Despre oamenii care nu fac niciodată NIMIC pentru ceilalți
O cititoare supărată pe colegii ei de birou, care nu se grăbesc vreodată să ajute pe cineva, ba chiar dimpotrivă, a scris o scrisoare adresată oamenilor care nu fac niciodată nimic pentru ceilalți. Am empatizat cu ea la maximum, căci asta e și una din marile mele dureri. Public, așadar, textul ei, după care voi reveni cu câteva completări.
În mod normal aș începe scrisoarea cu “Draga X-ulescu”, însă, de data asta, nu o fac pentru că nu îmi ești deloc drag. Dar deloc. Așa că încep cu “Băi, meltene, care te crezi buricul pământului”.
Băi, meltene, care te crezi buricul pamantului,
Am să îți spun câteva lucruri despre ce se întâmplă în afară globului de sticlă în care trăiești tu și dincolo de chelarii tăi de cal (Armani). Sunt convinsă că nu te interesează, dar, totuși…
Pe scurt e așa: tu trăiești într-un glob de sticlă în care ești deștept, important, valoros, sănătos și voios. Ai o viață confortabilă. Stai acolo, în glob, îți câștigi salariul tău mare, îți conduci mașina ta scumpă, îți porți hainele tale de firmă și te dai mare cu gadgeturile cumpărate de pe internet.
Singura activitate legată de societatea în care trăiești este privitul la TV, urmat de comentarii făcute cu superioritatea și detașarea care te-au consacrat. Priceput cum ești la toate, judeci rapid și decizi și mai rapid ce ar trebui SĂ SE FACĂ! Ar trebui SĂ SE VOTEZE cu partidul X (însă tu nu mergi niciodată la vot), ar trebui să nu se exploateze gazele de șist (dar tu nu ieși în stradă să susții asta), ar trebui să fie ajutați bolnavii de leucemie (însă tu nu dai niciodată un leu, pentru a ajuta pe cineva) și așa mai departe.
Singurul lucru de care îți pasă, dar absolut singurul, e confortul tău personal. Nici prin cap nu-ți trece să faci vreun efort ca să ajuți pe cineva, orice ar însemna ajutorul și oricine ar fi persoana. “Empatie”, “solidaritate” sau “implicare” sunt niște concepte care-ți sunt cu desăvârșire străine.
De aceea, stimate maimuțoi, aș vrea să îți zic câteva vorbe. Globul tău nu plutește undeva, în neant. Globul tău se rostogolește zilnic într-o lume și în niște vremuri grele, amărâte, chinuite pentru foarte mulți. Globul tău se află în România, care se află în Europa, care se află pe planeta Pământ și multe dintre cele care se întâmplă în vreuna dintre aceste locații, te cam privesc. Da, da, surpriză, te privesc, pentru că globul tău nu e veșnic și, într-o bună zi, e posibil să cobori din el și să te trezești că ești fix unul dintre amărâții pe care nu voiai să îi vezi până acum și pentru care nu te-ai obosit să faci niciodată NIMIC.
Hai să îți dau un exemplu concret, poate înțelegi. Să zicem că, într-o bună zi, te lovește o boală gravă. Păi, globul tău se cam evaporă instantaneu, pentru că, dacă nu ești milionar în euro, ca să poți fugi rapid undeva să te tratezi, vei depinde de sistemul medical oribil și criminal din România. Brusc vei ajunge la mila sorții și, cine știe, poate la mila unora care stau într-un glob de sticlă și cărora li se rupe de ceilalți, așa cum ți s-a rupt și ție mereu.
Alt exemplu: să zicem că țara în care se află globul tău de sticlă e condusă de niște oameni pe care i-au votat alții, că, na, tu nu te-ai deranjat, tu doar ai stabilit cu cine ar trebui “SĂ SE VOTEZE”. Ei, și aleșii ăștia sunt atât de “competenți” încât aduc țara într-o situație dezastruoasă, iar mai toate multinaționalele, printre care și aia la care lucrezi tu, decid să-și ia catrafusele și să plece în altă parte. Upps, iar ai rămas cu globu-n vine! 😀 Exemple ca astea pot fi zeci.
Eu știu că ai convingerea că ești buricul pământului și că nimic nu poate atinge norișorul pufos pe care trăiești, dar… nu, nu e așa. Încearcă să înțelegi că singurul motiv pentru care lumea merge înainte e ăla că nu toată lumea e ca tine. Dacă am fi cu toții la fel de nepăsători ca tine, ai trăi într-o junglă. Încearcă să nu te mai doară în cot, atunci când e vorba s-ajuți pe cineva. Măcar pentru motivul că nu ți-ai dori să se întoarcă roata. Măcar pentru asta, dacă nu pentru altceva. Durează 2 minute să completezi un formular de redirecționare a 2% din impozitul pe venit către un ONG, de exemplu. Te costă renunțarea la un pachet de țigări gestul de a dona, din când în când, câțiva leuți cuiva pentru care ei înseamnă o șansă la viață. Te costă 30 de minute să te duci să votezi. Te costă 2 secunde să dai un share pe Facebook unui articol de atitudine, unei cauze sau pur și simplu unei povești frumoase, te costă 5 minute să dai un telefon sau un mail prin care să ajuți pe cineva cu ceva concret. Poate chiar pe cineva pe care nu-l cunoști (daaa, se poate, sunt mulți care o fac!! 😉 )!
Întoarce din când în când privirea către cei de lângă ține și către peisajul în care îți duci zilele. Nu vei fi veșnic tânăr, sănătos și fără griji. Fii așa cum ți-ai dori să fie alții cu tine, dacă te-ai afla la ananghie! Salut! 🙂
L.
Cum ziceam în introducere, oamenii care nu fac niciodată nimic pentru ceilalți sunt și una din marile mele dureri. Rămânând în zona gesturilor de responsabilitate socială, aș vrea să nominalizez, în cele ce urmează, categoria care ocupă locul I pe lista celor care nu fac nimic. Știți că există o lege care permite firmelor să redirecționeze 20% din impozitul pe profit unui ONG, nu? Știți câți bani s-ar aduna, dacă toate firmele ar face asta? Nici mai mult nici mai puțin decât 400 de milioane de euro, pe care ONG-urile i-ar putea investi în sănătate, în educație, în câte și mai câte… Dar cel mai tare lucru încă nu l-ați aflat, căci urmează de-abia acum: 88% dintre firmele din țara nu se deranjează să facă acea redirecționare. Pur și simplu aruncă, în continuare, acei bani în gaura neagră care este buzunarul statului român. Ca să se îngrașe din ei politicienii noștri și familiile lor. Vă e clar că singurele explicații ale acestui fenomen halucinant sunt inerția, nesimțirea și lipsa de implicare, nu? Pur și simplu unor domni care sunt administratori le e lene să ia decizia, iar altor domni și doamne, care sunt contabili sau directori financiari, le e lene să-i convingă pe primii, cu legea-n mână, că e foarte ok să redirecționeze cei 20%, după care să facă toate formalitățile necesare ca ei să ajungă la un ONG. Dacă i-aș cunoaște personal pe toți antreprenorii ăștia care fac un rău imens societății, prin indolența lor, pe cuvânt că i-aș lua la pumni. Le-aș spune fără menajamente “Din sutele de milioane de euro pe care le aruncați la gunoi tu și “colegii” tăi, băi, vită-ncălțată, s-ar putea moderniza spitale în care, într-o zi, s-ar putea să ajungi chiar tu sau mă-ta! Dar, pentru că nu faci nici cel mai mic efort pentru nimeni și nimic altceva decât confortul personal, s-ar putea să ajungeți într-un spital sordid și infect. Tu și mă-ta, desigur”. 
Mă întristează groaznic oamenii care nu fac niciodată nimic pentru ceilalți. Iar a face ceva nu înseamnă numai a dona bani pentru campanii umanitare. Poate să însemne orice, inclusiv să dai din timpul, din energia și din confortul tău pentru alții (ba chiar din lipsa ta de timp, din lipsa ta de energie sau din lipsa ta de confort poți să dai, uneori 😉 ).
Le spun și eu, așadar, exact cum le-a spus și fata care a scris textul de mai sus: Oamenilor, dacă am fi cu toții la fel de neimplicați ca voi, lumea asta ar arăta îngrozitor! Sper că măcar acestei postări n-o să-i dea din nou share, ca de obicei, doar cei cărora le pasă și care speră să coborâm astfel, împreună, procentul ăla de 88% despre care vorbeam în paragraful de mai sus. Sper că o să-i dați și voi, cei cărora până azi nu v-a păsat de alții. Și care, după ce ne înjurați pe mine și pe L., pentru cuvintele dure, o să luați decizia să faceți primul pas către implicare. Și o să aflați că nu doare. 🙂 Rima a fost neintenționată.
Lucrez in cadrul unui ONG si stiu cam cat bine s-ar putea face cu banutii directionati din 2%.. ca sa nu mai vorbim de cei 20%, in cazul firmelor.
Acum ceva vreme ii explicam unui patron ca banii aceia, din impozitul pe profit, nu sunt bani pe care ii plateste in plus, si ca acele fonduri ar putea sustine campanii de informare, educare si constientizare pe multe domenii, de la educatie sexuala la trafic de fiinte umane. Ce mi-a zis?
“Cam complicat. Sa vad ce zice contabila. Da’ na… nu prea ma doare capul de analfabeti. Cin’ si-o facut, sa suporte!”. Ce raspuns politicos poti sa ii dai un asemenea om, mai ales ca te umple frustrarea, si te mai iau si nervii?
😥 😥 😥
poti sa-i spui sa-i dirijeze spre sanatate… ca aia se deterioreaza la (mai) toata lumea;foloseste cuvantul SMURD!
😉
sau chiar ” ARAFATU”!
😳
Alegerea donarii catre spitale este neinspirata si nefericita. Furtul din bani publici este enorm, nu mai pun la socoteala coruptia de sus pana la ingrijitoare. Platesc CNSAS 300 de lei pe luna, si ma intreb unde se duc acesti bani in conditiile in care internat trebuie sa-ti cumperi medicamente, sa dai in stanga si in dreapta ca sa fii tratat omeneste. Personalul este dezumanizat, singurul interes este banul. Recent am internat o ruda, m-a costat spitalizarea 15.000 lei, in conditiile in care era asigurata. Am cumparat de la fese pana la perfuzii cu glucoza si tot ce era necesar pentru operatie si post operatoriu+ mita in stanga si in dreapta. Daca banii asiguratilor dispar, miliarde de euro, cine imi garanteaza ca cei 2% sunt contabilizati si au intrebuintarea corecta? O gentamina care costa 60 bani nu avea spitalul, a trebuit sa caut in tot orasul, m-a costat in total 6 lei. Asa ca lasati-va de snoave, a da bani la stat, este pierdere curata, se duc alaturi de cei platiti prin taxe si impozite, adica sunt furati. Alt exemplu: Constantinescu, presedintele cons. jud. Constanta, in conditiile in care este pres. Cons. de Adm. al spitalului judetean, deci este cum s-ar spune spitalul lui se duce sa se trateze in strainatate si nu se opereaza la spitalul pe care il pastoreste. Ca pres. de cons. de adm. incaseaza de la spital o prima lunara, de ce sa-i fac c… mare? De doi ani ma gandesc sa donez 2%, nu am gasit cui. Toti fura, de ce sa incurajez hotia? Daca as dona, numai unei fundatii sau ONG. a principesei Margareta. Acolo cel putin stiu ca totul este contabilizat si se regasesc in ceva. Poate ma ajutati cu adresa unei fundatii a principesei Margareta.
Sunt voluntar in Fundatia Principesa Margareta din februarie 2008 si pot spune ca acolo se fac multe lucruri frumoase. Daca doriti sa sprijiniti fundatia va rog sa o contactati pe Ioana Petrea la ioana.petrea@principesa.ro
Draga mea, este vorba de 2% dupa lege ,dupa dorinta si necesitate sigur ca ar trebui 20%….
Nu am nimic impotriva cu donatia…Dar poate aveti si raspunsul la intrebarea: daca toti doneaza ( pers.fizice.si juridice) se ajunge la un deficit la buget datorat banilor care se directioneaza la ONG uri sau etc…Ce fac institutiile statului???? Inventeaza alte taxe sau cresc procente ptr a suplini.deficitul.
Veti promova cu aceasi inversunare donatia??
Mi-e o scarba enorma de astia! Dar, asta-i tara! Cred ca multi stiu deja asta, nu era nevoie sa spun si eu.
De ce nu le pasa de spitale? Pentru ca niciunul din cei care are putea ajuta (patroni, spun) nu se va trata vreodata in Ro. Niciunul din politicieni nu vrea p-aici. Prefera spitale din alte tari! Stiti ca am dreptate, da?
Ce uita, e ca daca au vreo urgenta, tot pe la vreun spital autohton ajung, pana cheama vreun charter sa-i duca in lumea mare!
Cazuri umanitare…. Pe cat punem pariu ca 99% din astia n-au trimis vreodata sms pt ajutorarea unui necunoscut? Ar face-o doar daca fapta lor e mediatizata!!!! E valabil pt toti cei de mai sus.
Cum putem schimba asta? Nu putem!
Ce pesimist sunt!
1. nu toti patronii care au profit au suficienti bani sa se trateze in strainatate.
2. la asta cu sms-urile se poate pune problema veridicitatii cazului, etc…
3. putem schimba in prim ul rand cu mai multa informare; eu de exemplu,l habar n-aveam de asta cu 20%; stiam doar de cei 2 %; in al doilea rand cearnd schimbarea legii in sensul unui mai bun control al acestor bani pe care statul ii redirijeaza din profitul meu; nu mai stiu care e situtia la zi, dar stiu ca lipsea legea mecenatului, de exemplu, etc…
1. Corect
2. Incorect. Sunt doar 9 lei!!
3. Aproape corect. Adica da, multi nu stiu. Si adica nu, greu sa schimbi legea, sa ai vreo propunere pe care s-o si citeasca cineva!
Eram cam “pornit” ieri. Sunt multi care ajuta intr-un fel sau altul.
Exista legea sponsorizarii si exista Codul fiscal.
Detalii aici:
http://bursadefericire.ro/#redir_20
Pe scurt:
Extras din codul fiscal Titlul 2, Cap. II, articolul 21, alineatul (4), litera p
“Contribuabilii care efectueaza sponsorizari si/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificarile ulterioare, si ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cei care acorda burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, daca totalul acestor cheltuieli indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
– Este în limita a 3 ‰ (la mie) din cifra de afaceri;
– Nu depaseste mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.
Reflectarea in contabilitate a operatiunilor de sponsorizare prin acordarea de numerar cash sau virament bancar o gasesti la acest link: http://bursadefericire.ro/app/webroot/files/pdf/extras_cod_fiscal.pdf
Ma gandeam la sms-uri acum…. Daca un politician, guvernant ar trimite asa ceva, aia 2 euro tot noi i-am plati! Ca au telefon de serviciu!!!!! Credeti ca vreodata, vreunul, ar trimite sms de pe telefonul lui personal?????!!!! Ha ha ha, ce-am mai ras! Desi nu-i de ras!
