Ce vă doriți pentru copiii voștri?
Eu nu am copii, dar, dacă aș avea, mi-aș dori un singur lucru: să fie fericiți, orice ar însemna asta și orice alegeri ar face în viață, indiferent dacă mie mi s-ar părea bune sau greșite. Părinților generației mele le-a fost (iar unora încă le mai este) foarte greu să înțeleagă că nu ei trăiesc viața noastră, prin urmare nu au nici dreptul, nici obligația de a hotărî ce e mai bine pentru noi. Am trăit, mulți dintre noi, sub semnul lui “trebuie să faci asta și nu trebuie s-o faci p-ailaltă”. Și nu a fost plăcut. Nu i-aș face asta copilului meu și le mulțumesc și părinților mei pentru că, de la un punct încolo, după ce au înțeles că e mai nasol dacă se bagă decât dacă își văd de treaba lor, mi-au respectat absolut orice decizie, dar nu la modul concesiv, ci arătându-mi din toată inima că au încredere în mine, indiferent ce aș face.
Dragostea necondiționată și încrederea sunt darurile pe care orice părinte e obligat să le ofere copilului lui. Sunt obligatorii, nu opționale. Dacă pornești în viață însoțit de astea două, ai șanse maxime să îți fie bine și să ai un destin bun. Asta e părerea mea.
Despre copii e vorba și în campania de CSR de care o să vă povestesc mai jos.
Până la finalul anului, Philips România vrea să cheltuiască 100.000 de euro, pentru 3 proiecte care să îmbunătățească viitorul copiilor din România. Mai mult decât atât, banii vor fi investiți în idei pe care le vom da chiar noi, părinții sau unchii sau mătușile acestor copii, unii dintre ei chiar nenăscuți încă. Mai exact, suntem invitați să intrăm pe platforma Idei de viitor și să propunem lucruri pe care ni le dorim pentru copiii noștri. Sunt așteptate propuneri pentru secțiunile Perioada de sarcină, Start sănătos în viață și Recreere prin lumină, în următoatele opt săptămâni. În fiecare săptămână, vor fi votate și premiate cele mai bune dintre ele, iar, la final, un juriu format din specialiști și lideri de opinie vor selecta nouă idei care vor fi supuse votului public, pentru desemnarea celor trei idei câștigătoare, care vor fi apoi puse în practică, până la sfârșitul anului.
Să mergeți acolo să scrieți ce v-ați dori pentru copiii voștri și corespunde celor trei secțiuni. Ar fi așa frumos să fiți unul dintre cei a cărui idee se transformă în realitate, nu?
Iar mie, aici, să-mi spuneți ce vă doriți, în general, pentru ei. Sunt foarte curioasă. 🙄
LETER EDIT 13 iulie 2015:
Iată, avem și proiectele câștigătoare, le listez mai jos, pe scurt:
– Curs prenatal de nutriţie a copilului, care propune cursuri de informare pentru viitoarele mămici privind alimentaţia în timpul perioadei de sarcină, realizat impreuna cu reteaua privata de sanatate Regina Maria;
Eu zic ca sanatatea este extrem de importanta. Restul…indiferent ce drum va alege fetita mea, o voi sustine. Fericirea este o stare care apare atunci cand esti ok cu tine insuti, nu ai parte de tragedii si cand poti alege sa faci cam tot ce-ti doresti.
păi sănătatea e așa, mai presus de absolut orice, intră la obligatorii
Im umbra ultimilor 2 ani, am inteles ca sanatatea nu intra la obligatorii. Pentru nimeni:(
la dorințe obligatorii, prima pe listă
ba chiar pe primele 5 locuri
In visele mele (am si d-astea), ii doresc sa isi gaseasca o pasiune. Cred in forta si motivatia ce o insotesc. Si in clipele de fericire aferente:).
