Niciodată nu știi de unde sare crocodilul
Din ciclul “cum înțeleg bărbații sarcinile pe care le primesc”, o poveste lăsată de o cititoare aici.
“În ’88, toamna, nasc și eu primul copilaș. În gașca de născătoare din sala de travaliu, vreo 10 (s-au produs 9 fete și un baiat în noaptea aceea). În salon eram 3. Una dintre noi “livrase”, săraca, natural băiatul imens de 4.8 kg. Era ruptă, cusută, vai de ea, i se recomandase un colac de înot pentru copii, pentru a putea sta în fund cât de cât comod, atunci când alăpta. ea îi transmite soțului (transpirat, emoționat, MÂNDRU, că doar el “născuse” băiat în acea noapte: “Adu-mi un colac de înot pentru copii”. Ce a adus tatăl, emoționat și ușor mahmur? UN FRUMOS CROCODIL IMENS (fără gaură), pentru copii, la mare. Nu găsise colac și a adus ce era mai scump.”
Am râs cu lacrimi de crocodil gonflabil. Dacă mai aveți povești de-astea, mai ziceți, niciodată nu sunt prea multe. 😉
Tare ! 😀 😀 😀
:)) mai fetelor, dar cum se intampla ca mereu noi taticii aparem in ipostaze dastea de “aiuriti” la astfel de evenimente ?? Sa auzim si despre mamici ceva… 🙂
@ narcis: pai mamicile nu prea au alta alternativa decat sa faca ce trebuie la astfel de “evenimente” :)) Sau crezi ca pot uita sa nasca pentru ca se uitau la telenovele?
Să-ți fac hatârul, Narcis: am cunoscut o mămică aproape blondă și cu ochi albaștri, atât de aiurită, încât i-a turnat soțului blond cu ochi albaștri o fetiță aproape mulatră cu ochii verzi. O aproape splendoare, parol! Ajunși aproape de divorț, au constatat că viitorul micuței este mai important, iar chimia dintre ei este mai puternică decât descendența fiicei. (Iar femeia era, de asemenea, o splendoare greu de abandonat…).
Cei doi sunt acum în Spania, unde fetița se va simți printre descendenții maurilor ca-n basmele cu negri. Chiar, or exista basme cu negri?… (thinking about it…) 💡
Simplu! Sotii mamicilor barfesc mai rar decat sotiile taticilor! 🙂
Eu, una, răspundeam la orice întrebare de-a asistentelor, moaşelor, doctoriţei, NU ŞTIU, NU MĂ POT CONCENTRA.
inclusiv la alea gen, cum te cheama… de unde esti, adresa, bla bla.
Uite ca am una de aiurita careia ii vine sorocul cu 3 saptamani mai devreme si naste un baietel fara sa aiba un nume pregatit(era in ’82)……..cand vine intrebarea inevitabila se uita putin in gol si apoi intreaba care e numele medicului cu care nascuse si il alege spre amuzamentul asistentei.Reactia sotului la aflarea stirii a fost si mai haioasa: cine naiba-i George?
Un tip (pe malul apei) se-ntalneste cu crocodilul de aur (tot pe malul apei si el).
– Norocosule! Iti pui o dorinta si ti-o implinesc!
Se gandeste berbantul, se gandeste …… si spune:
– Uite, as vreo s-o am pana la pamant!
– Ok, zice crocodilul! Si i-a mancat picioarele…
Simona, daca-i prea aiurea poanta, sterge-o repede! Sa nu deranjam cititorii!
Sotia catre sotul care pleca la piata: Auzi draga, ia te rog un salam de Sibiu. Si vezi daca au oua la magazin, ia zece.
Binenteles ca sotul s-a intors acasa cu 10 salamuri de Sibiu pentru ca aveau oua la magazin.
Poanta bancului e ca sotul era programator, daca nu mentionezi si asta isi pierde farmecul. If…then 😆
Radule, pune si o sursa de info sa inteleaga tot omul glumita ta :))
https://en.wikipedia.org/wiki/Conditional_%28computer_programming%29
”EL”, poanta ta e soră de cruce cu un banc mai vechi:
”Ce s-ar întâmpla dacă n-ar avea femeile picioare?
Ar lăsa dâre ca melcul.”
Aș face o glumă pe tema bărbatului tău fără picioare în adulmecarea femeii-melc, dar prefer să mimez decența în spațiul public.
Nu prea ai mimat decenta la faza cu melcul 😀
eu: ia niste stevie, puiu.stii cuma rata?
el: cum sa nu,ce m-am nascut azi!
si vine acasa cu doua sacose cu……….frunze de brusture.interesant e ca a dat si bani pe ele.
Si mai interesant ca a gasit. N-am vazut niciodata brusture la piata.
ei as, s-a dus la en grossul de legume si fructe si acolo a gasit o vanzatoare oachese,care i-a dat la sfert de pret………….
dupa o luna de sedere in spital, vine momentul magnific in care plec acasa impreuna cu strumful,care abia sarise de 1,700 gr.
sun,anunt mareatea veste si dictez,calm, linistit de tot, ce trebuie sa aduca.
trimit si sms pt confirmare.
vine intr-un suflet cu tot ce trebuie pt copil, cu tot ce am zis. cand impachetam strumf, terminam hartii, zice:hai iubire acasa.
cum acasa, da-mi hainele de schimb, ca doar nu o sa ies in camasa de alaptat????????
devine brusc ganditor, hamangian de ganditor, apoi rosteste spasit: fi-r-ar,stiam ca am uitat ceva:hainele tale.
se duce sa le ia , urca din nou in salon, deschid sacosa: cea mai stramta pereche de pantaloni,care nu imi venea nici cand aveam 38 de kg, si o bluza mai mult bustiera si fara sandale,evident.
ghiciti cine a strabatut mandra spitalul si curtea lui in camasa de alaptat si papuci flocosi-pufosi cu floricele, cu una bucata strumf strasnic infasurat in brate?
moa!
Pai … trebuia cineva sa lanseze si moda asta, nu?!
:)))))), Am ras cu lacrimi. Urmeaza sa nasc si imi imaginam cum e :))))) sper sa nu se repete si la mine
Draga mea @Iulia, daca n-am ajuns prea tarziu sa postez, iti sugerez sa-ti pregatesti din timp o geanta de voiaj cu ABSOLUT tot ce-ti trebuie la iesirea din spital, atat pentru tine, cat si pentru bebe. Asa vei scapa de surprizele neplacute gen crocodili gonflabili sau haine de cand erai la liceu si care evident nu te mai incap imediat dupa nastere…
Oricum, SIMONA, am ras cu pofta la faza cu crocodilul…..