Sunt una din acele doamne….nu chiar director financiar, dar cu oaresce cuvant de spus cand vine vorba de impozitele unei marete “uzine” multinationale (strategica chiar). Acum 2 ani am avut nefericita inspiratie de a sugera si face demersurile pentru directionare a 20% din impozitul pe profitul unei mici bucati a uzinei (da, sunt mai multe pravalii), absolut intamplator si neasteptat generat, catre un ONG oarecare. Nu isi poate imagina nimeni prin ce a trebuit sa trec pentru asta, cate tumbe, discutii si daaa, chiar scandaluri si acuze am generat in “uzina” !
Concluzia a fost oricum ca eu am ceva de castigat de fac chestii din astea neconforme cu procedurile, obiceiurile si vin cu asa sugestii creative 🙁 :?. Cand traim printre asemenea specimene, initiativele timide si rare sunt absolut inutile. Pana nu se va da cu capul de toti peretii cubiculelor meschine MAREA MAJORITATE de taranei corporatisti….mi-e teama ca nu vom progresa defel.
super 😥
Dar ce bine ai facut, totusi. Felicitari si sper din suflet ca te mai chinui si in alti ani sa faci asta. Sunt oameni care pot primi o sansa datorita gestului tau:)
astia erau actionarii sau cinstitele fete manageriale?
Cinstitele fete manageriale fratilor….mai romani, mai italieni …. “Actinarii” aceia la care ne mai referim cateodata si ca moguli, secu…, baroni etc. din cand in cand au obiceiul sa isi creasca ceva constiinta sau macar niste sclipiri de constienta ;). Cu aia de-a lungul timpului, din punctul asta de vedere (al responsabilitatii sociale) mi-a fost ceva mai usor.
Da ma-sa ce vina are !?
L-a crescut ca pe un bou.
Urmatoarele randuri sunt scrise cu scopul de a informa/impartasi experienta mea si nu de a ma lauda. Stiu ca faptele bune nu necesita lauri.
Cum mi-am dont parul:
Aveam parul foarte lung si cum e cret “podoaba mea” era in acelasi timp un cosmar. Intr-o zi cand eram mai ciufuta am decis sa-l tai… de una singura. Am prins o coada de cal si am taiat pe unde era elasticul. Stateam cu parul in mana si mi-am adus aminte ce-mi spunea mami “ca altii ar da averi sa aiba parul tau”. Mi-am adus aminte de un program la americani, unde se putea dona parul pt a face peruci pt copiii bolnavi de cancer. Asa ca m-am pus pe gooogle si am cautat “donare par”. Aici in Portugalia mi-a aparut institutul de oncologie, mai exact “coaforul” institutului. I-am sunat si mi-au spus ca pot sa trimit prin posta (asa ca sa nu ma obosesc sa merg pana acolo :-p). Costul plicului 1.25€. Timp “pierdut”- 5 min google+ 2 min convorbire telefonica+ 5 min la posta cumparare plic. ….
Am ramas cu un bob cam stramb ce e drept (dar cum e cret nu se vedea). M-am dus la coafor totusi sa il aranjeze. Cand am povestit ce am facut, au spus alea ca sunt nebuna. Cand sa platesc, patroana nu a vrut sa-mi ia banii. Dupa o luna m-am dus acolo sa-mi vopsec parul . Incepusera o campanie de “colectare” de par pt a dona. Mi-au spus ca doar o persoana a mai facut asta de atunci ( e nevoie de 40 cm de par). Dupa 2 luni am primit si o scrisoare din partea institutului unde mi se multumea pt donatie. Sunt ingrozitor de mandra de aceasta scrisoare. Nu spun sa donati un rinichi, dar donarea de maduva de exemplu(care de fapt iti i-a sange si nu maduva) poate salva vieti.
Am o prietena make-up artist. Merge de 2 ori pe luna in spitale si face machiaj doamnelor. Invata doamnele sa ascunda cearcane, pete si cum sa lumineze fata si sa dea culoare tenului afectat de boala. Pare superficial, dar credeti-ma nu este, deloc.
ce poveste frumoasă și dătătoare de inspirație! 🙂
Gabriela, bravo, superba actiune 🙂
Da, Gabriela, asa e.
Programul se numeste Locks of Love si e destinat copiilor care au nevoie de peruca (fie ca au avut cancer sau au alopecie). Eu am parul vopsit si nu e acceptat dar cand s a tuns fii-mea (a tuns cam 20 cm) le am trims lor parul. Mi au raspuns ca nu l pot folosi pt ca le trebuiau o coada mai lunga dar ca il pot vinde mai departe si pot folosi banii. Nu stiu cui l-au vandut si cat au luat pe el (era totusi par sanatos cu fir gros de copil, cret si niciodata tratat chimic), doar ma bucur ca l-au putut folosi cumva.
Ce gest frumos, meriti toata lauda. Felicitari! 🙂
Super povestea ta!
Am citit articolul tau ..si am plans.
Nu sunt plangacioasa…insa ce contine articolul tau m-a izbit pur si simplu.
Mai exista asemenea oameni?Asemenea fapte?
Respect,
Ii recunosc din descriere pe dei care traiesc in bolul de cristal dar de multe ori este si datorita lipsei de timp, informare sau nu au ajuns la nivelul de constientizate ca trebuie sa dai inapoi ceva societatii care iti permite sau intretine stilul de viata. Fapt pentru care, in loc sa ii critic si sa zic si eu “sa se doneze” 🙂 am creat o platforma care sa faciliteze tuturor celor care au cativa bani in plus sa sustina proiecte creative si cu impact in societate. Conceptul se cheama crowdfunding si este o modalitate foarte uzuala in vest de a sustine initiative culturale, sociale sau tehnice. Check it out! Sper ca nu supar ca pun link-ul dar este pentru cauze bune – http://www.crestemidei.ro . Share catre cei pe care ii stiti in balul de sticla si poate se conving sa iasa din el.
buna,eu am intreprindere individuala si am vrut sa donez cei 20%dar contabila a zis ca nu merge sa donezi 20%daca ai intreprindere individuala,e adevarat??sau doar nu a stiut ce sa faca? 🙁
II este asimilat PFA-ului, a.i. poti sa donezi doar 2% prin declaratia 200
“Contabila” trebuia sa iti spuna ca poti dona 2% din impozit. Dar asa e in romanica… contabilii care stiu meserie mor de foame si aia cu pile, spagi si gura mare fac avere… ca doar prostiile facute de ei sunt platite de clienti… =))
Nici un raspuns complet din pacate. Intreprinderea Individuala are dreptul sa isi deduca 5% din venitul net anual (venituri – cheltuieli) acordat ca sponsorizare. Pe langa procentul acesta, se pot redirectiona si 2% prin declaratia 200
Buna!
Prima data cand comentez, dupa ani de lectura… 🙂
Si mai si incep cu stangul, adica prin a fi putin contra, dar nu de dragul de a fi.
Sigur, axioma e “statul, cel mai prost administrator”! De aici rezulta si “bugetul e o gaura neagra”! Dar sa ne fie cu iertare, nici ONG-urile nu-s (intotdeauna) cei mai buni administratori, sau nu dau cea mai nobila destinatie fondurilor, si ma refer la talentul de a-i “toca” in salarii, birocratie specifica, proiecte discutabile… Cateva articole pe tema asta erau in Catavencii, despre suprimarea unor fonduri europene nerambursabile in morisca ONG-ista. Adica tot bani ieftini. Nu zic ca e un fenomen general, dar e ceva mai greu controlabil.
Sau mai corect spus, dureaza mai mult de 5min o decizie corecta/pertinenta in domeniul asta, asa cum s-ar intelege la prima lectura! Adica ok, completez in 5 min formularul… si apoi? Nu sunt responsabil unde au ajuns? Ba da! Si ca sa ma informez, apoi urmaresc si controlez oportunitatea si eficienta utilizarii redistribuirilor, inseamna de cateva zeci-sute de ori cate 5min.
Pt ca, sincer, cateva sute sau mii de euro cate mi-ar fi fost in pix sa redirectionez, daca nu sunt sigur unde se duc, prefer sa-i trimit statului, care, daca doriti a va aminti, plateste lunar profesori, medici, politisti, … Sigur, ii plateste prost pt ca e un administrator prost (adevarat) si pt ca nu exista etica si responsabilitate sociala in randul contribuabililor romani (adica, pe cat si cand e posibil, sub orice forma – legala sau nu – teapa statului ca e un prost!).
Daca ati fost atenti, fiecare serie de politicieni ajunge entuziasta la Palat si cand deschide visteria isi cam face cruci si-i piere entuziasmul in 2-3 saptamani, ca Bugetul e Buget, paralele tebuie impartite si nu-i chiar treaba simpla (mai ales ca trebuie taiata o felie si pt clientela, desigur!).
Mi se termina bateria, dar pe scurt cam asta e…
Nu-i musai spre publicare, daca se considera ca loveste la filonul filantropiei. In fine, cum considerati!
Respect!
nu e chiar atât de greu să afli care sunt ONG-urile care chiar fac ceva, poți afla mult mai repede decât îți imaginezi 🙂
Simona, cum poti afla ce ONG-uri sint serioase si merita sa primeasca bani?
Multumesc!
păi sunt, de exemplu, ONG-urile care fac lucruri pe sănătate, despre care s-a tot scris. Numai eu am scris despre câteva: Dăruiește viață, Inima Copiilor, Asociația Pavel, Hospice Casa Speranței și așa mai departe. Dacă ți-e greu să te documentezi mai în amănunt, atunci te poți opri la cele care au făcut investiții uriașe și vizibile în spitale. Dau repede doar două exemple:
Dăruiește viață: http://www.daruiesteviata.ro/despre-noi/
Inima Copiilor: http://www.inimacopiilor.ro/cardiochirurgie/; http://www.inimacopiilor.ro/nou-nascuti-Marie-Curie/
Nu e chiar așa greu, atâta timp cât există internet, care e plin de informații.
Altfel, sunt tot felul de situații în care poți ajuta și ajutorul nu se rezumă la bani, e plin de cauze pe toate drumurile, important e să fim cât mai puțini care stau inerți, în globul lor de sticlă.
sau, iată, ai intrat aici pe blog, ai citit comentariile și ai aflat de Asociația Bolnavilor de Mastocitoză: https://www.simonatache.ro/2014/06/23/despre-oamenii-care-niciodata-nimic-ceilalti/#comment-655767.
Nu e așa greu să te documentezi, să vezi dacă chiar a făcut ceva și ce mai vrea să facă. Există Google, unde, dacă introduci numele asociației ajungi aici: http://infomastocitoza.ro/cine-suntem. Și afli chestii. Și vezi dacă oamenii te conving sau nu. Sau poate ai un prieten care a înființat un ONG și în care ai încredere. Sau poate vezi un anunț pe Facebook de la cineva care merge vinerea cu cireșe la copiii bolnavi de cancer de la IOB și de la Fundeni. Și vezi poze, cu el și copiii, mâncând cireșe. Și te convinge, iar, vinerea viitoare, dai și tu un ban pentru cireșe sau le trimiți copiilor o prăjitură.
NU E GREU, pe bune că nu e greu.
iti multumesc din suflet simona!
De acord cu Alin in mare parte. Lucrez intr-un ONG, cunoscut dealtfel, si cam asa se intampla.Cele mai multe finantari , donatii, sponsarizari se duc pe salarii( ale unora caci posidicul trebuie sa munceasca pe bani putini, ca deh, este ONG;pe plimbarile lor in alte tari ( deh, schimb de experienta ); pe masnii si deplasari in interese personale si multe alt mizerii. Nu au transparenta financiara, nu o sa vezi niciodata pe site-uri rapoarte de nici-un fel, chiar daca au finantari din bani publici. Cele mai multe astfel de entitati non-profit functioneaza ca niste ,, feude,,
Si? A citit X-ulescu scrisoarea, au ba? Ce-a zis?
mie astai din globul de cristal imi plac cel mai mult.
nu trece o zi de la Dumnezeu ca vreun coleg sa nu faca misto de boala mea. nici macar o zi.
ba il apuca tusea din senin,spunand ca umbla alergiile libere,ba inainte sa manance spune;ce bine ca eu pot manaca de toate.
sunt sanatosi vesnic.
am cerut 2% pt a ne putea lua medicamente.
sper sa fi percutat.
cei mai rai oameni din viata mea i-am intalnit la ministerul sanatatii.
nu exista alte specimene in tot Universul.
de 5 ani si jumatate ma lupt, timp in care mi s-a spus ca am trait destul,ca vor profit d epe urma mea etc.
acum nu mai vreau decat introducerea bolii mele in programul national de boli rare si acordarea medicamentului ala de 8 euro in italia, 3 euro la poarta fabricii gratis,ca asa zice legea: boala rara se include in programul national d eboli rare, medicatia e gratis.
mai intia imi raspunde o cucoana ca nu se poate,desi legea zice ca da.apoi ea imi spune ca pe mail ca nu intelege ce vrem noi de la ea.apoi de fix 3 luni ,cu toate adresele la ministrul sanatatii,la secretari de stat, ministerul a decis ilegal: medicamentul se aduce cu bani la pretul stabilit de firma agreata de minister,adica de 8 ori mai mare decat pretul de productie si dublu fata de cosul european (legea noastra zice ca daca se depaseste cu un eurocent pretul cosului european,e ilegal).
astept raspunsul aprafat si dau in judecata minsiterul!
eu paltesc CAS dublu fata de valaorea medicmentului pe luna pt mine si medicamentul nu e in nomenclator.
inutil sa spun ca daca am cerut banii aia 2% mi s-a recomandat sa imi scot grad de handicap,ca sa nu mai am nevoie de bani.
culmea e ca legea imi da posibilitatea sa am gradul I,dar ca tampita ma gandesc ca muncesc,ca vin la job, cum Dumnezeu sa am grad de handicap daca eu pot munci?
Ai mare dreptate,si eu sunt tot o pacienta cu aceasta boala care de fapt nimeni nu ma crede ca sunt bolnava.Exemplu,azi am fost la Fundeni sa-mi iau carnetul de bolnav cu mastocitoza.Am stat pe bancile spitalului 3 ore sa astept sa-mi dea cineva acel carnet,nu ca nu avea cine sa mi-l dea,ci pentru ca erau atat de multi bolnavi ca domnisoarele doctorite nu maio stiau la cine sa se duca.Si eu mincesc,iar la serviciu nu mi se recunoaste boala,deoarece nu zac la pat,doar atunci esti crezut de sefii tai cand nu mai ai mult de trait si nu te mai primeste la munca,iti spune ca nu mai are nevoie de tine si ca la poarta sunt o suta in locul tau care asteapta sa vina,dar trebuie sa intrebam si cine vine pe 680 de lei.Aceasta e romania noastra,noi am votat democratia,democratie fiind doar pentru cei care si-au facut salarii de 10000 de euro si pensii de 4500 de euro.
ieri la posta
doamna diriginta, am cerere pt tata sa ia pensia cu o zi mai devreme.
doar daca are bilet d einternare si e in spital ,sa vina si i-o dau.
pai cum sa vina daca e in spital? nu e in spital,face doar citostatice.
o femeie de la coada: nu te interneaza pt citostatice, ca am facut si eu.
diriginta: nu apelati la mila ca la mine nu tine. citostaticele-s gratis,deci nu dau nimic inainte.
ca sa fie sigura, la 8 dimineata,ma suna de la oficiul postal ca dna diriginta a zis sa ma sune ca nu ii da pensia inainte cu o zi!
