Femeile și foamea

Screen Shot 2016-03-04 at 19.58.13

Mai țineți minte postarea în care vă povesteam că eu fac urât la foame și vă întrebam cum faceți voi? Ei bine, s-au adunat în subsolul ei o grămadă de comentarii de la doamne care mărturisesc că foamea le transformă în monștri. Cea mai tare mi s-a părut Andra, cu comandatul pizzei “la o mașină”. 😆

1

2

3

4

5

6

7

Dacă mai aveți povești, mai ziceți, să ne mai amuzăm. 😉

Foto Shutterstock

52 comentarii

  1. Eu nu ştiu zău cum se face dar şi acum, ca şi data trecută când am citit, starea de foame are forţe apocalipitice. A atins punctul culminat la ora 13 când mai aveam puţin şi îl băteam pe colegul care a îndrăznit să îmi spună că nu are mâncare la el. Câtă cruzime, nu mai înţeleg tinerii din ziua de azi, mai am puţin şi mă scurg ca o picătură de apă pe o căpşună proaspătă, ca un strop de ploaie pe un trup lucrat la sală, ca… uff…. heelp! 🙄

  2. eu nu fac urat la foame,dar fac incredibil de urat la tot ce nu am voie.
    Doamne, trebuie sa gust imediat din masline, rosie, spanac.lesin daca nu pisc putina slana afumata,de cascaval si lamaie nu mai spun.
    pot sa ma ridic acum de la masa,daca vad ceva interzis,jur ca n-am mancat de un an si ca ala e alimentul tamaduitor.
    azi,par examplu, m-am surprins taind si mancand o rosie de parca nu mai exsta nimic de mancare pe o raza de o suta de km.
    fragi, capsuni, banana, ananas, avocado, rosii, arahide, porumb, alune, migdale, fructe de mare si crustacee, peste afumat si conservat, branzeturi fermentate, carnati,cafea,dovlecei, castraveti, cirese, citrice, mere, smochine,condimentele,ardeiul iute, iaurtul, bors,ciupercile, spanacul,semintele de floarea soarelui,lapte crud, alune, nuci, fistic, migdale, alcool,bors , spanac, vinete, toate muraturile, fructele de padure,piersicile, struguri,Doamne, pe toate le mananc cum le vad,desi sunt strict interzise.
    ceva se intampla si in secunda doi parca as intra in travaliu daca nu gust macar 50,100 de grame.
    nu ma uit la urmari, se uita ele la mine dupa aia.
    si sa nu uit, ultima pe lista, de cum o vad insa -i amor mare, berea 3% alcool.
    care-i mecanismul,nu il inteleg,dar jur pe cravata de pionier ca daca nu gust, e jelanie si prapad. imblanzirea scorpiei nu e posibila decat prin permiterea accesului la unul din sus amintitele minunatii…………………

  3. Eu cand intru in casa, salut cu: mi.e foameeeee!!!! De multe ori arunc cu buzduganul: dau telefon, persoanelor la care ma duc in vizita, de pe drum: un ou ochi o coaja de paine, ceva orice sa fie pregatit ca.s lesinata de foame! Prietenele stiu deja ca atunci cand plecam in vreo excursie trebuie sa avem rezerve strategice de mancare, ca daca ma apuca, vad negru in fata ochilor, ma apuca dracii, fremura genunchii, ma eervez. Dar si dupa ce mananc, simt ca mi se ridica ceata de pe creier si pot sa gandesc din nou! Cica foamea asta crunta e transmisa prin adn, de la stramosii nostri care au facut foamea :). Eu clar am avut ceva inaintasi haiduci nemancati! :))) P.S.: sunt mica si slaba 🙂

  4. Si eu ma declar rea de foame, dar tare rea de zici ca is posedata. Vad rosu in fata ochilor, nu imi convine nimic, nu ma multumeste nimeni, spumeg daca nu primesc mancare cand vreau si cata vreau 😀
    Eram in anul I de facultate si dupa ce ne-am obsinuit noi unii cu altii, am spus sa iesim la un suc sa ne cunoastem mai bine… eram vreo 3-4 fete si 5 baieti. Toti si-au luat cate un suc, o prajitura, numai eu am trantit o pizza de 3-4 persoane pe care am infulecat-o fara sa respir in fata colegilor mei socati de ceea ce vad. Socul era cu atat mai mare cu cat eu sunt o silfiuduta inalta si slabuta, la facultatea nu prea mancam cine stie ce, iar acum monstrul se transforma si inghite ditamai pizza. “Unde o incape in ea atat?”, spuneau ochii lor holbati. Dupa pizza am mai adaugat si o salata Cesar pentru ca foamea nu era potolita de tot, iar la final ca sa fie cireasa de pe tort am mai mancat si o jumatate de amandina mde la un coleg. Am zis ca intru in pamant de rusine, dar mi-era o foame si o pofta la tot ce vedeam in jur 😛
    Un alt episod a fost atunci cand am salivat toata ziua la o shaorma pe care nu am primit-o nici in ruptul capului si pofta nu se duse. Nici de’a naibii! Daca eu nu sunt satula si poftesc la shaorma, atunci iubitul de ce sa doarma?! Da-i cu bocete si planse la 1 noaptea ca nu poti dormi din cauza unei nenorocite de shaorme ce iti fuge dezbracata prin vise. Am avut grija sa il trezesc si pe EL sa ii spun drama vietii mele si sa il trimit la dracu’n praznic sa imi ia o shaorma, timp in care eu am aprins becurile toata casa si boceam de zici ca era sfarsitul lunii. In pantaloni scurti, bocanci, tricou si geaca pe deasupra (eram in ianuarie, ce mama naibii!) s-a dus frumusel la shaormeria indicata si i-a luat la nebuna “chestia aia” ca sa ii potoleasca foamea. Nu cred ca am fost in viata mea atat de fericita cand l-am vazut in pragul usii cu shaorma in mana. Am sodomizat-o in timp ce lacrimile imi siroiau grav pe obraz…
    De atunci a inteles ca nu trebuie sa isi faca simtita prezenta in fata mea cand imi este foame. Si somn 😀