Stai linistita, Nike, si mie mi s-a intamplat, dar nu dupa ce-am nascut, ci la nunta. Hotelul la care am tinut nunta ne-a oferit o “camera nuptiala” ( cu surprize, de genul unei galeti de plastic alb, din aia de prin anii ’80, cu niste buruieni zise flori in ea, asezata in mijlocul holului, wc-ul prins doar intr-un surub, ca ti-era si frica sa te asezi pe el… etc). Dimineata constat ca nu pot pleca de acolo tot in rochie de mireasa…asa ca il trimit pe sotul meu sa imi aduca niste haine de acasa. Ce-a gasit: cei mai zdrentarosi blugi pe care ii aveam de purtat in casa, o camasa de blugi – a lui, si niste adidasi vai de mama lor….asta in conditiile in care am un dulap plin ochi cu haine pe care eu, spre deosebire de doamnele care se plang ca nu au cu ce se imbraca in mijlocul a 2 tone de haine, chiar le port 😀
eu am plecat in hainele de gravida. Aia aveam, aia am servit. Nu am mai cerut nimic, ca fata de tine, stiam ca ma asteapta numai surprize 🙂
La cererea telespectatorilor bag povestea cu Suarez:
Motto „Patimasule, puneti placa si musca-ma“
Substrat istoric: America a fost descoperita in 1492 si ceva, iar Vlad Tepes se pare ca s-a nascut in 1430. Vlad Tepes numit si Dracu de la care vine personajul Dracula avea calitati politice deosebite dar avea si un hobby de placere cumva ciudat, era vampir. Nu era usor sa fii vampir, mai ales pe vremea aia cind dentistii nu prea erau, da si azi e f. scump. Vlad Tepes a cladit mai multe biserici da nu asa multe ca Stefan Babanu si nici ca FSN si a avut f. multi copii, unii din flori. Dupa moartea lui copiii au fost prigoniti politic si au fost nevoiti sa emigreze in tarile calde. Unii au ajuns in Spania si neavind pregatire corespunzatoare au fost obligati sa se-mbarce pe corabia lui Columb si au descoperit America. In ciuda schimbarii de mediu pasiunea lor de vampirism le-a ramas si au fost nevoiti sa mearga departe f. departe intr-o zona alba. Cu aceasta ocazie au format statul Uruguai. Sper ca aceasta documentare istorica bazata pe fapte dovedeste ca Uruguai e pamint romanesc.
Pt. doamne care nu se pricep la istorie. Luiz Suarez e un fotbalist uruguaian de origine romana, barbat frumos, brunet, cercetarile DNA au dovedit ca are gene romanesti. Este f. bun, da musca si suge singe, da musca, ati citit bine, si-a manifestat aceasta pasiune in mai multe meciuri, ultima data fiind acum citeva zile in meciul contra Italiei cind l-a muscat pe Chiellini. Desigur unele doamne care si-au cumparat ieri lenjerie noua de pat ar putea fi un pic contrariate, desi, mai stii, unora ar putea sa le placa.
http://www.dailymail.co.uk/news/article-2312979/Best-Luis-Suarez-bite-virals-web-Jaws-Hannibal-Lecter.html
Fix cand citeam “…cercetarile DNA au dovedit ca…”, zicea la radio de DNA si ceva Băşeşti :))
Haha, am vazut si eu faza cu muscatul in timpul meciului 😀 (din greseala, nu sunt microbista)
daca uruguaiul e pamant romanesc, nu cumva e si ardelenesc pe deasupra? ca atunci am rezolvat problema cu ungurii!!! ca daca afla ungurii sigur vreau autonomie si acolo!!!!!)))0
VOR!!!
bravos, neamţule !
acu’ a citit şi fifa blogul şi l-a suspendat pe suarez. huo !
hai uruguay !
Acum un an, mergem eu cu sotul si cu odrasla noastra de opt ani, in premiera la Venetia. Dupa multe oau-uri si oh-uri de atata frumusete, cumparam o inghetata si ne oprim pe un pod, cu ochii pierduti in zare. Si cum stateam noi asa, numai ce se zareste o gondola. Si-n ea o familie de musulmani: un el in blugi si cu mobil si o ea drapata toata intr-o burka. Moment in care o aud pe fiica mea cum tipa tare, din toti rarunchii:
– Mama, tata, uite ninja cum se plimba cu gondolaaaa!
Mi-am amintit de o faza cu fiica mea acum cativa ani cand era in voga un serial gipsy romanesc. La mall, pe scarile rulante, vede copilul vreo 10 pirande imbracate specific si exclama: Mama, am vazut filmul asta!
M-am speriat atat de tare dupa ultimele inregistrari cu Bercea Mondial, incat dis-de-dimineata am plecat sa-mi platesc toate datoriile catre clanurile mafiote.
Am platit curentul, intretinerea, impozitul pe masina, darile locale si taxa radio-tv.
Matrixbrain, multumesc !
Am ras cu lacrimi !!!
Taxa radio-tv e cel mai mare clan mafiot:))
De nu ești cumva Lucian Mândruță ești un plagiator jenant…
@Andrei: “Curentat’ de observatie, am cautat sa pipai si sa urlu … Recunosc, nu “cantaresc” mesajele primite pe mail sa le aflu gradul de originalitate. As consuma inutil timpul si as pierde multe alte mesaje. Po(a)nta mi s-a parut savuroasa, perfect smulsa din tabloul care inca se mai picteaza. E mai ceva ca la Phoenix cu drepturile astea. Am fost la aniversarea Phoenix 50, la Ateneu. Merita sa-l vezi pe Nicu incropind. Echipa de sunet n-a reusit sa faca decat foarte mult zgomot, pe timpanele celor prezenti. Dar a castigat procesul, se pare. O sa cante singur cuc pana la raguseala totala. Revenind … de acord ca trebuia sa fac o precizarea “de pe mail citire … si scriere”. Daca tii tu neaparat, o fac. Pentru liniste.
E o vorba…Nu stiu exact daca e de pe vremea lui Gelu si (sau) Menumorud…. Sau cu vreo 86 de ani inainte. Ca am uitat si eu. Si nici nu sunt bun la istorie. Fereasca Cel de Sus sa ajungi la tribunal sau la spital!