Sunt de aceeasi parere: sanatate si pasiune sunt si valorile mele. 🙂
E sanatoasa si pasiunea de a incerca sa-ti extinzi limitele intelectuale. Daca nu cer prea mult. 🙂
copilul meu are deja 25 de ani, am urmarit mereu sa-si atinga potentialul fara a-l lipsi de bucuriile copilariei, chiar cred ca acum este intr-o perioada fericita
… zici “să fie fericiți, orice ar însemna asta și orice alegeri ar face în viață, indiferent dacă mie mi s-ar părea bune sau greșite” dar ce faci daca alege sa nu mai mearga la scoala ? sau sa devina un infractor? avand o varsta mi-a fost dat sa vad parinti fericiti cand copiii erau mici si promiteau numai lucruri bune si atunci cand copiii au crescut s-a intamplat ceva ca nici copiii nu sunt fericiti cu alegerile facute
nu m-am gândit la d-astea, nu cred că devii infractor sau criminal în serie pe bază de alegere
Ba da: exact pe bază de alegere! Copilul nu are discernământ şi trebuie să i să impună anumite lucruri, în concordanţă cu vârsta. În plus, omul s-a îndepărtat mult de tot de natură şi prin urmare instinctele s-au aplatizat şi ele enorm de mult. Problema, extrem de delicată, este să găseşti echilibrul între impunere şi libertate de alegere. Tot la fel de delicat este cum se impun lucruri. În orice caz nu prin violenta şi “…pentru că sunt părintele tău şi ştiu eu mai bine…”. Asta găsesc eu tare greu în jobul de parinte! Cum naiba să-i dezvolt un caracter puternic dacă tot intervin cu oprelişti şi impuneri. Noroc cu iubirea care rezolvă muuuulte lucruri. Empatia există, iartă şi pătrintele, iartă şi copilul şi uite aşa o scoatem cumva la capăt!Da-i greu!
eu mă refeream la alegerile mai mari din viață, nu la a-l lăsa pe el să decidă dacă bagă furculița în priză sau nu, ori altele asemenea.
Păi credeam că la alegerile mari ne referim! Nu era vorba că devine copilul infractor sau criminal în serie pe bază de alegere? Lasă alea cu furculiţa în priză …. La din astea merge şi oleacă de violenţă. Adică eu pun protecţie la prize şi matale, comoara vieţii mele, în ciuda explicaţiillor (pe care cu siguranţă le pricepi), când întorc spatele încerci să le scoţi, aşa de-al dracului! Jap două palme şi am terminat discuţia! Păi dacă cu vorba bună nu merge întoarcem foaia. Ei, da ce te faci când creşte, vede în stânga, în dreapta, una, alta şi vrea şi el. Îi explici tu, îi arăţi filme demonstrative …. filozof îl faci…. şi jap două palme degeaba-i mai dai tu ca nu mai ţine…Păi la din astea majore mă refeream eu…
despre jap-jap, eu cred asta: https://www.simonatache.ro/2014/02/27/una-e-sa-bati-copilul-alta-e-sa-i-tragi-din-cand-in-cand-una-la-fundulet/
în aia cu criminalu’ nu mai intru, că e prea lung și complicat și nici nu prea are sens, în context 🙂
Apropos: ce mi-aş dori pentru copilul meu! Să fie sănătos şi la minte şi la trup, să aibă un suflet bun şi să fie curajos, deştept şi puternic! Cam asta îi urez seară de seară!
frumos 🙂
Am citit toate comentariile. Vezi cate sperante nobile,inalte au parintii de copii mici? Dar ca sa se implinesca dorintele va fi nevoie de indrumare si aici multi parinti o dau in bara, unii vor fi prea stricti, altii vor fi prea indulgenti. Cei mai multi vor fi din categoria “faci cum iti spun ca eu stiu mai bine”
Cred ca important este sa intelegem ca ei sunt alte persoane cu alte dorinte, alte nevoi decat noi, parintii.
Aş vrea pentru copilul meu libertatea de a alege, să nu se simtă nociodată neadecvat pentru că ar fi exact unde trebuie să fie. Să-mi permit să-l educ eu sau o şcoală pe care o consider eu mişto, că nu am chef să studieze zece materii şi să fie frustrat că nu e bun la toate. Dacă îl întreb acum la 4 ani jumate zice că se face mecanic de tren. Vorbeşte numai despre trenuri, şi când nu vorbeşte despre trenuri, vorbeşte despre şine de tren, sau cântă Compact…Trenul pierdut. Şi eu îi întreţin pasiunea, cântăm împreună uneori :). Cine sunt eu să-i zic: Te iubesc, dar eşti obsedat de trenuri şi nu e bine! Aşa că vreau să fie liber şi eu să fiu aşa destupată la minte cât să-l susţin orice ar fi!
da, școala e o mare problemă, chiar îmi spunea ieri o prietenă că băiatul ei de a VI-a avea de făcut un eseu la fizică 😯
Cool! Eu am avut la BAC la Genetică eseu de 300 de cuvinte despre anomalia nu ştiu cărui cromozom!
Mai, Simona, nu te speria; numa’ suna impresionant formularea, ca de obicei la cls VI-a un eseu la fizica e ceva de genul: apa a inghetat in sticla si sticla s-a spart! Nicio grija, nu e nimic foarte dificil la scoala (doar plicticos, according to my son). Acum, ce-i drept, plicticos e chiar mai nasol decat dificil, deci….