  5. @nike, e fructul oprit. ma rog, tu ai interdictie pe intreaga livada. Eu n-am voie castraveti. nu mi-a zis nimeni ca n-am voie, dar stiu eu ce patesc dupa aia. Sa-i vad, mai e cum mai e. Dar cand simt mirosul…doamne….si fie-mea baga la greu, si “hai, mami, ia si tu o felie” etc etc. Foamea ca foamea, da ce te faci cu pofta?

  6. In ziua in care m-am inscris la facultate (facultati – vreo 6 asa, sa fie, pentru ca nu eram hotarata) am avut patania cea mai amuzanta legata de foame. Dupa ce am umblat mai toata ziua cu dosarelele, stat la coada, etc. am ajuns acasa lihnita. Eram singura si am inceput, tremurand, sa imi tai paine, rosii, mai stiu eu ce sa imi fac un sandwich cat mai repede posibil.
    Numai ca mie imi plac sandwich-urile cu multe ingrediente, sa nu fie plictisitoare. Asa ca, in timp ce taiam eu de zor si cu maini tremurande, mi s-a facut asa de pofta de ce se intrevedea a iesi ca efectiv mi-a curs saliva din gura fix pe sandwich. Dar nu o picatura… nici nu stiu cum sa explic, a fost ca o ploaie de saliva fix pe frunza de salata. Ce sa fac? M-am sters la gura, am acoperit sandwich-ul cu inca o felie de paine si l-am infulecat fara sa suflu. Cred ca a fost cel mai bun sandwich pe care l-am facut vreodata. 😀

  7. Da, foamea este rea, de aceea consider ca trebuie cu orice chip evitata.
    Se facea ca eram in timpul facultatii si am gasit bilete moka de avion spre Roma. Toate bune si incredibil de frumoase acolo, dar de la atat umblat si vazut tooot, obsedati sa nu ratam nimic, uitam de masa pana cand nu mai puteam merge. Asa ca tocmai in ziua in care planuisem sa vizitam Vaticanul ne trezim devreme si in drum spre muzee intram intr-o alimentara sa luam “ceva de rontatit “sa nu ne mai surprinda fomea in toiul vizitei unui obiectiv important. Si bineinteles ca nu au fost suficiente “rontaielile” asa ca am luat si niste conserve de carne amri cu poze apetisante pe ele Tulip. Puse in geanta, am uitat de ele pana cand la coada de la intrare cand am dat geanta cu pricina sa o scaneze de arme, etc, ce sa vezi, ma cheama carabinierii cu fete grave acolo unde aveau monitorul. Ies din multime, toti ochii atintiti asupra mea, lumea isi dadea coate, si ajungand acolo ma inteaba seriosi”Si astea ce sunt????!!!”…nu cred sa fi simtit vreodata asa rusine, imi ardeau obrajii de jena, dar momentul a fost scurt pentru ca au izbucnit toti in ras, si m-au poftit sa le las la intrare, asta in caz ca nu vreau sa la manac acolo in Vatican…:P

  8. Cand sunt trezita brusc si cand mi-e foame am cam aceasi reactie. ISTERIE CURATA! Cand locuiam cu ai mei parinti, usa de la dormitor era exact in fata patului etajat in care domiciliam, asa ca mama, in fiecare dimineata, printr-o miscare brusca tragea patura de pe mine, aprindea lumina si inchidea usa in urma ei. si apoi, POTOPUL (mama stia si profita de combinatia pe care o uram cel mai mult dimineata- trezit brusc, frig si lumina)
    asta e cu somnul. cu mancarea a patit-o tata acum cativa ani.
    excursie de familie in ikea. exact cand trecem de flori si alte verdeturi, deci intram in depozit spre casele de marcat, PAC, ma loveste FOAMEA! explic, initial coerent si frumos, ca nene, mi-e foame, hai, gata, ridicam ce mai e de ridicat si gata.
    dar nu. am inceput sa ne contrazicem pe nu stiu ce model de scaun de birou. ca ala e mai bun, ca ala e mai nu-stiu-cum, ma rog, fiecare cu preferatul lui, discutie lunga. si asa am inceput sa urlu, fix ca un copil de 5 ani, la tata, ca scaunul ales de mine e cel mai cel. si ca mi-e foame, si ca, si ca, si ca… toate astea cu lacrimi in coltul ochilor si cu buzele tremurand.
    dragul de el (adica si el e isteric la foame) m-a luat de manuta, a luat scaunul pentru care am luptat atat, mi-a luat un hotdog, mi-a potolit foamea si nici ca s-a suparat. fix cum te-ai purta cu un copil de 5 ani. ca deh, asa sunt cand mi-e foame, isterica, tremuranda si cu lacrimi in coltul ochilor.

