Tataie, mamaie și pisica buclucașă
Întâmplarea de mai jos, mi-a fost povestită de taică-meu. Stătea cu tataie pe un pat, pe care îl scot ei vara, la țară, sub un vișin. Și cum scrutau ei, așa, peisajul și mai schimbau o vorbă, apare o pisică. Tataie ia o stinghiuță de jos și dă cu ea după pisică. Pac, o nimerește drept în cap. Pisica pică lată. Tataie se neliniștește instantaneu. Îi zice lu’ taică-meu:
– Ia-o și tu și du-o undeva mai încolo, să n-o vadă mă-ta (adică mamaie, n.m.).
– N-o iau, bre, lasă-mă-n pace, acuma ai comis-o, să te văd cum te scoți.
N-apucară să termine bine schimbul de replici, că iese mamaie din bucătărie și scanează atent mediul înconjurător.
– Ce-i cu pisica aia acolo?
Tadaaam! Tataie se înverzește.
– Culaie, n-auzi? Ce-i cu pisica aia acolo?
– Ăăăă… nu știu, venea așa și, brusc, a leșinat. 🙄
– A leșinat? Hm…
– Da, lasă că am eu grijă de ea, tu du-te la treaba ta.
Mamaie l-a privit neîncrezătoare și a intrat înapoi în bucătărie, iar tataie și taică-meu s-au apucat de udat mâța cu apă. O mai udau, mai așteptau 10 minute, iar o mai stropeau nițel. Până la urmă, pisica și-a revenit și a plecat la treaba ei. Data viitoare când a ieșit mamaie nu mai era, iar tataie o ardea relaxat.
– Ai văzut, Anicuțo, că și-a revenit pisica din leșin? Ți-am zis eu că-și revine? Ți-am zis! 😉
Miau.. 😀 😀 😀
E bine sa stie barbatu’ de frica 😆 ca altfel nu vezi, numa prostii fac! 😀
dar ce tintas bun pare sa fie bunicul tau.
așa pare, da 😆 😆
De asta are pisica 7 vieti … ca sa se trezeasca din lesin :)))))))))))
😆 😆
mamaie avea 86 de ani. tataie nu mai avea nimic, era dus dintre noi de ceva ani. mos Ion, vecinul, avea 91de ani si teribil de indemanatic, sau cel putin asa isi dorea sa fie.
L-a chemat sa se uite la pompa din fantana. A venit, a mesterit, a reparat. Eu eram pe alee, un pic mai incolo si nu-i prea auzeam. Dar am vazut=o clar pe mamaie-mea schimbandu-se la fata si exclamand “dar nu ti-ar fi rusine! om batran! fugi de-aici”
am aflat ca tocmai se oferise sa il plateasca pe mos Ion pentru efortul depus, iar aceasta solicitase “un pupici” 😆
si mamaie-mea a umblat vreo 3 zile chicotind in sinea ei.
poate chicotea fiindcă-i dăduse pupicul. 😛 da, știu, dacă ai avea o stinghiuță, ai da după mine ca tataie după mâță, pentru obrăznicia asta 😆 😆
Săracul, îmi imaginez că a avut ceva emoţii până şi-a revenit pisica.
Vreau să îmi cer scuze pentru comentariul următor, va fi lung. 😳 dar nu mai fac, promit.
Eu şi părinţii, în concediu la ţară la părinţii mamei mele. Bunicii mei pleacă la câmp, noi rămânem acasă. Cu o seară înainte, tata i-a spus bunicii că îi e poftă de o supă de găină cu multe zarzavaturi şi s-a oferit să o taie el dimineaţa, să fie pregătită. Bunica îl asigură că pofta îi va fi satisfăcută dar cu o condiţie : să nu se atingă de găini că numai ea ştie care e de tăiat. Că, deh, una e clocă, alta face multe ouă, alta-i prea slabă, alta-i prea tânără, etc.
