Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Cu Tudorel și Vasilica, dincolo de nori

Aseară, pe aeroportul din Bruxelles, un grup de români aștepta să urce într-un avion cu destinația București.

Începe îmbarcarea. Oamenii în uniformă strigă:

– We’re boarding now passengers with seats 13 to 24.

Forfotă. Unii se duc în față, alții rămân în spate dezorientați. Sunt și d-ăia siguri pe ei, care comentează:

– A zis că să se ducă ăia care au locurile de la 30 la 24.

– Ba de la 30 la 32.

După vreun sfert de oră de de-astea, intervine Nic:

– De la 13 la 24.

Forfotă iar.

Cineva îi bagă lui Nic sub nas un bilet.

– Și 13 cu ief?

– Și cu F, și cu toate literele. Toate locurile, de la 13 la 24.

Omul cu ief pleacă bulversat, să se îmbarce. În spatele lui, o doamnă rubicondă și veselă, cu soțul subțirel și vesel. Prezintă biletele și buletinele. Belgianca în uniformă silabisește, uitându-se mirată la bărbat:

– Va-si-li-ca?

– Hăăă! Asta e nevastă-mea!, răcnește el și-i ia biletul din mână, ca să i-l dea pe cel pe care-l avea în mână însăși Vasilica.

În fine, pleacă Vasilica și soțul ei, prezentăm și noi documentele și o luăm spre avion. Schimbasem biletele în ultimul moment și nu găsisem locuri unul lângă celălalt.

– Lasă, poate facem schimb cu cineva”, zice Nic.

– Acuma, și dacă n-o să putem, aia e… Dar tare aș vrea să putem, zic și eu, ușor îngrijorată.

Ajungem la locurile noastre și… ciuprizăăă. Eu aveam loc lângă soțul Vasilicăi, Nic avea loc lângă Vasilica. Cei doi tocmai se agitau să se-așeze, făcând multe valuri în jur.

– Poate vreți să facem schimb de locuri, le susură Nic.

– I-auzi, Tudorele, domnu’ e amabil și vrea să facem schimb. Treci acia, lângă mine!, strigă Vasilica.

Ne ocupăm locurile, fericiți c-a fost atât de ușor, în timp ce o auzim pe Vasilica, de dincolo de culoar:

– Ai văzut, mă, Tudorele, ce bine c-a fost dânșii înțelegători? Stăteam fără tine, te pierdeam p-acia, prin avion.

Cam la momentul ăsta, mai tot avionul se așezase, cu excepția unui grup de vreo 7-8 pasageri, care se blocaseră pe culoar și vorbeau între ei, da’ mai mult tăceau încurcați decât vorbeau. Apare o însoțitoare de zbor și strigă la ei, ușor amuzată:

– Ce se-ntâmplă aici?

– O manifestație ad-hoc, zic eu, cu voce mică, în timp ce Nic îmi trage un cot, ca să tac.

Nu era chiar manifestație, oamenii voiau să facă niște schimburi, nu prea reușeau și se blocaseră pur și simplu. I-a decurcat stewardesa și, cu ajutorul lui Dumnezeu, am decolat. În următoarele 3 ore jumate, am asistat cu toții la martirajul unui cuplu cu doi copilași (unul de vreo 2 anișori, altul de vreo două lunișoare), care au urlat tot drumul, când pe rând, când simultan.

Vasilica și Tudorel s-au mai afirmat un pic și când a început aterizarea, trăgând cu disperare unul de centura celuilalt și neînțelegând de ce nu pot să le potrivească cu jumătatea ailaltă și să le-nchidă. I-a descurcat o însoțitoare de zbor. Aceeași pe care, mai târziu, am văzut-o deschizând ușa toaletei, închizând-o apoi îngrozită și rezemându-se șocată de perete. După care și-a luat mănuși, a redeschis ușa și am văzut-o adunând ceva de pe jos, lividă. Mi-e și groază să-mi închipui ce. Voi ce ziceți? Oare despre ce să fi fost vorba? :mrgreen:

P.S. Povestea unui alt zbor memorabil aici.