    • OMGGG :))) cum sa te trezeasca asaaa?!? Ce le-ai facut?? Te pregateau pentru armata, cumva? Sau ce?

  9. pffff eu am ramas azi acasa si fac curatenia de primavara … la un moment dat m-am trezit cu punga de popcorn bagata la microunde, nu stiu cum am ajuns la ea 🙂 , acum am mancat deja toata punga, e mai bine … :mrgreen:

  10. Foarte urat fac si la foame si la somn. Si mananc ca nesimtita pe strada. Candva, acum vreo 10 ani sa fie, ma gasise foamea pe undeva pe Vasile Lascar, pe langa intersectia cu Rosetti. Si mi-am luat o franzela, proaspata, alba, din aia pufoasa si cu coaja buna. Si infulecam de zor cand de langa un gard l-am auzit pe unul intrebandu-ma: “domnisoara, luati masa in oras?”. Mi s-a parut asa de buna replica (acum probabil ca-i fumata replica) incat nu m-am putut abtine si am ras in hohote o vreme, pe strada, cu pita in mana si cu gura plina.
    Intr-o alta vreme, cand locuiam langa un Angst, intram seara de seara, inainte sa ajung acasa de la munca, si ma holbam la vitrina cu mezeluri. Vai ce-mi faceau toate bunatatile alea randuite acolo! La mezeluri rezist greu si acum desi stiind cat sunt de pacatoase m-am lasat de ele, dar atunci…salivam de-a dreptul in fata vitrinei. Si, seara de seara, imi luam fix 6 felii de parizer picant si 4 felii de parizer cu ciuperci (nu stiu daca mai au, ca nu mai merg ca sa nu stau departe de ispita) pe care, imediat ce ieseam din magazin, le rulam una cate una si pana in fata blocului le mancam. Jur ca imi formasem asa un reflex ca si daca trebuia sa mai merg pe undeva dupa munca, faceam pe dracu in patru sa ajung sa-mi iau portia de parizer.

  11. Eu am zis la postul in cauza ca am avut crize de hipoglicemie mai demult, da’ nu mai am treaba acum. Mi-am amintit insa un cantec pe care-l invatasem intro tabara la Valea Seaca (langa Pascani) in 1981:
    Foamea-i un chin, tirim-tirim,
    Ce n-are rost, taram-taram.
    Traim, iubim, muncim si construim,
    La posturi suna centrala,
    In burta suna haleala,
    Traim de astazi pe maine,
    Rozand o coaja de paine.
    Sha-la-la-la-zdront!
    Sha-la-la-la-zdront!
    sha-la-la-la-la-la-la-la…
    Si apoi se repeta, iar si iar, din ce in ce mai repede… :mrgreen:

  12. “intr-o tabara” (cratima am lasat-o, pentru suspans, in comentariul acesta). 😛

  13. La mine e veche povestea cu foame, mai exact de cand eram mica, parintii mei au descoperit din intamplare problema cu foamea. Era un copil ok, pana ma apuca foamea si nimic nu mai imi era pe plac cum manancam cum aveau pace si liniste.
    Am o problema cand circul cu avionul, in momentul in care incepe sa se serveasca mancarea ma apuca o foame instantaneu, eu si cainele lui Pavlov. Parca abia astept sa vina randul meu, dar incerc sa imi ascund nerabdarea uitandu-ma pe geam.
    Despre pofte nu are rost sa vorbesc, dulciurile sunt boala grea. Boala cu repercursiuni care se pot citi pe eticheta hainelor mele dupa cuvantul : size.

  14. La aproximativ un an dupa ce am nascut, m-am gandit ca ar fi cazul sa revin la silueta anterioara. Asa ca m-am apucat de prima cura de slabire din viata mea. Trei luni de zile nu a miscat nimeni in casa. Mi se executau ordinele si dispareau toti, mai apoi. Pana si copilul era mai cuminte. Cand am ajuns slaba, fericita si mancatoare din nou, a venit sotul din dotare si m-a implorat sa nu mai tin cura in viata mea. Cica fusesem o mega scorpie. Ciudat…mie mi se paruse doar ca eram putin … infometata, dar il intreb de ce nu mi-a zis atunci. Cica “Ai innebunit?? Nu sunt sinucigas!”

  15. Mie cel mai foame si cel mai foame mi se face in secunda 2 dupa ce mi-am propus sa tin un pic de dieta. Nimic grav, ca nah, din fericire nu sparg standardele, dar iarna pun si eu alea 2-3 kile extra pe care le pun multi. Culmea e ca in mod normal nu sunt nici extrem de mancacioasa, nici pofticioasa, dar daca m-am urcat pe cantar si am formulat, in mintea mea, ideea ca ar trebui un sa ma abtin un pic de la mancare, pai fix in secunda aia ma paleste ai mai strasnica foame posibila. Side cate ori imi propun i sa dau niste kile jos, singura chestie la care ma pot gandi e mancarea si cat de foame mi-e. Prin urmare, evit sa ma cantaresc si am renuntat de mult sa tin diete. Pt ca dietele se soldeaza la mine cu niste kg in plus, nicidecum in minus…. 😀