ONG uri care fac ceva
Asociatia bolnavilor de mastocitoza
am organizat pt prima data in Romania un curs cu unul din cei mai mari specialisti din lume pe mastocitoza, Luis Escribano, curs in ruma caruia s-a intemeiat reteaua nationala de excelenta in mastocitoza-boala hematologica rara- cu medici scoliti,cazati pe banii asociatiei. aura, presedinta asociatiei, a adus bani de acasa pt eveniment,desi s-a imprumutat pt ei.
deci am scolit medicii: hematologi, anato-mo-patologi, alergologi, dermatologi, geneticieni, de laborator.
acum cautam fonduri sa tirmitem la Toledo cativa medici pt specializare.
ministerul nu numai ca nu ne-a ajutat,dar ne sileste sa luam medicamentul prin reteaua citostaticelor,ca e mult mai ieftin ca la ei. medicamentul opreste evolutia boli in cancer generalizat. o opreste cu zecile de ani.
textul colegei mi se pare un ca e un pic strabatut de invidie, modul in care vorbeste de salariul mare si masina de lux e cam straveziu.
In principiu traiul intr-o societate presupune o anumita solidaritate o anumita sustinere reciproca, indferent de cit de mare e salariul sau cit de luxoasa e masina. Ajutor e si atunci cind ajuti o batrinica sa treaca strada, chiar daca nu vrea, vorba bancului. Sau cind pur si simplu stai de vorba cu un batrinel singuratic, sau cind ai grija de o fetita mai maricica.
In ceea ce ma priveste nici eu nu prea am incredere in aceste ONGuri, chiar si prin Germania se aude din timp in timp ca unii dintre acestia mai pitesc ceva bani.
Eu prefer, si din pacate, recunosc, o fac prea rar, sa ajut direct pe cineva, sa fiu sigur ca banii se duc acolo unde e nevoie si anonim.
Am citit recent o carticica The Basic Laws of Human Stupidity scrisa de Carlo M Cippola care trateaza cele patru tipologii umane (neajutoratul, inteligentul, banditul si PROSTUL) . Cred ca ajuta in intelegerea comportamentului indivizilor din articol. Despre rezolvarea unor astfel de probleme din pacate stiinta si-a aratat limitele 🙂 . Partea cea mai interesanta este ca prostul este gasit in proportii egale in absolut toate comunitatile umane (de la sapatori de santuri la premianti Nobel).
Felicitari, Gabriela!
pe scurt cred ca cine vrea cu adevarat sa ajute , va ajuta; chiar daca nu o face sistematic, cu bataie lunga..totusi se poate incepe de oriunde cand vrei sa ajuti si orice gest cat demic ar putea sa conteze enorm
nu e nevoie de scheme de identificare a ong-urilor, nici de analize de risc – doar trebuie sa vrei asta si vei gasi cu usurinta pe cineva in nevoie..sunt atat de multi incat e imposibil sa nu ai unul chiar in cercul de cunostinte, colegi.
uneori e nevoie doar sa ne urnim putin fizicurile anchilozate
exact, totul e să fii interesat de ce e în jur și să nu trăiești egoist, în coconul tău de confort.
Rugăminte: puteți, vă rog, să precizați explicit cadrul legal prin care 20% din impozitul pe profit poate fi direcționat spre ONG-uri. Mulțumesc
Draga Dorel, aceasta prevedere este in Codul fiscal.
Detalii pot gasi pe site ul Bursei de fericire:
http://bursadefericire.ro/#redir_20
Extras din codul fiscal Titlul 2, Cap. II, articolul 21, alineatul (4), litera p
“Contribuabilii care efectueaza sponsorizari si/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificarile ulterioare, si ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cei care acorda burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, daca totalul acestor cheltuieli indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
– Este în limita a 3 ‰ (la mie) din cifra de afaceri;
– Nu depaseste mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.
Reflectarea in contabilitate a operatiunilor de sponsorizare prin acordarea de numerar cash sau virament bancar o gasesti la acest link:
http://bursadefericire.ro/app/webroot/files/pdf/extras_cod_fiscal.pdf
Am citit textul de ieri, dar abia azi, în urma unei dispute cu astfel de oameni, mi-a trecut prin cap să și vin să vă mulțumesc pentru el. Ție, Simona, și cititoarei tale. Pentru că fix asta simt și eu. Pentru că îmi vine să urlu de la atâta nepăsare. Pentru că simt, de multe ori, cum îmi crapă pielea încercând să străpung nenorocitele de globuri.
Iar în timpul ăsta, se găsesc unii sau alții să-mi spună că n-am abordarea potrivită (fără să aibă, bineînțeles, vreo sugestie concretă)! Și că nici voi, aici, n-ați avut-o. Ei, poate nu se vor crăpa globurile, dar măcar m-am simțit bine știind că nu-s singura izolată în țara meltenilor.
Mai exista si o alta categorie in afara de melteni, la fel de dezagreabila: fatarnicii. Stii tu, cei care urla doar pentru a se lauda in cercul lor de prieteni, aparind niste principii de care ii doare-n cur. Cei carora le pasa atunci cind sint vazuti, dar care, daca te-ar vedea ranit pe strada si zvircolindu-te linga ei, ar trece rizind mai departe. Ba te-ar mai si filma cu mobilul, sa mai revada si cu alte ocazii asa momente distractive. A, si bineinteles, fatarnicii sint tare buni la tinut lectii.
Mai exista o alta categorie, in afara de melteni, la fel de dezagreabila insa: fatarnicii. Stii tu, cei care urla doar pentru a se lauda in cercul lor de prieteni, aparind niste principii de care ii doare-n cur. Cei carora le pasa atunci cind sint vazuti, dar care, daca te-ar vedea ranit pe strada si zvircolindu-te linga ei, ar trece rizind mai departe. Ba te-ar mai si filma cu mobilul, sa mai revada si cu alte ocazii asa momente distractive. A, si bineinteles, fatarnicii sint tare buni la tinut lectii.
Vai, Costele, tot te doare bannarea aia? Mde, scuze, chiar nu privesc comentatul pe un blog anume ca fiind un drept inalienabil al cuiva. În rest, continuă-ți halucinatul și împroșcatul pe tot netul românesc. 😆
Pe tot netul? Aoleu, tu ai baut sau ai luat ceva? Ca io pe 2 bloguri ma duc …
Nu are nici o legatura, am spus doar ca mi-i greata de cei care tin lectii, mai ales despre lucruri cu care ei in realitate se sterg la cur. Nu sint cu nimic mai buni decit “meltenii” pe care ii infiereaza cu atita patos. Ba, dupa mine, sint mult mai jos, macar melteanu’ e onest si recunoaste ca nu-i pasa.
Cred ca un aspect important al vietii “in afara globului de sticla” este voluntariatul. Nu neaparat de genul militant si nu musai permanent. Dar imposibil sa nu exista momente sau faze ale vietii in care sa nu poti spune, am un pic de timp acum, pot face ceva pt altii.
Eu “predic” voluntariatul inceput devreme, pt ca eu am aterizat din intamplare intr-o asemenea situatie cand aveam 13-14 ani si a fost una din experientele de baza ale adolescentei. Am petrecut timp cu oameni si tineri foarte diferiti, am participat impreuna la tabere si am pus pe picioare piese de teatru. Nu a trebuit sa fac nimic special, niciodata nu am simtit ca “muncesc”, eram doar mandra ca pot fi parte a unei echipe si pot invata atat de mult de la ceilalti, atat de diferiti de mine in aptitudini, mod de viata, familie, educatie, stare de sanatate, etc.
Unul din momentele de care imi aduc aminte cu multa placere a fost iarna in care ne-am organizat sa strangem donatii pt cateva azile de batrani si am decis ca e un pic steril sa mergem si sa lasam niste pachete. Asa ca am hotarat sa petrecem o zi intreaga cu ei (a doua de Craciun), sa povestim si sa iesim afara, in parc (a fost o iarna extrem de calda). Nu mai stiu ce am facut exact dar stiu ca ceva s-a schimbat atunci si cred ca inca o bucatica a globului meu s-a dus naibii 🙂
Nu am mai avut ocazia de atunci sa ma implic activ in organizatii ca voluntar, dar am realizat ca am un alt “filtru” atunci cand vine vorba de a misca ceva pt altii si ma simt nasol daca las comoditatea sa imi stea in cale, pt ca stiu ca altii nu au luxul asta. Pt ca am fost invatata sa imi pese. Iar asta se educa. Cu cat mai devreme cu atat mai bine…
foarte frumos ați făcut, zic eu! “Ce frustrați flower-power” ar zice despre voi andrei, care a comentat mai jos!
Eh…nici n-ai idee cat de mult “misto” s-a facut de mine in liceu pe tema asta…Nu pt ca musai voiam eu sa spun ce fac in weekenduri, dar la un moment dat nu mai aveam nici o scuza de ce nu “ies cu gasca in club” sau am alte activitati extraordinare. Pt ca existau doar doua explicatii, ambele nefericite: ori is tocilara (horror!!) si am mii de meditatii in weekend pt ca nu ma duce capu’ ori am niste parinti oribili care ma tin legata de glie si nu ma lasa sa ies niciunde. Ca sa pun punct speculatiilor pe marginea intelectului 😆 si ca sa nu imi las parintii sa fie etichetati ca niste zbiri, fara nici un fel de vina, am sugerat timid ca is voluntar usually in weekend, si ma ocup de niste kinderi de care nu se prea ocupa nimeni. Ohoho…ce mi-am mai auzit…In final am realizat ca mai bine ii lasam sa creada ca is ori tampita ori abuzata, aveam parte de mai multa intelegere.
Asa ca unu ca andrei nu ma atinge nici cu o floare, ca deh, am vazut destule si am castigat experienta. Vreau doar sa ii spun ca uneori, plantatul ala de panselute, te invata ca uneori e bine sa ai un scop mai mare in viata decat propria bunastare…
Unii din noi, astia care traim in globurile noastre cu salarii mari se intampla ca deja contribuim o avere in sistemul de pensii, sanatate, asigurari sociale si ce naiba mai exista – ala care asa prost si hulit cum e, e abuzat la maxim de toti, mai putin de mine.
Ca fapt divers, si eu si sotia directionam anual astia 2% sau diverse altele spre diverse cauze, dar asta pentru ca asa vreau eu, nu pentru ca unei frustrate flower power care are impresia ca salveaza planeta daca planteaza trei panselute i se pare ca nu fac eu suficient!
Imi pare rau, dar sunt satul de toate ONG-istele carora nu le ies pasentele pentru ca e lumea rea, nu pentru ca sunt ele incapabile in ceea ce fac.
Dar de ce te-ai simtit vizat, Andrei? Foarte bine ca redirectionezi cei 2%, exceptional. Posibil ca faci un bine unor oameni aflati in mare necaz. Sigur ca cei cu salarii mari, ca si cei cu salarii mici, contribuie la sistemul de pensii, sanatate etc.
Insa, din pacate, in situatia in care se afla tara asta, uneori e nevoie sa facem mai mult. E nevoie ca daca vedem un om cazut pe strada, sa ne aplecam sa il ajutam, e nevoie sa mergem la vot pentru ca banii aia pe care ii platim la buget sa ajunga sa se regaseasca in conditii mai bune in spitale, in scoli samd Textul nu pare sa condamne oamenii care au salarii mari, ci pe cei care sunt extrem de nepasatori fata de mediul inconjurator, fata de oamenii de langa. In plus, nu cred ca era vorba de plantat panselute aici, ci mai degraba e vorba despre a nu fi nepasatori cand auzim despre un copil are nevoie de 150.000 euro ca sa poata trai si nu avem reactie.
ia uite, domne, virez în fiecare an o căruță de bani la stat, și pe cuvânt dacă mi-a trecut prin cap că am făcut suficient și că pot, de-acuma, să-mi permit, să-i ignor cu desăvârșire pe cei din jur și să scriu, de exemplu, numai și numai umor. în definitiv, de-asta și vine lumea aici pe blog și, la fiecare text care vizează o cauză, pierd cititori, respectiv bani. ce frustrată flower-power sunt și eu, exact ca fata care a scris scrisoarea de mai sus (angajată în corporație), de ce nu oi alege să trăiesc într-un glob vesel și arogant de sticlă? 🙄
Asta ai inteles tu din ce am scris eu?
Ma deranjeaza etichetele de genul alb-negru, din seria nu fac “niciodata NIMIC”, cu atat mai mult atunci cand contin formulari de genul “mai, melteanule” – exprima mai bine decat as putea eu spiritul activistei respective.
Ma deranjeaza faptul ca neputinta unora de a misca sau a schimba lucurile mi se pune mie sau altora in spinare.
Ma deranjeaza formularile astea care mai ca nu imi pun pe frunte eticheta de criminal, de parca ar fi vina mea nemijlocita ca mor copii prin spitale.
Ma deranjeaza in general atitudinea asta atoatestiutoare si autosuficienta, modul in care se pune problema, in care daca nu esti impotriva gazelor de sist esti un nenorocit, si daca nu iesi sa protestezi in strada pentru orice cacat organizat adhoc pe twitter nu meriti sa te numesti cetatean.
Ma deranjeaza conditionalitatea subinteleasa care mai ca nu vine si cu o urare la pachet, ti-e bine acum dar vezi tu cand te-o lovi cancerul. In inocenta mea eu credeam ca voluntariatul sau donatiile sunt in esenta nereciproce si neconditionate…
Ma deranjeaza faptul ca voluntariatul si ONG-ul a devenit o religie in sine, te iei de ONG, te iei de mama, ONG-ul nu se atinge nici cu o floare, etc. Iti inteleg entuziasmul dar intelege si tu scepticismul unor care s-au mai lovit de interese sau pur si simplu de incompetenta.
Ma deranjeaza faptul ca altii stiu mai bine decat mine ce as putea sa fac, ce trebuie sa fac, ce nu fac. Si indiferent ce si cat fac, stiu ei sigur-sigur ca pot si trebuie sa fac mai mult.
Ma deranjeaza ca mai toate ONG-istele care fac asta din suflet traiesc chiar ele in niste globuri de cristal, in care au impresia ca schimba lumea desenand felicitari sau dand like-uri pe Facebook, in loc sa isi indrepte eforturile acolo unde ar fi cu adevarat util, acolo unde chiar s-ar face diferenta.
Fair enough?
Dar, Andrei, ai luat totul extrem de personal. Esti unul dintre cei pe care ii doare in cur de ceilalti? Daca da, atunci… Daca nu, nu pricep de ce esti asa suparat?
Normal, e cunoscut faptul ca cei pe care ii doare in cur in general sunt foarte sensibili la postarile de pe blogul roz… 🙂
felicitări și like-uri pe Facebook, uite. citește cu atenție tot ce au făcut oamenii ăștia:
http://www.inimacopiilor.ro/nou-nascuti-Marie-Curie/
http://www.inimacopiilor.ro/cardiochirurgie/
Oamenii aia au facut ce au facut si cu 2% de la mine, si cu 2% de la sotia mea, si cu 2% de la prieteni de ai mei, an de an, si alte donatii pe langa, multe din ele facute de melteni din aia pomeniti mai sus.