25 comentarii

  1. Draguta, pana nu faci o Barcelona- Cluj (sau Tg.Mures) ori o Madrid – Cluj/Tg.Mures cu cei plecati la munca in Spania te rog sa nu te mai dai rotunda pe aici. Bine??? Crezi ca le-ai vazut pe toate? Ce sa-ti spun! :mrgreen:

  2. Si be) Cum merge treaba la Bruxelles ca banuiesc ca tot pentru aia ati mers? Bine, nu?

  3. Ai venit la Bxl si nu ne-am vazut 🙁 🙁 🙁 .

  4. Vasilica și Tudorel s-au afirmat un pic 😀

  5. Ai grija S.T. pe cine ajuti ,ca nu toata lumea este asa cum pare a fi….Informeaza-te….mai intai…..

  6. In 2000, eu si un grup de romani, cu Swiss Air, destinatia Washington via Zurich.
    Ajunsi in Elvetia, am avut cateva ore de asteptat si ne am separat prin aeroport, fiecare cautandu-si interesul, urmand sa ne intalnim la poarta pt USA. Eu am intrat intr-un magazin cu chestii locale sa cumpar niste vederi. In timp ce mi alegeam vederile, aud in usa magazinului: ” Ha, ha, ha ia uitati-va, ba, fratilor la aia, cine a mai vazut asa ceva” da’ tare de s a uitat tot magazinul la el. Tipul asta din grupul nostru (din Buzau) vazuse o “lava lamp” pt prima data in viata lui si a zis sa nu tina minunea doar pt el. Toate bune si la locul lor, ajungem in avion, care era cam golut (nu-I de minune ca au dat faliment dupa Sept.11) astfel ca fiecare ne am ales cate un rand cu 4 scaune sa dormim. In aeroport, buzoianul a baut multe beri si in avion a adormit cu picioarele pe culoar ca oricat s-au chinuit stewardesele sa l trezeasca sa si mute picioarele….nu au reusit si I le buseau cu caruciorul de cate ori treceau. Cine a fost cu el a zis ca a baut 11 beri in aeroport.
    Ajunsi in Washington, ne ia cu autobuzul de la avion pana in terminal. Buzoianul, fresh dupa atata somn scoate mainile pe gemuletul lateral al autobuzului si urla: “Asta e tara mea, m-am nascut gresit in Romania”. Toata lumea se uita ciudat la el ca nu intelegea nimeni ce zice (in afara de noi care trageam de el sa stea calm pe scaun).
    Mergeam sa lucram pe un vas de croaziera si buzoianul a pierdut vasul si l-au trimis acasa.

    Incearcati un wizzair de la Bucuresti la Milano ca nu va mai trebuie nimic pe lumea asta. Multi oameni parca-s vite, femei in toata firea care-ti trag geamantanul peste picioare, barbati tineri care se imping in fata mai ceva ca la coada la pui pe vremea lu’ Ceasca, nu conta ca randul era deja format, ca erai in rand, ca ai un copilut care abia respira pe la nivelul coapselor adultilor – cand s-a dat drumul la imbarcare parca au innebunit cu totii. E omor la intrare in avion (mai ales ca nu e cu locuri). La intoarcere m-am prins cum sta treaba si am platit suplimentar sa intru in avion mai pe la inceput sa fiu sigura ca am locul langa copilul meu. Asta se intampla vara trecuta, deci, s-ar spune ca ar mai fi trecut ceva timp intru civilizare.

  7. data viitoare cand vii la Bruxelles sa dai de veste, facem o adunare ad-hoc si va oferim un frit si o bere. Fiecare 🙂 (care vrea)

    In rest, habar nu am ce poate sa fie intr-o toaleta, in picaj 😀

  8. @Adi: pare că bine, dar, știi cum e, nu se știe niciodată 🙄

  9. Simona, e bine si punct. Si mă bucur.

  10. @Adi: sunt situații în care nu poți să spui “punct”. dar hai să zicem că e bine și mai vedem.