Dimineaţa, tata tot cu gândul la supa mirifică, merge în grădină după zarzavaturi, uită portiţa deschisă şi se pune la umbră la cafea. Vede prin gard cum găinile se răsfăţau înfruptându-se, pe alese, printre straturile cu de toate. Primul lucru ieşit în cale a fost o mătură şi fuge să scoată găinile din grădină. Nu a apreciat bine distanţa când a vrut să dea după una mai insistentă şi a atins-o. Găina se lasă jos, se ridică, schiopătează şi iar se lasă jos. O ia în braţe, constată că piciorul e cam bleg şi se duce la mama :
-Am pus-o, cred că i-am rupt piciorul
-Aoleu, săraca găină, o doare?
-Găina ca găina, cum mă descurc cu soacră-mea acum? Pe mine asta mă interesează.
……………….
Se întorc bunicii, găina era pusă bine la umbră, lângă celelalte. Nu era rupt piciorul că între timp s-a mai ridicat dar totuşi, încă schiopăta. Tata îi spune bunicului ce s-a întâmplat iar el, cel mai calm om văzut în viaţa mea, spune “lasă, nu-i nimic, o tăiem pe aia şi gata, nu-ţi mai face atâtea probleme. Numai aia neagră cu gâtul golaş să nu fie.” Pe cât de neagră era găina, pe atât de alb s-a făcut tata pentru că da, Murphy este peste tot şi exact aia era găina accidentată. Bunicul face ochii mari, ia pălăria, spune un “io mă duc la ionu’ lu’ Rădoi că trăbă să-i repar drujba” şi dus a fost. Mama îşi face de lucru prin bucătărie, tata singur în faţa “plutonului”.
Când prinde curaj să îi spună, bunica trece ca glonţul pe lângă el şi fuge în grădină după… te miri ce. Se aude un “piu, piu, piu, hai la mama, piu, piu, piu, da ce ai tu? Ihiii, vai de mine, piu, piu, piu…”
Şi vai lume şi au inima, găina mea aia bună care făcea cele mai multe ouă şi luna viitoare o puneam clocă… şi ce găină proastă că şi săptămâna trecută nu ştiu cum a intrat prin gard şi noroc că am văzut şi am scos-o 💡 (colacul de salvare) că sigur acum iar a intrat pe undeva. Sigur că tata s-a agăţat de asta şi aşa a lăsat-o, a liniştit-o pe bunica că e doar o găină şi gata.
Când s-a întors bunicul, bunica ciupelea găina, tata fuma liniştit că a scăpat de eticheta de “exterminator de înaripate” în ochii soacrei, eu îl priveam cu un zâmbet sadic ca să îi enervez conştiinţa de om bun la suflet. Bunicul, cu glas stins “no, ce sa-i faci tu muiere atâta caz pentru o găină, copilu’ ăsta o vrut să facă bine, să nu-ţi mânce ardeii şi roşiile, doar ştii că nu-i în stare să facă intenţionat” 😯 😯
hahahahaaaa! da’ de ce să îți ceri scuze? 🙄 te mai aștept oricând cu de-astea lungi! 😉
De când lumea muierea-i capul familiei. Normal ca bărbatul să îi ştie de frică. Țintaş bun bunicul tău. Cred că ar avea nevoie de un darts, ca să nu îşi irosească talentul şi să lase mâțele-n pace. Cine ştie, poate data viitoare şi-o ia rău de la bunică-ta
bună idee 😆 😆
oooff simona, cum mi le ridici tu la fileu…
bunicii de pe tată: el (alecu) milos cu animalele, ceva de speriat, ea (anica) cînd striga odată se oprea vițelu’ din chemat pe mă-sa;
intr-o zi vede mamaie că grivei a apucat o găină ( acuma avea și cîinele dreptate că îi dădea de mîncare de 2 ori pe săptămînă- personal TESA, adică neproductiv- ce vreți! ca să vă faceți idee cam ce foame avea cîinele ăsta aflați că mînca prune crude căzute din copac); așa că pune mîna pe o lopată și harșt una în cap lui grivei de a rămas cîinele lat; cînd vine tataia acasă, are loc următoarea discuție:
-alec, ia și îngroapă cîinele ăla!
-da’ de ce?
-păi o murit!
-da’ de ce?
-io știu? așa i-o vinit lui!