Asa spuneam si io cind eram copil: mama, vreau sa ma fac sofer de tren 😀
Si uite cum ajunge omu’ inginer
Nu sunt de acord cu punctul tau de vedere! Asa de la distanta suna bine dar gandestete ca la nivel mai implicat exista incredibil de multe conjuncturi care pot face praf si pulbere viata copilului tau. Sa stii ca un heroinos este foarte fericit cand isi face doza dar nu cred ca ti-ai dori ca acesta sa fie copilul tau. Pana la liberul arbitru de care vorbesti, sunt foarte multe decizii pe care le iei in viata copilului tau astfel incat sa-i construiesti un oarecare sistem de valori de care sa se izbeasca aceste conjuncturi. Evident ca exista multi copii care se fac doctori desi nu le place si nu vor doar pentru ca parintii lor sunt sau si-au dorit sa devina doctori, dar parca e mai bine doctor decat ….
Si parca mai era o vorba cu fericiti sunt cei saraci cu duhul. Parca nu as vrea ca fiul meu sa fie atat de fericit 🙂
sigur că îi construiești un sistem de valori, dar nu trăiești tu în locul lui și nu decizi tu ce e mai bine să facă. dacă pe el îl face fericit să fie tâmplar, pentru că e pasionat de lemn și de lucrul cu el, de ce l-ai obliga să devină chirurg? pentru că ai decis tu, părintele, ce e mai bine pentru el?
Pai asta spuneam si eu. Aratam cele sa zicem doua extreme. Cred ca pe mijloc e mai bine.
Ce-i aia liber arbitru?
Buna,
Si eu mi-as dori ca fetita mea sa fie sanatoasa si fericita!
iar eu sa am intelepciunea si rabdarea de a i le oferi – acolo unde depinde de mine 🙂
Doamne ajută
La fel ca toata lumea, mai intai si mai intai sa fie sanatoasa. In rest, nici mie nu mi-e foarte clar ce imi doresc, la modul concret. Asa, mai abstract, ar fi cateva lucruri: sa isi gaseasca lucrul sau lucrurile care ii plac si sa le faca pe alea, sa nu faca nimanui rau dar sa stie sa se apere daca incearca altii sa ii faca ei, sa ma infrunte atunci cand i se pare ca gresesc, sa aiba curaj cand s-o pune problema de prietenie si dragoste. Cam atat, deocamdata 🙂
ce frumos ai zis tu aici 🙂
Sa aiba un suflet frumos si sa nu uite niciodata ca este stapana propriei vieti.
încep să mă emoționez
imi doresc pentru copilul meu …sa devin eu atat de inteleapta incat sa accept ca fericirea, implinirea lui ca om poate veni din surse la care eu nici nu m-am gandit vreodata.
Imi doresc sa isi pastreze hobby-ul pe care il are, sa si-l cultive si sa poata face din asta sursa de venit pentru a trai cum doreste el; sa aiba norocul de a intalni oameni frumosi in jur , prieteni adevarati, de a-si descoperi pasiuni noi
Imi doresc pentru copilul meu ca noi, ca si parinti sa evoluam si sa tinem pasul ; “lucrez” intens la asta inca de cand era mai mic pentru simplul motiv ca este atat de diferit de mine cand eram de aceeasi varsta..dornica sa fiu prima, superficiala si conformista -dar prima mereu;
el e mai destept de atat, invata pana in profunzime despre lucrurile care il intereseaza cu adevarat, curios permanent, neobosit sa afle cum functioneaza lumea asta si, desi are doar 11 ani, il admir in ascuns pentru asta;
Cred cu tarie ca asta este valabil pentru multi copii din generatiile de azi. Nu mai cred in educatia academica demult, copiii de azi sunt mai antreprenori, mai putin dispusi sa intre in clisee, isi pun mai multe intrebari decat ne puneam noi la aceeasi varsta si trebuie sa invatam sa le dam mai mult credit noi ca parinti.
asta am vrut și eu să zic, că ceea ce ne face fericiți pe noi nu îi face neapărat și pe copiii noștri. că sunt persoane diferite, nu niște anexe ale părinților și nici un prilej pentru ei de a trăi prin copii ceea ce n-au trăit ei înșiși, la vremea lor.
Cred ca nu mi-ar ajunge paginile netului sa scriu ce mi-as dori pt copilul meu.,.,.,.,….