Sa nu uit! matrixbrain, ai uitat de Apa Nova si Radet!!!! Astia sunt in TOP 2!
@EL-ule:
Zambim, ne distram, dar urateniile curg cotidian. Batrani neputinciosi, deposedati de case de ingineri financiari interlopi cu drept de autor, dar beneficiari de NUP … e doar un exemplu.
genial!!!
Eh…am parte de chestii de genu asta zilnic!! Z-I-L-N-I-C 🙂
Numa ieri: Eu ii spun suav, in timp ce alergam intr-un picior, cu rochia pe jumate inchisa, cautandu-mi celalat papuc: “Puiu, pune si tu ciorba in frigider dupa ce termina de fiert si arunca resturile de salata, sa nu se adune musculite. Eventual uita-te prin frigider ce-a mai ramas din iaurturi si goleste tot ce e expirat.” Vin acasa, terminata de oboseala si evident, fiindu-mi foame.
Ce gasesc cand intru: resturile de salata acolo unde le lasasem, inconjurata de o panolplie de borcane si cutii de iaurt, unele pe jumate aruncate, musculitze roind fericite si oala de ciorba goala. Dupa socul initial, l-am intrebat de ciorba, ca sa nu incep sa tip la el pe stomacu gol 🙂 Evident, o aruncase. Ca cica “asa i-am spus”!!! 🙄 ca eu mereu mananc salata 😯 Iar cand sa termine treaba, incepuse meciu si a lasat totu asa, ca “face el ordine mai tarziu”
Right!!
nu avrut sa va supere ptrca nu era ciorba buna si a luat totul asupra lui.
Al meu sot cred ca e campion la capitolul gafe la adresa nevestei.
Eu am nascut in Norvegia cu programare (ceea ce e o raritate in Norvegia) dat fiind faptul ca ajunsesem la saptamana 42, iar copilul meu nu dadea semne ca vrea sa iasa. Sotul meu isi ia 2 zile libere de la munca (ca de, ii nastea nevasta), ma duce la spital luni dimineata la ora la care eram programata si dupa vreo 2 ore incepe sa butoneze pe un computer de acolo din salon sa vada daca are semnal la internet (pe atunci nu era prea comun interetul pe telefon)…vine o asistenta ii spune ca acele calculatoare sunt pt personalul spitalului…la care el f dezamagit imi zice ca daca nu are interent, pleaca acasa. Era atat de impatimit de jocul pe care-l juca pe calculator (si acum inca il mai joaca, dar mai soft, ca l-am amenintat cu divortul) incat nasterea copilului palea in fata jocului lui stupid.
Problema e ca in Norvegia toate femeile sunt insotite de cineva atunci cand nasc, numai eu nu eram insotita de nimeni (eram nou-venita si nu aveam inca prietene ). Slava Domnului ca stiam engleza ca altfel era nasol, ca nici norvegiana nu stiam…Ma tot intrebau asistentele cand vine sotul, eu ii tot gaseam scuze…pana cand ele si-au dat seama ca degeaba intreaba si nu m-au mai intrebat. Oricum ele si doctorita mea s-au purtat atat de frumos cu mine, incat mi se parea o minune faptul ca atat de multa lume e atat de interesata de starea mea (au fost si niste probleme cu nasterea si era normal sa fie interesati).
In acea seara la 21.23 o nasc pe fii-mea si il sun, bineinteles, pe norocosul tatic…care nu a catadicsit sa vina sa-si vada odorul decat a doua zi dupa-amiaza cand statea cu ochii pe ceas…sa nu care cumva sa vina careva sa-i atace flota stelara. Eu fierbeam de nervi, va dati seama, si ma bucur ca nu am facut un pui de depresie de la atatea nesarate cate mi-a facut sotul meu in perioada aia.
Dupa ce-am venit acasa de la spital l-am trimis pe el la cumparaturi in primele zile (el uraste sa faca piata) si ii faceam liste. Imi amintesc o data ii pusesem iaurtul in coada listei, iar el a venit fara iaurt. Cand l-am interpelat, homo sapiens mi-a raspuns cam asa: *pai l-ai trecut in coada listei! trebuia sa-l pui la inceputul listei, pt ca iaurtul e la intrarea in magazin!*.
Si sunt muuulte chestii de genul asta pe care nu mi le amintesc acum. 😀
Acum, sincera sa fiu, eu plecam de mult, aveti prea multa rabdare. Auzi sa nu vina sa isi vada copilul din cauza unui joc tampit!
Mi-am adus aminte de o prietena, care a nascut tot prin tarile nordice. Baiatul din dotare, roman si el, a facut 13-14 cand a aflat ca, prin zona, barbatii sunt prezenti la nastere si a incercat sa se fofileze. Numai ca l-a luat medicul de familie la trei pazeste si l-a convins. Interesant este ca dupa, desi era straveziu, a spus ca se bucura ca a avut experienta asta, pentru ca altfel nua r fi inteles niciodata.
bai, accept inclusiv sa calce stramb, rupei-s-ar pe veci piciorul cu care a calcat, al mai scurt din cele 3 pe care le are, so,deci trec cu fulgere peste asta,DAR sa nu fie prezent la nasterea copilului lui, nu.
e o vb pe munte: bagajul si marcajul!
felicitari , doamna, pentru toleranta!
Stimată doamnă, sunt de sex masculin (că dacă scriu bărbat, multe zâmbete o să isc pe aici! 🙂 ) dar permite-ţi-mi să vă spun că soţul dumneavoastră e … din cale-afară. Şi eu am fost “game addicted” câţiva ani (vreo şapte) la un joc care repornea cam la 4-5 luni, şi pe care (evident!) îl câştiga tot altcineva, dar eu de câte ori mă striga nevasta să-i fac ceva, lăsam baltă jocul şi făceam c-altfel păpam ciorba sleită. Şi-apoi la muncă îmi puneau şefii în plamă nu parale ci poze cu “printscreen”-uri ale jocului. O să par lipsit de modestie, dar eu cred că atunci eşti bun la jocul ăla când ştii să împarţi timpul dedicat lui cu celelalte trăiri, în mod adecvat. Pe site-ul ăla de care v-am povestit se posta tot timpul pe chat-ul jocului dictonul: “Get a life!”. În rest, respectele mele!