și pune mîna alecu și îngroapă cîinele fix lîngă casă, că era noiembrie, zăpadă;
numa că acolo unde-l îngropase nu era doar pămînt ci și multe resturi, coceni, paie, etc; deoarece prin ’70 fuseseră alunecări de teren și un colț al casei rămăsese în aer; iar bunicu’ împreună cu cei doi fii au cărat pămint cu roaba vreo 2 luni de au umplut locul ( n-au vrut să se strămute din cauza pivniței de sub casă, care avea vreo 100 de ani, făcută din piatră, foarte mișto); iar ca să stabilizeze solul de lîngă, de-a lungul anilor au carat lîngă casă pămînt și resturile vegetale de care vă spuneam;
la vreo 3 zile de la “decesul” cîinelui iese bunicu’ afară pe la 4 dimineața să dea la animale;
se întoarce înapoi și …
-anică, o înviat grivei!
la care ea care se îmbrăca…
-o înviat pe dracu’; că așa o lopată ce i-am tras în cap…
-cum, că ziceai că nu știi ce are!
-păi dacă cîinele mînîncî găinili, la copii ci mai dăm!?
pe scurt, stînd la căldură în solul ăla afînat cîinele și-a revenit ( cred că fusese doar leșinat); și nici găini n-a mai poftit chiar dacă i se urcau pe nas… 😆
cât de amuzaaaaant! 😆 😆
E amuzant ca si-a revenit cainele, ca altfel, pentru mine n-ar fi fost deloc. Eu sunt genul bunicului din povestea de mai sus 😛 si mi-a tresarit putin inima cand am citit de lopata 🙂
asa erau si bunicii mei paterni. numa’ mamaie mai traieste, dar trebuie sa recunosc ca “personalul tesa” isi avea si are portia zilnica (ba chiar si de doua ori pe zi). iar pe vremea cand aveau vaca, pisicile aveau portia lor la fiecare muls. ba chiar, dupa ce i-au otravit un caine, p-asta d-acu’ il tine si pe “boabe” de la magazin. si n-a lovit vreodata vreun animal suficient de tare incat sa-l raneasca (un sut, o palma, nu neg c-o mai fi dat, da’ o lopata niciodata)
am cazut jos de pe canapea de ras prin iarna, cand mi-a zis mamaie la telefon, suparata fleasca, de pisica ei ca nu-i plac “boabele” de 6 lei si a trebuit sa-i cumpere “boabe” de 6,5 lei. (nu dati cu rosii, pensia e mica, cumpara si ea de care poate). mamaia mea persoanala cumpara “boabe” pentru pisica, mamaia mea mea care, acu’ multi ani cand ne-am dus cu bimaneza p-acolo si i-a vazut mancarea a boscorodit de ziceai ca-i luasem banii ei si-i tocasem cu foarfeca si-i aruncasem in vant.
vai,am murit de ras :))))
Bunicii mei, s-au cununat doar civil, cand aveau 25 de ani. 63 de ani mai tarziu, o vecina tare credincioasa, i-a convins sa mearga la biserica pentru cununia religioasa, ca-i vor fi nasi, ea si sotul.
Drept pentru care, mamaia mea frumoasa, cu ochii verzi, parul alb-alb si ondulat, , s-a imbracat in fusta lunga neagra, si bluza alba-abla cu niste perlute mici, l-a “primenit frumos” si pe tataia (tataia care intre timp a inceput un usor alzheimer, probleme cu prostata..etc) , si-au pornit la biserica cu nasii.
Si-o intreb cum i s-a parut: ” Eee mamaie, ia, ca am facut-o si pe-asta, m-am facut mireasa la 88 de ani! Am devenit sofisticata! Da’ tatai-tu nu stiu daca a inteles mare lucru, bine ca a fost cuminte si nu s-a scapat pe el!”
Vai, cat de frumos!
dragii de ei 🙂
Karioka, m-ai uns la suflet cu bunicii miri la bătrânețe. Ce amestec -tipic bunicilor- de haz si duiosie…
Scuze, comentariul era referitor la textul Katerinei.
Saracele animale.
