Prima nevastă a lui Gogu și cutia de viteze

O altă poveste relatată superhaios de un cititor aici, la postarea despre meseriașii care preferă să vorbească numai cu domnii, în calitate de capi de familie și ființe superioare femeii, care nu e nici ființă superioară, nici cap de familie. :mrgreen:

gogu 1gogu 2

 

34 comentarii

  1. Tare povestioara lui Gogu 😀 😀 😀

  2. Gogule, te felicit! Ai o viata complexa, cu multe aspecte. Mai ales neprevazute. Cel mai bun antidot impotriva plictiselii.

  3. costicamusulmanu

    zi bogdaproste; eu aș fi bucuros să schimbe orice numa’ să conducă! în rest, n-am probleme; dacă e în situație limită reacționează mai bine ca un bărbat; mi-am adus aminte, apropo de meșteri! în 2007, puțin înainte de craciun a fost gata casa; cu 3 săptămîni înainte de mutare am facut cerere la dolce; bineînțeles ca ne mutaserăm de vreo săptămînă și „sufletu” dolce; am săpat, am gasit nr de telefon a celui care asigna lucrarile firmelor terțe, l-am sunat și i-am povestit că eu sunt prieten cu prefecta bucureșilor și că în urmă cu 20 de zile am fost la masă cu ea și cu grecu’ de la romtelecom; mă rezolvă sau trebuie să deranjez atîta lume?
    inutil să mai spun că a doua zi dimineață era echipa la mine acasă, eu fiind plecat în delegație; mă sună nevasta și îmi spune că ăia vor să-mi gaurească un perete; urlu la ei să caute cablurile ( tehnicianul îmi făcuse 2 trasee paralele în funcție de tipul semnalului), cee ce ei fac, instalează tot iar la urmă….
    cînd ajung seara acasă, mă întreabă soția:” auzi, da tu cine ești?” „cum adică?” „păi așa mi-au zis ăia cu dolce: ei, doamnă, dacă nu era soțul cine e, vă instalam tv și netu’ după revelion!”

    😀

  4. Eu, candva, eram pregatit sa recunosc ca sunt fiinta superioara in familia noastra.

    Cand e vorba despre chestiile din viata de zi cu zi, care au macar o amarata de saiba sau un capatai de filet, o „bat” detasat pe nevasta-mea, de la doi metri distanta si cu o mana la spate, in cealalta tinand o bere. E ca pe gheata la capitolul asta. E suficient sa ridic o spranceana doar si cedeaza. Mana mi se strecoara involuntar la piept, intre nasturii camasii. Napoleon era diletant in ale razboiului…
    De-a lungul si de-a latul ultimilor ani am facut unele descoperiri tulburatoare si ma gandesc sa scriu o carte chiar, 3-4 sute de pagini nu mai mult. Copilul si ce-i mai trebuie lui ca sa functioneze, administrarea veniturilor si cheltuielilor, pregatitul si dusul pe la nunti/petreceri/vizite/piata/inmormantari/etc, mentinerea familiei in limitele definitiei oficiale si inca vreo cateva chestii la fel de “nesemnificative” nu au suruburi. Nici saibe. Am verificat, astea-s asamblate altfel.
    Cand discutam despre „maruntisuri” din cele mentionate mai sus, ca sa supravietuiasca familia, adopt cea mai rafinata incruntatura, sa par inteligent. Discutam si uneori ea incepe sa vorbeasca mai rar. Ala e punctul in care s-a prins ca sunt pe gheata.
    Uneori, de la vreo zdruncinatura a masinii, imi vine cate o idee si ma duc cu ea fluturand acasa. O analizam si constat ca are filetul invers, nu se potriveste pentru ca imi lipseau niste informatii minore de genul: copilul nu mai e la gradinita de anul trecut, sau nu putem sa facem modificarea asta (perfecta tehnic vorbind) pt ca vecinul inca lucreaza la politie si oricum mai ramane conectat o vreme dupa ce iese la pensie, etc.
    Candva am insistat, tata responsabil trezindu-ma intr-o dimineata pe la 6, sa merg la prima sedinta cu parintii. Era prima despre care aflasem eu… Au mai fost vreo doua, evident total lipsite de importanta, cat colindasem eu plecat prin lume cu munca. Acolo se dezbatea aprins. Era ceva legat de copii, am presupus. Eu, om cu mintea deschisa si spirit inovator, asa-mi zisese cineva mai demult ca sa ma convinga sa fac o chestie, dadeam sa ma lansez in discutie. Ea anticipa momentul si imi soptea: Lasa ca iti explic dupa ce iesim.
    As mai putea continua cu exemple din acestea observate in oglinda. N-are rost, in principiu le stiti.
    Pana la urma sunt recunoscator Domnului si/sau evolutiei ca ADN-ul masculin e absolut necesar pentru supravietuirea speciei.
    Sa speram ca genetica nu mai progreseaza in directia asta.