Pe cat mai scurt posibil, vreau sa aiba curaj sa experimenteze viata cu bucurie si, la un moment dat, si cu responsabilitate. Vreau sa aiba incredere in ce poate face, sa stie cine este si sa se bucure de viata, sa ofere iubire si sa stie sa primeasca iubirea. Ce fac eu pentru asta? Incerc sa ii ofer cat mai multe posibilitati de invatare despre ale vietii, ii povestesc despre familia noastra si povestim in fiecare seara despre…orice.
frumos 🙂
Pe langa ce ati spus voi, mai adaug ca as vrea ca cei doi copii ai mei sa gandeasca liber, sa puna intrebari, sa nu mearga cu valul…dar asta vine cu pericolul de a nu fi “ca ceilalti”, de a nu se adapta, de a fi paria, poate, mai tarziu… Am sa incerc sa ii invat sa isi apere valorile si sa lupte sa schimbe ceva in bine, dar din interiorul “sistemului”. A, si ca nu poti combate ceva decat daca cunosti acel “ceva”. Ca toleranta nu inseamna indiferenta si ” capul plecat”. Sunt multe…;))
o, da, e mare nevoie de generații care să facă să dispară odiosul slogan “capul plecat sabia nu-l taie”
Nici eu nu am copii desi sunt in plan, insa le doresc eleganta, putere de adaptare si sa fie mereu treji (sa poate “naviga” in societate dandu-si seama ce se intampla de fapt, deci sa nu aiba spirit de turma fara sa-l inteleaga). Le doresc mobilitate si sa stie sa-si ocupe timpul cu lucruri importante. Si le mai doresc sa aiba spirit justitiar si sa fie foarte buni in ceea ce fac (sa nu fie mediocri / sa aiba un simt inalt al calitatii).
Ce-mi doresc pentru copiii mei?
Să se bucure cât mai mult de bunici! Bunici super de treabă, tineri la suflet, veseli și copilăroși, creativi și ghiduși – mai părinți decât părinții lor! 🙂
Să se bucure de părinți! Mami și tati să se scuture de griji atunci când ajung acasă. Să aibă puterea ca, și în puținul timp petrecut împreună, să îngrijească de sufletele copiilor. Să-i încurajeze în pasiunile lor, să-i provoace la stimă de sine crescută din interior, nu doar din motivare exterioară, să-și arunce vorbe drăgălașe în poezii și cântece și povești inventate.
Ce-mi doresc pentru copiii mei? Să învețe să fie buni, fără a aștepta ca și cei din jur să ofere tot bunătate. Să răspundă la un cuvânt urât cu o mângâiere, dar să și lupte pentru fericirea lor!
Ce-mi doresc pentru copiii mei? Minte înțeleaptă și suflet curat, drag de oameni și de D0amne-Doamne! Sănătate și zâmbet la trezire, la culcare și chiar în somn! 🙂
Imi doresc sa fie fericit, sa fie liber dar responsabil, sa aiba curajul de a face alegerile care i se potrivesc fara sa se teama de conventii, de gura lumii sau de alte chestii irelevante, sa gaseasca dragostea adevarata, sa aiba norocul de a munci intr-un domeniu care il pasioneaza (ca sa nu i se para munca o corvoada niciodata)
dupa ce am citit postarile voastre, iim doresc cumva ..copilul meu sa ii intalneasca pe copii vostrii pe viitor, cand vor fi adulti
Io cred ca “cin’ se-aseamana, se-aduna” 🙂
Las’ ca aranjam noi sa se intilneasca, asa, din intimplare, sa creada ca au luat ei decizia hihihiiiii 😉
Frumos ce scrie “iosdevina” :-).
Mi-as dori sa fie sanatosi, fericiti si impliniti, sa fie in stare sa daruiasca din ce au – material si spiritual – si altora. Sa aiba bun-simt, sa fie empatici si sa reuseasca sa-si aleaga calea care sa-i multumeasca din cat mai multe puncte de vedere.
Cum sa ajunga acolo… caut, inca. Sunt micuti si sper sa invatam impreuna.
Daca as fi avut copii mi-as fi dorit sa le daruiesc toata fericirea si bunatatea din lume.Respectul si recunostinta.DAr din nefericire nu am si viata mea este mult mai trista in casuta sufletului meu.
