La 30 de ani
Am întrebat-o pe bunica mea, care are 84 de ani, la ce vârstă s-ar întoarce, dacă s-ar întâlni cu peștișorul fermecat și ar putea să-i ceară niște tinerețe. Mi-a spus că pe la 60 s-ar întoarce, fiindcă la 30-40-50 a muncit mult, mult, mult prea mult și n-ar mai vrea s-o ia de la capăt. Mă întreb și pe mine același lucru și îmi răspund, fără să ezit: “M-aș opri la decada 3, e cu adevărat cea mai frumoasă vârstă, nu degeaba acest adevăr circulă deja sub formă de legendă-clișeu”.
De ce? Păi uite, printre altele, de-aia:
La 20, nu înțelegeam prea bine ce e în capul meu. Erau niște lucruri pe-acolo care mă nelinișteau și îmi dădeau un anume disconfort. La 30, mi s-a luat brusc un văl de pe ochi și am început să văd, să înțeleg și să repar. Și a fost mult mai bine.
La 20, nu aveam habar ce vreau, ce îmi place și ce pot. La 30, descoperisem deja scrisul.
La 20, mi se părea că toate lucrurile importante sunt în viitor. La 30, am descoperit prezentul.
La 20, credeam că cea mai frumoasă culoare de păr e negru și că cele mai frumoase haine sunt cele negre. La 30, am descoperit culorile.
La 20, aș fi vrut să fiu perfectă și altfel. La 30, am înțeles că perfecțiunea e o prostie și mi-am dat voie să fiu așa cum sunt eu.
La 20, sportul era “amintire de coșmar din liceu”. La 30, l-am redescoperit și mi-a plăcut.
La 20, fiecare întâmplare neplăcută lua proporții de dramă. La 30, am aflat că ceea ce pare azi un tsunami, mâine poate fi doar o amintire caraghioasă.
La 20, credeam că o să mor zână cu plete lungi. La 30, am avut curaj să mi le tai și am văzut că e bine.
La 20, credeam că fericirea e un fel de cadou mare și rotund, pe care îl primești și rămâne al tău toată viața. Și așteptam cadoul. La 30, aflasem deja că e vorba de un cumul de clipe, deci de cadouri mai multe și mai mici, din care primisem deja câteva și aveam, cu siguranță, să mai primesc.
La 20, îmi doream să am ochelari, ca să arăt mai interesant. La 30, a apărut miopia și mi-a îndeplinit dorința. 🙂
La 20, credeam că dragostea e o poveste cu Făt Frumos, Ileana Cosânzeana și un cal, cu care o cară Făt Frumos pe Ileana de colo-colo, pe unde are ea treabă (la coafor, la shopping etc.). La 30, știam deja că, pentru a ajunge la “și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, e nevoie de ceva muncă de echipă. Cea mai frumoasă dintre toate muncile.
La 20, nu prea îmi dădeam cu creme, la 30 deja aveam grijă de pielea mea.
Acest text face parte din campania Anew Reversalist de la AVON. Gama Reversalist se bazează pe tehnologia patentată tri-elastinex, care crește producția de elastină și activin din piele, și ne promite că, la numai o săptămână de la utilizare, ridurile vor deveni mai puțin vizibile, iar pielea mai fermă.
Gata. Momentul publicitar s-a încheiat. Voi la ce vârstă v-ați întoarce sau v-ați opri?
De acord,la 30 de ani lucrurile se vad diferit 😀 ,altfel fata de 20.La 40 ma intreb cum sta treaba 😀
eu am doar 50 de ani , dar nu m-as mai intoarce nici macar la 45! Acum mi-e bine si oricum ma gadesc ca ar fi obositor sa mai traiesc inca odata ….
@Dana: cum e la 50? 🙂
eu m-am oprit la 35 de ceva vreme. hai, un 37, treaca de la mine
pfff, am 48 si m-as intoarce la … 40 nici un an mai jos. Sa vezi la 40 ce trezire la realitate ai, parca nu crezi cum ai trait pana atunci ( bine, asta dupa ce plangi de nu mai poti ca ai ajuns la 40 🙂 ) … abia acum pot sa ma iubesc si sa ma accept, abia acum nu-mi mai pasa de ce zice lumea, mi s-au imputinat prietenii pentru ca nu ma mai fac pres in fata lor si e asa de bine … si pentru ca exista suplimentele hormonale … iuhuuu , sunt mai feminina decat am fost vreodata
Mai, decada 1 e intre 0 si 10 ani, 2 intre 10 si 20, 3 intre 20 si 30, nu?
De fapt toti am vrea sa ne intoarcem cat mai mult in urma, cu conditia sa pastram experienta pe care am acumulat-o. Eu m-as intoarce chiar si la 15 si s-o iau de la capat, dar stiind ce stiu acum. Altfel n-are haz, ar trebui sa repet aceleasi greseli.
