Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

“Am dat o rețetă de lasagna în timpul operației pe creier”

Poate ați mai citit prin presă sau chiar la mine pe blog despre operația pe creier cu pacienta trează, de la Brain Institute. Iată povestea și din perspectiva pacientei Denisa Bucur, o tânără de numai 26 de ani, care lucrează într-o bancă și vorbește patru limbi străine: engleză, franceză, portugheză și latina — pe care o știe la perfecțieAm luat-o de pe site-ul Brain Institute, mai exact de aici.

Iată cum povestește Denisa experiența:

“Primele simptome

Pe la jumătatea lunii martie, am avut prima criză: am simțit o tensiune imensă în urechi și în ceafă, și un miros foarte puternic –plăcut, dar foarte puternic—, ca și cum aveam o sticlă de parfum la nas. Eram efectiv inconștientă, doar că stăteam în picioare. A durat un minut, maxim două, după care mi-am revenit. Am crezut că este din cauza stresului, a oboselii, a lipsei de calciu și magneziu etc. După această criză, eram ca înainte.

După fix o săptămână, înainte să plec la serviciu, am făcut a doua criză. Deși am realizat că este ceva mai mult decât o cădere de calciu și magneziu, după ce mi-am revenit, m-am îmbrăcat și am plecat la serviciu. În jurul prânzului, am avut o a doua criză, cu aceleași simptome și la fel de intensă. Era ciudat faptul că, în timpul crizei, nu vorbeam în limba română, ci în engleză sau în franceză. Această a treia criză a fost deja un semnal de alarmă, atât pentru mine, cât și pentru ceilalți, că trebuie să ajung la un medic neapărat.

Consultul general

Soțul meu m-a luat de la serviciu și m-a dus la un medic internist din Târgoviște. Dânsul m-a consultat, mi-a pus foarte multe întrebări, și a avut inspirația și priceperea de a-mi face trimiterea la neurologie.

M-am dus la neurologie în spital, la urgență, unde erau foarte mulți oameni. Bineînțeles că mi s-a spus că nu mă vede niciun neurolog, atâta timp cât trimiterea nu este de la internistul lor din spital – tipic românește, tipic spitalelor de stat. Când am aflat că oamenii așteptau de dimineață să intre și era deja șase seara, mi-am dat seama că nu are rost să stau niște ore bune să aștept la un medic internist, și apoi încă niște ore pentru a intra la neurolog, așa că am plecat.

Am avut noroc să găsesc un neurolog la o policlinică de lângă spital, deși era vineri seara. Vâzând cât de disperată și stresată eram, mi-a spus să intru. I-am povestit ce am pățit, mi-a pus mai multe întrebări, și apoi mi-a dat trimitere la EEG (electro-encefalogramă), pe care am făcut-o pe loc. În cele 12 pagini de EEG, a apărut o foarte mică neregularitate pe ultima pagină. Neurologul mi-a spus că nu am nimic și să mă liniștesc, dar mi-a făcut trimitere și la RMN.

După trei zile, luni, am făcut un RMN la o clinică din Târgoviște, unde imagistul era foarte priceput. Mi-a spus ca am un gliom care trebuie văzut neapărat de un neurochirurg.

Primul consult la neurochirurgie

Sâmbătă m-am întâlnit cu un medic de la un spital de stat din București, și am avut un șoc. Nu mi-a pus niciun diagnostic: pur și simplu mi-a spus că este o formațiune, dar nimic exact. De asemenea, mi-a spus că este operatoriu, și că trebuie neapărat să fac intervenția în săptămâna ce urmează. Cred că mai avea puțin să-mi spună că o să mor dacă nu mă operez. În rest, mi-a mai spus că o să mă radă complet în cap, cicatricea o să fie undeva la 15 cm, costurile vor fi de minimum 30-40.000 de euro, va trebui să fac chimioterapie etc.

Toate aceste informații le-am aflat în urma a vreo 20 de întrebări pe care le puneam. Doctorul nu mi-a dat nicio informație, doar mi-a răspuns foarte rece și monosilabic —cu da și nu— la întrebările pe care i le puneam. Am rămas șocată. Neavând altă părere, credeam tot ce zicea — mai ales că era un medic în vârstă, cu experiență, care îi învăța și pe alții, fiind profesoară.

Întâlnirea cu echipa BRAIN Institute

În tot acest timp, tatăl meu a întrebat în stânga și în dreapta care ar fi cea mai bună soluție pentru situația mea. Din șapte surse diferite, care nu se cunoșteau între ele, am primit recomandarea de a merge la Dr. Sergiu Stoica. Dacă nici asta nu este soartă și dovada că Dumnezeu există, alteva nu am ce să zic.