P.S. : Felicitări pentru scrieri, doamna Simona! Nu trebuie să fii femeie ca să pricepi ce se întâmplă pe-aici.
Cu scuze dar “the guy is a jerk”. Period. Mai ales ca au fost muulte. Astea nu sint gafe…
N-o sa incep sa zic “daca eram eu in locul tau faceam si dregeam” pentru ca stiu si eu cum e, am inghitit o gramada de rahaturi de la al meu sot iubit. Insa te sfatuiesc din toata inima (sper sa nu mi-o iei in nume de rau) sa nu il lasi pe sotul tau singur cu copilul mai mult de 10 minute. Nici atat daca e posibil. Daca nu te-ai putut baza pe el intr-un asemenea moment insemna ca daca ramane singur cu bebe e foarte posibil sa il doara fix in cot cand plange, ii e foame sau trebuie schimbat, ca de – omu’ are o treaba importanta la calculator. Vi si-ti gasesti copilul mort de foame, cu pampersul plin si cu ochii umflati de plans. Si pune-ti bani de-o parte fara sa stie el. Sa ai rezerva ta tot timpul pentu ca daca la un moment dat (Doamne fereste!) veti avea probleme financiare iar el va avea de ales intre lapte sau scutece pt bebe si nu stiu ce expantion pack pentru nu stiu ce joc va alege jocul. Si atunci instinctul tau de mama o va depasi orice sentiment de iubire pe care il ai fata de sot si il vei ura cu patima si in fiecare zi mai mult. Mai bine sa fi pregatita pentru orice. Inca o data, imi cer scuze, nu vreau sa te supar, dar sfatul asta vine de la o femeie dezamagita si lasata balta de un milion de ori. Multa bafta!
Pe mine ma amuza al meu, desi saracutul face tot ce e posibil sa ma ajute cand il rog. Are insa puterea de concentrare a unei muste cand vine vorba de detalii. Plec odata la sala, aveam un curs care incepea la ora fixa. Ajung cu vreo 10 min inainte si constat ca mi-am uitat pantalonii de sport acasa. Sun baiatul din dotare (moi nu poseda carnet, deci nu aveam timp sa fug inapoi) si il rog sa imi aduca panatlonii gri, pe care ii uitasem pe o bancuta langa usa de la intrare. Apare el la sala cu o alta pereche … albastra, cu vreo doua numere mai mici. Imi explica senin ca asta a gasit in sufragerie. Eu ma resemnez din lipsa de timp, imi spun ca probabil el vede albastru in loc de gri, ma antrenez scotandu-mi pantalonii din partea dorsla la fiecare doua miscari, dupa care ma intorc acasa. Si ce credeti ca gasesc tronand pe banchetica de langa usa (adica primul lucru in care se infig ochii cand deschizi usa)? Panatalonii gri.
Izmene pe calatori, cum obisnuieste sa spuna tata.
Dac-ati stii de cate ori nu am vrut sa plec…din pacate sunt cativa factori care ma retin… Daca mi-ar fi permis salariul sa plec, o faceam demult (sa plec cu copilul, bineinteles). Oricum el a prins acea teama de a fi parasit (l-am amenintat de n ori), iar in ultima vreme se poarta chiar bine…aproape uman. 😉
Pe mine ma amuza ca atentia lui lui fata de mine creste direct proportional cu salariul meu si implicit cu gradul meu de independenta. Cand stateam acasa si depindeam 100% de salariul lui…nu dadea doi bani pe mine, acum e evident ca ii tzraie fundul. 😀
pe masura ce creste teama de abandon,creste nevoia de confirmare a statutului de mascul forever taman in desuurile unei alte tipe.
psihologii vorbesc chiar ca barbatii care se tem de abandon,dar si cei dependenti emotional sunt cei care inseala, tocmai din nevoia de confirmare.
succesuri!
daca il prinzi si cu faza asta, io zic sa il trimiti sa joace mai multe sesiuni de jocuri prin alte galaxii!
Cu atat mai mult inseamna ca nu are caracter. Nu cred ca-ti doresti un asemenea exemplu pentru copil.
predau in doua unitati scolare si intr-una din zile, catre finalul anului scolar, sotul din dotare ma suna: iti fac o surpriza si vin si te iau de la scoala…..sa iesi in fata liceului in 5 minute. ies in 2 minute si ma asez pe bancuta si stau si stau si iar stau…..suna iar:unde esti? in fata liceului de 20 de minute! pai la care esti?….la cel la care predau de cand a inceput scoala vinerea 😀 aoleu, eu sunt la celalalt, iar le-am incurcat….sa nu pleci ca vin sa te iau 😆 😆
😀 🙄
Cat de cunoscut imi suna :))))
de acord cu tine, coane costica! profund!
@nike: săr’na! vrînd să scriu io cu diacrilice ( vameș român ediția 2004, Borș) și avînd un numitor comun cu technologya puțin mai mare decît al babei cu mitraliera, trebuia să scriu de pe ifonu’ veții; și nu știu ce am apăsat… da’ textu’ erea următoru’:
“bine ca s’teti voi dashtepte…”; acu, de voi nu mai stiu, da’ io sigur nu-s din moment ce asta este a treia incercare de a posta comentariul (ca scuza voi spune ca acolo unde se intrerupe postarea era o iconita luata de pe iphone pe care aparent saitu’ nu vrea s-o incarce, prin urmare nici textul de dupa)
oricum am o intrebare pentru nicono: doamna, matale ati fost Mare Inchizitor intr-o viata anterioara si casnicia actuala este plata pentru genocid? cam exagerata plata…
Ideea e ca taticii traiesc mult mai mult momentul nasterii! Desi nu pare! De-aici si discutiile intre ei, dupa fericitul moment…. “Tu ce-ai nascut?” ..”Eu fata”…”Eu baiat”….etc. Aaaaaa, are si doamna o contributie! Sa fim corecti! Minora!!!! Dar are!
Acum multi ani, dupa ce-am nascut, (ha ha ha), merg sa iau carut copilului. De fapt nu lui, ci noua. Nimeresc la un magazin, ochesc unul , intreb de pret (p-atunci nu erau afisate), si-mi spune ca e 20 000 lei… (eu inteleg ca-i 90 000)! Erau alti bani atunci. Zic, nu vreau BMW! Olcit nu aveti? Zice: Asta-i Oltcit! Avem si Porche!!!!! Imi spune iar cat costa si-l iau!