Like-urile pe Facebook stii cat valoreaza? 100 de dolari 15 000 de bucati. Bine ca mi-ati spus, data viitoare o sa le cumpar cateva sute de mii de like-uri, inteleg ca sunt mult mai apreciate.
Dar cine a zis ca nu au fost facute si cu 2% de la tine si de la sotie? Foarte bine, felicitari! Inseamna ca pe tine nu te doare in cur si ai facut macar atat – ai redirectionat cei 2% fie si catre niste plantatoare de panselute. Nu prea inteleg cum de ai facut gestul asta daca privesti astfel ONG-urile dar ma rog…
Deci, mai concret, daca nu esti unul dintre cei pe care ii doare in cur de altii, de ce esti asa suparat?:)
@Mont, citeste mai sus, am explicat de ce, aici nu e vorba ONG-uri in sine ci de o atitudine extrem de nociva care aluneca spre fanatism, din ala care face persoane normale sa se adreseze altor persoane normale cu apelative de genul “mai meltene” sau “vita incaltata”.
Nu scopul, absolut laudabil, este problema, ci modul jignitor prin care unii inteleg sa se erijeze in instante morale.
Nu am invatat inca si o sa mai treaca mult timp pana cand o sa intelegem si noi ca problemele nu se rezolva dinspre exterior spre interior ci invers, ca invidia sau frustrarea sau isteria, oricat de intemeiate ar fi nu atrag nimic pozitiv, si ca in general atunci cand pledoaria este centrata pe atacul la persoana este sortita esecului.
@Andrei: gandirea critica n-a ucis inca pe nimeni si este mai mult decat fair enough sa o aplici si in cazul donatiilor si gesturilor de caritate de orice fel.
Dar nu despre asta era vorba. Ci despre felul superior si arogant in care etichetezi, la randul tau “ONG-istele carora nu le ies pasentele pentru ca e lumea rea, nu pentru ca sunt ele incapabile in ceea ce fac” – ca sa nu mai zic de nota “subtil” misogina…
Tu crezi ca ai raspunsurile? Ca e ok asa cum traiesti si ca daca restul lumii crapa terbuie sa o faca in liniste, sa nu deranjeze ipodul pus pe shuffle?
Ca sa nu mai spun ca probabil nu ai prea multa idee cu ce se mananca nici voluntariatul nici ONG-urile, pt ca altfel ai stii ca sunt mii de forme de implicare sociala, in diverse structuri, de la asociatii benevole la adevarati mamuti internationali care muta, la propriu, muntii.
Si sa stii ca voluntariatul cultiva o empatie aparte, care exclude exercitii de aruncat cu piatra, de genul celor practicate de tine. E bine sa vezi mai departe de propriul interes. E bine pt altii si e bine pt tine. Imi pare rau ca ai senzatia ca totul e in zadar, trebuie sa fie greu sa traiesti cu gandul asta…
Dar iti garantez ca exista multi plantatori si plantatoare de panselute care au fost inspirati de mirosul florilor de primavara 😆 si acum lucreaza in organizatii internationale incercand sa faca concret ceva. Acolo unde doare. Riscurile sunt mari, renuntarile pe masura. Dar ceea ce ii impinge inainte a crescut exact asa…dintr-o mana de panselute semanate pe degeaba.:P
uite niște plantatoare de panseluțe care nu doar că au făcut centre de transplant și altele, dar au schimbat chiar și o lege: http://www.daruiesteviata.ro/despre-noi/
sunt de accord cu Andrei, “ma melteanule”, nu e gandire critica, e tupeu
ce a scris fata aia e adevarat ca fond doar ca asa cum Andrei spune, cred ca ea are “an attitude problem” care poate, eu nu stiu ca nu lucrez in multinationale, dar poate devine o atitudine colectiva
andrei,
nimeni nu stie mai bine ca tine ce sa faca, nimeni nu intervine in deciziile tale.
singura chestie care supara este atitudinea superioara,de turn de fildes in care nimic nu razbate. te deranjeaza ca vezi ,auzi cate ceva ce nu cadreaza cu rozul bonbon,cu planurile de succes,cu ultima colectie de la Armani si nu stii cum sa estompezi acest zgomot neadecvat de fundal.
ideea e ca nu te forteaza nimeni sa ne vezi. puneti ochelarii,tot armanii, bea un vin bun si bucura-te de tot ce ai.
sa stii ca cea mai tare lectie pe care am primit-o, cea mai misto si de care sunt cea mai fericita ca am primit-o, a fost in anii de voluntariat,cand eram sanatoasa tun, aveam bani, ma cataram, ma plimbam prin toata Europa si habar nu aveam ca peste cativa ani o sa trag un loz necastigator.
ei voluntariatul ala printre batrani,copii care nu aveau ce sa manace sau de prin canale reprezinta cea mai mare bogatie a mea. si eram tanara, ferice, cataratoare pe stancile patriei si ale Europei,aveam toata viata inainte.
faceam voluntariat doar pt ca mi-e imposibil sa nu il vad pe ala de langa mine si pt ca permanent m-am simtit datoare sa daruiesc ceva din fericirea si bucuria mea de a trai.cumva ma simt responsabila pt nefericirea celuilalt, daca nu am incercat sa il ajut,cu cat de putin.
@andrei
teoria si practica in psiho spun un singur lucru: oamenii reactioneaza, in special asa virulent ca dta, atunci cand ceva i- a atins direct intr-un punct nevralgic. poate ca, pentru adultul sanatos din domnia ta, a sosit momentul sa te ocupi de problema respectiva. asta te-ar ajuta, pe viitor, sa ai un comportament de adult si in raport cu societatea si datoria ta fata de ea
@andrei: perfect de acord cu tine, extrem de bine argumentat. Este incredibil, avand in vedere profilul cititorilor blogului Simonei (pura supozitie din partea mea ca este totusi o categorie mai ridicata atrasa de astfel de subiecte), cat de putini inteleg ceea ce zici! Si nu inteleg de ce lumea te banuieste ca esti personal cu musca pe caciula, doar pentru faptul ca prezinti un alt punct de vedere 🙂 Personal sunt surprinsa ca astfel de text ofensiv este publicat drept exemplu si drept motivatie pentru implicare sociala si voluntariat. Cum poate sa emita autoarea textului astfel de judecati si sa eticheteze in maimutoi si melteni si privitori la TV ca principala ocupatie pe cei ce se intampla sa castige mai mult si sa aiba pretentia de atotstiutor asupra tuturor actiunilor si stilului de viata al “meltenilor” respectivi? Cunosc adevarati voluntari pe care ii respect, dar toti au un numitor comun, acela este modestia. Nici unul ce este dedicat intr-adevar unor cauze profunde si cu impact nu si-ar permite sa jigneasca intr-o astfel de maniera. Asa ca, efectul textului respectiv asupra mea personal este pe departe cel intentionat: ma face sa am dubii asupra persoanelor ce activeaza in astfel de organizatii. Si e pacat.
Eliana, dar cine a zis ca cea care a scris textul asta activeaza intr-un ONG?
Tu ai colegi de birou? Stai cu ei 5 zile din 7, 10 ore pe zi? Crezi ca stii cate ceva despre ei? Atunci de ce te socheaza ca fata care a scris emite pareri? Pai poate ca stie ce zice, poate ca a discutat cu ei, poate ca le stie parerea etc.
nu, in ong-uri nu poti avea incredere. in organizatii umanitare chiar mai putin decit in ong-uri.
organizatiile umanitare au mari costuri administrative si de regula mai putin din 40% din banii donati ajung la cei ce au nevoie.
ong-urile nu publica transparent toate sursele de finantare incit nu se stie exact citi bani detin. n u publica nici cheltuielile in mod transparent, si in final la fel de netransparent sint facute achizitiile acolo unde este cazul. e normal sa fi suspicios in ce le priveste.
ramin doua posibilitati de ajutor a celor ce au nevoie. ajutorul sub forma de munca de onoare nerenumerata in nici un fel. in tara in care traiesc tot as 7-lea om fac ein timpul liber o munca de onoare spre folosul comunitatii.
alt mod de ajutor este ajutorul direct al celui aflat in nevoie. cel mai bine ar fi s apoti ajuta in mod direct de exemplu citiva copii in africa sau asia sa mearga la scoala, asta daca poti fi sigur 100% ca e adevaraciune si nu teapa. nu trebuie sa fie sarmani din tara ta, pentru ca nu conteaza unde ajuti sufletul nevoias, ca om e peste tot.
mare atentie la ajutorul acordat direct prin donatii unor oameni cu probleme disperate de sanatate in tari ca romania. am vazut enorm de multe cazuri de cereri disperate de jutor din romania, in sitiuatia in care familia detinea imobile pompoase pe care nu le vinduse pentru salvarea vietii copilului, sau chiar mai rau familia detinea masini de lux. pai daca faci apel umanitar pentru salvarea vietii copilului tau pot sa am pretentia ca ti-ai vindut casa sau apartamentul si masina si ti-ai pus toti banutii in salvarea vietii copilului tau si nu-ti ajung banii si atunci apelezi la umanitatea ceor din jur. ei bine, am constatat ca aproape niciodata nu a fost asa. asa se ajunge in situatia ca oameni care stau in chirie si calatoresc cu mijloace de transport in comun salveaza practic nu viata copilului bolnav ci salveaza practic proprietatile parintilor sau ale familiei. e plina lumea de fraieri care se induioseaza si mai vor sa fie in ochii lor si aia buni care au salvat viata unui copilas.
e excelent sa fi bun, sa faci ceva pentru oamenii din jurul tau, sa-i ajuti pe cei ce au nevoie, DAR NU FI FRAIER!
da, mai, fi-r-ar, iote ca scoliram doctorii pe banii ONG-ului, daduram sfoara in tara, facura asitenta gratis taica, pt toti cu boala asta si aura si eu.
acu’, dupa logica ta, noi furam.adica furam din ce noi insine dam. da’ las ca asa ne-am facut căşile si masinile alea de le avem.
naspa ca au incpeut sa cada diverse din ele………………
nu inteleg ce vrei nike. nu te cunosc, nu vorbesc despre tine. daca tu esti o exceptie bravo tie.
inteleg ca tu publici corect si cinstit tot bilantul ong-ului. dai starea contului la zi, rezulta foarte clar si fara gauri complet cine si cu cit finanteaza ong-ul, dai o explicatie plauzibila despre ce faci cu banii. inteleg de aici ca tu lupti cu ong-ul tau pentru ac o anumita boala sa fie recunoscuta nu stiu cum. inteleg ca in urma recunoasterii ai si tu avantajele tale, esti sau cineva din familia ta imbolnavita cu boala aia? daca da atunci e o problema, ca devine un ong care daca-si atinge scopul e spre avantajul tau, practic un ong spre propriul folos. dar ma gindesc ca nu e cazul dupa cum urlii aici ca ai dreptate si ai exclusiv motive umanitare altruiste.
apoi pentru recunoasterea bolii respective ca boala de un anumit fel de ce e envoie de bani? se pot face demersuri legale, incununate sau nu de succes si fara bani presupun.
ai nevoie de logistica? poti sa explici de ce apelezi la un anumit fel de logistica si nu de la concurenta celei achizitionate? ai nevoie de avocati? poti sa explici de ce dai banii ong-ului si pe ce criterii unui anumit avocat si nu altuia?
tu ai reactionat. tu ai inceput sa urlii revoltata la mine. eu nu ma refeream in general la ong-uri, nu la al tau. dar daca reactionezi asa brutal la niste adevaruri pe care le stie toata lumea, care repet nu d´se refereau la tine, atunci pot sa pun si eu intrebari.
Kongo, poate a ai si tu dreptate. Pai, hai, atunci sa ajutam oamenii direct si gata. Eu fac asta, punctual. Cand apare un caz si pot sa ajut, ajut. Textul nu pare a fi o pledoarie pentru ONG-uri. E vorba despre a te uita la cel de langa si a nu te durea in cur. Atat.
Te-ai gandit ca poate e si vina ONG-urilor? Si mai sunt cateva chestii:
1. Impozitul pe venit e 16%. La ONG e 20%. Vezi vreo pierdere? Ca eu,da
2. N-as da un leu pentru “campanii de educare”. Daca ai nevoie de ceva, internetul e mare. E de datoria ta sa te informezi, nu sa astepti sa toace altii bani ca sa-ti dea informatia
3. E posibil ca un ONG chiar sa faca ceva, dar sa vina altii sa fure. De la mancarea pentru orfelinate mancata de ingrijitoare, pana la dotat spitale ca sa poata lua medicii spagi mai mari/sa fure mai mult de la CAS (ca, na, aparatura rara, vin multi bolnavi)
Si cand stii ca ai muncit la greu sa ai masina aia luxoasa din articol, chiar n-ai chef sa-ti risti banii sau timpul ca poate-poate faci un bine cuiva.
1. E vorba de 20% din impozit. Pentru aia care inteleg mai greu dar in schimb uita repede, tu ai de dat statului un impozit. Pe care ti-l ia oricum, daca nu-ti muti sediul social in Bulgaria. Bun, din impozitul ala poti alege sa dai 20% catre un ONG sau nu, poti alege sa-l dai tot banditilor de teapa lu’ Ponta.
2. Da, internetul e mare, pacat ca multi nu au nici macar calculatoare, ca nu-si permit.
3. Da, e posibil sa se mai fure, dar hai mai bine sa desfiintam toate spitalele, sa nu mai ia spaga medicii, futu-le muma-n cur!
4. Maturizarea incepe cind iti vine si tie rindul, cind esti sanatos si ai bani si toti cei din jur sint bine, atunci behai pe net fara grija si-ti bagi pula-n toti.
Simona, scuze de limbaj, dar cam merita.
@motolady Si da, sunt convinsa ca ai muncit pentru masina aia luxoasa “din articol” – de ai transpirat. Probabil ca si noaptea, in timp ce altii dorm, futu-i in gheaba de prapaditi care asteapta sa donezi tu 20% din profit – tu ai strans din dinti si ai muncit din greu. Dar na, daca nu vezi care dracu e diferenta intre 16% impozit pe profit si 20% DIN impozitul pe profit pe care oricum il virezi direct lui Sova in buzunare, nu stiu la ce dracu muncesti asa din greu si cum ajungi sa iti iei masina aia luxoasa “din articol”.
1. OK, greseala mea.
2. E net gratis la orice biblioteca de stat.
3. Cu cat obtii bani mai putini si mai greu, cu atat ai mai multa grija de ei, daca chiar vrei sa faci ceva.
Mara, eu am citit pe net de o fata orfana care, evident, la 18 ani a fost scoasa din orfelinat. Neavand alta treaba, s-a apucat de box si a mai ajuns si campioana. Cat crezi ca e norocul fetei si cat merit personal?
Are si norocul partea lui, dar daca nu e, poate fi inlocuit cu munca. Cat despre copiii cu boli grave/rare, ma indoiesc ca mamicile lor chiar au avut grija de sarcina.