Am venit marți, la șapte seara, și m-a consultat Dr. Mihai Crăciun, întrucât Dr. Sergiu Stoica nu putea atunci. Am fost uimită imediat, pentru că dl. dr. Crăciun vedea RMN-ul pentru prima oară, și după nici un minut, mi-a spus direct că este un astrocitom benign și să stau liniștită că nu este nevoie să-mi fac testamentul — s-a dovedit a fi pe gustul meu ca om, având simțul umorului.

Apoi mi-a dat toate informațiile de care aveam nevoie: mi-a spus că este operabil, m-a întrebat dacă iau pastile pentru crizele pe care știa că e posibil să le am, mi-a spus să stau liniștită că nu o să mă radă în cap și că o să am o cicatrice de 6-7 cm maxim (ascunsă în păr să nu se vadă).

Am plecat de aici veselă, dacă vă puteți imagina, deși aflasem că am o tumoră pe creier. După șocul pe care l-am avut dincolo, deja eram veselă și optimistă. Am sunat și m-am programat cât mai repede pentru operație (vineri, 11 aprilie), pentru că nu am vrut să aștept, mai ales că venea și Paștele.

Intervenția awake brain surgery

Înainte de operație, am făcut niște analize, care au ieșit bune: nu aveam nimic la inimă, la sânge etc. Doar pe creier aveam o mică tumoră, dar în rest totul era perfect.

Deoarece tumora era situată în centrul vorbirii, medicii mi-au spus că vor trebui să mă trezească în timpul operației, pentru a nu mă lăsa cu sechele. Întrucât țesutul normal nu putea fi deosebit de cel al tumorei, trebuiau să verifice permanent dacă vorbesc corect, dacă îmi dau seama când ceva este greșit, când mă blochez, când nu mai pot vorbi sau când încep să vorbesc aiurea, pentru a nu tăia țesut sănătos și astfel să nu mai pot vorbi normal după intervenție.

Inițial aș fi vrut orice în afară de asta. Am întrebat dacă nu se poate cu anestezie completă: să mă ducă în operație, să mă adoarmă și să mă trezesc direct, bine și operată. Nu vroiam să fiu trează pentru că, fiind conștientă, aș fi știut că cineva umblă în creierașul meu în timp ce eu vorbesc. Însă, încrederea care mi-a fost insuflată înainte de operație, primind efectiv toate informațiile și răspunsuri la toate întrebările, mi-a creat o încredere foarte mare. Practic, m-am dus ca la  coafor, ca la prietena mea la care merg de 14 ani și nu-mi fac griji că voi păți ceva.

Dr. Anca Vișan m-a pregătit psihic cu multe zile înainte de operație: mi-a explicat că o să fie alături de mine pe toată perioada când sunt trează, că o să vorbesc cu dânsa și că o să-mi pună mai multe întrebări. A fost surprinsă să afle câte limbi străine vorbesc, și mi-a spus că portugheză nu știe — i-am zis să stea liniștită, că nici eu nu mă înnebunesc după ea.

Joi, cu o seară înaintea operației, m-am internat, întrucât mai erau necesare anumite lucruri pentru ca totul să meargă perfect la operație. Apoi, vineri la prânz am intrat în operație. Îmi aduc minte tot. Știu că am fost trează vreo două ore din cele cinci ore și jumătate de operație. Îmi aduc aminte că am vorbit cu Dr. Anca Vișan în limba română, engleză și franceză. Știu că la început mi-a pus tot felul de întrebări. Apoi am râs, am povestit, le-am dat și o rețetă de lasagna, sugestii de make-up etc.

Dr. Vișan m-a ținut de mână pe tot parcursul operației, ceea a fost fantastic, și mă liniștea. La un moment dat, chiar am râs copios pentru că mă întrebase și Dr. Crăciun ceva, și i-am spus că îi răspund doar dacă mă ține de mână, dar nu putea că avea mănuși. Ne-am distrat, ziceai că suntem la o petrecere, doar că eu eram singura euforică.

Screen Shot 2014-06-03 at 11.31.30 Foto: David Muntean

A fost foarte bine, nu am fost panicată nici măcar o clipă. Nu a existat vreun moment să fiu neliniștită sau să mă panichez. M-am mirat și eu, și încă mă mir, de cât de puternică am fost. A fost ca și cum stau de vorbă cu cineva acum.

Post-operator

Ulterior, m-am refăcut destul de repede. După anestezie nu m-am simțit rău. Auzisem de la cunoștințe, care s-au mai operat și au avut anestezie totală, că le-a fost rău și au vomitat când s-au trezit. Dar la mine nu a fost cazul: m-am trezit ca acum, vorbeam, nu aveam nimic. Am stat o noapte la Terapie Intensivă, și apoi la doar două zile am plecat acasă.