Ca sa fiu corect, sotia m-a trimis! La cumparaturi!
Stiti ce face beneficiarul (oarecum..) carutului acum? Se uita la un film cu amica lui. Si se-ntreaba de ce naiba nu plec mai repede sa spal masina sau sa iau o paine din alt sector…. Oare vor sa dea boxele la maxim?
Da chiar e de ras, am zambit si eu copios :))
9 years ago… doamna mea, sportiva din fire (a skiat pana in luna a 8-a) si incapatanata, nu dorea sa piarda prea mult timp prin spital, asa ca a amanat cat a putut momentul intalnirii cu spitalul (excluzand vizitele lunare la cabinetul privat al doctorului). Ziua se apropia si ea tot amana sa-si pregateasca bagajul. Noroc ca s-a intamplat in Vinerea Mare si mi-au dat drumul de la lucru pe la amiaza. Cand am ajuns acasa si am cazut de acord ca ceva se intampla, am luat-o pe sus si am dus-o la spital. Medicul nostru tocmai iesea din tura si se grabea sa mearga la cumparaturi, dar a internat-o si a asigurat-o ca se intoarce in 4-5 ore si oricum nu se va intampla nimic in timpul asta, pentru ca e „foarte la inceput”. Ei nici macar nu-i venea sa creada ca au „retinut-o” oficial. Asa ca am fost nevoit sa o las acolo si sa alerg acasa sa-i pregatesc bagajul pentru spital. Oricum incepusera contractiile („foarte la inceput”- remember) si mi-a spus s-o las singura, ca n-am cu ce sa o ajut. M-am miscat repede, am incropit ceva mancare pentru spital si am pus cateva haine, si-am pornit in directia opusa in graba. Cum coboram agitat scarile, suna telefonul… Ea! Eu, foarte contrariat (cand am lasat-o la spital, nu parea in mood de conversatii, poate mai are nevoie de ceva?). Raspund, ea calma (hmmm – parca respira greu si abia mai vorbea…). Zic eu, si mai contrariat: „Ce-i, ce s-a intamplat?” / „Cum ce-i? Am nascut, gata”. In 3 ore totul a fost istorie. Am ramas surprinsi si noi, si medicul. Totul a decurs perfect, iar acum am doua pramatii pe cap 😛
Eu gravida in vizita la mama. Barbata miu acasa cu treaba. Mama la serviciu, eu acasa, singura, o asteptam sa si termine programul sa mai stam si noi ca fetele.
Bate cineva la usa: cioc cioc.
Raspund, deschid usa, dar pentru ca nu l cunosteam pe nenea respectiv am crapat usa doar, asta imi da buna ziua, se prezinta si zice ca are ceva pt mama si mi pune in mana prin usa intredeschisa un pachetel cu o forma si textura ciudate.
Eu pipai pachetelul si il desfac, vad ce e, tip si il arunc cu repulsie cat pot de departe (in sufragerie pe jos). Era un cap de curca, cu ochii pe jumatate deschisi.
O sun repede pe mama la munca sa I spun ce am patit. Maica mea rade de se tavaleste pe jos.
Acum dam timpul inapoi cu o saptamana cand mama a avut o conversatie cu barbatul unei prietene care sta la curte si creste curcani si voia sa taie 2 pt Paste.
Mama face sarmale, e maestra. Cele mai bune si care se topesc in gura sunt cu carne si grasime din gusa de curcan (doar masculul are gusa aia grasa). Mama a vorbit cu omul, si cum multi nu folosesc gusa a zis ca ii cumpara ea gusile.
Omu’ a inteles ce a inteles si s-a prezentat cu un cap de curca moarta. Intrebat ce naiba a avut in cap, a zis ca nu a mai taiat curcan ci curca si ca nu a inteles el exact, exact ce ii trebuia maica mii si ca s a jenat sa intrebe pentru ce ii trebuia.
Maica mea e expert in sarmale. Face din orice. Cele mai bune
Ultimele propozitii s au furisat in text.
cea mai tare carte de puericultura din ’88 era Mama si Copilul de Herta si Emil Capraru – se pare ca s-a reeditat
si sa fac acum legatura cu ce radem aici
am luat cartea la citit cand am aflat ca vom fi 3 nu 2
si acolo iti spunea tot ce trebuia si am si gasit medic foarte bun , maternitate aproape de casa
si pe scurt , cu mult timp de moment aveam bagajul facut , haine de plecare pt orice anotimp , organizare maxima . vine momentul , noaptea sambata , spalat , cafea , ceva de mancat , nu era graba pt ca poti urmari la sarcina normala timpul intre contractii si cand era totul organizat scol tatal cu hai sa mergem sa nastem .si in pijama , pe marginea patului , intr-o emotie totala , spune “si acum ce facem , ce ne facem ? ” pai , mergem sa nastem si ne-am aruncat in Olcitul nostru cu parbriz spart si nascuram acolo in regula ( cu crocodil cu tot )
si pentru Domni :
ieri (singura acasa ) , deschid TV , vad ce vad , la un moment dat se opreste pe un post ,sun sot , fac ce spune , nu iese nimic ,zice suna la RDC si sun , mi-au spus sa fac tot ce a spus si tata copiilor , m-am enervat rau ca eu platesc si nu ma ajuta nimeni si cu gura mare am cerut asistenta urgenta , au venit , au controlat tot si concluzia eu am scapat telecomanda pe jos si am pus bateriile la loc cum au venit la mana +cu + , – cu – , = cu + ,
asa ca avem maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaare nevoie unii de altii
cum ați născut în Oltcit??? 😯 😯
Draga Simonica,
Probabil ca ai ras “decat” cu lacrimi. Sintagma “lacrimi de corocodil”, fie el si gonflabil, inseamna plans prefacut sau lacrimi varsate de un ipocrit. Fii profesionista, ce dracu! Doar esti jurnalista, nu?
Semnat,
Crocodilul cu o gaura in cur
@SAIMONA , nuuuuuuuuuuuuuuuuuu , la Giulesti , da ma grabii sa nu fie plictisitor
😆 😆
@ Saimona e din english ( press 2)
da vara@ Am eu un amic care s-a nascut intr-un tren, undeva intre Brasov si Sf Gheorghe… Pe la km 28…Ma rog, in boletin are localitatea cu pricina!