Inteleg sa ajuti un batran sa treaca strada, sa ajuti o doamna sa-si care legumele din piata si tot felul de chestii din-astea marunte. Dar de aici pana la a te apuca de redirectionat bani pe la ONG-uri, e cale extrem de lunga.
Da, am o parere proasta despre ONG-uri pentru ca n-am auzit niciodata ceva care chiar sa fie de bine despre ele. Incepand de la cele pentru copii care nu se ating de aurolaci ca-s periculosi, pana la alea pentru HIV care impart pliante pe strada in loc sa negocieze cu CAS pentru imbunatatirea tratamentului decontat. Sau ca alea pentru femei care cauta voluntari si cand te oferi, nu te baga in seama.
Fata, motolady, sau cum iti zici, esti un monstru!
Ce se poate directiona de catre firme e 20% din acei 16%, nu 20% din tot profitul. Deci 3,2% din profit se poate redirectiona catre ONG-uri.
Cat despre “e posibil sa vina altii sa fure”, si la stat e posibil asa ceva. Mai mult, as spune ca e chiar foarte probabil.
Nu mi se pare fair sa dai cu piatra in ‘ONG’-uri asa, la gramada, de parca ar fi toate de acelasi fel sau ar avea aceleasi teluri.
Simpla existenta a unor ONG-uri demonstreaza o stare de sanatatea societatii. Nu e normal sa traim intr-o tara in care e fiecare pt el sau pe principiu “scapa cine poate”. Cultivarea empatiei si a solidaritatii sociale trebuie sa fie un scop in sine a unei societati cat de cat normale, iar distanta perceputa dintre “have” si “have nots” nu e niciodata pe cata de mare pe cat se doreste sau se imagineaza. Oricine poate cadea de partea cealalta a baricadei si a cultiva idea ca cine pica merita sa moara e absolut aberant in secolul 21.
Dap. Cei care au norocul sa conduca masini luxoase si sa aiba de toate au o responsabilitate sociala MAI MARE decat cei care se chinuie in Dacia. De ce? Pt ca pot si, mai important, pt ca N-AR FI AJUNS NICIODATA SA SE BUCURE DE CEEA CE AU DACA NU AR FI FOST ALTII CARE O DUC GREU. Pt ca viata e nedreapta si lucrurile nasoale se intampla tuturor. Si pt ca asta inseamna sa fii un om educat: sa poti sari peste propria umbra si sa intelegi ca nu esti centru universului. Si pt ca nu e datul soartei ca tu sa ai si altii sa nu aiba, pt ca nu meriti nimic mai mult decat amaratii aia care nu au avut nici macar sansa unei educatii, unei familii sau a unui corp sanatos. Avutia si starea de bine NU SUNT DOAR MERIT PERSONAL. E noroc. Noroc pe care altii nu il au. Asa ca mai bine multumeste cerului ca esti ok si incearca sa nu te umflii prea mult in pene. Hubrisul nu a adus nimanui bucurie si nici noroc…
îți mulțumesc 🙂
“Cat despre copiii cu boli grave/rare, ma indoiesc ca mamicile lor chiar au avut grija de sarcina. “. Motolady, te citesc și nu-mi vine să cred că exiști. Brrrr… 🙄
“N-AR FI AJUNS NICIODATA SA SE BUCURE DE CEEA CE AU DACA NU AR FI FOST ALTII CARE O DUC GREU.”
Deci aia au ajuns unde sunt nu din propriile forte ci pt. ca au fost altii care o duc greu. Hai sa fim seriosi.
In rest de acord.
Mi se pare deja exagerată chestia asta cu “politicienii fură”. Bani ăia, cel puțin în teorie, se duc în bugetul statului, nu în buzunarul politicienilor. Că o parte sunt furați, asta e complet altă problemă.
Și de ce crezi că conducerile ONG-urilor sunt mai puțin corupte decât politicienii? Eu cred că sunt la fel de, dacă nu chiar mai corupte. Asta în cazul fericit în care ONG-ul activează pentru o chestie utilă societății. Există organizații a căror activitate e total inutilă sau chiar dăunătoare (cum ar fi cele cu drepturile animalelor, cele religioase, cele sportive etc).
Ce vreau să spun e că există o șansă mult mai mare ca banii plătiți la stat să ajungă să fie utili societății decât cei plătiți la ONG-uri.
Experienta arata ca baetii aia veseli care guverneaza, nu fac decat sa bage banul in buzunar. Nu am vazut inca unde sunt spitalele renovate din bani de la bugetul de stat, in schimb am vazut renovari facute in spitale de catre niste ONG-uri – cum e Daruieste Viata sau Inima Copiilor.
Da, banii aia se duc in teorie si in practica in bugetul statului. De acolo sunt, fie prost gestionati, fie deturnati catre interese personale!
Ia spune-mi, stii tu unde se duc banii platiti de tine statului? Stii tu ca nu sint folositi pentru a da pomeni electorale? Stii tu ca nu e platit din ei un mirlan cu sute de mii de euro pe an?
Pe de alta parte, in cazul unui ONG, ai avea posibilitatea sa-i cunosti pe oamenii care stau in spatele lui, poti discuta cu ei, ii poti intreba ce au facut cu banii tai. Doar asta ar trebui sa fie un motiv suficient.
“Pe de alta parte, in cazul unui ONG, ai avea posibilitatea sa-i cunosti pe oamenii care stau in spatele lui, poti discuta cu ei, ii poti intreba ce au facut cu banii tai.”
Poti intreba, nu sunt obligati sa-ti raspunda. La stat insa da. (Cel putin sa-ti prezinte cadrul in care s-au facut achizitiile. (Ca de obicei asta e furt legalizat e iarasi altceva.)
Cu dedicaţie pentru cei supăraţi că ONG-urile dau bani pe salarii şi alte chestii administrative:
Non-profit nu înseamnă exclusiv voluntariat. Înseamnă doar că nimeni nu pleacă acasă cu profitul, ci acesta se reinvesteşte în activităţile organizaţiei. Unele activităţi se pot face cu voluntari care participă câteva ore pe săptămână sau chiar mai puţin. La altele e nevoie de muncă susţinută, şi atunci e nevoie de oameni angajaţi. Care fac o muncă prin care chiar ajută la ridicarea calităţii vieţii altora (sunt şi excepţii, desigur, dar hai să ne gândim acum la cei care chiar muncesc pentru scopul declarat al organizaţiei lor şi o fac cu succes). Unii din aceşti oameni au, prin munca lor, un efect pozitiv mult mai mare asupra vieţii altora decât au alţii, care lucrează pe salarii mult mai mari în firme şi principala lor contribuţie la bunăstarea altora e să-i îmbogăţească pe acţionarii firmei (a nu se înţelege că aşa-i văd pe toţi angajaţii din firme, dar există şi aşa situaţii).
Stiu si eu un preot care are un ONG, se ocupa si de copii cu probleme cel putin asa zice dar totusi nu inteleg de ce n-ar fi putut sa o faca dintr-o masina mai banala decat Porsche-le Cayene pe care il conduce. Non profit inseamna ca banii nu pot fi luati pur si simplu platindu-se impozit dar asta nu inseamna ca nu pot fi cheltui pe chirii aberante, masini scumpe, lifestyle de invidiat si toate astea pe bani neimpozitati. Pentru cine este interesat preotul respectiv isi are parohia intr-o mica bisericuta pe Bvd. Natiunile Unite intersectat cu Calea Victoriei.
Ma bucur mult sa observ acest articol…interesant. Dar eu dau vina pe Familie…pe mame ..care isi educa copilul dupa ureche, fara sa aba asteptari de la el, fara sa se dea exemplu pe ea…ca mama…familie sau comunitate….fara regului, norme, principii solide…nu avem seansa pe viitor. Se implementeaza ideea ca daca ai bani ai TOTUL. La ce mai este bun: respectul, empatia, valorile?
Cine vorbeste permanet in casa de bani? Mama, Tata, Bunicul, bunica, verisoara…toti..ce invata copilul?Nimic!
Sa incepem sa educam copilul cu trebuie….apoi mai vedem….
Suntem dezordonati mental, nu mai avem timp, ne lasam usor influentati de iluzii inutile…pentru ce oare?
Bafta si respect!
daca mamele alea sunt educate doar de mamele lor, iata-te brusc si frumos in bucla perfecta. evolutia tine de educatie si autoeducatie. si astea nu tin doar de mama si tata. stii cati dintre studentii mei au preferat sa-si obtina nota din seminar devzoltand proiecte sociale in loc sa faca teme fara numar ( as adauga si fara pic de competenta, dar e irelevant)???? stii??? ei bine, din 300 bucati pseudodude de viitori titrati, abia daca au fost 30 organizati in 6-7 echipe. 10 % cu MOTIVATIE!!! si stiau ca primesc bonus si sansa de salvare, pentru ca se promoveaza greu .
pe mama lor sa o acuz??? sau ??? liberul arbitru unde e? doarme dulce si viseaza, nu?
cred ca lucrurile sunt clare: cine este satisfacut de propria persoana si nu simte nevoia sa imparta nimic cu nimeni, nici nu o va face vreodata cu inima deschisa si atunci mai bine sa nu o faca..
sunt dintre cei privilegiati – nu mi-am propus sa impart tot ce am cu cei saraci dar de cate ori fac un gest (si asta poate insemna o vorba buna, un sms, un obicet pe care il dau cuiva care are nevoie de el cand pe mine ma incurca..) imi aduce aminte ca sunt fiinta umana, cam despre asta e vorba..cred
Mie mi-e clar un lucru: aia care au sarit de cur in sus, s-au simtit. Pacat ca nu au si deschiderea de a accepta ca nu e asa de greu sa renunti la statutul de “meltean care sta in globul de sticla”.
EMAPTIE, bai, carnatilor!
cunosc multi oameni care ajung la un stadiu de stabilitate financiara, sociala si emotionala incat cred ca tuturor le merge bine.
sunt oameni care iti spun :vorbeste doar daca ai ceva pozitiv de spus……..si zambesc.sunt oameni carora le merge excelent,care poate,chiar au muncit pt asta.
e corporatistul cu mii de euro/omul de afaceri balzat/cel cu multi bani,sanatos tun.
tu ala cu necazuri gandesti engatic, n-ai citit cartea Succesul, nu te-ai uitat la film, ai karma cu sosestele pe dos, ai atitudinea care atrage necazurile……..sa te ajute e ca si cum ar contamina.
degeaba ii explici ca si tu ai salariu misto, ca si pe tine te duce capul,ca uite ti s-a intamplat chestia asta,da’ nu te dai batut, nu esti la pensie sau ca e un copil care nu ar enicio vina.
desigur,trebuie sa aduca pe lume copii doar aceia care sunt capabili sa nasca prunci vesnic sanatosi, geniali si care nu vor avea nevoie de nimic pentru sanatate.
@nike: am citit pe undeva ca exista o explicatie psihologica pt atitundinea asta de “daca te ajuta e ca si cum s-ar contamina”.
Oamenii se simt vulnerabili atunci cand sunt confruntati cu necazul/nefericirea cuiva si le e teama ca li s-ar putea intampla acelasi lucru. Ca sa isi confirme credinta ca ei sunt “feriti” de o soarta similara intra intr-un proces de “disociere” fata de victima, in care persoana/persoanele vizate devin “the other.” Vina se aloca pe masura: “trebuie sa fi facut tu, nike, ceva nasol, trebuie sa fii cumva vinovata de ceva, din moment ce se intampla toate astea. Viata nu poate fii atat de nedreapta si random ca sa te pedepseasca asa, daca n-ai avea nici o vina.”
Multi vor sa creada ca daca fac tot ceea ce “trebuie” si respecta regulile sunt feriti de aleatoriu si imprevizibil. Vor sa creada ca exista un soi de “explicatie” dincolo de toate, ca nu se poate ca unii sa sufere asa, aiurea, si altora sa le mearga bine din plin, pe toate planurile. Trebuie sa fie ceva cu aia pe care a cazut “magareata”. Trebuie sa fi facut ceva sa merite asta…Ei, in schimb, ei sunt ok. Lor nu li se poate intampla nimic pt ca sunt altfel, in principiu, mai buni…
ohohooooo. adevărul e că, de fapt… poți să fii sfântul sfinților și să te lovească sau să fii un monstru și să trăiești bine-mersi, superfericit. n-are nicio legătură cu nimic, e chiar random-random.
Dap. Nu exista reteta care sa iti dea imunitate in fata vietii…Sau e de-a dreptul ironic, vb unui prieten: “It’s always the good people…the ones that suffer and the ones that help.”
exista multe feluri in care poti sa arati ca iti pasa, chiar daca nu ai bani. nu stiu daca legea romaneasca permite, dar am citit, de exemplu despre un caz din Franta in care colegii de serviciu si-au “donat” din zilele de concediu unui tata care avea copilul bolnav. poti pur si simplu sa te oferi sa ii faci piata unui batran, sau sa ii cumperi medicamentele, sau…. mi-a placut povestea cu “nu dau bani pentru informare, iaste internet, asa ca ura si la gara”. o campanie de informare corecta inseamna, pe langa imbunatatirea calitatii vietii multor oameni, economii prin identificarea si tratarea precoce a unor boli. chiar presupunand ca toti medicii stiu totul despre toate bolile (sic!) o informare a noastra, a potentialilor pacienti este extrem de utila, pentru ca semnalul de alarma ajunge intai la cel implicat. avem mari carente privind educatia sanitara si educatia pentru sanatate, asa ca mi se pare salutara o decizie de informare a populatiei (in defavoarea rochitelor purtate de nu stiu cine sau a ultimei achizitii a….)
Sunt unii oameni pe aici care clar traiesc in bula lor de clabuc… isi inchipuie ca toti oamenii au acces la net, deci nu-i nevoie de campanii de informare, ca toata lumea fura mai putin statul, ca ONG-urile cheltuie 40% pe salarii, ca impozitul la ONG e 20% si cate si mai cate…
Pare inutil sa le explici ca exista copii bolnavi de cancer care-si petrec viata in spital, ca sunt adulti pentru care intr-o z timpul se opreste in loc, cand cade greu un diagnostic. In fiecare an in Romania apar 80.000 de cazuri noi de cancer! optzeci de miiiiiiiiii! Azi, noi toti cei ce comentam pe aici, suntem bine, sanatosi si ni se pare ca nimic nu ne poate atinge in bulele noastre aparent impenetrabile.
Donatia/sponsorizarea si implicarea sunt acte voluntare, pe care le face doar cine doreste. Aruncatul cu piatra este tot un act voluntar. In timp ce la prima categorie suntem cam pe ultimul loc in Europa, aruncatul cu piatra este sport national si suntem campioni mondiali cu certitudine.
Trecand la lucruri serioase, donati doar daca aveti incredere si asigurati-va ca banii vostri sunt folositi cum trebuie. Donatia trebuie sa fie un act responsabil, altfel puteti face mai mut rau decat bine (ca exemplu, datul banilor in strada, unor copii care cersesc nu-i ajuta, ba din contra). Verificati periodic ce s-a intamplat cu donatia voastra si care sunt rezultatele ONG-urilor. Un ONG serios nu va avea cheltuieli administrative mai mari de 10-15% din bugetul anual.