O săptămână de zile am luat mai multe pastiluțe pe zi, dar după ce le-am terminat, încet-încet m-am refăcut complet. În maximum o lună am fost ca nouă.

Incizia nu m-a incomodat deloc. Trebuia de două ori pe zi să mă dezinfectez cu betadină, dimineața și seara, dar deja s-au rupt firele, s-au resorbit, deja e totul bine — față de spitalul de stat, unde trebuia să stau opt zile internată ca să-mi scoată firele.

La consultația de acum, respectiv cea de o lună de la operație, mi-au spus că totul e bine și să nu mă îngrijorez. Trebuie să revin pentru RMN la trei luni, apoi la șase luni și apoi câte unul pe an, ca să supraveghem problema. Din ce mi-a spus dl. dr. Stoica, cu cât e mai mult disecată tumora, cu atât e riscul mai mic să recidiveze. Iar cum eu mai am doar o fâșiuță cât o foaie de hârtie, riscul este foarte mic.

Concluzii și recomandări

O experiență de genul acesta inevitabil te schimbă și pe tine, și pe apropiații tăi. Colegele mele, de exemplu, care mă știu de trei ani de când lucrăm împreună, au rămas fără cuvinte când au aflat povestea mea. Acum s-au apucat toate să își schimbe stilul de viață într-unul cât mai sănătos. Cu atât mai mult, și eu m-am schimbat foarte mult, dar în bine. Nimic rău.

Cu toate că nu am considerat această experiență traumatizantă, cunosc persoane care se panichează, plâng și se îngrijorează pentru nimicuri, deci este evident cum ar reacționa într-un caz de genul acesta. Sunt și oameni care, dacă sunt tari și puternici, pot să treacă prin experiența asta foarte ușor. Dacă au și norocul să ajungă pe mâna unor asemenea medici, cu atât mai mult nu au de ce să se îngrijoreze.

De asemenea, aș vrea să le spun persoanelor care trebuie să treacă prin aceeași intervenție, în primul rând, că este esențial să aibă mai multe păreri, niciodată să nu se oprească la prima. Vă dați seama ce ar fi fost dacă eu m-aș fi oprit la prima! În al doilea rând, cu cât află mai multă lume de locul acesta, cu atât mai multă lume o vină aici. Eu una recomand 100% echipa BRAIN Institute. Și în al treilea rând, am înțeles că te ajută foarte mult starea de spirit, liniștea pe care o ai atât în timpul operației, cât și după. Trebuie să ai credință, să fii cât mai puternic și mai optimist. Pentru că, ulterior, dacă ajungi pe mâna medicilor care trebuie, nu mai ai nicio problemă.”

Screen Shot 2014-06-03 at 11.30.39

– În foto dr. Sergiu Stoica și dr. Mihai Crăciun –

Confirm că așa decurg operațiile la Brain Institute, că pacienții ies din sala de operații cu tot părul pe cap, că, la trei ore după operație, pot citi, că, la 10 ore, se pot deplasa pe 2 picioare, că, după 2 zile, pleacă acasă și, după încă vreo 2, zburdă pe străzi, fără ca nimeni să se prindă că tocmai li s-a umblat prin cap. Am văzut asta de 2 ori cu ochii mei, nu relatez din auzite. Se numește neurochirurgie minim invazivă, urmărește ca subiectul intervenției, creierul, să nu afle că a fost operat. Cum se poate asta, am explicat cu detalii aici.

17 comentarii

  1. Felicitari medicilor de la Brain Institute ❗ ❗

  2. Wow! Nu pot decat sa spun ca mi se pare aberant ca niste saltimbanci care se cred mari oameni de stat si de afaceri au tupeul sa ocupe mai mult spatiu in imaginarul colectiv decat oamenii astia de la Brain Institute! Sa fii atat de bolnav si sa ti se ofere atata speranta! Felicitari echipei si sper din suflet ca articole de genul asta sa porneasca o campanie de reevaluare a ceea ce inseamna cu adevarat “om important” si “VIP”!

  3. ”Din șapte surse diferite, care nu se cunoșteau între ele, am primit recomandarea de a merge la Dr. Sergiu Stoica. Dacă nici asta nu este soartă și dovada că Dumnezeu există, alteva nu am ce să zic.”

    Nici soartă, nici Dzeu. Doar dovada că doctori buni au mai rămas puțini și lumea află relativ repede de ei. Logică.