Daca-ai nascut in Oltcit, ai putea sa ceri cetatenia farnceza pt copilas! Asta daca n-au uitat deja, francezii, ca masina cu aroma de praz i-a scos dintr-un mare c….. la vremea aia
vaz ca se baga povesti ca cum am nascut, o bag si io p-a mea.
Era iarna, frig, zapada, intuneric, nu-ti venea sa scoti nici un ciine din casa, nefasta zice, stii ceva, cred ca nasc, nu mi s-a parut cel mai potrivit moment, da ce sa fac, ma duc la un vecin care avea carnet, ca socru-meu avea masina da nu avea nimeni carnet, si-ii spun sa se-mbrace. Plecam cu alai mare, o bag in spital, vine un specialist si-i masoara dilatatia, cica nu a inceput. Noua, insotitorilor ni se spune pe un ton ferm ca trebe sa parasim locatia deoarece era cod galben de infectie, era carantina.
Ma-ntorc acasa, desfund damigeana pregatita din timp si-ncep sa dezbat cu citiva vecini ce greu e sa nasti.
De abia reusim sa golim primu pahar ca suna telefonu si cineva imi comunica ca sunt fericitu tata al unui baiat, lucru pe care mi l-am dorit.
Il iau din nou pe vecin si mergem la spital. Deja era noaptea pustiu si toate incercarile mele de a da ciubuc portarului pt. a ma lasa sa intru se lasa cu esec. Drept urmare merg in spate sar un gard si-mi pun un halat alb pe care il aveam intimplator la mine. Umblu pe culoarele spitalului, dar nu reusesc sa gasesc locu cu pricina.
Ma-ntorc si golesc damigeana!
La prima nastere m-a dus soacra-mea cu masina la spital, si tin minte ca rideam amindoo cind mai lua niste gropi. Dupa ce am nascut, probabil din cauza ca am facut epiduralu’ intre vertebre, am schiopatat ocazional. Barbate-miu s-a dus a doua zi sa mai ia cite ceva de acasa si n-a mai putut sa se ridice dupa ce s-a aplecat. Doo discuri herniate, operatia a avut-o peste vreo 8-10 luni.
Deci ajunseram acasa ca doi handicapati. Eu cu colacul si schiopatind, barbate-miu cu perna electrica si vai de capul lui, soacra-mea pe la munca, mama era la o nunta, ca am insistat sa se duca….in rest totul a fost bine
La a doua nastere, dupa un an si zece luni, m-a programat doctorul, ca sa nu mai pierdem timpul 😉 . Mama era cu mine de data asta. Fiind mai multe saloane, aliniau aia copiii pe culoar, iar mama a vazut linga usa mea un bebe cam masliniu si nu tocmai dragut, si nu prea stia ce sa spuna 😆 . Intre timp au adus-o si pe fiica-mea, cea mai frumoasa, evident 😉 , asa ca a rasuflat usurata.
Eu am stat in spital vreo 3 nopti, ca taaaare-mi placea. Imi luau copilu’, il imbaiau, il aduceau la alaptat, si tot asa. As fi stat si o luna, daca se putea.
Am uitat sa mentionez ca barbate-miu era sa lesine cind a vazut cum se face anestezia in coloana, dar la nastere a fost ok, chit ca nu tineam neaparat sa stea cu mine in sala, da’ ma rog, se poarta, a si filmat. Chestia cu filmatul ma enerveaza, in general, ca nu vad nici o frumusete in a vedea o femeie urlind si toate partile intime. Asa ca noi ne-am rezumat la partea finala, cu copilu’ la mine-n brate si cu obsesiile lu’ barbate-miu, care a filmat cum era vremea afara, stock marketu’, si ceva politici. Pfff, si nici nu mai stim pe unde sint casetele alea.
Acum urmeaza partea cea mai tare: eu, dupa ce nascusem, aveam un exces de energie, si ma tot fîțîiam pe coridoarele spitalului. El adormise si incepuse sa sforaie, asa ca am luat camera si l-am filmat. A doua zi i-am aratat plina de mindrie si de risete cum horcaia el in somn, pe un pat pliant. Nu stiu de ce mi se parea asa distractiv…cred ca o luasem putin razna 😉
Ajungem acasa, dupa cele 3 zile, si punem caseta, sa se minuneze si altii de cum am produs eu un plod. Trece si faza cu barbate-miu sforaind, si ce apare mai departe? Eu, dormind cu gura deschisa, cu capul cazut intr-o parte, sforaind!!!!!! Barbate-miu ridea cu lacrimi, eu nu prea, dar la cite mistouri a inghitit de la mine, am decis sa nu ma supar
Maica-mea cand m-a vazut a vrut sa fuga din spital. Asa eram de “negru, uraaat si scandalagiiiu…”. A fost convinsa cu greu de rude ca voi fi cel mai frumos, destept, etc. si ca daca nu ma ia acasa face puscarie. Timpul a dovedit ca rudele mele pot citi in stele. Nu, n-a facut puscarie. 😉 (din folclorul familiei)
apropo de suferinta barbatului la nastere , suferinta care se inneaca cu spritz
mama si tata ” gravizi” cu mine ( foarte tineri) – pleaca de la o petrecere , mama ( calma ) zice in autobuz : nasc , hai sa coboram sa luam taxi sa schimbam directia spre spital , tata bine pilit si zmeu si leu si zorro ( asa era in tinerete cand pilea ) ii spune : NU MICUTZO , NU LUAM NIMIC , TE DUC EU IN SPATE – la care mama : DA DE CE IN SPATE ? DE CE NU IN BRATE ?
va dati seama ce romantici erau ?
in sfarsit , au luat ceva pana la spital , s-a cazat gravida si tata a plecat sa ii aduca pachet -acasa a mai tras o bere de emotie , a pus lucrurile destul de constiincios , chiar in plus ( 2 perii de dinti, vro doua cani, sa fie ) – cand a ajuns mama nascuse , era foarte bine , tata pleaca acasa vezi doamne
– da aici a cedat – s-a asezat pe o bordura si a inceput sa planga ( era si usor manga , dar si emotionat) si a venit un politist sa il legitimeze ( ca era vraiste : un pantof maro, unul negru , neras , parul ciufulit ) si printre lacrimi ii spune politistului : ” e normal sa aiba o fetita 2.700 kile la nastere ? ” si se aseaza politistul pe bordura si ii povesteste despre toti cei 5 copii ai lui si sa vezi ce s-au mai povestit dupa ce a iesit politistul din tura , bere dupa bere s-au povestit
ce drăguuuuuț 🙂
Si daca tot auzul e selectiv la barbati, sa povestesc de bunicii deja decedati, aveau ei ceva ani de pensie consumati. Bunica il trimite pe bunic la treaba. El nu aude (era cu spatele). Bunica se enerveaza, noi zicem ca e batran si surd, si ea ne arata ca doar se face: “Dumitre, uite o fata frumoasa pe strada”
Bunicul, subit tresare zvelt: ” unde? “.