  5. madison,jimmy

    🙄 😆

  6. Gogule, ești genial! 🙂

  7. @ gOGU, you make my day ! Deci nu sunt singurul depasit ! Mai, trebuie sa recunoastem, ne-am ales neveste clasa +AAA ! 🙂

  8. si eu, recunosc sub anonimat …. : „Pana la urma sunt recunoscator Domnului si/sau evolutiei ca ADN-ul masculin e absolut necesar pentru supravietuirea speciei.” 😳

  9. hahaha, bravo băieți! hai că e ca la spovedanie. ia mai ziceți voi ce altceva mai recunoașteți, sub protecția tainei anonimatului? :mrgreen:

  10. @Gogu: taica-meu s-a dus si el, o data in viata, la o sedinta cu parintii, cand eram eu in liceu (desi eu is fix a patra si ultima la parinti, numa’ la mine s-a mobilizat sa mearga la sedinta). Era cam musai sa mearga pt ca atunci incepuse sa se dea alocatia copiilor pe ceva cecuri care se incasau de la Posta si trebuia parintele sa semneze ceva hartii in scopul asta. Din nefericire, a nimerit la alta clasa. A fost OK, nu s-a prins ca e la alta clasa, a venit acasa asa, oarecum furios ca si-a pierdut vremea, mi-a explicat ca nu i-a dat nimeni sa semneze nimic si ca diriginta aia nici macar nu mi-a pomenit numele… 😀 Intr-un final glorios, evident ca a trebuit sa se duca maica-mea in alta zi sa-mi semneze respectivele hartii.

    Noi avem copil care acum termina cls a X-a…taica-su a fost o singura data la sedinta cu parintii, in cls IX-a, cand n-am putut eu nicicum ajunge…Dupa sedinta, a facut o adevarata criza de nervi acasa, ca el nu se mai duce in viata lui la asa o tampenie, ca ce pierdere de vreme absoluta si ce parinti isterici (avea oarecum dreptate, nu zic nu).
    Evident, a uitat sa ma informeze despre toate detaliile organizatorice destul de importante care s-au discutat (ca uniforma e obligatorie la liceu, ca trebuie comandata, unde anume trebuie comandata, ca trebuie sa merg la doctorul de familie dupa fisa cu vaccinurile si sa o duc la scoala, ca trebuie sa depun cerere daca nu vrea copilu’ la religie si multe alte asemenea).

  11. Povestea pe care v-o spun, se petrece in vremurile de demult, in care, telefoanele mergeau doar pe fire, iar pentru a obtine un fir, trebuia sa fii extrem de norocos, sau sa ai un vecin cu care sa te cuplezi.
    Cum va spuneam, intr-o buna zi, in lift, ma abordeaza o bruneta maruntica, cu parul cret si nasul putin in vant:
    – Stiti, eu sunt vecina de sub dumneavoastra. Ne-am mutat de curand si am aflat ca putem avea telefon, doar daca acceptati sa folosim aceeasi linie. Ce ziceti?
    – Bucuros de cunostinta, dar trebuie sa vorbesc cu sotia.
    Dupa cateva zile, suna soneria. O rog pe sotie sa deschida. Ce credeti? In fata usii se afla brunetica cea cu nasul in vant, care, dupa prezentarile de rigoare, ii spune sotiei pe un ton inocent:
    – Am vorbit cu sotul dumneavoastra sa ne cuplam. Ce parere aveti?
    La care, sotia mea ii raspunde:
    – Eu nu am nimic impotriva, doar ca, sper ca stiti, noi avem un copil. Cu el cum ramane?
    Si, uite asa, mi-a mers vorba ca vreau sa ma cuplez cu vecina de dedesubt.