Nu stiu care este situatia ta, dar poti darui dragoste, indrumare, timp, chiar si bani, altor copii, sau chiar adulti. Sau poate tu ai nevoie de asa ceva? Nu stiu…dar imi pare tare rau sa aud de la oricine ca e trist, sper sa fii mai bine!!
imi doresc sa fie sanatos, in pirmul rand.
apoi sa fie un om liber de orice constrangere,prejudecata, ingradire, un spirit liber. sa aiba curajul sa isi depaseasca limitele,sa creada in sansa lui chiar si atunci cand tot Universul se indoieste de asta. sa iubeasca viata, oamenii, muntele si tot ce il inconjoara. sa iubeasca din tot sufletul fara sa ii pese de judecata celorlalti. sa fie bun, sa ii ajute pe ceilalti, sa daruiasca din ceea ce are, sa fie tolerant,sa nu judece. sa invete din infrangeri si din victorii deopotriva,dar sa stie ca e un invingator.
si as dori sa stie ca el este viata mea si ca nu exista nimic din ceea ce depinde de mine pe care sa il doreasca si eu sa nu i-l ofer.
nici eu nu am (încă, dar mă tratez intens) copii; am ales să nu facem pînă la vîrsta asta (40), din cauza dezorientării datorate educației primite de la familiile noastre; bașca minunatul nostru stat, al cărei clasă politică…da’ să lăsăm asta;
acum ne dorim amîndoi cu orice risc, gîndindu-ne că n-om fi noi cei mai proști oameni de pe pămînt; pentru el (ea-eu asta vreau), îmi doresc așa:
să fie sănătos
să-i pot oferi șansa unei educații (școală) cît mai bune
să priceapă cît mai repede că trebuie să-și aleagă o profesie/meserie care-i va plăcea tot restul vieții
să fie fericit în orice mod vrea dar fără să coste pe altcineva fericirea lui
pentru că, cea mai importantă lecție de viață am primit-o de la bunicii de pe mamă unde am crescut și pe care i-am vazut comportîndu-se între ei dar și cu ceilalți cu mai mult bun simț și deferență decît multă lume așa zis bună; principiul după care mă ghidez în viață mi l-a enunțat mamaia pe la vreo 6-7 anișori: “mamaie, zicea bunica, orice ai face în viață, te rog un lucru: să nu faci rău cu bună știință, că rău ( păcate, zicea creștina din ea) facem oricum cu toții!”
n-a învățat-o nimeni pe țăranca din vaslui că “less is more”, dar simplitatea asta naturală a ei mi-o doresc pentru copilul meu, pentru mine și pentru voi;
Fericit. 🙂
Sa pastreze niste valori de baza (pe care le are acum, valorile crestine) si am incredere ca va lua si hotararile bune. (E bine sa stii si cum e cu “trebuie”, tocmai pentru a nu mai aplica mai departe; copilul stie ca ii ascult ideile, le iau in serios si le mai si aplicam, cand e cazul). Sa ramana un om bun, optimist si cu speranta (in orice situatie) si celelalte vin de la sine. Si sa-si pastreze aceasta putere de a se bucura (sa fii fericit si multumit tine de interior, nu de exterior).
Îmi doresc pentru copilul meu să învețe să spună NU atunci când e cazul, să se înțeleagă, să se cunoască pe sine, să afle ce îl face fericit și să lupte pentru asta. Îmi doresc un copil care să aibă curajul să fie el însuși. Sănătatea și alte de-astea sunt pe lista cu obligatorii 🙂 .
[…] de euro pentru trei proiecte care ar putea schimba lumea copiilor noştri. Eu am aflat de la Simona Tache, am intrat pe platforma Idei de viitor şi m-am uitat în cele trei secţiuni: Perioada de […]
Da, sa fie sanatosi. Sa aiba sufletul frumos si curat si mintea luminata si drum drept in viata. Sa poata alege cu inima usoara calea pe care s-o urmeze si sa gaseasca bucurie in tot ce fac. Sa aiba parte de sprijinul meu neconditionat si sa stie cand sa apeleze la el. Acum, trecand in concret, mi-as dori sa poata urma cursurile unei scoli care sa le cultive pasiunile, curiozitatea si inventivitatea. Cu un mediu frumos si bun acasa si cu o scoala “altfel” cred ca ar avea ce le trebuie pentru cateva optiuni frumoase in viata. Mai departe, pot construi singuri, cred. Si sper.
ai mei sunt deja mari – vreau sa fie fericiti , sa aiba noroc sa isi gaseasca jumatati bune si sa isi castige banii facand ceva ce le place -sanatatea e prima
intr-o zi ma gandeam ca ii iubesc asa de mult ca i-as sfatui sa nu aiba copii ( dar m-am abtinut)
sunt curioasă: de ce i-ai sfătui să nu aibă copii? și sunt curioasă nu pentru că mi se pare nasol, ci pentru că, într-un fel, am rezonat la ce ai zis. deci de ce? 🙄
Pentru ca am vazut multi oameni nefericiti, din lucruri mai mult sau mai putin triviale, cred ca cel mai mult imi doresc pentru copilul meu:
– sa nu aiba acel fals sentiment al indreptatirii care il face doar sa doreasce ce au altii si sa spuna ca ar trebui sa aiba si el, sa stie ca decat sa fie invidios, mai bine munceste pentru ce isi doreste, pentru ca nu e nimic mai dulce decat rasplata muncii tale
– sa nu vada societatea ca un lucru abstract de care este detasat, sa inteleaga ca el, parintii lui si prietenii lui formeaza societatea si infamul stat, sa stie ca patriotismul nu e desuet, ca lucruri mici facute pentru schimbare sunt mai bune decat comentarii la o bere.
