, unde se zarea la orizont salvatorul stand cu vata de zahar. Imi puscau narile de mirosul zaharului ars, iar glicemia mea urla “Ma prabuseeesc!”. Sotul ia problema copilului lasat in urma in propriilei maini: apuca ghidonul tricicletei si o trage dupa el, cocosat de micimea utilajului si marimea problemei cu sotia, care conducea caruciorul ca la Indycar. Ajung la standul cu pricina, ma bag in fata, ca deh, am copilu’-n carucior si cer, gafaind, o vata ROZ, de parca m-ar fi ajutat cu ceva ca e roz. Intrigat, vanzatorul incepe sa puna vata pe bat, iar eu ma trezesc facandu-l albie de porci, ca nu-i merge aparatul mai repede si sa si-l bage unde gandeam eu in momentele alea (un loc in care cu siguranta nu incapea nici duza pe care iese vata) si ca mai bine ar merge sa lucreze la o ferma de vaci, ca acolo nu-i sta nimeni la coada. Primesc – intr-un final glorios – produsul mult asteptat, iar, cand dau sa-i intind omului banii, a bulbucat saracu’ ochii si a zis soptit: “Cumparati-i copilului o jucarie”. Am facut un singur pas inapoi, si-am infulecat vata din trei inghitituri, in conditiile in care copilul mic din carucior saliva, privindu-ma. Nu i-am dat nici macar sa guste! Ajunge si sotul din urma cu fetita cea mare, cand eu ma stergeam deja de urmele roz de pe buze, iar cea mica urla din carucior ca nu i-am dat vata. L-am intrebat, foarte senina si linistita, “Ce-ai patit, de esti tot transpirat? Ti-e foame?”. Nu vreti sa stiti raspunsul… 😈 Am mai cumparat doua bucati de vata – tot ROZ – si pentru copii, iar restul plimbarii s-a limitat la chiote: de bucurie ale copiilor si de tulburare psihica accentuata a echilibrului sotului meu, care n-a inteles nici in ziua de azi ca eu facusem asa DE FOAME.

  51. Am ras de m-am imprastiat. 🙂 Pentru ca nu-i asa, si eu sunt femeie, nu fac tare frumos la foame. Imi vine in minte o faza din Grecia. Mergem la ceva club intr-o statiune de langa noi, asa la vreo 40 de min – ora de mers cu masina, chef, distractie. Se face 4-5 dimineata si se decide somn in masina, plaja si baie si dupa aia acasa. Ma trezesc eu pe la 8 dimineata, in toale de club, fard intins un pic pe fata, hamesita. Astia ori aveau stomac de otel ori vroiau sa faca economie, cert e ca inclusiv prietenul meu mi-a zis ca daca iti trebe du-te si mananca, dar singura. Ma uit urat, dar foamea era mai mare. Pun ochelarii pe bot, sa acopere fata si sa nu ma deranjeze pre tare mahmureala si ma ghidez dupa miros unde gasesc un mic dejun copios. Logic ca am gasit un loc unde se servea mic dejun bufet suedez totul pentru 10 euro. Tin minte ce fete au facut pensionarii nemti de la pensiunea aia cand m-au vazut turnand in mine cafea, algocalmin si ditamai portia de mancare, din aia musli, iaurt, oua, sunca, branza, cam tot ce am prins. Dupa care am fost happy!
    Si doi, tot faza de calatorie. In Londra, mi-a trebuit mie sa ma duc la Greenwich sa vad observatorul, sa ma plimb si sa vad muzeul marinei. Chestie care a durat mai mult decat am calculat si deci nu am avut timp sa balotez mai nimic de dimineata pana seara la 6. La cina trebuia sa ma intalnesc cu familia si sa mergem la ceva steak house si am ajuns acolo de abia la 8. Cred ca am mancat singura alunele alea care ti le dau cu bautura, dupa care mi-am luat ditamai halca de steak de juma de kil si 2 portii de cartofi prajiti si am purces a le manca si noroc ca mama nu mananca prea multa carte, asa ca am mai mancat si de la ea. Se uita al meu tatic siderat la mine si parca o data in viata lui n-a zis nimic 🙂

  52. eu nu-s rea de foame, in schimb stomacul meu e. daca nu are constant mancare intr-insul, scoate niste zgomote grotesti care ma fac sa vreau sa se deschisa pamantul si sa ma inghita, asa rusine-mi e cand sunt la birou…
    spuneti-mi ca nu-s singura :<

  53. demo, nu esti singura. Un exemplu: am fo ieri in sedinta si vorbeam…

  54. fiica mea, avea 2 ani, veneam de la cresa, cu ea in bratze/de mana. Se uita la un nene maturator de strata cu o punga cu piine feliata in mana, cu ochi asa candizi si o gura mare, din care incepe sa saliveze si sa inghita in gol, incat i-a dat nenea ala instant 2 felii de piine. A molfait copilul fericit piinea… De atunci o luam cu un mar/stafide/ banana ceva la purtator. Daca nu, la gura de metrou se oprea fix la chioscul cu fufuletzi.
    Si sa nu credeti ca o tzineau flamanda la gradinita, manca totul din farfurie, si din stanga, si din dreapta. Dar era o perioada de fomila…in crestere etc.