  12. @xxlweblog: hahahahahaaaa 😆

  13. nasc juna mai putin si ferice oarecum una bucata strumf prematur de tot. sotul era pus tot timpul sa cumpere una ,alta, ca spitalul nu avea deloc, de niciunele.
    numai ca eu ii comunicam ce anume sa ia si mai ales cat!
    se duce el sa vorbeasca cu dr si mai ales cu asistentele, apoi trece pe la mine, ma anunta ca are de cumparat diverse. il intreb daca sigur a notat corect. „cum, iubire?tot am notat si iau exact cat mi s-a spus.ai incredere in mine!”
    si a luat: 100 de sonde de intubat bebelusi, 100 de sonde gavaj, 250 de seringi de 2 ml………..

  14. acum m-am prins, gogu are delegatii lungi si dese, d-aia-i da mina sa rida cu veselie, daca-ar fi acasa zi de zi, pai se duce draq tot spiritu umorului.

    Misto gogu, tine-o asa, mergi cit mai departe.

  15. Una din Bucuresti

    @gOGU:

    Gogule, m-ai „spart”, ca sa ma exprim asa, barbateste :mrgreen: .

  16. Pe mine ma enerveaza maxim atitudinea asta „femeile e niste proaste care nu pricep nimic despre masini”, plus ironiile de rigoare. Tare inapoiata mai e tzara asta (si) la capitolul asta. N-am auzit pana acum ochi dati peste cap si aere de superioritate din partea femeilor zicand „lasa draga, ce stie el, e un biet barbat, nu stie sa puna patrunjel la supa, ha haaaa, ce tampitzel”. Ar cam trebui ca femeile sa se impuna un pic si sa inceteze sa fie luate de proaste.

  17. costicamusulmanu

    știe neamțu’ ce zice; io am delegații cam 7-12 zile pe lună; not enough; ultima? intru în casă plin de insecticid fungicid ….cid și în ochi după ce i-am stropit botanica(250 trandafiri, 40-50 de iriși, etc), imi aruncă seniorial: ” sper că ai dat bine pe tufa de cățărător din colț, nu ca ultima dată, că ăla-i cel mai bolnav!” whaaaat the fff…k?! „dacă știai asta de ce nu mi-ai spus înainte!?” „îți spun acum să știi data viitoare”
    stăi sî vinî, dă Doamne, șî copchilu’…

    ps @neamtu: vezi mailu’

  18. BINE!!! Nu stiu daca am mai spus-o pe aici, dar o spun. Eram tanar profesor in Cluj si aveam o Dacie. Habar n-aveam din ce e alcatuita (daca eram in locul lui Gogu as fi reactionat foarte glacial la chestia cu cutia de viteze – nu cred ca stiam in vremea aceea cat e de mare si de scumpa – desi cred ca la Dacie nu era chiar…). OK, toti mecanicii ma „prindeau” nepregatit si ma taxau. Intr-o zi (duminica) trece sora-mea cu cumnatu’ pe la mine cateva ore si, pentru ca aveam probleme cu masina, il rog pe musiu sa se uite la ea ca a doua zi, cand merg la mecanic, sa fiu doctor pe acolo si sa stie mecanicu’ acela ca „nu-i merge cu mine, nu-mi poate baga pe gat tot ce vrea el”. Imi zice cumnatu’ ca trebuie sa-mi faca o reductie la o bujie si sa-mi regleze jocul la culbutori (sper ca am scris bine). Notez totul pe bilet, pun biletul in camasa…
    A doua zi, evident cu alta camasa, ma duc la service. Fara bilet! Hai ca am retinut, cat de greu poate fi? Si ii spun mecanicului, care ma privea stupefiat, cu cel mai competent aer de care eram in stare: „trebuie reglat jocul la culbutori si de facut o reductie la o BUCSA”. „La ce?” Sigur pe mine: „La o bucsa!” „Cum sa fac reductie la o bucsa?” Eu, descumpanit: „Cum se face!” „La care bucsa?” Eu, aproape plangand: „Sub capota e o chestie neagra in care se baga 3 sau 4 chestii colorate” ( 😥 ). „Vreti sa ziceti la o bujie!” Eu, inecat in lacrimi ( 😈 ) : „Îhî”.