Ma scuzati, dar mie nu mi se pare atat de amuzant…
Eram cu niste draguti de muncitori la educatie intru profesie intr-o tara straina, si in weekenduri eram un fel de pedagog. Si hai cu ei in parc. Aia aveau un lac, pe lac rate, mac mac.
Romanul nostru se uita, se uita, uite ma ce rate faine au astia. Si zbang o coaja de banana ateriza in capul bietei rate. Fix in cap a nimerit-o.
O fi de la indelungatele lovituri aplicate de inaintasi animalelor de pe langa casa, in stilurile descrise mai sus?
Egal, oricum mi-a crapat obrazul de rusine.
nu știu cu muncitorii, dar oamenii de la țară așa au fost educați, să aibă o relație ceva mai distantă cu animalele. nu i-aș învinovăți.
Asa o fi, dar din cauza felului cum au tratat taranii mereu animalele avem acum o educatie si la oras unde e normal sa tratezi infect cainii si pisicile, fie de pe strazi sau din propria casa.
imi vine in minte un dialog ramas antologic:
vine o tipa la un cunoscut de al meu care are un catel in curte. grivei sta in cusca lui,cam latos,dar e bucuros nevoie cand isi vede stapanul, da din lata ,labe si coada.
de mancat, mananca ce ramane de la masa si tot sa aiba acum 10 ani,la vremea povestii vreo 8.
asa, si intra tipa cu pricina in curte si incepe: cainele trebuie tuns, vaccinat,deparazitat, culcat in casa, meniul schimbat, esti un tortionar, nenorocesti animalul etc etc etc.
omul,taran de treaba,ramane perplex: da’ se bucura cand ma vede,bag sama ca nu-s asa tortionar si uite ca se linge pe bot de ciorba.
nu bot, gurita si dintisori ca si matale!
la care nenea : ba pardon ,ca eu am placa. hai grivei la tata!
Sunt in asentimentul dvs, catelul statea taman bine, de ce v-a venit in minte povestea asta fix la commentul meu?
Trebuia sa ma gandesc ca rata si-o ceruse, sau cum?!
Lasati…
bainuiesc la rata nu a lesinat perecum pisica sau cainele din comentariile de pe aici. plus ca banana are in coaja potasiu, magneziu………………….
La naiba, m-a busit rasul.
Saraca ratza! A macanit speriata si a dat si alarma mac mac mac daca vreti sa stiti! Uffff
Cea mai simpla si sigura solutie e sa pui piper (macinat evident) acolo unde isi fac nevoile. Incearca numai si o sa vezi ca merge. 🙂
Pif: te intreb la modul cel mai serios, cum sa procedez eu in urmatoarea situatie: locuiesc la casa intr-un cartier rezidential (spun asta doar ca sa intelegi ca sunt curti foarte mici); vecinii mei au 3 pisici si 3 caini; ca latra cainii de pe la 4 dimineata – asta e – dar ce ma fac cu cele 3 pisici care isi fac nevoile DOAR la mine in curte; lasand la o parte ca sunt alergica la pisici – am un copil care are prostul obicei sa se joace cu mingea la el in curte!!! ce sa ma fac eu cu piscile vecinilor ? sunt cativa ani de cand strang din dinti sa nu pun mana pe o stinghie precum bunicul de mai sus; cu vecinii respectivi n-am avut nici o sansa sa ia masuri – au zis ca asta e, ei nu au cum sa le dreseze; acu’..eu stiu ca nu e vina animalelor dar vina mea care e?????
Iubesc animalele, dar la ele acasa! Pune-ti fire din alea electrice pe deasupra gardului… le curenteaza, si nu mai sar la tine in curte! 🙂
perfalgan expirat cu xilina si vor fi f calme…………………..
Cum sa sugerezi otrava?! Avem psihopati printre noi, se pare.
🙁
Imi pare rau.
Decenta uneori este arma impotriva ta…
Proprietarii nesimtiti ar trebui sa faca ceva.
Desi cu matzele nu merge orice.