  16. Ca sa le enervez pe doamne (mi-am amintit de diete la postarea elei):
    In 2011 aveam 107 kg (la 1.85 metri). Pana in 2012 am scazut 7 kg. Apoi m-am lasat de fumat si am pus la loc 4 kg. La 01.01.2013 aveam 104 kg. Ei bine, dupa 14 luni, pe 28.02.2014 aveam … pam-pam-pam!!! … 85 kg la 1.85 metri! YESSSS!!! Roadeti-va unghiile de ciuda. :mrgreen:
    Din pacate, de vreo 4 saptamani, am pus la loc 3.5 kg (am prins prostul obicei de a manca circa 0.5 kg de zacusca pe zi – cu feliile de paine aferente, paine macinis, e drept, dar paine). Da’ le dau jos la loc. :mrgreen:

  17. Adi, nici un tip care tine cura de slabire si reuseste NU le enerveaza pe doamne. Pe doamne le enerveaza ALTE doamne care infuleca la greu diverse chestii si nu se ingrasa gram. E cate una care are bafta de la mama natura si nu e nevoita sa tina vreo dieta. Ei, pune una din astea sa bage la ghiozdan o pizza in fata uneia care se chinuie c-o salatica si ai sanse mari sa vezi ca si privirile pot ucide.

  18. io suport relativ usor foamea, pot sa traiesc timp indelungat fara mincare, dar bautura, bautura, fara bautura mi-e greu, tare greu.
    @adi, eu, la 1,78 am avut o viata-ntrega 62 de kg. Acum fro zece ani m-am trezit ca am 83, am intrat in panica, de citiva ani am renuntat la masa de prinz, desi avem o cantina f. buna, nu am slabit nici un gram, am subtiat si micu dejun, taiat brinza, untu, ouale nici nu mai stiu cum arata, n-am pierdut un gram, sport, am intensificat, o data pe saptamina fotbal intensiv, si 1500 de km pe an bicicleta, in regim intensiv, nici un gram nu s-a dus, in plus, iarna schi, vara inot, munca intensiva la gradina, se spune ca sexu ajuta, mie nu mi-a fost de nici un ajutor, gurile rele spun ca alcoolu ar avea calorii si ar trebui sa renunt si la el, nu-mi vine sa cred.

  19. E din cauza glicemiei. Si eu patesc le fel.

  20. Foamea este rea,mai ales la femei 😀 si mai ales la cele care vor sa arate f.bine 😀

  21. 😯 Dumnezeuleeee! Si eu care credeam că sunt singura cera o ia razna când deă foamea peste ea penepusămasă!

  22. 🙂 intr-o vara eram cu prietenii prin munti. Am ramas peste noapte la Piatra Arsa, apoi dimineata (mai spre pranz asa) ne-am indopat cu cate 3 feluri de mancare si-am plecat spre Busteni.
    Pe Jepi am vazut niste asiatici stand pe-un trunchi cazut pe langa poteca, si mancand din niste cutiute. Bai si in clipa aia m-a palit o foame… Vreo doua sepentine mai jos, am decretat ca nu mai pot misca daca nu mananc! In rucsac aveam o cutie de pateu si-atat, ca restul de mancare era in bagajele celorlalti din grup, ei coborau cu telecabina. N-aveam cutit, briceag, desfacator de conserve, n-aveam nimic! Ala a fost momentul in care am decis sa nu mai plec niciodata pe munte fara un briceag macar.
    Cutia am izbit-o de-o piatra pana cand am reusit sa o spargem, si asa am mancat, luand cu degetul pateu de pe bolovan :)) Nici daca mancam la Ritz n-as fi putut fi mai fericita :)))

  23. mareano, io sunt una de aia care haleste 4 porci pe an,cu slana aferenta, mult gatit in untura.
    am 47-48 de kile maxim la 1,60,cu multa straduinta si colesterolul rau cam 150 si un pic, ala bun 10 si ala de trebuie sa fie pana intr-o suta e 64, trigliceridele scad in veselie.cred ca sunt 40, iar glicemia se zbate intre 60 si 70.

    in alta ordine de idei constat o mare nedreptate.imensa chiar: doua posturi despre isteria lipsei de mancare,dar niciunul despre isteria lipsei locului de vacuare.

    un pahar de apa daca beau in urmatoarele 10 minute trebuie sa identific de urgenta locul evacuarii lui,ca e jelanie.
    inca de la gradinita am poza cand ma strambam toata ca ,evident,faceam pe mine.
    necesitatile lichide sunt atat de impetuos sa fie evacuate la nici 10 minute de la ingerarea oricarui tip de lichide…………………
    olimpiade, examene, bac toate au fost cu escorta dupa mine la buda.
    cum intru intr-o cladire prima camera vizitata e buda. in oras, in parcuri, nu conteaza, nu ma simt linistita decat dupa identificarea maretei incaperi.

    la nunta, evident,faceam pe mine.
    am fost in delegatie la Hamburg, meregeam sa ne intalnim cu boardul Nivea.nici n-am apucat sa pun piciorul in Beiersdorf,ca imediat necesitatile m-au invadat incetul cu incetul.cautam o casa deschisa, un om ,ceva sa il rog politicos sa ma lase la buda ca morrrrrrrr.
    eram delegatie ,numa muc si sfarc,toti de la Comisia Europeana.eu faceam pe mine.
    vad incetosat-asta e forma ultima a disperarii- un tip cu creasta roz si zdranganele ca da de perete o usa……era o usa de buda stradala. feircire maxima.l-am iubit.
    delegatia la poarta fabricii,eu cu mult in urma si fericita.