  19. Dar cand mi-am pus, prin octombrie, la vreo 15 grade afara, un ziar in fata radiatorului, ca sa nu inghete, v-am zis? Si a fiert toata apa din borcan si a sarit capacul in capota, de am crezut ca am facut explozie si mi-a stat inima in loc, v-am zis? Nu? Nici nu va zic!

  20. costicamusulmanu

    @gOGU: îți dă mîna, ce să zic; după ce spargi o lună capete în „forțe de menținere a păcii” probabil vii acasă proaspăt ca un bebeluș; just kidding
    hai că ești simpatic; și ai și ceva vînă în stilou
    @simona: poate faceți ceva cu băiatul, că de scris se poate și de acasă…
    kidding again :mrgreen:

  21. costicamusulmanu

    hai c-am ajuns ca 3 sud vest; amintirile mă năpăsesc;
    student fiind, m-am lăudat ca bou’ că-s ficior di mecanic auto și mă pricep( la dacie) să folosesc o cheie de de 19 ( sita de la carburator ( pentru cunoscători) plus segmentări, cutii de viteze și alte chestii;
    de ce vă povestesc toate astea? pentru că pe al meu personaj îl cheamă, ați ghicit, GOGU; nick, bineînțeles, da’ pe bune;
    scandați în 90 de secunde fraza de mai jos și veți cunoaște personagiul:
    „i u l i a n, t e r o g s ă m ă a j u ț i s ă c u m p ă r o m a ș i n ă” pentru că el nu se pricepe, blabla;
    pe scurt, după ce umblăm prin zloată vreo 8 ore, găsim ( la banii lui) un renault 12 ( se întîmpla prin ’95-’96) ok tehnic da’ de un superb portocaliu turbat; îi zic: gogule, dacă atîția bani ai asta-i mașina pentru tine; e ok tehnic! e drept că e urîtă cu spume, da’ vă potriviți voi;
    am avut dreptate, mașina s-a comportat ok vreun an, după care nu mai intra într-a doua; să fi fost din cauză că el, începător fiind, călca ambreiajul după ce schimba viteza? doesn’t really matter

    așa că într-o sîmbătă de frumos februarie, gogu mă anunță că-mi face imensa onoare de a-mi permite să-i demontez cutia renaultului (numa’ să vedem ce are); bineînțeles că pe o rampă afară la intreprinderea unde cu onor activam;
    ce să vă zic? că a lovit planetara ( cunoscătorii știu că o planetară de dacie se scoate din cutie folosind cricul între lonjeron și aceasta-să nu demontezi mult) și am adunat cu mîinile înghețate ace de tripodă? că nu era pregătit cu bani de piese? că…. da’ bou am mai fost! pe scurt, am înlocuit trenul fix care era uzat, am pus tot la loc, am probat la rece și totul era ok; ce n-am probat? da, marșarierul! care NU FUNCȚIONA!!! pentru că la montarea capacului ( mi-a adus aminte tata la telefon), am uitat să angrenez căutătorul de mers înapoi!!!
    și fraților, am fost răzbunat pentru frigul îndurat, un an întreg, văzîndu-l pe gogu rugîndu-se de cîte unul ” nu parca în fața mea, că nu pot să dau înapoi” sau de invitata la discotecă ” trebuie să împingem mașina puțin dacă vrem să plecăm acasă” :mrgreen:

  22. povestea nu e a mea , am fost martor ( ca vorbiram de maternitati )

    in 88 toamna nasc si eu primul copilas . in gasca de nascatoare la sala de travaliu , vreo 10 ( s-au produs 9 fete si un baiat in noapte aceea) – in salon eram 3 – una din noi ” livrase’ , saraca , nastere naturala , baiatul de 4.8 kg , imens – ea rupta , cusuta , ii se recomanda sa ii se aduca un colac ( de innot pt copii ) pt a putea sta in fund comod ( cat de cat ) la alaptat .ea transmite sotului ( transpirat , kkt – la figurat , emotionat , MANDRU , ca doar el ” nascuse ” baiat in acea noapte , transmite necesitatea : colac de innot pt copii .si ce a adus tatal emotionat si usor mahmur ?
    UN FRUMOS CROCODIL ( PT COPII LA MARE) IMENS ( fara gaura) , nu gasise colac si a adus ce era mai scump

  23. @de vara: hahahahahaaaaa, genial

  24. sotu’, repara cutia de viteza pentru prima data si intaiasi oara!
    eu, neofit pe langa toate semeringurile, sincroanele, pinioanele, trenul fix sau furcile respective. dureaza ca-n povesti 3 zile si 3 nopti, timp in care eu deja intram la banuieli.de apropiat d emas aunde s eoficia operatiune aultra sofisticata, nici gand. asa ca ma consolez in citit manualul masinii, taman paginile cu mareata cutie de viteze.
    o pregatesc sa o asambleze cu tata si sa o prinda in cele 32 de suruburi ,cand, dupa 3 zile de studiu intens,apar si eu ca o floricica , intre petalele mainii cu un imus mic, mic,cat un epsilon bine ales: baieti,zic,cred ca v-au mai rama spiese!
    ei as, cum sa ramana ,ce te pricepi tu!
    si ramasesera……….ca imbusul ala face imposibila intrarea din prima in a doua viteza.

    alta masina, in trecut, alta dikstractie.
    nu stiu ce planetara facuse ce nu trebuia si…………….sotul demonteaza roata chiar la Vadu, pe plaja, o asambleaza la loc, dupa ce oboljeste asemeni unui chirurg o rana f complicata.
    eu, intreb: sigur ai strans toate suruburile? ei na! cum sa nu! la ce te bagi,ca doar nu te pricepi si la suruburi?! insist: si prezoanele? si.
    plecam cu masina plina de pasageri, in spatele soferului, un prieten de 1,90 m. si cum mergeam noi abia iesiti din grind la un moment dat se aude o bubuitura si masina da de asfalt la propriu. opreste, ne dam jos cu toti, chiar si prietenul de 1,90 care la bubuitura era sa iasa prin capota. undeva in zare, roata cu acele prezoane se rostogolea in zare, in lanul de grau, asemeni rotii olarului din cultura cucuteni, reintegrandu-se in sanii mamei naturi…………….