Evident, eu cred ca cele mai multe motive de nefericire sunt invidia fata “situatiei” altora si frustrarile fata de “STAT” si ce nu face el pentru tine. Odata ce intelegi ca nici una nici alta nu au rezolvare prin roaderea unghiilor, si incerci, in felul tau mic, sa faci ceva, devii impacat cu tine si cu viata. Si cred ca asta ne dorim toti, niste copii fericiti in papucii lor. Chiar daca sunt papuci de electrician sau de academician.
bănuiesc că și la postarea mea făceați referire; noi suntem acest gen de oameni care fac ce trebuie făcut fără să așteptăm aprobări sau aplauze, numa’ că-i al naibii de frustrant cînd vezi că ceilalți urmează alte căi ca să nu spun mai mult; un mic exemplu am: cu toții cunoaștem măcar un bugetar, nu? și cîți colegi competenți are! ei bine pe toți ăștia îi plătesc eu; și toți ca mine… vorbeam de nesiguranța deciziei nu în sensul că așteptam ceva de la stat ci doar o cît de mică predictibilitate; cum să-i zic azi că e albă, mîine neagră și peste 2 ani că e cu picățele?!
@Maria , foarte frumos
Le doresc ca la orice varsta sa aiba tarie interioara ca sa treaca cu usurinta peste orice obstacol si ca toata viata lor sa fie ei insisi. Le doresc sa-si traiasca viata lor, si nu pe a celor din jur, mai ales ca traim timpuri in care parerile sunt trambitate gratis, fara sa fie cerute. Le doresc sa fie influentabili numai in bine.
Am o fetita de aproape 7 ani. Ce-mi doresc pentru ea? Pe langa subintelesele sanatate si fericire? Sa-si castige si sa-si mentina independenta. In primul rand fata de parerile si frustrarile altora, inclusiv ale mele. Sa aiba intelepciunea de a discerne. Sa aiba lumea ei in care sa se poata retrage sa-si lege ranile. Pianul si cartile par a fi un inceput bun. Sa aiba taria de a spune “nu” si motivatie suficienta cat sa nu-i para rau. Sa….multe…dar mai am timp sa magandesc.
Copiii mei as vrea sa ramana inocenti ca acum (3 si 7ani), sa nu fie doar “o rotita din sistem” asa cum de la gradinita deja ii indobiticesc (toti trebuie sa foloseasca wc-ul, sa. stie sa vorbeasca inteligibil, sa nu faca galagie :-), sa manance neajutati, etc…). Incerc sa ii cresc cu spiritul de a fi toleranti, de a nu dezarma dupa un esec, fie el mare sau mic, de a nu uita sa se joace si sa rada. Imi pare rau ca nu putem fi parinti mai buni, ca nu le putem oferi toate jucariile din reclame sau excursii la Disneyland si incercam sa ne facem intelesi atunci cand, din varii motive, suntem mai incruntati sau mai obositi ca de obicei. Principalul lucru este ca suntem impreuna cat de mult ne permit indatoririle cotidiene, ca nu lasam sa treaca o seara fara un joc in 4 sau o poveste citita si comentata apoi pe larg. Nu exista copii ideali, asa cun nici parinti ideali nu sunt. Suntem noi, cu bune si rele, dar cu inima calda si plina de iubire, atat.
🙂
Eu imi doresc ca fiul meu sa fie un om corect, integru si cu principii de viata sanatoase. Chiar daca nu este intotdeauna usor, cred ca stima de sine si increderea pe care a fi un om corect ti-o dau, nu se pierde niciodata. Vreau sa iubeasca si sa fie iubit in acelasi fel si de aceeasi persoana :). Vreau sa fie sanatos si voios intotdeauna, asa cum e acum. Vreau sa aiba griji mai putine decat am eu si vreau sa aiba copiii pentru a simti bucuria pe care o aduc. Vreau sa aiba o viata plina de experiente pozitive si de invataturi fara prea multe probleme. Vreau sa poata munci pentru ceea ce isi doreste si sa simta satisfactia unei munci bine facute. Vreau sa aiba cel putin prientenii pe care ii am eu si care sa fie aproape de el in momentele dificile. Vreau sa fie fericit si sanatos!