    tot atunci ,dar in alta zi, avem intrevedere cu ministrul de finante al landului.la iesire eu o zbughesc fireste,spre buda. cand ies de acolo linistita, calma si fericita politistul numara membrii care iesisera si ii explica sefului delegatiei ca lipseste unul………….adica eu.

    noaptea eu si buda avem contract de colaborare fara nr ,fara nr.
    de aia nu am putut parca aproape niciodata cortul pe stanca: eu trebuie sa ies ,ca natura ma cheama.si ma cheama.

    nu exista loc unde sa ma duc, nici pana la supermarket si sa nu ma duc la buda.
    sotul,saracul,le-a invatat pe de rost pozitiile,ca sa ma ajute cu orientatul.stie unde in obor e cea mai curata buda,care e cea mai apropiata………………….

    era sa fac pe mine in cele mai diferite locuri:in sala de nasteri, pe creasta Pietrii Craiului, la conferintele de presa, dar si in elicopterul SMURD, in UPU,dar si in supermarket si oriunde ma aflu dupa ce am baut numai un pahar cu apa.

    beau cam 2-3 litri de apa zilnic.iarna.
    vara ,cu mult mai mult.

  24. @nike- amen, sister :)) am crezut ca-s singura..nu plec nicaieri pana nu sunt convinsa ca exista buda in apropiere, just in case. Sa merg cu autobuzul/maxi-taxi e jale..nu beau nimic o zi inainte, sa nu ma apuce.
    La examene, olimpiade, etc, vizitam si eu cu spor incaperea respectiva. La examenul de rezidentiat am avut noroc ca ne-au lasat sa mergem chiar inainte sa inceapa, ca daca ma apuca in timpul lui, mai faceam eu un punctaj numai bun de urgente (pana la urma am luat interne).
    Prima zi in spital in Lituania, bursa erasmus. Ni se face ghidul spitalului, ghiciti ce am intrebat eu prima oara 😛 Exista mai multe cladiri ale spitalului acolo, interconectate prin tuneluri (ce mi-as dori sa fie asta si la Tg Mures :mrgreen: ). Bajbaiam prin tunelurile alea neverending, am crezut ca nu mai apuc sa vad luminita de capatul tunelului :))
    Bursa de practica de vara in Turcia. Ma duc in prima zi pe sectie, ma ia in primire seful sectiei si incepe sa-mi povesteasca cate in luna si in stele..eu cu gandul la tron.
    In aeroport in Munchen am crezut ca fac glob vezical, etc, etc.
    Vara, cazati in casute din lemn, eu m-am pus cel mai aproape de usa, ca na…
    Si eu iarna, tot 2.5-3 l apa consum 🙂
    Iar daca incerc sa nu mai beau asa multa apa, apare alta dandana: tot in semestrul cu erasmus, observand cum colega de camera nici nu se prea atinge de apa..am redus si eu din consum..si m-am procopsit cu o constipatie de toata frumusetea..

  25. si eu sunt aia care fac rau de foame. Si din aia care mananc si tot normoponderala sunt 🙂
    La birou am permanent 1-2 ciocolate negre, si pungi cu seminte (nuci,migdale, floarea soarelui,dovleac decojite). De ce? DE FOAAAMEE!!
    Dupa vreo sedinta ies miorlaind ca cine are ceva de mancare, nici nu mai imi trece prin creier ca mai ie un rest de ciococo in birou, nunu, eu cer din prima la colegii de birou. Cu mana intinsa… ca romanii din metrou. Mereu primesc de la un coleg, stiu ca are aceeasi pasiune ca mine cu ciocolatele negre. Si e si darnic.

  26. Din fericire pt mine, pot manca oricat fara sa ma ingras prea mult (max 3 kg iarna), singurele dati cand m-am ingrasat mai mult (8-9 kg) a fost de la prednison.
    Am si eu momentele mele cand crap de foame, desi de abia am mancat de-o juma’ de ora..plus ca nu pot sa ma uit la un film ceva fara sa rontai (de obicei mix de alune, nuci cu stafide, prune, caise, smochine sau curmale uscate). La munca nu pot sa intru la vizita pana nu m-am infipt intr-un covrig…vai de cei care-si cumpara covrigi si-i lasa la vedere :)) cersesc ca un milog pana isi face careva mila.
    Cu maxima umilinta trebuie sa recunosc ca ma bucur enorm cand vine careva cu o prezentare de medicamente si aduce crapelnitza…la fel si la cursuri sau congrese…asa de rau imi pare ca nu se mai tin cursurile de cardiologie, asa mini-sandviciuri faine aveau, si acum imi ploua in gura cand ma gandesc…

  27. Doamne fereşte de foamete, că devin gingaşele femei canibale 🙂
    Mi-a plăcut cel mai mult povestirea Dianei (şi bine scrisă).
    Eu nu cred că aş fi în stare să trec peste acele prejudecăţi.