  25. Moment inedit … Ooo, tempora! … in atelierul de proiectare masini pe roti al institutului in care lucram, undeva pe Oltenitei, al 3-lea din sirul de 3, cunoscatorii stiu. Un coleg, Bebe Popescu, tocmai finalizase proiectul unei cutii de viteze mai bengoase, ce urma sa lupte cu (toate) momentele unui motor destul de fortos, ca deh! aliniere la standardele NATO, gen. Si dusmanul vegheaza si ne pandeste, cum se face, mereu din lanul de secara. Seful de atelier era foarte mandru ca putea sa-l convoace, in avans fata de termenul impus, pe directorul tehnic la un mic CTE (cons. tehn.-ec.) intern, sa dam drumul proiectului spre aprobare, mai sus, ca apoi sa lansam executia. Zis, dar nu si facut.
    Avu inspiratia sa-l intrebe pe autor:
    – Don’ Bebe, dom’le, hai sa mai facem o verificare asa, macar in diagonala, sa nu ne prinda ginerica cu vreo galma.
    „Ginerica” nu era cine credeti voi, ci chiar directorul invitat la sedinta. I se spunea asa pentru ca purta intotdeauna niste costume splendide, ca scoase din cutie, dar si pentru ca avea o talie superba si-o fata de Hollywood. Adica exact „ginerica”, dar spus asa, cu evidenta invidie, chiar si-o merita, nesimtitul! :mrgreen:
    Impartiram rapid desenele intre noi, colegii academicieni si hai la lupta cea mare cu greselile sa nu ne prinda Ginerica in Off-side cu vreun rulment montat aiurea, cu vreo saiba lipsa … d’astea. Ma pune dracu’ sa numar angrenarile, cate sunt la numar … baietii sa ma scuze daca sunt prea tehnic … Cum ar veni, angrenarea e un fel de pupic intre doua roti dintate, cu intrepatrunderea dintilor uneia cu ai celeilalte … Un french kiss, dar limitat, doar pana la dinti. Prin angrenare se transmite miscarea de la o roata la alta, avand ca efect SI schimbarea sensului de rotatie, cate angrenari pe lantul cinematic (de miscare), tot atatea schimbari de sens. Ma lasai angrenat cu cinematica … 🙁
    Da-i si numara, si numara, si numara. Mai numar inca o data. Ceva nu iesea. Il intreb pe Bebe … nu va mai zic ce, am pomenit ceva legat de numarul de angrenari … Se apuca si el de numarat, si numara, si numara … Mai numara inca o data … se face alb ca varul si-i zice sefului:
    – Sefu’, am gasit galma!
    – Ce??? Dom’le, eu am glumit … ce galma, care galma, unde galma?
    La care Bebe, cu un glas pierit:
    – Cutia noastra are cinci viteze inapoi si una inainte!
    Delir e putin spus. Ne-a pufnit instant rasul pe toti, dar tot instant ne-a inghetat pe buze. Ginerica urma sa intre in birou dintr-o clipa in alta.

    Salvarea a venit tot de la Ginerica, dragul de el. A sunat peste cateva minute si l-a rugat pe seful de atelier sa reprogrameze sedinta CTE, deoarece el urma sa plece urgent la minister. Sefu’ isi amana lesinul cand auzi vocea din receptor, dar isi stapani rasul muscandu-si limba si abia-abia reusi sa articuleze:
    – Ne pare rau, Dom’director, noi eram pregatiti. Va asteptam cand aveti timp!

    Cu cutiile astea de viteze nu e cum crede unii care se da ei destepti!

  26. Pe cat punem pariu Gogule,ca daca nu vorbeai la telefon personal cu dl.Gigi,aveai acum cutie de viteze noua si aer conditionat tot nou???Nu mai pun la socoteala pompa de injectie/injectia electronica tot noi noutze. 😉

  27. De vreo 3 ore tot citesc pe blog, ca n-am prea avut timp in ultima vreme, dar tot postez, chiar daca nu mai citeste nimeni!

    Am si eu o poveste c-o cutie de viteze….! Dar si cu reparatul ei!!! Nici nu stiam, pana atunci, cat de priceput sunt……

    Ma suna o amica, ca huruie rau avtomobilul cand schimba vitezele, si ca sa ma uit si eu, ca sunt barbat! Ne-ntalnim, ma urc in masina, dau sa plec si ….. simt presul strans sub pedale! Il pun la locul lui si dispare huruitul! Normal ca se chinuia bietul mecanism, daca nu putea sa apese cum trebuie ambreiajul!!

    Probabil ca multora li s-a intamplat.

    Se cheama ca ma pricep, nu?

  28. […] Din ciclul “cum înțeleg bărbații sarcinile pe care le primesc”, o poveste lăsată de o cititoare aici. […]

  29. MANDRIA DE A FI ROMAN

    Sunt mandru de a fi roman din mai multe motive .Nu doresc a fi depasit ci doar a imi spune parerea de ce port aceasta mandrie.Pai sa o luam cu inceputul.

    1.Sunt mandru ca frumusetile patriei mele, care in opinia altilor de alta nationalitate sunt nemaiintalnite,sunt promovate de catre straini si mai ales de ce straini,Printul Charles al Marii Britanii.Ai nostrii nu prea stiu sa faca asta si chiar daca o fac costa poporul mai mult decat toate autostrazile neterminate din Romania.(sa nu uitam cat a costat ,,Sa exploram gradina Carpatilor,,).