Eu as zice asa: “Fa-ma mama cu noroc si arunca-ma in foc!”
Cel mai mult ii doresc sa fie sanatoasa, norocoasa, sa isi faca din pasiune o meserie ca sa fie libera si fericita toata viata, sa calatoreasca mult si sa vada planeta asta frumoasa de sus pana jos si de la stanga la dreapta.
Intr-o zi discutam despre viitor si I-am spus ca o sa-si gaseasca un baietel cu care o sa se marite (are 7 ani) si mi a zis ca nu se va marita cu un baietel ci cu un domn. Sper sa gaseasca un Domn care sa o iubeasca si pe care sa-l iubeasca asa cum are exemplu in familie.
gândește impecabil de pe acum 😆
Perfect de acord cu tine Simona, și eu sper să fie tot fericiți. Cred că le poți oferi o copilărie fericită și lipsită de griji, să le dai un cod moral încă din primii ani de viață… după care să-i lași să-și ia zborul și să ai încredere că ce-ai făcut până la momentul respectiv e îndeajuns să-i țină departe de alegeri nefericite (cu impact negativ pentru ei sau oamenii din jur). Le mai doresc să știe mereu că indiferent de unde sunt și ce alegeri fac, vor avea mereu susținere, înțelegere și vor găsi o persoană cu care pot să comunice în părinții lor.
ba eu sunt perfect de acord cu tine 🙂
Eu inca n-am copii, dar cand voi avea mi-as dori sa fie evident sanatosi (stiu din proprie experienta cum e sa nu fii), sa aiba o copilarie frumoasa cum am avut eu..si le-as da sfatul pe care mi l-a dat mama mea si de care am tinut cont-sa gaseasca un domeniu care sa le placa, ca aia o sa faca o viata intreaga, indiferent care ar fi acesta (sa nu mearga “cu turma”, asa cum nu am facut nici eu-am dat la medicina cand nu mai era la moda, din tot liceul cred ca am dat vreo 6 oameni, dintre care 2 au renuntat pe parcurs). Le-as mai da un alt sfat ce l-am primit de la mama mea: sa ajute atat cat poate pe cineva care are nevoie..si chiar daca nu o sa li se intoarca ajutorul de la persoana respectiva, candva, cumva acel gest va rasplatit. Si mi-as mai dori sa poata discuta cu mine orice probleme au, orice chestii le trec prin minte, fara sa le fie frica de reactii negative din partea mea 🙂
la asta cu ajutatul celorlalți mai avem mult de învățat noi, oamenii din țara asta. poate generația nouă de copii va fi mai altruistă
Pai in primul rand sa fie sanatoase si fericite (am doua fetite..deocamdata 😀 ), si sa aibe “coloana vertebrala”si sper ca cei de la philips vor gasi ceva planuri prin care sa protejeze copii cat mai mult si cat mai bine, cred ca fiecare isi doreste ceva pt copilul lui prin prisma propriei experinete de viata, cateodata e bine , cateodata nu.., eu de exemplu mi-as fi dorit ca si copil sa fie cineva sa ma protejeze, sa ma invete care sunt lucrurile aceptate in lumea asta si care nu sunt..din pacate pentru copilul din mine a fost prea tarziu atunci cand le-am descoperit. Pentru copii mei o sa ma asigur ca vor stii ce e bine, ce e rau, ce poate fi acceptat si ce nu, si sper sa oriunde ii va purta viata sa fie demni si onesti fata de ei insisi si fata de cei din jurul lor, si sper ca toata viata sa se poata descurca financiar din hobby-uri sau ceea ce le face placere.In ziua de azi e ceva raritate sa te poti descurca financiar dintr-un hobby. Eu o sa ma asigur ca vor avea tot timpul o persoana cu care pot sa vorbeasca orice, in care sa aibe incredere, si sa stie ca o sa le ofer sustinere oricand!
Ce-mi doresc? Este ceva ce doresc nu pentru copilul meu, ci pentru toti copiii din Romania. Imi doresc, cind deschid ziarul sau televizorul sa nu mai citesc sau sa mai vad stiri despre “gradinita groazei”, despre copii maltratati sau ucisi de asistentii maternali, de suflete inocente bagate in spital de cei care le-au dat viata, pe care nu-i pot numi parinti … Sint ingeri nevinovati … n-au alta vina decit ca s-au nascut. Si-atit. Nu au ales ei mediul, casa, familia unde sa vina pe lume. Ceva sau cineva acolo sus, mai presus de noi toti a ales pentru ei. Nu stiu ce criteriu a folosit pentru “repartizare”. Vad numai ca pentru unii viata este un blestem de la bun inceput. Pentru unii viata se termina injust, inainte de a incepe cu adevarat. Nu stiu ce suflete au cei care pot face asa ceva … nu stiu daca au suflete. Dar daca ar fi sa-mi doresc ceva, mi-as dori ca toate fetele copiilor sa fie zimbitoare si singurele lovituri si vinatai de pe corpusoarele lor sa fie cele dobandite dupa ce a cazut de pe bicicleta, sau dupa ce s-a lovit la locul de joaca.