Asa, cum ai pus intrebarea, probabil ca 30 ar fi varsta cea mai buna. Desi eu la 30 de ani am avut un soc cu depresie cand mi-am dat seama ca am schimbat prefixul. Mai degraba 28-29.
Frumos, frumos, frumos! Vezi totul altfel, se schimba sistemul de valori, te bucura mai mult o dimineata insorita , vezi rasaritul,apusul,frunzulitele,iarba…..iti inmoaie sufletul un copil dragalas pe langa care treci. “Iti da prin cap” sa te impaci cu trecutul, care acum navaleste peste tine vrei nu vrei, iti place ziua pe care o traiesi, o iubesti!….asa ma simt eu !E minunat sa ai 50 de ani!
ooooo, da! 30 clar, fara discutie si subscriu la tot ce ai spus. Cand spun asta cunoscutilor mai tineri imi spun ca asa ma consolez eu ca am imbatranit. Nici nu ma chinui sa-i conving ca e pe bune, o sa vada ei, pe pielea lor :D.
la 33.
Si eu m-am gandit de multe ori la asta, mai ales ca anul asta fac 30 si e un milestone important pentru mine, de cand eram mica aveam impresia ca la 30 e jumatatea vietii (acum nu mai cred asa:)) Eu m-as intoarce la orice varsta numai sa imi ramana gandirea de acum, si modul de a vedea lucrurile ceea ce nu e posibil, deci realistic vorbind nu m-as intoarce deloc; probabil peste 10-15 ani o sa vreau sa ma intorc pe 28-32 😀
Forever 28 daca ar fi dupa mine. dar doar fizic, experienta n-as da-o pe nimic.
Lasand gluma la o parte, nu m-as intorce nicicand… bine, sunt inca sub 40, deci fara probleme de sanatate.
Eu, nu m-as intoarce la nici o varsta pentru ca stiu cum a fost si vreau sa stiu cum va fi. Am 49, anul viitor trec in decada 5, cred c-o sa fie super pentru ca stiu cine sunt, ce vreau, alaturi de cine vreau sa merg mai departe.M-am debarasat de cine si ce imi ingreuna drumul, am invatat sa ma bucur de viata si sa am mai mult timp pentru mine. Mi-a placut la 20 de ani pentru ca eram lipsita de griji, invatam, ma distram si traiam cu frenezie fiecare moment, spre 30 am descoperit maternitatea, ceva unic ce te insoteste toata viata, la 40 eram in plina ascensiune a carierei, acuma m-am impacat cu mine insami, nu mai alerg dupa nimic, ma bucur de tot ce-am construit, am timp sa simt ca traiesc. Imi doresc sa traiesc suficient ca sa devin bunica, am inteles ca este minunat si sper sa fiu o bunicuta de poveste. Viata-i frumosa la fiecare varsta, nu-i asa?
Eu am implinit 30 de ani acum o luna, insa am inceput sa simt multe schimbari inca de acum 4 luni. Abia asteptam sa implinesc 30 de ani, deoarece in mintea mea am crezut cu tarie in legenda-cliseu de care vorbesti tu Simona la inceputul articolului si am facut. Sunt surprinsa de cat de bine ma simt in pielea mea si incerc sa ma bucur de fiecare moment, fara sa-l pun sub semnul intrebarii. Foarte multe lucruri imi par acum atat de clare, de evidente…valul de ceata care imi acoperea pleoapele s-a dus si el si nici macar sfarsitul lumii nu mi s-ar mai parea sfarsitul lumii. Evident, am lucrat cu mine si o fac in permanenta pentru ca aceste lucuri sa se intample, pentru ca nu au cazut din cer in ziua in care am implinit 30 de ani. Ma bucur ca acum, usor, incep sa culeg roadele muncii si anume, cel mai important pentru mine – ma simt absolut minunat in pielea mea si nu-mi MAI doresc sa fiu altceva, altfel…Doresc din tot sufletul tuturor femeilor sa se simta asa, orice varsta ar avea. Si stiu ca pentru mine acesta e doar inceputul, asa ca ma opresc si eu ca tine, Simona, la decada 3.
La 3-4-5 ani dar nu in viata mea, in a unuia cu copilarie misto. 😀
Cred ca m-as intoarce la varsta copilariei, ca sa pot face unele lucruri pe care nu le-am facut atunci. 8)
Da, si eu ma simt cel mai bine acum, la 36 de ani trecuti fix, din multe motive. Acum copilul e mare, timpul liber e mai mult, stam mai bine cu banii, suntem mai relaxati, mai calmi, ma bucur de fiecare chestie, oricat de mica (ca mi s-au prins narcisele in gradina, ca mi-a crescut bine painea).