  4. Apropos de doctori care dau solutii de rezolvare nu tocmai bune, cu preturi exorbitante. Bineinteles, situatia nu se compara cu cea a Denisei:

    Am avut dantura foarte incalecata si alambicata, desi am putat aparat dentar mobil in scoala generala, cele de atunci nu puteau face ceea ce rezolva cele fixe, din ziua de azi. Motiv pentru care, am decis sa merg la un medic ortodont, printr-o recomandare.
    1-ul medic ortodont: se uita 2 minute la dantura mea, decide pe loc ca este necesara extractia celor 4 premolari (sus si jos), iar costul total al aparatului fix + consultatii etc…ajunge la aproximativ 5000 de euro. Pentru aceste informatii, am si platit 150 ron. Pentru 5 minute de: consult si prezentare preturi.
    Evident, am plecat plangand, ca nu am suma necesara…
    Dupa 2 zile, ma suna din nou cunostinta mea, ii povestesc, vorbeste cu cineva, ma trimite la alt medic ortodont:
    O d-na deosebita, care din prima mi-a spus (fara sa mentionez ca am mai fost la un consult) ca nu crede ca este necesara extractia premolarilor (si nu a fost nevoie), costul total 2000 euro, 50 ron mulaj, daca doresc sa faca o analiza exacta.
    A doua saptamana dupa consult, aveam aparat dentar fix. 🙂

    Intotdeauna e nevoie de minim 2 pareri…

  5. Pur si simplu extraordinar, m-a emotionat.

  6. Idem @ Robo. Ar trebui sa afle cat mai multe persoane de intamplarea asta, mai ales cei care urmeaza sa se opereze; sa isi schimbe gandirea, sa devina mai pozitivi, sa nu se demoralizeze complet la aflarea unei vesti de genul.
    Foarte utila povestirea, felicitari!

  7. da, subscriu.
    sunt medici care stiu sa te faca fericita chiar si cand iti spun ca ai o tumora sau o suferinta nevindecabila.
    si efectiv li se vede sufletul in fiecare vorba.

  8. Am auzit de Sergiu Stoica pe cand opera nou-nascuti carora multi “veterani” nu le-ar fi dat multe sanse. Respect si numai cuvinte de lauda! Stiu ca Dr Stoica este si motociclist pe deasupra, asa ca, atentie in trafic; chirurgii buni sunt rari pe la noi 😛
    PS: Simona, cum stati cu renovarea! 🙂

  9. *erata: ? in loc de !

  10. Eu maine fac 7 saptamani de cand am fost operata, tot ce aceeasi echipa.
    Ceea ce ai scris reflecta intru totul ceea ce este acolo.
    Din pacate eu am fost una din persoanele care nu a fost ok dupa anestezie 🙂 dar aici depinde de organismul fiecaruia, probabil eu eram din cei 5% care patesc asta.
    Insa sunt bine.
    Si da, o astfel de operatie te schimba…
    Si te schimba in bine!

    Felicitari echipei BRAIN Institute!

    ps: o chestie care mi-a spus-o domnul doctor si citez (din memorie): “Eu nu operez decat daca pacientul are incredere in mine. Este altceva cand operezi din pasiune, ca si cum ar fi sora mea acolo pe masa, decat sa operez doar ca sa fie operat.”

  11. @katerina: exact, de-aia e bine să iei mereu a doua opinie. minimum

  12. @Andreea: sper să fii din ce în ce mai bine

  13. Una din Bucuresti

    @Mara:

    Bine zis!!

  14. Felicitari colectivului de medici, mult sanatate pacientilor.
    Ce mi se pare cel mai aberrant in sistemul romanesc de jaf in sanatate este ca esti obligat, ca salariat, sa cotizezi degeaba. Daca vrei sa faci o interventie la o clinica particulara, asigurarile nu deconteaza nimic; am pus problema sa deconteze macar cat ar deconta la un spital de stat, si raspunsul a fost “nu se poate”. Ar trebui ca suma cotizata de-a lungul timpului sa fie la dipozitia pacientului. Ultima gaselnita – vrei algocalmin, ketorol, sau altele, trebuie sa te duci la doctoral de familie si acolo sa platesti ca sa-ti dea reteta (daca nu gasesti o farmacista de treaba sau nu colinzi 10 farmacii ca sa aduni de acolo).

  15. […] conduși de Dr. Sergiu Stoica (neurochirurg, fondator la Brain Institute și un medic despre care v-am mai povestit), și Hadi Rahimian (ginecolog la Regina Maria), au realizat cu succes prima operație de spina […]

  16. in ceea ce ma priveste, experienta cu medicii de la Brain Institute a fost un esec total. Nu au fost in stare sa depisteze ceva extrem de banal in conditiile in care aveam antecedente medicale si dosarul medical pe masa. Aceiasi doctori. Am fost operata ulterior la Hanovra si salvata.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green