😆 😆 😆
da Simonette , sunt un om foarte bogat , protagonistii nasterii mele sunt inca aici si sunt cei mai tari bunici
si tata inca ii spune mamei ” micutza mea ”
Bine ca proaspatul tatic nu a venit cu un petec cald si un expert in vulvanizare, pardon vulcanizare! :))
Cand aveam vreo 5 ani am mers cu taica-meu in oras si am intrat la magazinul de paine, care avea 2 intrari. Eu am intrat prima pe una dintre ele si taica-meu pe cealalta, nu stiu exact de ce, sa ma sperie sau ceva. Evident ca eu m-am speriat cand nu l-am vazut langa mine, am inceput sa urlu “tatii, tatiiiiiiii” de ma auzea tot cartierul. “Tati” intre timp luase painea si ma astepta afara. Oameni in jurul lui comentau “bietul copil, cum plange, unde o fi tampitu’ de tacsu’?” :))
Din categoria (viitori) tatici aiuriti:
Eram insarcinata si aveam ceva probleme si eram internata in spital de vreo luna si aveam o colega de salon care era la termen si tot astepta sa se intample si s-a gandit ea sa-si verifice bagajelu’ si constata ca nu are chiloti. Ia telefonul, suna sotul, roaga sotul sa aduca chiloti de acasa din sertarul ala (cu chiloti), ii si explica sotului de care chiloti ca are nevoie de ei dupa nastere (stiti voi d’aia “moartea pasiunii”)… Dupa vreo doua ore vine sotul cu chilotii: niste chestii mici mici de tot, tanga, sexy cu danteluri :)). EA: de ce mi-ai adus draga din astia ? ai innebunit?!
EL: Pai aia pe care ii vroiai tu erau urati rau…
Am si eu o poveste d-asta cu tați paraleli de subiectul nascatoarei si ale nevoilor aferente. Mama, istovita dupa un travaliu lung, neprevazut si, in final, inutil si dupa cezariana, il roaga pe tăntălăul de tata sa-i aduca un deodorant, macar cat sa faca o baie in stil italian. 😕
Tata, extrem de saritor, a gasit de cuviinta sa-i aduca spray pentru dezghetarea yalelor auto.
Se intampla in anul de gratie 1981.
Sper ca macar genele lu’ mama sunt bune, de la tata mostenirea e cam trista!
Asta nu trebe crezuta, e o gogoasa. Spraiurile alea de dezghetat yalele auto au aparut la noi, MULT DUPA REVOLUTIE. La vechile Dacii s-apleca apropritaru’ si sufla-n butucul yalei, cu toata caldura de care ierea in stare.
Il rog pe sotul meu: mergi, te rog, la magazin si ia-mi foi de placinta (avand in vedere faptul ca de obicei facem cumparaturile impreuna si impreuna le luam din congelatoarele din hiper-market si le punem in carut, nu m-am gandit ca ar fi o problema…. si pana la urma putea citi pe cutie)
Si ce credeti ca imi aduce acasa?
Hartie de copt. 🙄
I-am zis: ce sa fac, iubire, cu ele? Sa pun umplutura de branza in ele si sa-ti dau sa mananci?
😆 😆 😆 😆
Cum a venit pe lume mandea (povestit de mama).
Dupa doua zile de genuflexiuni nocturne prenatale efectuate de taica-miu (pe principiul “barbate scoala-te sa mergem la spital”, taica-miu apuca sa puna juma de pantalon si venea un “stai ca nu mai mergem”) pleaca amindoi la giulesti. noapte, tarziu, se uita doctorul si zice ”pai nu o internam ca nu naste inca”. taica-miu statea cam prost la capitolul rabdare si incepe neshte discutii elevate cu trimitere la rude mai apropiate sau indepartate procedand la o palpare amanuntita a jugularei doctorului. in fine, mama a fost preluata de un medic din Africa venit sa faca medicina la noi. a doua zi se naste progenitura prin cezariana, ca era mare ghivolu’. taica-miu vine cu bicicleta de la munca rapid si abia ocoleste un motostivuitor din curte. ajunge la salon, mama se trezeste din anestezie si zice un suav “as manca niste berbecut fript cu mamaliguta”. tata se executa instantaneu. sus pe bicicleta, repede la servici sa se invoiasca si de data asta nu mai rateaza motostivuitorul. zboara elegant peste el si aterizeaza in coate si genunchi. va dati seama ce minunat arata cand a venit la mama cu friptura si mamaliguta.
la externare, intr-o frumoasa zi de octombrie, cand a fost prima seara mai rece, ies ai mei cu plodu’din spital. tata zise ca ma tine el. gaseste singura balta inghetata, aluneca, pica in noada da nu scapa plodu. apoi mai vine si un piciorus lejer lansat in coaste de maica-mea pe motiv ca “bine ca esti tu atent”.
@Bubalus : mi-au dat lacrimile de ras!!!
ai mei nu au avut asa aventuri cu mine si eu inca nu am ce povesti de nasteri. dar din ispravile inteligente ale masculilor am : d
in anul de gratie 2008 imi fac eu praf genunchiul pe etape, cum ar veni. adicatelea am fost in pat pentru vreo saptamana si ceva in prima faza , 5 in a doua si dupa operatie mai putin 😀 dupa 2 ture de ineptii comise de tatal si mirifica anexa, m-au facut facut amandoi pachet, m-au trimis la mama la bucuresti si dadeau telefoane, pline de sugestii. dar au pastrat distanta ( eu locuind in cluj) :d asta ca sa fie clar ce toleranta deosebita aveau amandoi vis-a-vis de una bucata femeie bolnava, care nu prea se descurca singura .
prima tura a fost ok, ca mai umblam, mai sontac sontac. A doua, de 5 saptamani, cu orteza, de tipul un scaun pt mine si unul pt picior.