Si desi veti arunca din nou cu piatra, aflati ca sunt ONG-uri fara de care multi bolnavi de cancer mureau pentru ca n-ar fi avut medicamente, n-ar fi avut sali sterile de transplant, n-ar fi avut dotari. ONG-urile serioase fac lucruri pe care statul nu le-a facut in zeci de ani si nu le-ar face nici in zecii de ani urmatori!
ONG-urile vor continua sa faca lucruri daca vor gasi sprijin, daca oamenii vor directiona 2% ( in prezent sub 30% fac acest lucru) si firmele 20% (12% fac asta in prezent) din IMPOZITELE pe care ORICUM le platesc statului.
ONG-urile va vor raspunde atunci cand veti intreba ce au facut cu banii! Statul o face??? Iar daca ONG-urile nu vor raspunde, va vor pierde, caci in situatia lor, puterea chiar e la dvs.
http://www.daruiesteviata.ro/rapoarte/
Si as vrea sa subliniez ca EXISTA o multime de metode prin care te poti implica, fara sa dai nici un leu, daca asta e marea problema si te simti jecmanit si jefuit de 2%pe care ii dai oricum si nu se mai aude nimic de transii:
http://www.daruiesteviata.ro/voluntariat/
Daca exista bunavointa, exista un pic de timp si exista si solutii.
Important e sa nu intoarcem capul, daca nu din altruism, din egoism: s-a demonstrat clar ca implicarea in actiuni caritabile, care nu aduc beneficii directe propriei persoane, prelungeste viata 😆 Io as spune ca o face demna de trait, dar ma iau cu vorba 😆 A face bine NE face bine. Pe demonstrate!
Oana, hai sarutmna iar si de un miliard de ori pt daruieste viata!
e o sectie dotata atat de misto incat strumf si cu mine nu a mai trebuit sa plecam afara,ci l-am tratat acolo!!!!!!!!!!!!!
si tot de la sectia din Fundeni, prin asociatia pacientilor cu mastocitoza, cu medicii de acolo si cu aparatura aia nou nouta printa de la bursa aia de feicire s-au ptut pune bazele retelei de excelenta in amstocitoza.
hai sarutmana . datorita voua, eu nu mai trebuie sa plec la randul meu din tara.pot face analizele acolo , la Fundeni!!!!!!!!!!!!
andrei, se vede?????????
va multumesc fetelor!
voi stiti, nu, ca v-am zis: strumf e sanatos tun acum!!!!!!!!!!!!!!1
hai multam fain!
vreau functie de EDITAREEEEEEEEEE
reteaua de mastocitoza
nu mai știu unde să mai scriu, așa că zic aici: eu cred că însuși faptul că ai intrat aici, în dezbatere cu noi, arată că nu ești între destinatarii scrisorii, andrei. dacă erai, te-ar fi durut în pix de ce se scrie p-aici, vorba ta. 😉
Nu inteleg cum (aproape) toata lumea se preface ca nu intelege mesajul lui Andrei. Sau, bine, hai sa spun ce am inteles eu: nu e in regula ca cineva, oricine (in cazul asta doamna cu articolul citat si Simona), sa imi spuna ca sint meltean, dobitoc, fara suflet, etc. pentru ca nu fac un lucru despre care persoana cu anatema crede ca este foarte bun, obligatoriu, definitoriu pentru conditia umana. Tocmai ati impartit lumea in cei care dau 2 sau 20% (BUNI) si cei care nu dau 2 sau 20% (SATANA CORPORATRISTA). In aceasta logica: bai melteanule care nu infiezi ciine sau pisica bagaboanta, bai melteanule care nu mergi cu bicicleta sa salvezi planeta de poluarea masinii tale de corporatrist nesimtit, bai melteanule care faci baie in loc de dus si ne consumi rezervele planetare de apa, bai melteanule bai. Poate ca exista unii care nu dau cei 2 sau 20 pentru ca nu au incredere, poate ca exista unii care nu participa pentru ca nu stiu cum/de unde sa inceapa, poate ca exista unii care inteleg sa faca alta lucruri care sa ajute (nu stiu, ce ii lasa pe ei inima). Si eu subscriu mesajului lui Andrei: vreau sa amendez extremismul abordarii, care nu ajuta deloc cauza.
hai să fim serioși, a completa, timp de 2 minute, un formular prin care donezi niște bani pe care i-ai da oricum statului sau orice alt gest precum cele descrise în articol nu e echivalent cu a înfia copii sau pisici. textul ăsta înfierează o atitudine de nepăsare extremă și nu, nu o putea face în cuvinte călduțe. 😉
OK then! Trec la loc! Nu asta am vrut sa spun! Cred ca mai bine ramin la citit! Scrisul nu mi-e tot atit de elocvent.
Ramin meltean na, daca asta e definitia! Ce smiley sa pun? 👿 ?
eu cred că, atâta timp cât te-a mișcat textul ăsta cât să intri să scrii ceva, nu ești deloc meltean.
Multi din cei care traiesc in globul de sticla habar n-au ca sunt intr-unul. Pentru ca nu le-o spune nimeni CORECT. Daca dai in om asa, pe nepusa masa, nu e greu de ghicit care va fi reactia. E ca si cum vezi un copil ca il loveste pe altul si mergi si tu sa-i tragi una, sa invete minte sa nu mai faca. Putin fortzat exemplul, dar sper ca se intelege ideea.
Ce vreau eu sa zic , defapt, este ca, pentru orice initiativa de implicare trebuie sa ai argumente care sa rezoneze cu omul. Trebuie sa-i ´´vorbesti limba´´ si sa te aliniezi traiectoriei lui. Ca, asta e, arta negocierii, a conversatiei, a argumentarii nu e bla bla, e pe bune si se aplica zi de zi,secunda de secunda.
Nu toti oamenii INTELEG cat de importanta(pentru ei si pentru altii) este daruirea. Unii ar putea insa intelege daca li se spune ´´pe limba lor´´.Unii vorbesc cu inima, altii cu capul.Dar toti vorbesc cu ceva 🙂
Cred ca principiul´´esti scos pe geam-intri pe fereastra´´( dar elegant, nu ca taurul
) ar putea avea efecte foarte bune in tot procesul asta de informare/convingere spre actiuni caritabile.
@Nike, ma folosesc de exemplul tau, cu cei care spun ´´vorbeste doar daca ai ceva pozitiv de spus´´pentru a ilustra mai bine cata nevoie e de adaptare la interlocutor pentru o cauza.
In cazul lor, vii degeaba cu ´´stiti, sunt oameni bolnavi care…..´´
sau
´´bai nesimtitule, tu in bula ta esti defapt un porc´´
Cer pozitivism, le dai: ´´sunt atat de fericita ca sectia cutare a fost dotata cu aparatul X, au participat atatia oameni cu greutate,pozitivi si senini care au crezut in bine,in facerea de bine, si impreuna cu acesti oameni optimisti am reusit datorita modului pozitiv in care vad ei viata´´
Cu un zambet sincer si luminos 🙂
cu un zâmbet sincer și luminos, zici? nu mi-ai văzut zâmbetul când am scris și editat articolul ăsta.
vorbind serios acuma, uneori cuvintele dure pot fi ca un duș rece, care trezește. ăsta a fost și sensul acestui text.
Ce dush, femeie, cuvintele sunt o arma si tu stii sa tragi cu ea.
Dar stii cum e, pentru un tzantzar nu-ti trebuie mitraliera.
atunci, crede-mă că era nevoie să scot arma 😉
oricum o dati EDUCATIA e singura solutie. mama, tata, diriga, ONG-ul , internet-ul, vecina de pe scara sau guvernantii ca expresie a democratiei, cineva trebuie sa o faca. cu vorba dulce, comunicate de presa, brosuri informative, sedinte de bloc, publicitate in prime-time sau ce basm mai visati…. fiinta umana trebuie sa fie educata cumva. ca si IQ-ul, IE-ul e un dat, dar spre deosebire de primul macar 2 poate fi conditionat cumva
Ce de comentarii!!! Muuult mai multe decat la post ul cutiei de viteze….! Sunt multi carora le pasa ! Chiar si cei care despica firul, arata ca sunt furaciuni sau pot fi si in zona ong urilor bani transformati in bmw-uri! Si lor le pasa! Ii felicit! Si pe tine, Simona Tache!
Titlul era despre oameni care ajuta alti oameni. E simplu pt oricine. Da o paine! Un mar! O haina care nu-i mai vine copilului. Un tricou pe care nu-l mai porti! O bicicleta! O bancnota de 1 leu. Un covrig! Un televizor pe care-ai lua max 100 lei, nu-l vinde! Da-l unui sarman care n-are! Iti iei un pat mai mare in dormitor…..da-l pe cel vechi unei persoane, o gasesti usor, prin cunostinta cunostintei de la serviciu! Completeaza formularul pt cei 2%! Enerveaz-o pe contabila cu cei 20%! Se descurca ea! Si-i trece!
Hai ca-i usor!
Succes!
@el
stii ce trimit “oamenii de bula” sarmanilor? patura roasa de molii, ghiozdanul cel rupt si tenisii dezlipiti ai copilului, televizorul cu tubul stricat ramas de la decesul bunicii. cam asta gasesti in pachetele trimise sarmanilor de astfel de realizati social. e unul dintre motivele pentru care multe organizatii accepta cu rezerve donatiile “in natura”. si rar o sa vezi vreunul din copiii lor oprindu-se pe strada sa imparta un biscuite din pachetul sau cu vreun pui de om oropsit. ah, de fapt plozii lor arar ating pamantul, dansii leviteaza printre locuri pretioase in care-si desavarsesc educatia, oricum cvasi-desavarsita din domiciliu
Inteleg ca ai inventariat citeva paturi roase de molii, cel putin o pereche de tenisi rupti, un televizor stricat, toate donate de un meltean d’asta. Ai verificat cine le-a donat si l-ai demascat cu nume, prenume si adresa? Meserie!!!
Spune-ni-l si noua.
Altfel, comentariul tau e numai o expresie a unor frustrari si prejudecati care nu isi au locul aici!
Intervin numai pentru ca ai dat reply la un comentariu care este tonic, dragut, pune lucrurile in perspectiva exact cum ar trebui sa le puna si nu merita asa un reply!
s-a anuntat deschiderea sezonului la vanatoare de vrajitoare? sau? mai curand parea sezonul de “cum ar trebui sa fie vs. cum e”? daca domnia ta nu dadu fata cu reactiunea nu crezi, nu? vrei probe si dovezi? greu…unele va trebui sa ti le procuri, de exemplu, facand niste voluntariat 😀
1. Painea, covrigul, portocala si semeseul sunt noi! Aici nu e o problema!
2% si 20% sunt si ele noi. Am dreptate iar!
2. Cu hainele si tenesii ar putea fi probleme. Desi copiii intre 2 si 5 ani cresc mai repede decat pot sa uzeze.
Tricoul de adult acum….. Nu trebuie sa-l dai neaparat p-ala purtat 5 ani. Sunt situatii cand primesti un cadou si nu-ti place. Sau e prea mic (mare). Da-l p-ala! Chiar si-o cravata ar putea sa nu-ti mai vina (!!!!!) daca nu-i pe gustul tau! Poate ala de-o primeste o va aprecia!
In cazul doamnelor e si mai usor! O bluza se depreciaza din secunda cand te-a vazut cineva imbracata cu ea!!!
3. Televizorul cu tubul spart!!!! Cat de nemernic sa fii ca sa faci asa ceva!? Nu zic ca n-ar putea fi situatii…!
O sa va povestesc chiar cazul meu. Acum vreo 20 ani, cand m-am mutat in Bucuresti, nu aveam decat hainele de pe mine. In 2 saptamani, cu ajutorul colegilor, amici, aveam o garsoniera (inchiriata) mobilata. Primul lucru primit a fost chiar un frigider! Au urmat o masa, un scaun, un dulap, o perdea, patul, 2 fotolii, etc.. Toate vechi. Si nu “scartiau”. De pat era vorba.
@el
nu despre povesti ca a ta vorbesc din pacate. vorbesc despre colectele prin curucea rosie pt sinistrati sau pentru copii defavorizati sau…sau…nu mai are rost sa insir. insa n-ai fi putut sa-ti crezi ochilor ce a adus “lumea buna”.
Eu nu cred ca viata este nedreapta, nu cred in noroc. Cred ca totul este asa cum este… pentru ca asa trebuie sa fie, din motive pe care nu le inteleg
Si ca sa ma dau si mai filozoafa, mie mi se pare ca oricine joaca rolul de “vigilante”, pentru orice cauza, se simte dator sau neimplinit cumva fata de sine, sentiment pe care il transpune prin dorinta exarcebata de a-i ajuta pe altii, sau de a face bine cu forta. Consider ca nimeni nu are dreptul sa-i spuna cuiva ce sa faca cu timpul liber si banii, indiferent de cum au fost cistigati. A spus cineva mai sus ca aici intervine diplomatia, politicalele, “vorbitul limbii persoanei respective”, deci tot ca o afacere devine, pentru un scop mai mult sau putin umanitar, tot despre bani e vorba. Poate ca melteanul are motivele lui ascunse sau neintelese pt care nu vrea sa doneze, chit ca nu l-ar costa nimic, sau poate ca nu a stiut domnisoara sa prezinte problema, sau poate ca are niste idei preconcepute, sau poate nu-l duce mintea mai mult, ori foarte inteligent, poate este complet zen si detasat…..cine stie?
Unii oameni se pot simti lezati deoarece se simt trasi la raspundere doar pt ca au succes financiar si se simt indirect atacati, sau se simt vinovati ca nu au facut destul, chit ca ei considera ca au facut. Daca ei sint multumiti cu felul in care isi coordoneaza finantele si taxele fata de societate, asta este cel mai important. Restul vine de la sine….zic io 💡
Poate ca nu direct intentionat, insa din neinspirata “scrisoare” (ca si limbaj si atitudine) si din intreaga polemica reiese ca cei ce au mai mult sunt neimplicati sociali, traiesc intr-un bol de sticla si sa aiba mare grija, ca si ei si mama lor pot ajunge la extrema opusa a bunastarii in orice moment, loviti de cancer si alte tragedii.
In primul rand, bunastarea materiala este extrem de relativa, iar exemplele cu masina scumpa si gadgeturile de firma sunt pur si simplu puerile.
In al doilea rand, nu trebuie facute afirmatii ca daca ai mai mult, ai ca ai avut noroc si pentru norocul tau altcineva sufera si ca TREBUIE implicit sa dai. Si culmea, sa dai intr-o forma pre-definita (in exemplul de fata bani ONGurilor). Nu trebuie nimic si nimeni nu trebuie judecat pentru ca viata fiecaruia este diferita si in felul lui fiecare da si primeste si daca nu, nu o utilizatoare random de Facebook ce face activism cu scrisori moralizatoare si like-uri trebuie sa dea verdictul. Oamenii nu sunt egali si daca nu au fost educati ca atare si daca nu au nici fondul genetic corespunzator, sunt pur si simplu mai egoisti, insa nu trebuie crucifiati. Pana la urma un salariu mare inseamna implicit impozite mai mari, o masina mai scumpa si haine de firma inseamna consum ridicat, bani pusi in circulatie, joburi create etc. Nu e in cazul nostru statul un model de administrare buna a fondurilor, insa nici majoritatea ONGurilor aparute ca dupa ploaie unde se pierd banii europeni nu sunt. Nu toate, caci vor fi ONGisti lezati, insa multe. Si din nefericire am exemple concrete.