  28. @Diana, spune-mi si mie cum a putut tiganul acela sa astearna pe jos un ziar (ma rog, o bucata de ziar), cand voi stateati inghesuiti “ca sardelele”? In vorbirea curenta se face adesea o asemenea comparatie “inghesuiti ca sardelele”– si eu am fost de multe ori inghesuit ca o sardea 😆 deci inteleg ce aglomeratie era in trenul tau. Spune-mi deci, unde anume “jos” a pus tiganul bucata aia de ziar???????????????????????? :mrgreen:

    • Zic si eu din amintirile din trenuri de navetisti la 5 dimineata prin deceniul trecut: o fi fost un tren din alea compartimentate. Cine prindea loc in compartiment fericit era (de obicei navetistii “tineau” locuri unii altora); pe hol s-a intamplat de cateva ori sa fim pe doua randuri (adica in tot spatiul ala dintre geamul de pe hol si usa compartimentului erau doua bucati de om, chiar ca sardelele). Mai stateai si pe jos cand nu se mai putea (da’ trebuia, intr-adevar, sa fie ceva loc in jur – niciodata nu mi-au ajuns mirosurile proprii cat sa fac loc pe raza mea, cum parca sa zic ca s-ar cam aplica la personajul cu mamaliga din povestea Dianei).

  29. Din povestite, dar cunoscand personajele e foarte plauzibil. 99%. Gen.

    Acum ~20+ ani, intr-o escapada de vara la mare, aproape fara bani, tren cu nasul etc, 2 prieteni s-au trezit fara nici o letcaie, fara resurse si aproape fara energie, plus foamea monstruasa ce-i macina.
    Prin urmare, fiind baieti inventivi si cu spirit tehnic au reusit sa fure 2 cutii de fasole cu costita (yum!) dintr-o Alimentara.
    Fatalitate insa. Imbatati de succesul actiunii ‘Dama cu fasolii’, inventivitatea i-a parasit brusc, trezindu-se cu 2 conserve stralucitoare si fara desfacator – pentru cei din generatiile mai tinere, pe vremea aceea conservele cu inel pentru desfacere erau un lux si de o raritate extrema.

    Solutia i-a gasit intr-un final. Tot din foame nascuta.

    “Bai, nu credeam ca-i posibil asa ceva, da’ stii ce usor s-a desfacut o conserva d-aia cu dintii?”

    Nu incercati asa ceva acasa. Va rog.

  30. […] Spuneți-mi că nu sunt singură, că mai sunteți și alții ca mine. Mai ales altele, ceva îmi spune că e ceva tipic feminin, ca și faza cu foamea. […]

  31. cred ca transformarea in prag de foame crunta evolueaza odata cu varsta, adica simptomele devin din ce in ce mai acute si se si inmultesc de la an la an. pana mai anii trecuti doar aveam senzatia ca o sa lesin daca nu mananc o coaja de paine, ceva orice(asa ii zic si prietenului meu acum, il trag de maneca in mijlocul strazii, ceva orice trebuie sa mananc si acum iar el fuge spre primul chiosc)ei, dar in ultimul timp, a venit si tremuratul picioarelor, al mainilor, de zici ca subit m-a lovit parkinsonul, plus ca-mi piere si vederea.n-o sa-l uit niciodata pe unul dintre sefii mei, la care am urlat cinci minute intregi,fara ca el sa poata scoate vreo silaba.ma intorsesem la birou si-mi comandasem mancare, iar in timpul asta credeam ca o sa mor flamanda. tocmai atunci iese the big boss, ma vede si vrea sa plec iar in teren ca aparuse ceva urgent, foc, foc, fum,fum. ma opresc in mijlocul incaperii(foooarte mare era)si incep:in nici un caz, nu sunt singura pe aici, ma uit spre biroul meu, mai erau vreo trei colegi care parca incercau sa intre sub masa, m-am saturat, numai eu sa fac tot(nu dadeam in branci de munca)liniste in toata clasa, toate privirile spre mine(am spus ca incaperea era foarte mare, putea sa cada si o bomba atunci, toti ar fi respins apelurile numai sa nu piarda spectacolul)si da-i si lupta neicusorule pana cand se trezeste sefa directa sa intervina, dupa ce a strigat de vreo trei ori la mine, s-a ridicat sa ma aduca pe calea cea buna si a cules si o bucata de ciocolata de pe un alt birou, asa m-a potolit.the big boss a facut stanga imprejur si a intrat in biroul lui. dupa o jumatate de ora,deja fericita ca dadusem gata toata mancarea, il intalnesc la locul de fumat. vreo trei fumuri de tigara n-am scos un cuvant, apoi imi cer scuze pentru iesirea de mai inainte, stii, nu mancasem, asteptam sa vina comanda, eram foarte nervoasa, scuze . ala se uita la mine si zice: mi-am dat seama care era problema. auzisem eu ca femeile fac urat daca sunt nemancate, dar asa ceva n-am mai vazut in viata mea. 😆 😳 :mrgreen:

  32. […] încă în faza aia în care să îmi vină să fac urât, ca mai toate femeile la foame (aveți aici o postare dedicată, la care veți râde mult). Sunt calmă. […]

  33. Sunt 4 tipuri de oameni pe lumea asta: aia de fac urat de foame, aia de fac urat de somn, aia de fac urat de tigari si aia care fac ca toate alea de..sex 😀 Eu fac parte din categoria cu “fac urat de tooooooooot” de somn.
    Daca nu ma lasi sa dorm cat vreau eu s-a zis, sunt pregatita sa-ti tai jugulara. 😡 Pe locul doi e asta cu foamea, care la mine se activeaza tare de tot la stres si nervi: imi vine sa rod ca un catzel niste cabluri, scaunul de la birou ceva, orice. Primul gand care-mi vine in minte cand ma stresez este “sa rod ceva, ceva de ros, anything… arghhhhh”. De la o vreme umblu cu gume de mestecat la mine non stop, mi s-a intamplat sa rod ore in sir la guma si a doua zi sa ma minunez de ce ma dureau falcile. 😛