  11. Am citit textul de trei ori si de fiecare data am ras in hohote. :))

  12. io zic s-o pui la ciorap ( patzania) pt batai in dialog, capitolu’ “bunele man’ere la navetistii enternatzionali- conatzionali”, fa, Doino! :mrgreen:

  13. Tampoanele, mereu niste clasice.

  14. Zbor de multi, multi ani ruta Viena – Cluj, cu Tarom (sau Austrian operated by Tarom, in ultimii ca 5 ani). Si este din ce in ce mai frumos!
    In ultimii 5 ani, am observat o evolutie senzationala.
    Stewardese dragute, bine dispuse, imi e mai mare dragul de ele. Oameni civilizati, care isi vad de treaba lor. Aud “buna ziua”, “bine ati venit”, “va rog”, “multumesc”, “o zi placuta”.
    Cand eram singura cu copilul dupa mine, se gaseau minim trei barbati sa ma ajute cu caruciorul (nu exagerez). Cand nu mai avea rabdare copilul si eu nu stiam cum sa-l mai mituiesc sa fie cuminte, venea insotitoarea de zbor cu o ciocolata sau culori, jucarii. Cand a fost vreme proasta si am avut intarziere, am fost anuntati politicos si nu si-a bagat nimeni nimic in mama nimanui.

    Si ma intorc plina de extaz si buna dispozitie la Viena, le povestesc prietenilor austrieci si nimeni nu ma intelege 😀

  15. Stiu ca nu poti spune “punct”, ca nu putem controla chestiile astea, dar ne putem amagi, fara a ne pierde insa vreun moment vigilenta. Doamne-ajuta!

  16. Eu deja de cate ori merg Londra-Timisoara cand ii vad ca se imping pur si simplu ii opresc si le tin o mica teorie. Deja nu mai pot. Nu sunt locuri nici pe ruta aia dar deja m-am saturat. Dar cel mai tragic e ca de ex in Timisoara se inghesuie toti in fata si stau cu orele in coada la poarta de imbarcare in loc sa stea pe scaun comfortabil si ia ghici? Intre poarta si avion se transporta pasagerii cu autobuzul, deci inghesuititorii urca primii in autobuz si ies ultimii. Astfel ca eu, care stau pe scaun frumos, linistita in randul meu intru ultima in autobuz si printre primii in avion. Si atunci ca un om cu mintea la locul ei te intrebi: de ce se inghesuie unii? Problema e ca isi dau seama pe treptele avionului si pe culoar si te imping de de-abia respiri, iar pe culoar nici nu te lasa sa iti pui bagajul ca sa te asezi si tu linistit la locul tau sa treaca si altii.
    Eu nu inteleg “desteptii” astia cu mentalitatea de “ce, is prost sa stau la coada” cand o sa se trezeasca din prostie sa isi dea seama ca mai mult rau isi fac si le mai fac si altora ca sunt pusi in aceeasi categorie? Cata apa mai tre sa treaca pe Bega, Tamisa, Dunare, whatever ca sa ne mai desteptam si noi? Dumnezeu sa ne ajute, ca noi vad ca nu reusim.

  17. 01. Zbor Tel Aviv – Bucuresti. Servitul mesei a durat mai mult decat era prevazut si cand stewardul cu carutzul duty free ajunsese pe la jumatatea culoarului, a inceput aterizarea si am fost anuntati ca le pare rau, dar nu mai poate ajunge pana in coada avionului. Instant, dar instant!, s-a format o coada de doamne romance, cu portofelul in mana, pe culoarul avionului, ca sa mai “prinda, draga, si ele, putin diuti fri” (dupa ce se foisera cel putin 2 ore in duty free aeroport). Avionul ateriza si stewardul se lupta inca cu ele, sa le convinga sa se aseze.
    02. Zbor Bucuresti – Munchen. Turbulente. Eu intre doua cucoane care zburau pentru prima oara. Am ajuns vanata pe maini. Se tineau de mine si urlau in cor: ” Doamneeeeee, ajuta-neeee, muriiiiim aciiiiii, Doamne ajuta-neeeeee, etc etc”.
    03. Zbor Paris – Bucuresti. Prindem, din pacate, locuri in coada cozii avionului. Politia franceza urca in avion un nene pe care il deportau in Romania. Il aseaza vis-a-vis de mine, peste culoar. Ala vrea vin. Stewardesa zice ca nu are voie sa ii dea alcool. Zburam 3 ore in urlete de “Dati-mi sa beeeeeeeau! Dati-mi sa beeeeeeau!”.