Stiu un cunoscut de-al sotului care e terorizat de motanul vecinului, face caki efectiv numai la el pe gazon. Si daca e langa gard se indreapta cu coada la el pe plantatie. Comic, dar omul e la capatul puterilor. Mai nou indreapta arma sau ridica bata catre motan cand trece prin curte, si asta in Germania, unde nu ai voie sa faci din astea… Eu sincer ma gandesc ca si motanul plateste niste polite…:)))
Vedeti cu firul electric, mie sincer asta mi se pare sg solutie. Se curenteaza o data si apoi invata. Numai ca vedeti dvs, simtiti bine, daca e curentul prea puternic, pateste matza ceva s-a zis, hop toti or sa va sara in cap… Vedeti ce legi incalcati…cetatenii care platesc taxe si sunt ok nu pot incalca legi hmmmm.
Oricum,
Ca naiba chestia asta.
glumeam anterior……….eu am niste veicne cu 18 pisici.voi ce ati face?
Campanie de adoptii pe net.
Luat pisica, pus fundita, lansat apel on line, identificat clar cine sunt potentialii noi proprietari, facut cadou consistent fiecaruia in parte, dat pisica, verificat o perioda daca e bine acolo, apoi vechii proprietari primesc regulat carti postale de la matza, sa stie ca e bine. Nu am zis ca e ieftin.
Daca nu va fac nimic decat miorlau miorlau, sesiuni de cotzaiala de doua ori pe an si mizerie pe ici pe colo, mai bine lasati-le in pace. Sunt totusi dragute. Si le-ati rupe in mod clar inima vecinelor :(.
Tine pe aproape un furtun sau pistol cu apa, orice cu raza mare de actiune, si cand le prinzi in fapt, le stropesti bine. O tii asa o perioada si se lecuiesc singure. Poti intreba si la un cabinet veterinar, sunt solutii citrice nontoxice cu care poti da prin gradina care le tin departe. Afla de la un veterinar ceva uman, nu otrava cum sugera un destept pe-aici sau gard electric, alta nebunie.
Da, faza cu apa a functionat si la cativa prieteni, din moment ce pisicile nu adora sa se balaceasca. Le dai cate un jet mai puternic de apa (cum zice si @ Irina) si este foarte probabil sa renunte la vizite 🙂 Sper nu apelezi totusi la otrava, cum procedeaza multi din pacate.
Gardul electric nu e deloc o nebunie, ci o solutie foarte corecta. Trebuie adaptat insa pentru animale mici, de companie. Cauta pe internet “gard electric caini si pisici” si gasesti sigur.
Sniper grandpa!:D
poate devin naibii infractor, ma dau astia la stirile de la ora 5..
recunosc ca imi e greu sa le fac vreun rau dar sunt exapserata pur si simplu! si cand vin caldurile este un miros horror 😥
ca să vezi cât de cinstiţi sunt oamenii trăiţi la ţară…
bănuiesc că nici prin cap nu i-a trecut lui tataie să ia mâţa de coadă, s-a arunce udată-neudată undeva la umbră, în afara câmpului vizual al neveste-sii şi să-i spună acelaşi text: că şi-a revenit din leşin şi-a tulit-o.
eventual, ca să nu sară apărătorii animalelor în sus, să meargă şi s-o ude pe furiş o vreme.
aaa, acu văd mai sus, au şi început luptele. pfai, nu mai putem râde de bunicii lui Simona deloc 😐
Asta cu pisica imi aduce aminte de vecinii mei. Casele noaster sunt lipite si avem un gard intre noi, de … fiecare cu curtea lui. Vecinii, el fost prof the info si ea de franceza. Intr-o zi vine vecinul si vizibil jenat imi zice ca motanului nostru ii cam place curtea lui, si ziua vine si doarme pe niste dale de pavaj in spatele cabanei lui cu scule la umbra. Lui nu-i plac animale si nici plantele (avem un soi de planta agatatoare si niste trandafiri agatatori care se urca pe gard si eu tre sa e tai sa intre in curtea lui peste gard). Ea e tare de treaba. Acu na, cum sa-i explic eu motanului ca el nu tre sa doarma in curtea vecinului, ci numai in curtea nostra? Celalalt vecin din stanga, are 3 motani (de fiecare cu ale lui, el 5 copii+3 motani, eu 2 copii+1 motan+ 1 pasare gasita in parc acu vreo 3 ani). Din aia 3 motani, 2 trec prin curtea noastra in fiecare zi si cu unul din ei, mai roscat, motanu nostru mai socializeaza si mai trec impreuna la vecinu fara pisici. Singura solutie ce mi-a venit a fost sa-i spun sa-l ude cu apa cand il vede, ca doar nu-l doare pe motan, se scutura, si se usuca. Da cred ca motanu ii mai rapid sau mai smecher decat vecinu ca ud n-a venit inca. 😀
Bunicii soţului meu (acum plecaţi la cele sfinte de multă vreme), dar la momentul poveştii pensionari liniştiţi trăind într-o casă cu curte prin Bucureştii Noi. Aveau şi ei o pisică care se învăţase prost şi cerşea mâncare în timpul mesei, indiferent cât de sătulă era.