  55. Sunteti fenomenali! ❗
    Stomacul meu vorbeste mai tot timpul, chiar daca e plin, gol sau pe jumaate. e atat de frustrant sa Il aud cand sunt la intalnire cu vreun tip interesant, sau la interviuri pentru job… iar de foame nu sunt rea, doar ma ia durerea de cap si devin total inutila,iar singura rezolvare e un somn de cateva ore. Nu imi dau seama daca-s irascibila de foame sau doar asta e starea mea generala. 😆 Si am zile cateodata cand as roade toata farfuria, nu numai ce-I in a mea si a colegei mele de camera, si as bea si apa intr-una. Iar in altele, oricat m-ar durea capul de foame si de nemancata de 20 de ore , mi se face greata numai de la mirosul mancarii.
    :mrgreen:
    Va multumesc ca scrieti acest blog si ca de ceva timp imi imbunatatiti zilele.

  56. Si in general mananc putin, dar des. aproape non stop rontai ceva, un covrigel, o ciocolatica, o bananuta sau un morcovel, ma si mir cum de nu depasesc multele kilograme avute in dotare (49 la numar avand 160 cm). In timpul examenelor daca nu mi-ar fi rusine de profesori, as roade la vreun stix. In rest, numai de bine. Sper sa mai am curaj sa comentez. 🙂 🙂

  57. @Catalin TZ – Genial bro! GE NI AL

  58. Cu foamea stau binișor, rezist, o tratez cu țigări și, ocazional, cu o bere(că parcă și aia e aliment, nu?), dar am o adevărata problemă cu șnițelele făcute de maică-mea. Pardon, superșnițele făcute cu multă iubire, cred, altfel nu-mi explic de ce ies atât de bune. De fiecare dată când primesc pachet de-acasă, undeva, într-o caserolă măricică, vor exista șnițele. De fiecare dată, de patru ani încoace. Și bineînțeles, mama pune o garnitură pentru șnițele(piure, sosuri, etc) dar eu nu și nu. Mă bag cu totul în caserola aia și până nu rămân maxim două șnițele, nu mă las. Apoi, toată săptămâna, mănânc piure simplu.

  59. […] țineți minte postarea în care vă povesteam că eu fac urât la foame și vă întrebam cum faceți voi? Ei bine, s-au adunat în subsolul ei o grămadă de comentarii de la doamne care mărturisesc că […]

  60. A, da. Și eu am presupus că ține de ”specie”. Acuma se pare că am confirmarea. Am observat la nevasta mea. De fapt și cu somnul e la fel. Dacă o prind în una din sitauțiile astea e nasol de mine. Eu, deși mâncău, rezist bine dacă nu am în față mâncare sau dacă sunt pus în gardă că urmează o perioadă cu acces limitat la papa, ea, in schimb, nu mănâncă cine știe ce, dar dacă rămâne fără sau trece prea mult până găsim o sursă de hrană, eu sunt victimă sigură de expunere la nervi… 🙂
    acu am ezitat intre a posta și a’i trimite linkul…să se convingă :))))

  61. Si eu fac urat la foame, la modul crize, bitchyness maxim iubit haituit etc. insa vreau sa va povestes o frsa facuta in gasca noastra. vacanta in grecia, bunatati pe toate drumurile si de toate felurile. A. genul de tip care experimenteaza toate mancarurile si o data la 2 ore ” ii e fomita”. si i-o coc baietii din gasca. la prima oara “A. am fost in cutare loc si am mancata ceva extrordinar, lakios 😈 ii zice, e bestial, tre sa incerci!” asta “hai acum ca imi e foame”” nu mah ca acu mergem la plaja, lasa la pranz! da sa nu mananci ca e mare si buna rau si sa ai loc”. si l-au tinut asa pana undeva pe seara. era turbat fierbea” hai ca eu vreau lakios” pana la urma a vazut un fel de rulota cu mancare si i-au zis va acolo au lakios (asta deja era vanat de foame). se duce la baiatu de la rulota si ii zice “un lakios mare!” ala “what?”. UN LAKIOS MARE!- si abia atunci si-a dat seama

  62. […] despre toleranța la foame. De exemplu, țin minte că am citit cândva la Simona Tache articolul ăsta și, dublat de majoritatea comentariilor, înțeleg că pentru mulți omuleți e panică mare cu […]

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green