  18. Una din Bucuresti

    Eu deja nu mai vorbesc, ca sa nu fiu acostata. Ori de ai mei, ori de ai lor. Odata aveam de invatat pt un examen, copiii nu erau cu mine, si m-au agatat stewardesele dupa accent, cind m-au intrebat ce vreau sa beau. Veselie mare cind au auzit ca sint romanca, una din ele adoptase o fetita din Romania pe vremuri, care acum era mare si isi mai regasise si sora prin alt stat. Deci povesti, se adunasera toate, nu stiau ce sa-mi mai dea, amuzant. Avionul nu era plin, iar pe ruta aia nu vedeam romani niciodata. Ma rog, dragute, mi-a fost rusine sa le spun ca ma duceam direct la examen, ca prea m-au rasfatat. Mi-au dat cu forta o sticla de sampanie, una de vin, circ, ce mai. Eu m-am scormonit de un lant de argint pt fiica-sa, parca ne incuscream, si nu alta.
    Mai am povesti, dar nu mai am chef sa butonez la telefon :mrgreen:

  19. Una din Bucuresti

    Am uitat esentialu’:
    Eu ma consider o romanca cu bun simt, ma rog, machedoanca also :mrgreen:
    Cind mi-a vomitat una dintre fete in avion, fix intre veceuri, m-am oferit sa curat. I-am pus stewardesei plodu-n brate si m-am apucat de treaba. Evident ca ele s-au oferit sa curete, dar macar am facut o parte, apoi au sterilizat ele. Mi-am cerut si o mie de scuze. Am mai patit-o si la un magazin. La multe zboruri ma ofeream sa schimb locurile din prima, mai ales cind ii vedeam pe altii ca nu erau prea fericiti ca am aparut cu doi copchii. Am avut si noroc de copii cuminti…si frumoase rau, papusi erau, cucereau tot 😆 . Cred ca mai aveam putin si primeam aplauze, la cit de usor schimbam locurile cu altii, ca sa nu-si mai dea ochii peste cap.
    O singura data am zburat in Romania, acum vreo sapte ani, iar la intoarcere am avut parte de doo stewardese romance care m-au umplut de nervi, mai ales cind tipau la noi sa ne aliniem nu stiu cum in aeroport. Am avut ghinion de doo proaste, stiu ca nu sint toate asa. Lasa ca le-a pus maica-mea la punct, cind au facut nu stiu ce comentarii despre copiii mei care au fost sfinti, adica la o mie de dolari biletul, sa taca dracului si sa faca sluj, ca nici desene animate n-aveau, bine ca le-am citit eu si m -am ocupat de ele 10 ore. Ce vite incaltate!! 👿

  20. Un titlul mai misto era: ”Tudorel si Vasilica cuceresc Europa”.

  21. Anul trecut am gustat in premiera un low cost catre Paris, ca ne-a venit ideea unei mini-vacante pe ultima suta de metri si biletele la o companie normala erau prea scumpe fara rezervare din timp.
    N-o sa se mai repete.
    Am zburat in toata lumea de o suta de ori, cu fel de fel de companii si de oameni. si va spun sincer ca mocarletele roman cu upgrade din caruta direct in avion este unic. Din fericire.