  34. O faza memorabila se intampla acum vreun an si ceva cand , fiind la Lisabona, prietenul meu m-a dus la un restaurant in care urma sa mananc ceva specific… Imi explica el ca se aduce carne cruda dar condimentata pe o farfurie si o piatra incinsa pe care se pune carnea si se prajeste cumva direct pe ea.. La momentul ala eu oricum eram deja chioara de foame si nu auzeam nimic din ce imi explica… Dupa ce am asteptat ceva timp, a venit ospatarul cu ce comandasem… Si atunci a inceput potopul.. Pe de o parte am inceput sa ma rastesc pe un ton ridicat ca mie si asa imi e foarte foame, m-ai adus la restaurant sa imi gatesc singura?? O sa dureze inca o ora , iar eu am sa lesin intre timp.. El saracul incerca sa ma calmeze, eu ma enervam si mai tare si bineinteles am inceput sa plang, iar lacrimile cadeau exact pe piatra aia si sfaraiau … La final am mancat paine cu unt si cu salata care venise ca garnitura la friptura… 😆

  35. […] fost fomică, da’ a gustat, nu i-a plăcut și a trecut la alt […]

  36. […] Sunt FOARTE nesuferită când îmi e somn sau foame. :-S Se pare că nu sunt singura. […]

  37. […] Mi-a venit ideea să deschid topicul ăsta, după ce, ieri dimineață, am stat vreo juma’ de oră în mașină, în fața blocului, să primim curieri. Voiam să plecăm undeva cu treabă, dar tot nu puteam, fiindcă ne sunau curieri și ne rugau să-i așteptăm. Vreo trei  livrări ni s-au făcut la mașină, după care și-a amintit Nic că trebuia să-și pună niște picături la oră fixă, a fugit în casă să le ia, am executat operațiunea tot în mașină și, finally, am plecat. Mi-am amintit, cu ocazia recepționării de pachețele în fața blocului, povestea unei cititoare, spusă tot aici, pe blog, la un topic despre foamea femeilor: […]

  38. Nevoia invata pe om. De mic. Aflata intr-o tabara la Brasov, acum muuuuulti ani (mai bine sa nu ma gandesc cati), impreuna cu fratele propriu,mic si blond, am fost adusi in disperata situatie sa mancam biscuiti cu pasta de dinti Optima, din cea cu aroma de portocale. Nu cred ca mai e nevoie sa adaug nimic, ca sa va dati seama ce fel de infometata sunt.

  39. Prin 2010, am plecat singurica cu masina la Sarmisegetusa, sa vad si eu de unde mi se trage moaca. Pe drum (plouase vreo 2 zile intregi inainte de excursia mea) erau niste santuri de tractor, presarate artistic cu balti. Mi s-a facut frica sa continui cu masina, am intrebat pe cineva daca sunt ceva animale fioroase prin preajma (“mergeti linistita, ca nici caini nu sunt pe-aici”) si am continuat per pedes apostolorum, vreo ora. Ajung la intrare (rusine mie, unii cu Tico ajunsesera pana acolo), vizitez, ma mir ca Mama nu m-a verificat niciodata (la intoarcere aveam 26 de apeluri pierdute, ca retea ioc), povestesc cu niste politisti (care venisera sa verifice zona), ma reculeg, povestesc cu alti turisti, ma mocaiesc in stilul caracteristic, si plec spre masina. Prostia mea, credeam ca fiind zona turistica o sa gasesc ilustrate, carnaciori, apa, cafea… Rezultat zero. Am intalnit un tip care iesise din padure cu o galeata de plastic in care era un strat de albine moarte (sper ca erau doar albine), care-mi povesteste ca vinde (la export doar) miere de albine de padure (nici nu stiu daca astfel de albine exista). Am bagat, of course, miere din galeata dubioasa, cu o lingura de lemn innegrita si mare cat o ureche de cal. Delicios si i-am si dat 5 lei…. Intre timp, am copii, asa ca fiind o mama perfecta, iau din biscuitii lor in caz de nevoie…

  40. Eram prin Grecia si mi-era asa de foame incat prietenii mei incepusera sa arate deliciosi. Pana am gasit o terasa eram deja cu lacrimi in ochi de nervi si frustrare. Am comandat homar pentru ca nu mai mancasem pana atunci, dar nu era momentul pentru experiente culinare.
    Si pentru ca in momente ca astea, planetele nu se aliniaza nici in ruptul capului, mancarea mea a ajuns ultima, dupa ce mi s-a spus ca au uitat de comanda. Pe cand ma umflam cu cola a ajuns si platoul meu. Din starea de nervi si frustrare m-a cuprins o euforie de-mi dansau ingerii in cap ca apoi sa pic iar intr-o stare de nervi sora cu nebunia. Nu puteam sa desfac homarul ala sa mananc carnea, asa ca s-au dus pe apa sambetei toate manierele mele ca in final sa gasesc doar cateva imbucaturi de carne.
    N-am plans dar mi-am luat prietenii la rand reprosandu-le ca nu m-au impiedicat sa iau homar si ca ei mananca fericit, si n-am fost deloc o lady in limbaj, atitudine sau gesturi. Sotul meu, pe atunci iubit, a avut parte de mai multe ture de reprosuri fara coerenta si pline de nervi.
    Cand am vazut cat a costat homarul, atunci m-a busit si plansul! De atunci sotul meu, de obicei, are o gustarica la el si numai cand imi vede privirea de infometata le scoate gratios si mandru, iar eu cand simt vreo foame ca aia imi comand cartofi prajiti!