Nu stiu daca Philips Romania poate face ceva in sensul asta, dar asta este ceea ce mi-as dori din tot sufletul.
Imi pare rau daca am intristat cu ceea ce am scris aici, dar de azi de dimineata numai asta vad la TV si asta citesc in ziar. Si pling …
😥
Citii pe undeva ca “repartizarea” asta a sufletelor de catre cel de sus are legatura cu karma…si ca cei care se sting repede din viata au un traseu bine determinat, ori de reincarnare, ori de ascensiune la alt nivel energetic….foarte greu de acceptat, totusi, deoarece nu putem ridica nepasatori din umeri cind vedem copii suferind. Cred ca toti avem niste lectii de invatat in viata, si mai cred ca acest destin este ca o țesatura care ne uneste pe toti, iar suferinta si fericirea sint cumva complementare. Hai ca ma striga budistii, ma duc sa levitez putin
iti urez sa ai copii tampitzi, fiindca “fericiti cei saraci cu duhul”
n-am reușit să vă răspund fiecăruia în parte, așa că vă spun aici, tuturor: strașnic de frumoase gânduri mai aveți, la unele chiar mi-au dat lacrimile.
Citeam mai sus comentariile… si ramaneam crucit de viziunea asupra parentalitatii. Sunt de acord ca parintii ar trebui sa isi educe in primul rand copilul, dar nu poti decide tu pentru el. Dupa cum ai spus, daraga Simona, “daca el vrea tamplar, pentru ca e pasionat de lemn… de ce sa se faca chirurg?” . Dar nu numai… Totusi, se pare ca multa lume nu a inteles mesajul principal. Am sarit de la educatie la nepasare. Nu a zis nimeni ca trebuie sa iti lasi pruncul sa devina un opioman sau atunci cand il vezi o arma letala in mana sa ii aduci si o tinta… ca de… copilul trebuie sa fie fericit. Doamne fereste! De ce nu ganditi si voi in limita bunului simt? Am un copil… fac tot posibilul ca el sa fie fericit. Iar prin fericire… sa il invat despre pericole, sa il informez, iar atunci cand il trimit la scoala sau mai stiu eu pe la ce bunici sau ruda indepartata, sa fiu sigura ca va fi in stare sa se descurge pe propriile picioare. Un parinte trebuie sa isi ghideze copilul din umbra, caci oricat ar fi de dureros acest adevarat(ptr. majoritatea adolescentilor)… avem nevoie de parinti, oricat de mult ne-am dori sa nu ne mai bata la cap, sa nu ne mai corijeze iesirile adolescentine sau copilariile. Dar, daca tu ca parinte, te duci in fata lui, dupa ce i-ai vorbit despre egalitatea in familie, si il tratezi cu superioritate… cu o replica gen:” Tu copil… eu ma-ta sau tac-tu!” (nu imi cer scuze pentru limbaj!), oare te mai astepti de la acel copil sa fie lipsit de frustrari? Se simte injosit… si cauta sa isi regaseasca libertatea… si nestiind cum, normal ca apeleaza la ce a vazut sau a auzit… si asa il gasesti in spatele liceului la fumat impreuna cu toata clasa, de altfel… Nu ca ar fi o problema atat de mare, dar ce vreau sa punctez este ca parintele trebuie sa isi dirijeze copilul din umbra si sa il trateze precum un prieten… de la egal la egal… si violenta nu este niciodata solutie… incercati pedepsele, incercati sa ii luati internetul pentru o zi si sa ii dati o carte sau sa ii puneti imaginatia la contributie… ne neaparat sa invete pentru scoala ca sa isi intrebte 5-ul luat in teza la romana, doar pentru ca el a crezut ca Ion era un alt fel de personaj decat l-a descris profa’.
Si inca ceva… acordati-le incredere. Inseamna totul pentru ei!
Semneaza: un adolescent dezamagit de sistemul parental!
@Simons, la intrebarea
sunt curioasă: de ce i-ai sfătui să nu aibă copii? și sunt curioasă nu pentru că mi se pare nasol, ci pentru că, într-un fel, am rezonat la ce ai zis. deci de ce?
iti spun pe e-mail , mi-l dai , te rog
Simona
simona@simonatache.ro