    Se imbulzesc la imbarcare ca oile in saivan, de parca le-ar fi frica sa nu plece rata fara ei, vorbesc tare, gesticuleaza, insista sa ia in cabina fel de fel de papornite supradimensionate pe care le-au ascuns la check-in, se scandalizeaza atunci cand nu le este permis sa o faca si zbiara ca “au platit bilet”, vorbesc la telefon pana cand se pierde efectiv semnalul, mult dupa ce sefa de cabina a anuntat ca telefoanele trebuie inchise si a verificat de 2-3 ori printre scaune, isi rabateaza scaunul si inchid obloanele in timpul decolarii / aterizarii, doar de-ai dracu’, ca li s-a spus sa n-o faca, ii trece pipi imediat ce a ridicat avionul roata de pe pista, continua sa vorbeasca tare si sa se hahaie tot zborul, la aterizare se ridica de pe scaun, isi scot papornita pe culoar si-si deschid telefonul imediat ce a roata a atins pista, dupa care mai urmeaza imbulzeala de la iesirea din avion, control pasapoarte si de la banda de bagaje, unde tre’ sa fie toti, dar absolut toti, motz, primii.
    N-am vazut asa ceva nici macar la un zbor intern prin China, unde 80% din pasageri, daca nu mai bine, erau simpli muncitori.
    Daca la plecarea de pe Otopeni eram doar deranjata de comportamentul asta de scapati din codru in buricul targului, la intoarcere m-a incercat si un sentiment de rusine ca imi sunt conationali.

    A, si sa nu uit, la aterizare s-a lasat cu ropote de aplauze si cu chiuieli de bucurie ca la tortul miresei, chestie pe care am gasit-o absolut dezgustatoare.

  22. Mi-e tare frica sa zbor, indifferent cat am zburat, indifferent de faptul ca am avut numai experiente pozitive pana acum….mi-e frica de mor, fac atacuri de panica, transpir, iau de mana oameni necunoscuti….ma rog, in timp ce al meu doarme fara griji langa mine. Din cauza asta, nu as tine niciodata telefonul deschis in timpul zborului. Cum povesteam mai sus despre unicul si singurul meu zbor cu wizzair pe ruta Italia, am uitat sa mentionez ca la intoarcere, avionul tremura ca frunza-n vant la aterizare. Mai era un pic, se vedea aeroportul da’ dracia de avion trosnea si plutea de parca avea 100 grame. Eu asa simteam, parca nu era inchegat bine – si mai aveam si niste pastile la bord sa fiu sigura ca nu mor de inima pe acolo. Tzarantele de langa mine, ce facea el, dragu’ de el in timpul asta – vorbea la telefon. Tocmai ii povestea unui pretenash cum mai are el o tzara si ajunge. Din toata frica aia, m-am adunat si l-am somat sa inchida telefonul si sa nu le mai bruieze alora semnalele, macar daca am ajuns cu bine pana deasupra orasului, hai sa mai facem un efort de vointa si sa ajungem in viata la Bucuresti.

  23. In aeroporturile straine poti sa recunosti de departe poarta de imbarcare spre tarisoara noastra minunata. Eram odata in Viena si se certau niste conationale de-ale noastre ca la usa cortului, ti-era si jena…faceau scandal, mergeau glont la poarta si credeau ca daca parlamenteaza le lasa sa se urce mai repede in avion…cum de obicei stau pana pe la sfarsit la imbarcare, ca nu suport sa ma inghesui, am vazut cum efectiv li se luase o piatra de pe inima agentelor de la poarta dupa ce am plecasera aproape toti 🙂
    In aeroport la Otopeni se inghesuie la bagaje ca oile…venisem din Turcia si aveam un troller destul de comun (din acela primit la nu stiu cate puncte la benzinarie) si ii legasem o funda rosie sa stiu ca-i al meu. Evident ca s-au gasit niste boi care mi l-au luat, ca erau mai aproape de gura de iesire a bagajelor..nici nu le-a sarit in ochi funda, bine ca am observat si am urlat cat m-au tinut plamanii “ala e bagajul meu, de ce mama naibii plecati cu bagajele altora!!!” Mai ales ca la drumul dus imi uitasera trollerul in Istanbul (eu zburam mai departe spre Izmir) si venise dupa 3 zile…si acum la intoarcere cand in sfarsit a ajuns mi-l iau altii…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green