Tati, imi cumperi te rog niste pantaloni de trening din aia largi, sa incapa peste orteza? cum sa nu draga. vine acasa cu o parasuta :d inteleg ca pusesem una doua kile, dar incapea o balena in ei, dar si orteza 😀 dupa care si-a luat frumusel prietena din dotare si au mers si au cumparat impreuna alti pantaloni, largi pe picior doar. dupa 1 saptamana de stat in casa, si anexa cu mine, se urca si el pe pereti, eu si mai si. hai sa mergem la film. cum facem cu piciorul? sunam la cinema city si ii intrebam, daca rezerv loc pe margine, imi dai un scaun pt picior ? vorba vine, daca nu aveam idei, cred ca ne si dadeam cate una in cap:)
alta mai recenta. trebuia sa scot maselele de minte si din varii motive, se decide internarea la chirurgie maxilo-faciala pt 2 zile si 2 nopti. clinica e la vreo 200 de m de casa. tatal meu a venit cu mine sa ma interneze si sa ma ia, picorul in clinica nu l-a pus. are o usoara fobie de spitale. 😀 cand i-am zis ca imi trebuie ceva, a zis, comanda-ti mai bine de mancare, platesc eu.
Bărbatul meu a renunţat cu mulţi ani în urmă să-mi mai cumpere cadouri “spontane” . Era de-un Crăciun, în primii ani ai căsniciei noastre. Nebunia şi frenezia ne cuprinseseră şi pe noi ( de atunci ne-am mai calmat, că am îmbătrânit şi nu mai cheltuim atâţia bani, că trebuie să-i facem zestre fetei) iar el m-a întrebat ce cadou mi-aş dori de la “Moşu’”. Zic: “Un parfuuuuuum, ceva drăguţ, floral-fructat, suav şi sexy.” Bineînţeles că habar nu avea de parfumuri, aşa că m-a rugat să-i dau câteva nume. I le-am dat, ba i le-am şi scris pe un bilet. Întâmplarea face că un nene care-i datora soţului meu nişte bani aducea parfumuri “de dincolo”, garantat originale şi mai ieftine decât în magazinele noastre. Ca să scape de datorie, s-a oferit să-i facă rost de un parfum. Din câte am aflat ulterior, avea omul un portbagaj plin cu parfumuri. Din păcate, nu avea nimic din ce comandasem eu, aşa că bărbăţelul meu s-a hotărât să aleagă un parfum. L-a întrebat pe vânzător ce preferă femeile. Ăla, inspirat nevoie mare, i-a zis că “Opium”, fiindcă miroase tare şi sticla e mare. Fericit, înşfacă al meu clondirul cu “Opium” şi mi-l prezintă. Scot capacul şi dau un pic pe mână. Dintr-o dată, îmi explodează capul: cel mai puternic parfum mirosit vreodată de mine. Au început durerile de cap, vertijurile şi o senzaţie de greaţă. Urlu : « Aoleu, mi-e răăăăăăuuuuu, ia-l de aici, că mor ! ». În concluzie, soţul meu l-a sunat pe vânzătorul de parfumuri şi l-a întors din drum, i-a returnat parfumul şi m-a sunat frumuşel cu nasul în portbagajul tipului, dictându-mi, pe rând, toate numele de parfumuri. Până la urmă am găsit unul pe gustul meu, dar de atunci nu a mai avut curaj, sărăcuţul, să aleagă un parfum pentru mine. Mi-e tare drag de el !
-Domnule doctor, ce sa ma fac? Dimensiunile penixului meu se apropie de cele ale
unui bebelus.
-De ce? Cat masoara penixul dumneavoastra?
-60 de centimetri si 3.100 de grame.
Istorioara:
Intr-o perioada, numarul nostru de telefon avea o singura cifra diferita de cel al maternitatii. Din cauza asta, deseori primeam telefoane de la (majoritar) tatici in devenire, care se interesau de productia de copii per sotie internata. Cel mai adesea spuneam “Greseala!” si inchideam..pana intr-o noapte, cand telefonul a sunat pe la 3 !Intamplarea face ca eram treaza si cu pofta de gluma si cum eram sigura ce o sa aud, mi-am pregatit o voce profesionala pentru dialogul urmator:
– Sarumana, a nascut Lucica?
-Tovarasu’ , cum o cheama pe sotia?
-Lucica, v-am spus!
-De familie…
-Aaah, Stanciu. Ce-a facut?
-Nu stiu ce-a facut. Presupun ca trebuia sa nasca, nu ?
-Da, ce-a facut?
-Asteptati o clipa , s-o intreb pe colega de pe sala de nasteri.
( dupa cateva momente)
-Alo, tovarasu’? Tocmai acum a nascut: aveti o fetita!
-Aham…. Eh, buna si aia!
– Stati o clipa, ca ma anunta moasa ca tocmai a mai nascut o fetita!
-Doua fete? Sigur e Lucica mea?
-Da tovarase, Lucia Stanciu !
(tacere…. se proceseaza informatia….apoi tot el : )
-Acu’ ce sa zic, multumesc ca m-ati avertizat….
-O clipa, tovarasu’ Stanciu, ca vine medicul din sala….( tare, catre o directie necunoscuta) : Ei, domn’ doctor, sunt bine gemenele Stanciu? ( dupa o pauza ‘muta’ reiau dialogul direct ):
-Tovarasu’ Stanciu, mai am o veste….
-Nu-mi spuneti ca….
-Ba da, aveti trei fete, o frumusete….!
Urmeaza o scurta pauza, si apoi aud un zgomot infundat ca de impiedicare/cazatura….
M-am simtit razbunata si apoi am recurs la ‘PCR’ ( pile cuostinte relatii) ca sa-mi schimb numarul !
–
Eu am ajuns la maternitate in travaliu si doctorii au decis ca e mai bine sa nasc prin cezariana. O asistenta a iesit pe hol si mi-a informat sotul ca voi naste prin cezariana din cauza unor complicatii aparute. Iar el…a plecat intr-o benzinarie sa bage benzina :))) A fost prea mare socul ca sa mai gandeasca rational :))
Soț navigator,pleacă in voiaj când piticul avea 2luni si eu vreo 20 kg peste greutatea initiala.Vine peste 4 luni cu cadou,foarte încântat de culoare,model,firma,mie… îmi cade fata.Un pulover mărimea S,pe gât si cu vedere la buric.Daca era un M poate aveam o sansa sa acopăr buricul 😀