E dreptul fiecaruia sa decida – repet, fara sa fie catalogat in asemenea mod- cum isi lasa amprenta in lumea asta. Mesaje de genul textului publicat incita la polemica, dar atata tot.
Nu, Eliana, din text nu reiese ca cei bogati sunt nepasatori! Asta vrei tu sa intelegi.
Din text reiese ca cei carora li se rupe de ceilalti sunt, in general, destul de bine financiar si asta le intareste lor crezul ca sunt de neatins.
@ Lidia: Ba da, exact asta reiese. Se pune egal intre a avea o stare materiala buna si a fi incapabil de empatie. Si se generalizeaza, caci nu e nominal adresat colegilor tai de birou si se vrea a fi un text moralizator, de asta e publicat pe un blog atata de citit. Nu e vorba de ideea articolului, aceea de a incuraja oamenii la fapte bune, e pur si simplu tonul folosit si amenintarile pe care le gasesc nepotrivite (cu trimiteri la boala si faliment si etc). Cei ce au si fac parada din asta prin snobism si aroganta au deja un bagaj destul de incarcat de frustrari si conjucturi nefericite in spate. Altfel nu s-ar comporta in felul in care se comporta. Iar celor ce au mai mult nu trebuie sa li se puna etichete. Si am mai spus-o, mult e relativ. Relativ la cei ce “se iau de ONGuri”, vine din neincrederea oamenilor in sistem. Si eu locuiesc in propriul meu “bol de sticla” in afara tarii, si recunosc ca nu sunt suficient de informata, insa pare extrem de suspect de ce un stat ce are probleme atat de mari cu bugetul si cu fonduri insuficiente (lasand la o parte cat de bine sau rau sunt administrate) ar renunta asa de usor, fara nici un interes la cei 2%. Atatea firmulite unde se duc toate aceste contributii direct sau indirect s-au infiintat, mascate de statutul legal de ONG, incat e normal ca multi sa puna sub semnul indoielii daca asta inseamna cu adevarat sa contribui in bine la societate. Iar ceea ce spun mi-au demonstrat-o exemple concrete. Inca o data, caci banuiesc ca tu esti autoarea articolului, sau poate L.ul din semnatura e doar o coincidenta de nume – nu ideea in sine e rea, ci exprimarea si atitudinea scrisorii, ce e pana la urma la fel de aroganta ca si a colegilor de birou de care mentionezi.
Mai, dar nu se mai intelege nimic cu comentariile astea imbricate. Mai bine ar fi comentariile in ordine, numerotate eventual. Am vrut sa citesc ce s-a mai scris, dar nu pot sa reiau totul de la capat.
eu sint de acord ca exista ong-uri ok si cazuri reale de nevoie disperata de ajutor pentru salvarea unor vieti prin interventii medicale in strainatate.
la fel de adevarat e ca exista ong-uri obscure, sau politice, sau total necinstite din multe puncte de vedere. tot adevarat e ca multe apeluri la solidaritate pentru cazuri de boala multe sint inselatorii sau familiile care sdtau cu mina intinsa nu renunta la tot ce au pentru salvarea celor dragi si apeleaza la mila publica pentru a-si salva imobile si alte bunuri pe care ar trebui s ale sacrifice pentru viata celor dragi inainte de a intinde mina la public.
ong-urile obscure si necinstite sint chiar in majoritate la fel ca si cazurile de inselatorie publica in cazuri de boala.
ong-urile rele si inselatoriile publice sint cele care au sadit suspiciunea si neincrederea in acordarea de solidaritate si ajutor celor care au cu adevarat nevoie de asa ceva. neincredera si suspiciunea sint pe deplin justificate datorita numarului mare de inselatorii publice in romania.
in loc sa citesc un articol care sa militeze pentru reglementarea transparenta a activitatii ong-urilor si pedepsirea cazurilor de inselatorie publica – ADEVARATUL RAU IN CHESTIUNE – eu citesc un articol care ii injura pe cei care in mod normal si justificat sint suspiciosi si neincrezatori in chestiile astea.
e exact invers, de vina nu sint cei neincrezatori si suspiciosi ci cei care i-au facut pe oameni sa fie suspiciosi si neincrezatori, iar acestia se pot manifesta pentru ca au terenul liber si posibilitataea s-o faca. intotdeauna excrocii au sa foloseasca gaurile din sistem.
E PE DOS !
articolul nu ii injura pe cei rai ci pe cei care din care din cauza a foarte multi rai refuza sa fie fraieri in lipsa unui sistem transparent a ajutorului solidar, si in acelasi timp punitiv cu excrocii.
SIMONA! E INVERS!
Bine ca esti smecher platind impozit statului roman, asa ai garantia ca banii vor fi cheltuiti corect si responsabil, iar “excrocii” sint pedepsiti.
@Catalin, deci ca sa inteleg, ar trebui sa imi simt sufletul chinuit ca statul imi mananca aia 2% din impozitul pe profit? Dar restul, suma aia de vreo mie de ori mai mare, pe care mi-o mananca acelasi stat, la aia cum ar trebui sa ma gandesc!?
Logic vorbind, daca sunt un meltean lipsit de suflet pentru prima, pentru a doua ar trebui sa ma consider un imbecil monumental. Sau mondial, poftim ca sa fim in ton cu vremurile
Avand in vedere simplul fapt ca (inca) traiesc in Romania, se poate considera ca pe langa gramada de bani, mai ofer in plus si din timpul, energia si confortul meu? A plati taxe si impozite in Romania stiind clar ca nu beneficiezi si nu vei beneficia vreodata de vreun serviciu, si pe deasupra a inghiti zilnic nesimtire, intoleranta, agresivitate, prostie pentru acest privilegiu?
Privind dintr-o perspectiva mai larga – aia in care as putea sa ma mut literalmente maine in Franta sau Anglia – as putea sa consider un act de filantropie toti banii pe care ii dau luna de luna pentru ca un student sa devina medic, un medic sa isi primeasca salariul, un pacient sa aiba un pat in spital, un batran sa isi primeasca pensia?
O operatie de 150 000 de euro in Germania poate salveaza viata unui singur copil. Aceiasi bani platesc facultatea de medicina catorva tineri romani, din care poate unul sau doi aleg sa ramana in Romania sau aleg sa se intoarca in Romania, si poate vor salva vietile a sute sau mii de copii.
Asa ca las-o mai moale cu procesele de intentie sau psihanaliza si intelege faptul ca unii dintre noi (mai mult barbati, as remarca cu misoginismul meu deja consacrat ) suntem mai inclinati spre ratiune decat emotie si credem mai mult in aplicabilitatea reala decat in simbolism. Nu ma intelege gresit, ce povestea mai sus doamna cu parul mi se pare ceva extraordinar de frumos, dar citind povestea nu am putut sa nu remarc ca parul nu salveaza vieti, pe cand medicamentele da.
Nu cred ca identifici corect problema, stiu ca platesti taxe si impozite in Romania si ca probabil tu nu vei beneficia de ele. Ca nu-si face cineva iluzii ca sistemul asta cu 3 milioane de salariati la o populatie de 20 de milioane are cum sa supravietuiasca.
Problema e ca ai o mica alegere, cu ceva impozit: ori il dai statului (si nu poti intreba ce s-a facut din banii aia), ori il dai unor ONG-uri pe care le poti intreba orice. Ii poti cunoaste chiar pe oamenii care sint in spatele lor. Dupa mine e clar mai buna a doua varianta.
ai dreptate
Oameni buni, cei 2% din text sunt doar un exemplu de “cum poti face ceva pentru cineva, ceva care NU te costa decat 2 minute”. Asta pentru ca cei 2% ORICUM se duc la stat.
Asta e ideea, nu va cramponati de 2%, 20% sau masina de lux a melteanului. E vorba de lipsa de empatie si de implicare per ansamblul
E vorba de faptul ca nu ne convine cine guverneaza dar NU MERGEM la vot.
Nu ne place sa fim recunoscuti drept romani in afara tarii, pt ca ne e rusine, in schimb aruncam hartiile pe jos IN METROU!
Despre asta e vorba.
Nu prea inteleg cum a deraiat discutia intr-o “ONG bashing”… pe cuvant!:roll:
Aici nu era vorba sa dai sau sa nu dai bani unor ONG-uri si nici sa fii 100% de acord cu litera scrisorii (emailului).
Pe mine ma uimeste ca sunt atatia care considera ca a te implica social se rezuma la bani. Scrisoarea doar atragea atentia asupra faptului ca uitandu-ne in jur observam prea multa rea vointa si prea putina empatie si compasiune pt oamenii care nu indeplinsesc conditiile de acceptabilitate si succes definite de societatea in care traim.
Sunt prea multi semeni care ezita sa miste un pai chiar daca paiul ala ar insemna o lume pt un alt om. Despre asta vb Simona: despre cat de mult poti face nefacand in final mare lucru.
Nu am priceput de unde vitriolul impotriva ONG-urilor care aparent sunt vinovate de tot ce e mai rau in societate, a plantatorilor si plantatoarelor de panselute, care evident doar se prefac ca fac ceva util si doar isi pierd vremea, a oamenilor care se lupta cu sistemul dar evident nu o fac “pe bune” ci asa, pt propriu interes, a celor care sunt bolnavi si au nevoie de ajutor dar de fapt nu prea au, ci se prefac…etc.
Cred ca si atitudinea asta de neincredere subversiva in tot ceea ce ar aduce a omenie, respect pt drama altora si compasiune e simtomatica unei societati bolnave, orientata pe acuzatii si negativism.
Intotdeauna m-a uimit rapiditatea cu care sarim (ca societate) sa ucidem visele si sperantele altora. Poate ar trebui sa invatam sa cultivam respect pt alegeri care nu sunt ale noastre, pt idei cu care nu ne identificam si pt actiuni care nu se pot cuantifica exclusiv in bani. Pt ca sunt, si sunt reale.
O zi buna.
The Serenity Prayer :
God, grant me the serenity to accept the things I cannot change,
The courage to change the things I can,
And wisdom to know the difference.
You seem to fail an all 3, imho! 😉
De la firma la care sclavagesc pe un cacat de salariu de-abia pot obtine o amarata de adeverinta de angajat! Ce sa ma zic de redirectionare sau alte lucruri din astea complicate? Pestele de la cap se impute!
Da, muuulta nepasare din toate partile. Am impresia ca oamenii care se implica o fac pe toate fronturile dar sunt putini iar nepasarorii sunt majoritatea covarsitoare. Ceea ce mie mi se pare o oportunitate fantastica de a schimba ceva in bine si in beneficiul tuturor/al multora lasa rece pe cei din jurul meu. Un exemplu actual: am auzit cu totii sau am vazut chiar cazinoul din Constanta. Iti vine sa plangi cand te apropii. Te intrebi ce urgie a putut lovi orasul ca victima sa cada taman perla lui. Apare un proiect de reactivare a cladirii pentru vara asta care necesita sponsorizare privata. Suma e ridicol de mica daca te gandesti sa o imparti la niste mii de oameni cu scaun la cap. Dar ia-i de unde nu-s!
De a actiona sau nu – tine de bun simt. Nu de educatie, nu de scoli, nu de bani, nu de pozitie sociala, ci din familie. Rusine nu tre sa le fie doar lor, ci si parintilor.
Eu ma bucur ca am multe persoane in jur cu implicare pe directia de a da ceva si catre restul societatii.
Fata de cele spuse, un amic mi-a dat un argument imbatabil: el se considera bogat ( are casa, masina, 2 vacante anual) si a spus ca prefera sa ajute cei din jurul lor f. saraci, ca altfel ii vor fura si casa, si masina, si banii de vacanta. Directia lui este… o fundatie care invata niste sate de tigani sa citeasca, dar si meserii gen lemn/ cusut etc .
Acelasi om mi-a dat o palma (virtual) cand i-am spus ca eu platesc impozit si astept statul sa stranga cainii de pe strazi. Virtual, pt ca el e in provincie, avea salariu de 5 ori mai mare ca mine, si dupa cativa ani in care a vazut ca nu face nimic statul, a decis sa participe el la actiunea de sterilizare: a donat bani, a oferit ceai, gogosi la cei implicati , a oferit transport veterinarilor cu masina proprie.
Vreau sa il amintesc aici pt ca e o persoana iesita din normalitatea care o traiesc. Stiu multi care doneaza, majoritatea fie ca e la moda, fie ca sunt impresionati de vreun caz, putini din convingere si care sa se implice fizic si psihic.
Cat despre cei 20% ce ii poate dona o firma, acum ceva ani discutam cu o contabila care a spus ca implica mult mai multa bataie de cap pt ea sa faca donatie. Sper ca s-a mai schimbat si legislatia ….
Exact asta gândesc si eu despre aia care stau si așteaptă să se schimbe lucrurile ( fără să facă nimic) sau să fie ajutati in caz de nevoie …si lista poate continua la nesfarsit. Sunt fericită că sunt persoane ca voi in Romania..
Ce-ar fi daca am scoate banii din discutie? Si statul, si ONG-urile, si televizoarele noi/vechi? Nu ca ar trebui, dar daca un anumit procent din cei care posteaza aici sunt alergici la bani care se muta dintr-o mana in alta, putem juca si pe terenul lor 🙂 Nu e foarte coerent ce zic eu aici, ideea mi-a venit dupa luni de zile in care citesc un ziar gratuit distribuit pe autobuzul care ma duce la lucru, ziar care are o rubrica dedicata celor care vor sa multumeasca unor straini care i-au ajutat. Simple stuff, “ii multumesc doamnei care mi-a oferit o batista pe metroul nr. 5 in timp ce plangeam pentru ca m-a parasit prietenul” / “ii multumesc tipului care a fugit dupa pustiul care mi-a furat poseta” / “ii multumesc doamnei care m-a ascultat pe autobuz in timp ce repetam pentru un job interview” etc.
Am consumat o ora citind toate comentariile “generate” de acest post, unele faine foc, altele incercand sa justifice de ce nu e atat de usor sa donezi, pt ca statul/ONG-urile/ “lumea” e “dubioase”. Asa o fi. Sa zicem, for the sake of the argument, ca e greu, complicat, nu merita. Dar ma intreb cati dintre cei pentru care e greu, complicat si nu merita fac macar “fapte bune” care sunt gratuite, fapte ce mananca nu bani, ci timp si atentie. Sper ca macar alea “se merita” si nu par prea complicate.
Sunt fericita, nu am avut niciodata nevoie de donatii, tratamente, sectii de oncologie, operatii costisitoare, etc. Dar am avut uneori nevoie de o batista, o vorba buna, o incurajare. Dupa cum s-a spus mai sus, poti sa faci totul perfect, ca la carte si la un moment dat se intampla ceva si toutl se duce naibii. Le-am primit (batistele, vorbele bune) si cred ca oamenii de la care le-am primit sunt aceiasi oameni pentru care o donatie sau o activitate de voluntariat nu sunt chestii complicate, pentru care trebuie sa se ia de piept cu contabila. Better said, probabil ca trebuie sa se ia de piept cu contabila, dar nu considera ca asta e un efort sau un obstacol insurmontabil.