  41. Eu as vrea sa le intreb pe “doamnele” de mai sus, pline de isterii si lacrimi la foame, daca, dupa toate fazele incredibile pe care le-au relatat aici, mai au prieteni/soti. Ca daca da, respectul meu pt barbati s-a dus pe apa sambetei.

    • Sa știi ca trebuie sa fii un bărbat destul de puternic ca sa tolerezi așa o “foame”. Și cine poate merita tot respectul. Cine nu… nah. .. Eu n-am întâlnit pana acum pe nimeni care sa nu poată :)) 😉

    • Nu esti tu cand ti-e foame asa ca give it a rest already!

    • Trebuie sa fii o fiinta foarte primara, sa te duca instinctele chiar asa, ca pe un animal. Oamenii au fost dotat cu ratiune…ma rog, nu chiar toti. Eu cred ca o persoană care se manifesta asa necontrolat la o amarata de foame o sa cedeze ca o crenguta la adevaratele crize ale vietii. Plus ca cine naiba vrea o femeie isterica care te face de rahat in public?

    • @elena – nu, un barbat care inghite asa ceva nu merita nici un respect. Peste cativa ani o sa ingroase randurile celor care latra peste tot ca femeile is proaste si isterice. Pai cine te-o obligat sa te insori cu AIA, bai zevzecule?

    • @ croko – din cauza ostilitatii tale nici macar n-ai inteles aluzia la reclama de la lion, pe care ti-o recomand sa o vezi daca nu o stii! E chiar funny ! Trist tare este faptul ca ai sarit la concluzii foarte urate dupa 3 randuri scrise, iar sa judecam e simplu si la indemana! Mi se pare ironic faptul ca te lamentezi pe aici de cat de isterice sunt doamnele, pe cand mesajele tale sunt pline de ostilitate si prejudecata.
      Pe scurt daca n-ai inteles-o pe englezeste : hai scuteste-ne ! Voie buna iti doresc ca ai nevoie de ea mai mult decat femeile “isterice” ca tot iti place cuvantul asta! Kisses and hugs

  42. Nimeni nu face mai urat ca mine la foame…. colegii mei mă știu prea bine. Au trecut prin clipe “minunate” cu mine înfometată. Se feresc de mine sau își rup de la gură ca sa mă îmblânzească. Cea mai grava experiență a mea suna asa: eram insarcinata (inca mai sunt) si mi-era foame. Nu mâncasem nimic toată dimineața și mi-era și poftă de vreo săptămână (la mine poftele țin mult în general) de mâncare chinezească de la un anumit restaurant care nu făcea livrări. Plec eu de-acasa in oră de vârf, pun waze-ul sa mă duca pe scurtături, fac comanda telefonic ca sa o iau la pachet din drum si plec spre serviciu. Eram deja în fibrilații de foame. Toate semafoarele se făceau roșii chiar în fața mea, toți îmi tăiau calea. La o intersecție mare, o nesimțită întoarce unde nu avea voie și toate mașinile pun frână brusc. În fața mea, un 4X4 frânează în 2 metri. Eu, în 7. Bine-nteles ca l-am pupat. Cobor tremurând din mașină și mă duc la dobitoaca nu mai știu în ce scop. Cred ca sa o calc în picioare. Ii trag un mare pumn în geam și o fac albie de porci. Mă întorc la mașină, mă uit în treacăt la ea , dar și la jeep, îi zic șoferului ca “n-au nimic” și plec mai departe. Tipul n-a scos niciun sunet. Pe drum, mă dau mai deșteaptă ca waze-ul și mă rătăcesc. Va dați seama ca devenisem o oala sub presiune. Ajung Intr-un final, iau mâncarea, mă rătăcesc iar, dar ajung totusi intr-o intersecție cunoscută. În momentul ăla am început sa plâng. În hohote. Nu mai vedeam drumul din cauza lacrimilor și nu m-am oprit din plâns până nu am ajuns la serviciu si-am mâncat. Și ieri am făcut o figura “frumoasă”, tot de foame. Dar mă abțin sa o mai povestesc… 🙁

  43. Ha haaaa,am ras de numai la comment-uri! Si eu fac urat la foame, si ea s-a facut simtita si cand am cunoscut-o pe asa zisa “soacra-mea” (inca nu sunt casatorita cu iubitul meu): am ajuns de la avion, care a plecat tarziu, a ajuns tarziu, in aeroport era totul inchis deja…si eu aveam o FOAMEEEEEE!! Astfel ca iubitul meu a sunat-o pe maica-sa si a anuntat-o ” mama, lasa in pace sticla aia de sampania, pune ceva pe masa ca vine foametea….!” Am inceput sa vorbesc numai dupa vreo 15-20′ dupa ce m-am pus la masa, nici nu imi amintesc bine daca m-am prezentat cum se cuvine! 🙂

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green