La 20 de ani, nu aveam echilibrul interior si siguranta de sine sa ma bucur de toate astea, eram mai dramatica, simteam nevoia sa demonstrez altora diverse… Deci n-as vrea sa ma intorc la o alta varsta, sunt bine acum. Daca regret ceva, e copilaria fiului meu, care a trecut foarte repede, asa, ca un vis, daca as avea ocazia din nou, as incerca sa traiesc mai mult, mai profund, fiecare clipa. Si nah, daca ar fi posibil, mi-as dori kilogramele pe care le aveam la 20 de ani 😀
De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, daca s-ar putea, mi-as lua viata de la inceput…
Eu la 43 de ani am avut revelaţii din astea existenţiale, şi de atunci tot lucrez, cum zice Simona, să văd şi să repar….
Nici eu nu m-as intoarce nici macar ieri, viata e ACUM (cu creme, vopsele si experienta)
Eu la 25 de ani m-as intoarce.
Vorba aia, la 20 de ani o femeie ştie ce vrea, iar la 30 cu cine 🙂
Nu prea in urma, la 17, chiar si cu mintea (creata) de atunci. Pentru ca nu avusesem prea multe revelatii din astea, ca mai apoi sa ma apuc sa rumeg tot ce am facut. Si pentru ca fericirea chiar era un cumul de clipe frumoase. 🙂
Nu m-as intoarce deloc 😀 O iau tot inainte, oricum mai am 4 ani pana la mirifica tranzitie in decada a 3-a cand teoretic o sa-mi pice valul de pe ochi si ma eliberez de efectul stereotipizarii vietii si a valorilor 😛 O sa incep inca de acum sa caut un vin bun ^^
as da orice sa fiu la 20 de ani. N-are importanta daca acum as fi mai intelept, de altfel nici nu cred ca batrinetea te face mai intelept, si chiar daca ar fi asa ce fac cu intelepciunea? Ncii macar de greselile de atunci nu-mi pare rau, din contra, imi pare rau ca nu am facut mai multe si-mi pare rau ca nu am pacatuit mai mult. Chiar am scapat citeva bunaciuni. Chiar si munca o gustam atunci cu mai multa bucurie ca acum.
comentarii de pe Facebook:
As vrea sa ma reintorc la 33 de ani,ca sa ma indragostesc de tine ! No ofense !
Frumos artcolul !
Acum am 52.M-as intoarce pe la 35,hai,40.Deși,are și menopauza beneficiile ei 😛
@ Inna
Nu vreau sa-ti provoc vreo depresie, dar ESTI in decada a 5-a. La anul treci intr-a 6-a. 🙄
@ Carol
Pe acelasi principiu ca mai sus, inseamna ca ai 16 ani. Ca daca ai 26, regret sa-ti spun, urmeaza decada a 4-a.
@ all
Scuze, proful de mate din mine.
@Adi: ÎNCETEAZĂ CU MATEMATICA! HUOOOO! 😆
Liniste in clasa!!! Poate va dau lucrare daca nu va potoliti.
😆
Adi, să te văd io pîn’ decada a noua p-aici, pe blogul Simonei. De fapt, să vă văd pe toţi. O să dăm din mîini şi picioare, o să fie fun.
Ei, stai sa vezi cum e la 80 si dupa aia o sa spui care decada iti place, ce te grabesti asa? 🙂
30, categoric. Cit despre cremele Avon, rateuri, niste porcarii, nu dispare absolut nici un rid. Singurele “valabile” (si prohibitiv de scumpe, peste 300 de euro) sint cele de la La Prairie.
La 16, la 20, la 30, la maximum 40. Dintr-o mie de motive: ca radeam din toate prostiile, ca-mi traiam clipa, ca eram optimista, ca tot ce faceam mi se parea ca foloseste cuiva si ma entuziasmam din nimic, ca aveam prieteni, ca-mi ploacea sa ma imbrac frumos, ca dansam pana la 3 dimineata chiar daca a doua zi mergeam la serviciu, CA ERAM SANATOASA, ca nu aveam bufeuri care de 11 ani ma omoara cu zile de nu-mi mai trebuie nimic, etc. etc. Offfff!
La 29, cand am descoperit orgasmele multiple 😆
M-as intoarce intr-o perioada din trecut si una din viitor 😀
– in copilarie, pentru ca nu aveam griji, mama si tata erau tineri, sanatosi si voiosi
– la varsta de 40 de ani (mai am 2 ani si-o voi implini) pentru ca am auzit ca adevarata viata incepe la 40 de ani, pana atunci sunt numai incercari 🙂
30 de ani. I-am facut anul trecut si a fost o zi foarte importanta pentru mine. In ziua respectiva implineam 30 de ani, eram mireasa si faceam 10 ani vechime la locul de munca, nu a fost nimic gandit inainte ci doar atunci am gasit restaurantul pe care il doream liber. Nu stiu daca varsta sau casatoria a scos impulsivitatea nebuna din mine.