Nu cred ca scrisoarea de mai sus era neaparat centrata pe procente din impozit ci pe notiunea de pay it forward, ceva ce putem face toti, indiferent de venit si de cat suntem de ocupati.
P.S. Vreau sa-i multumesc lu’ tanti care vinde la magazinul din colt. Am trecut printr-o problema personala si am bocit trei zile in sir, pana mi s-a umflat mutra mai ceva ca la jucatorii de box. Aratam mai rau decat o nevasta batuta cu sucitorul. Am plecat la magazin sa-mi cumpar tigari si doamna de la casa m-a intrebat delicat, in mai multe cuvinte decat ar avea cineva rabdare sa citeasca, daca fatza mea e umflata de palme si, in caz ca da, pot oricand sa apelez la sotul ei, o matahala de om, sa-mi cuminteasca barbatul si sa-l invete sa nu mai dea 😀 Nu era cazul, dar ideea ca o straina si-ar trimite sotul sa-mi rezolve mie problemele mi s-a parut super sweet si m-a invatat al naibii de foarte multe. Asa ca, sorry, dar nu exista scuze financiare pentru a nu face fapte bune. Povestile cu complicatii cu contabila, ONG-uri corupte (da, stiu ca unele sunt, but that’s not the point) sunt doar smoke screens, cu totii putem intinde o mana cuiva si e mereu binevenita 🙂
Ooooo da, exact asta era ideea, e clar.:)
[…] Despre oamenii care nu fac niciodata NIMIC pentru ceilalti – simonatache.ro1106 shares 235 comments 3259 likes 5 tw. trackbacks 12205 tw. followers […]
Sa iti fie rusine, maimuto! Sistemul medical din Romania criminal si oribil e plin de oameni buni, care empatizeaza cu pacientii. Eu sunt unul din criminalii care seara, acasa, pune capul pe perna si uneori plange cand isi aminteste de copii bolnavi din ziua aia. Si care ii ajta. Pe un salariu sub 1500 de lei. Deci, esti la fel cu cei pe care ii condamni pt. ca bagi totul intr-un cos mare, murdar, pe care il vezi asa cum esti tu.
FELICITARI PENTRU CEEA CE ESTI !
” Brusc vei ajunge la mila sorții și, cine știe, poate la mila unora care stau într-un glob de sticlă și cărora li se rupe de ceilalți, așa cum ți s-a rupt și ție mereu ” – cat de adevarat este, de cate ori nu m-am intrebat asta. in orice situatie: ca trebuie sa ajuti pe cineva (financiar au ba), sa donezi, sa te implici, sa respecti…
gandesc acest paragraf de fiecare data cand vad ambulante cu semnalele acustice pornite, venind in viteza (sau si mai rau, chinuindu-se sa obtina prioritate in trafic) si oameni traversand ”pentru ca e verde” si ”pentru ca e dreptul lor” si ”pentru ca se grabesc” sau masini care nu se sinchisesc sa se dea stanga-dreapta, desi au unde.
Si ma intreb mereu … cum sa nu te gandesti ca intr-o zi ai putea fi tu acolo sau cineva drag tie si ca alea 20 de secunde pot salva viata unui om ?
implicarea nu doare? serios? si-atunci ce ne facem cu cei care se implica si incaseaza apoi toate reprosurile? e stiut doar ca “cine nu munceste nu greseste!” ar trebui sa se tina cont si de aspectul acesta. sunt unii fraieri care spun “da” la toate sarcinile si rugamintile unora mai destepti care au nevoie de tapi ispasitori. si-ajungi sa-ti repeti dimineata in fata oglinzii ” astazi spun “nu”.
Daca fiecare dintre noi am face un pic pentru ceilalti (nu putem schimba noi lumea, dar putem sa aratam ca ne pasa de semenii nostri), cu siguranta am trai intr-o lume mai buna.
In urma cu 1 an si 3 luni am avut un accident in urma caruia am fost pe punctul de a ma muta ‘dincolo’. Atunci mi-am dat seama cat de important este sa ai prieteni alaturi si…bani in momentele critice. Slava Domnului ca noi, muncind in strainatate am dispus de bani, caci altfel nu se stie ce se intampla, accidentul avand loc in Romania, iar starea mea fiind extrem de grava.
In acea masina pe care o conducea nasa se afla si cealalta fina a nasei care si-a rupt doar o mana atunci si m-a vizitat ulterior la spital. Este o tipa simpla, fara prea multa scoala, dar cu un suflet bun, iar ulterior m-a vizitat si acasa la socrii mei impreuna cu fiul ei, Ionut, care acum are aproape 2 ani si jumatate . In primavara s-a descoperit ca Ionut are cancer, care in acel stadiu nu era operabil in Romania. Cand am fost in stare sa ma deplasez cu carje, m-am intors acasa, in Norvegia, unde am inceput o campanie de strangere de fonduri pentru Ionut. In prima faza era nevoie de aproximativ 5000 de euro pt investigatii la o clinica din Turcia, singura care a acceptat sa il vada pe Ionut. Am strans in prima faza 14.000 kr norvegiene, aproximativ 1500 euro, nu e o suma mare, dar la aceasta suma s-au adaugat si banii stransi de fundatia ‘Salveaza o inima’ si cu ce s-a mai strans si in contul parintilor copilului, Ionut a reusit sa ajunga in Turcia luna aceasta. Din pacate vestile nu sunt bune, Ionut are 5 tumori la nivelul capului si gatului, iar tumoarea de la gat este prima care trebuie operata. Fiecare dintre cele 5 tumori costa aproximativ 25.000 euro. Acum, dupa ce s-a intors Ionut din Turcia am mai stras 3.455 kr.
Nu vreau sa imi fie spre lauda, departe de mine gandul asta, dar pur si simplu nu am putut sta cu mainile in san. Din pacate starea noastra materiala (a familiei noastre) de dupa accident nu e f roz, caci as fi putut dona eu mai mult pentru Ionut, dar constiinta mea e impacata ca fac tot posibilul pentru a ajuta. Daca fiecare dintre noi ar face putin, acele multe putinuri s-ar aduna si ar forma un mare MULT.
Poate Domunl cu ochelari de cal (Armani) are alte principii despre viata, poate crede ca daca investeste in el investeste si in societate. Probabil ca atunci cand si-a cumparat masina aia de lux a ajutat un agend de vanzari care si-a luat un comision zdravan, sau poate ca el are carnet de donator de sange, dar nu-l face public. Ideea e in felul urmator, nu cunoastem oamenii suficient de bine pentru a sti ce ii determina sa faca ceva/ nu faca ceva pentru ceilalati.
Sunt sigura ca cea care a scris acesta scrisoare are colegi/prieteni care fac bine celorlalti, cred ca pe ei ar trebui sa se focuseze.
Vreau sa spun ca ma unge la suflet acest text, imi vine sa te pup :*. Am intalnit des exact tipul acesta de persoane – oameni “de succes” care au senzatia ca masina lor de firma si salariul mare de la multinationala unde lucreaza le dau dreptul sa-i judece pe ceilalti – doar ei stiu TOTUL cel mai bine nu?
Fereasca sfantul sa ajunga acesti oameni de “succes” in situatia celor pe care-i judeca 🙂 Dar roata se intoarce – cum spui si tu, bula aia de sticla nu pluteste in neant.
Se poate si asa: https://www.youtube.com/watch?v=zUztI7Clcto
Induce putin in eroare articolul. De exemplu, din 2013, firrmele cu venituri totale sub 65000 EUR ( adica majoritatea ) au fost obligate sa treaca la impozit de 3% pe venituri, iar la acest tip de impozit nu se permite nici o deducere cu sponsorizarea. In al doilea rand legea sponsorizarii este foarte interpretabila. De exemplu am vazut mai multi oamenti care iau mancare pentru nevoiasi si nu isi pot deduce aceste costuri deoarece beneficiarii nu au cum sa incheie un contract de sponsorizare ( unii nici nu au buletine), sau restaurante care prefera sa arunce mancarea deoarece nu au cadrul legal sa o doneze fara sa aiba ei probleme. Poate ONG-urile ar trebui sa se axeze pe aceste aspecte. Totodata, nu se specifica nimic de cei 5% din venitul net care pot fi directionati de catre cei cu activitati independente ( PFA, profesii liberale, Intreprinderi individuale) – un procent destul de mare din entitatile economice de la noi din tara. Din comentarii vad ca “”patronii” (termen foarte vag, care nu este de ajuns pentru a descrie complexitatile unei societati) sunt priviti ca o entitate malefica care nu face nimic pentru societate. Nimeni nu spune nimic despre faptul ca daca nu ar fi acesti patroni nu ar mai fi economie de piata si nici ONG-uri care sa aiba fonduri ca nu apar din senin acestea. Ce doresc sa spun este ca ar fi mai bine mai putin snobism, tipul acesta de actiune de “shaming” nu va convinge pe nimeni nou sa sponsorizeze ONG-uri si putin mai multa informare despre posibilitatile legale.
Simona,
In opinia mea, adevarul este, ca mai intotdeauna, undeva la mijloc. Din perspectiva unuia cu ceva ore de voluntariat la activ, marturisesc ca si pe mine ma doare, de prea multe ori, neimplicarea celor din jur.
Pe de alta parte, nu cred ca solutia este “sa strigam” la cei pasivi folosind cuvinte nu tocmai frumoase (marturisesc ca nu prea gust stilul bogat in elemente de jargon, desi popular, al celui/celei care a scris “scrisoarea”), ci mai degraba sa ii atragem catre mediul nonprofit in feluri mai subtile, plecand de la lucrurile care le fac placere – acolo, in globul lor, in zona de confort. Ma gandesc la cateva exemple: sa-i incurajam sa intre in competitii sportive si sa faca fundraising public (pentru ca le maguleste orgoliul), sa ia parte la evenimente de atragere de fonduri cu taxa unde si primesc ceva, sa ii implicam in organizarea unor proiecte ca voluntari, fara sa o spunem expres. Odata ce vor vedea cu ochii lor ce lucruri frumoase fac anumite organizatii nonprofit, isi vor dori singuri sa ajute. Poate nu va functiona in fiecare caz, dar macar in jumatate din situatii merge.
Altfel, eu sunt unul din specialistii aceia din domeniul financiar pe care ii bagi in gramada celor care mai mult pun bete in roate. Si am anual macar 3-4 prezentari in care promovez si fac cunoscut mecanismul sponsorizarii, plus o multime de discutii private in care promovez activ sponsorizarea. Insa imi displace informarea partiala, cum e cea din articol. 20% din impozitul pe profit e doar jumatate de adevar. Pentru IMM-uri, mult mai relevant e pragul de 3 la mie din cifra de afaceri (5 la mie de la anul). Majoritatea ONG-urilor nu prea cunosc Legea sponsorizarii si Codul fiscal si nu prea stiu sa le explice. De multe ori se fac greseli grosolane, se face reclama de produse si servicii pentru sponsori, iar in unele cazuri creditul acela fiscal sta intr-un picior. E cam dureros sa ii explici unui antreprenor care a fost motivat sa se implice ca, de fapt, 90% din cheltuiala cu sponsorizarea va fi scoasa din buzunarul lui pentru ca nu i s-a explicat corect (doar se poate oferi 20% din impozit, stie toata lumea, nu?!?), iar contabilul a fost paralel cu legea… Si totusi se intampla.
Ma straduiesc sa ii incurajez pe managerii de ONG-uri sa raporteze transparent din punct de vedere financiar, sa faca bugete echilibrate pentru proiecte… Mai avem cale atat de luuuuunga de strabatut din acest punct de vedere in Romania. Poti sa finantezi un ONG despre care nu stii mai nimic din acest punct de vedere? (Ca paranteza, eu nu ma refer la ONG-uri cum sunt Daruieste Viata sau altele asemenea. Acolo sunt oameni extraordinari, fac minuni… Insa putine ONG-uri – poate nici 5% – au ajuns la acel nivel de profesionalism, e o realitate).
Decat sa scriem scrisori furioase pe Internet, hai mai bine sa invatam managerii de ONG-uri sa le explice directorilor financiari si generali din companii, sau responsabililor de CSR/sustenabilitate DE CE sa nu utilizezi facilitatea sponsorizarii ESTE O PIERDERE DE OPORTUNITATE din punct de vedere al afacerii. Multi decidenti nu vor spune NU, daca li se ofera motivatia corecta, pe care sa o inteleaga din perspectiva LOR. Daca le explici ca fac economii, ca isi maresc cota de piata, ca reduc riscul reputational, te privesc altfel decat daca le arati niste sugari intubati, cum fac unele ONG-uri.
In concluzie, propun sa sustinem mai degraba o abordare constructiva. Cea de mai sus nu mi se pare in linia asta pentru ca genereaza mai degraba o atitudine defensiva decat dorinta de a iesi din bula, de a ajuta. Dezvoltarea sustenabila in mediul ONG nu sta sprijinita in sponsorizari si 2%… Nu strica, ce e drept, dar trebuie sa iesim din paradigma asta.
Bună! Ca o adăugare la scrisoarea de mai sus: “Stai in globul tau de sticlă, scuipi pe toată lumea în cap și, cu mersul tău caraghios (care zice că nu ai dat nici măcar odată cu piciorul într-o minge, nu ai jucat nici măcar odată un șotron, nu ai sărit odată coarda etc. să nu mai zic de orele de educație fizică! Că mama scotea la greu motivări și, d.p.d.v. al tău, perfect întemeiate! ), calci pe toată lumea pe nervi cu superioritatea ta, cu inutilitatea celorlalți de parcă lumea asta e formată doar din tine și fără TINE totul se năruie.
Și încă ceva: globul tău de sticlă se poate sparge și dacă șeful tău (la fel de “important” ca și tine, cu același mers caraghios de pinguin ca și tine și pe care îl pupi în qür toată ziua ) părăsește, din varii motive, nava pe care ești îmbarcat și tu și, utopie sau nu, chiar o să ai un superior competent și cu coaie.” ☺
M-a bucurat titlul, chiar vorbeam despre asta cu o amica zilele trecute. Si nu e vorba de directionarea acelui 2%, pe care oamenii din jurul meu il doneaza in mod constant si cu consticiozitate… Tocmai ca sa nu se iroseasca si sa progresam cumva cu sanatatea, cu ong-urile, cu debandata asta din jur.
E vorba de acea initiativa de a te oferi sa vii in ajutor echipei sau sa sprijini persoanele pe care ajungi sa le cunosti prin diverse circumstante. Mi-am oferit timpul, abilitatile si cunostintele ca sa ajut, iar de cele mai multe ori mi-a parut rau apoi cand am vazut reactia sau cand mi-am luat-o in freza. Totusi vad ca o fac in continuare “ca o proasta”…
Sunt colectionara de multumescuri, mi s-a luat mana cand am dat un deget si nu am zis nimic, m-am incapatanat sa duc la bun final treaba daca tot am inceput-o, tot “ca o proasta”. Din pacate suntem prea putini asa “prosti”. Asta e constatarea mea trista si nu stiu daca si cum vom reusi sa schimbam ceva in marea asta de nepasare, lipsa de apreciere si recunostinta.