Bunicul: femeie, dă şi tu mâţa aia afară să mâncăm liniştiţi.
Bunica: da’ dă-o tu, dacă te supără.
Bunicul: N-o dau, vrei să prindă ură mâţa pe mine?
….
Asta povestita de vecinu’ care lucreaza in telecomunicatii.
Se duce colegul lui sa instaleze o antena satelit la cineva acasa si astia aveau un caine mic (Pomeranian) si dracos care tot venea inspre om sa l muste si tot latra. Acuma omul I-a rugat sa-l ia cainele de acolo si sa l inchida in alta camera ca il deranja (sa ti latre in continuu in cap si sa incerce sa te apuce de mana nu-I chiar o placere, mai ales ca te joci cu fire si esti “in timpul serviciului”). Proprietarii s-au facut ca nu aud, si catelu’ ham si ham. Muncitorul isi intinsese toate sculele pe jos si isi vedea de treaba lui cand catelu’ se repede iar sa l muste si asta din reflex se apara si ii da in cap o scula pe care o avea in mana (un ciocanel din ala mic). Cainele cade secerat.
Omu’ s-a speriat de moarte si l a bagat in cutia de scule si a plecat din casa si a aruncat cainele la primul gunoi gasit pe strada (care era gunoiul proprietarilor cainelui). Tipul a fost concediat dupa ce superiorii au aflat povestea de la proprietari.
Nici asta nu e amuzanta. Adica eu te avertizez “tine-ti cucoana javra, ca sunt nevricos” si tu lasi potaia isterica sa-si faca mendrele. Si dupa aia ma faci sa-mi pierd painea.!? Din ce inteleg eu din partea omului a fost un accident (dc ar fi facut intentionat poate nu m-as fi ofuscat), dar din partea stapanilor a fost nesimtire si prostie si multe alte.
Ce poți să faci când stai la bloc și ai 5 bucăți de motani necastrați și educați să-și facă nevoile în cadă și pe balcon. Ei toți locuiesc alături de stăpâna lor în apartamentul de deasupra.
NU POȚI SĂ FACI NIMIC.
Te scuzi față de musafiri, cum că mirosul nu e de la tine, pui dopuri la cadă, astupi orice orificiu din baie, etc.
Ce poți să mai faci după ce te-ai întors acasă într-o zi frumoasă de iarnă și ghinion,cu o temperatură suficient de ridicată să topească banchiza de urină formată în balconul de deasupra.
Te înarmezi cu răbdare, blestemi printre dinți, folosești din belșug cârpe, detergenți și clor și încerci să cureți toată inundația de pe geamuri, podea și de pe unde a mai apucat să stropească. Te rogi să nu te infectezi nici de această dată cu toxopasma. Eventual respeli toate rufele puse la uscat (e doar vina ta că nu te-ai informat la INMH) și-ai plecat liniștit la serviciu . Te bucuri chiar puțin în sinea ta că hainele pentru plecarea soțului în delegație le strânsesei deja și n-a fost nevoie să-l trimiți în blugi.
Ce poți să mai faci? Să vorbești cu vecina și să-i propui să fie de acord să primească încă un sac de nisip. Ea va răspunde invariabil ”nu e de la mine”