Nu ma intorc. Nu mai vreau sa traiesc atatea morti….
Adi, da, de cateva decade bune, am rupt-o cu matematica. In ceea ce priveste depresia, nici o sansa, am invatat sa-mi port ridurile cu noblete si sa nu-mi pese de parerea celor pe care nu-i cunosc si de care nu-mi pasa. Este o calitate dobandita in timp, la care putini ajung.
Avand in vedere ca acum vreo 10 zile mi-a inflorit al 38 -lea trandafir in buchetul vietii si ca in continuare sifonierul meu arata ca o colectie all-seasons de haine de doliu, intrucat consider in continuare ca cea mai frumoasa culoare e negrul, ca nu ma roade deloc curiozitatea despre cum ar fi sa-mi tai pletele si ca nu imi dau cu crema, eu zic ca as merita sa fiu retrogradat la vreo 20 si ceva. si n-as vrea sa pastrez decat vechimea din cartea de munca…
Draga Simona,
mi-e lene sa-mi pun ochelarii, (sunt in decada a 6-a) si, daca tot nu citesc toate literele, citesc oleaca printre rinduri:
Deeeci: cel mai misto e la 30 de ani pentru ca:
la 20 era asa, la 30 era ASA!
la 20 era x, la 30 era XXX
la 20 era hm, la 30 era WOW!
Deci 30 e misto, dar comparata mereu cu 20. Doar cu 20.
Hm, io sunt mai fraier, asa, si cred ca la tine in constient cel mai misto e la 30, iar in subconstient e la 20. 😉
noi răspunsuri de pe FB:
🙄 Pestisorule,draga pestisor,acu sa te vad cat esti tu de bun si de “eficient”!Ajuta-ma,rogu-te, sa ma intorc la 58 de ani si sa merg in continuare la scoala in fiecare zi!
La 20 de ani nu stiu cum reuseam sa mananc la cat de prostut eram, acum ca am 34 descoper cu adevarat viata
La 20 nu stiu cum reuseam sa merg pe strada fara sa ma impiedic, acum am descoperit ca pot alerga…
M-as intoarce fara sa stau pe ganduri deloc la 18 ani. Anul 1 la ASE, Finante Banci, 4 baieti in grupa mea dintre care doi nu par interesati de fete ci mai mult unul de altul. Al treilea e timid si urat, nu spune niciodata nimic. Eu nu sunt timid, nu sunt nici urat dar sunt prost, cred ca in viata e bine sa iti gasesti o femeie si sa stai cu aia. Saracele fete, ce ma mai intrebau ele cand dau un chef, cand mergem la munte, ce se mai tanguiau ele dupa cursuri despre cum trebuie sa se duca ele singure la camin, pe intuneric. Eu nu, fata mare cu pretentii, cu nasul pe sus, visand la cai verzi pe pereti. Una era prea inalta, alta prea scunda, alta nu zambea suficient si uite asa nici nu mi-am dat seama cum din semestrul doi deja le asteptau dupa cursuri electricieni si zidari cu vreo 10 ani mai mare ca ele. Imi crapa obrazul de rusine si acum cand mi-aduc aminte.
eu m-as intoarce la 28 de ani.exceptandu-l pe Ianu, tot ce a fost dupa, a fost ceva ce,daca as fia vut minte si creier,as fi refuzat.
de descoperit, m-am descoperit pe la 33,varsta magica.
da, la 28 ,maxim 30 m-as intoarce.si as repara tot ce am lasat sa se strice in mine.
timp pierdut.
am gresit topicul, am scris la ala cu superputerile. cum ziceam, as ramane la 28 si doua luni
@Riana: reiau și eu întrebarea de la topicul greșit: și două luni fix sau și două luni și câteva zile?
Atunci când ești tânăr, plin de putere și ai tot timpul din lume, ești lipsit de înțelepciune, comiți multe greșeli și, pur și simplu, îți irosești forțele și zilele fara sa constientizezi asta. În tinerețe, preferi să amâni totul, să aștepți… Iar, mai târziu, când capeți ceva înțelepciune, atunci ești deja bătrân și timpul tău e pe sfârșite. Nu-ți rămâne decât să regreți greșelile comise în tinerețe…
– Te înșeli, spuse înțeleptul. Timpul pentru a trăi și a fi fericit nu se sfârșește niciodată. Nu contează cât timp mai ai, atunci când știi să găsești și să simți magia fiecărei clipe. Trăiește acum și trecerea timpului va fi neputincioasă în fața ta…
[…] acum câteva zile, despre cum e femeia la vârsta care începe cu 3, din perspectiva ei, a femeii. Vă propun să aflăm și cum o văd bărbații. I-am rugat pe trei […]