    2.Sunt mandru ca tara mea este promovata prin procese de coruptie la nivel inalt.Si aici bineinteles nu cred ca mai este neovoie sa dau exemple.(pai daca cei pe care i-am ales fac asta ce sa mai vorbim de banale conduceri de institutii-invatamant,sistem sanitar etc.)

    3.Sunt mandru ca am teriminat studii superioare ce mi-am dorit sa le fac in tara si nu afara (ca alte milioane de tineri)si lucrez la un patron ce a avut bulan si scoala vietii si si-a deschis o afacere unde ma are pe mine si altii ca mine ce facem toata treaba pe 1200 de ron.(cu siguranta o sa ziceti ,,pai cine te pune ma sa stai ?de ce nu pleci afara?)

    4.Sunt mandru ca sistemul de invatamant da dovada de revenire si anume din ce in ce o sa ramanem fara dascali deoarece cei ce i-am avut au ajuns la venerabile varste si inca mai profeseaza.(a profesa e mult spus deoarece inca nu se pot adapta la secolul 21).

    5.Sunt mandru ca ,din pura stupiditate si din dorinta de a-mi face treaba sunt om si m-am imbolnavit ,am avut nevoie de sistemul sanitar din Romania.Ce sa vedeti?O luna si jumatate m-am plimbat din spital in spital ,de la doctor la doctor,mai mult am fost folosit si ca cobai in testarea unor anumite medicamente ca sa vedem daca merg la cea ce am eu.O indolenta iesita din comun,lipsa de profesionalism si delasare continuua.Dar platesc CAS fratilor.Platiti in continuare si voi si eu ca ,,VA FI BINE,,.Cea mai buna vine acum .Daca am vazut ca nimeni nu imi da atentie ,am oferit eu atentie.Si ce sa vedeti ?S-a rezolvat toate.

    6.Sunt mandru ca am avut nevoie de niste acte si a trebuit sa imi iau concediu de odihna ca sa le pot face.

    7.Sunt mandru ca ca fiecare autoritate isi fac cladiri pompoase din banii publici si au angajati cu miile platiti de noi care atunci cand avem nevoie de ei ne iau la rost.

    8.Sunt mandru caci atunci cand deschid televizorul nu gasesc decat emisiuni ce promoveaza fetele siliconate (deci operatiile estetice de mii de euro care o bolnava ce si-a pierdut un san nu va avea prea curand acest noroc ,deoarece au avut grija cei din sanatate),averile unor oameni care ma intreb oare cate clase au de au ajuns la asa nivel(nu de alta dar poate nu am facut scoala ce trebuia si sa ma reprofilez),scandalurile (care mare parte sunt nascocite) si multe alte povesti incalcite.

    Nu mi-am dorit doresc sa ajung pana la punctul 10 numai cu exemple negative si care stiu ca sunt valabile si pentru dumneavoastra.

    Si mi-as dori totusi sa incerc sa gasesc si cateva exemple pozitive .

    9.Sunt mandra de Simona Halep care a dat un zambet Romaniei pe fata crispata si care intradevar a adus un omagiu tarii.Dar prin ce sacrificii?Ganditiva numai la faptul ca a avea un copil la o banala scoala (scoala ce in mod normal este prevazuta cu invatamant gratuit)este foarte greu in ziua de azi.Cheltuielile sunt mari si neprevazute.Cate sacrificii au trebuit sa faca parintii ei si nu numai.Toti parintii care isi doresc ca odraslele lor sa ibratiseze un sport trec prin niste sacrificii imense.Nu numai sportivii ,insasi cei ce vor sa mearga la o facultate trebuiesc sustinuti de parinti care muncesc pe 1000 de ron pe luna iar facultatile sunt undeva in jur de 1000 de euro.

    Am mentionat-o pe Simona deoarece este ultima din punct de vedere cronologic care intradevar ne-a facut sa fim mandrii ca suntem romani.Toate celelalte mentionate mai sus palesc in fata acestui exemplu si nu numai.

    10.La acest punct nu voi mai da nici un exemplu si voi spune doar atat -ar tebuii sa imi fie rusine ca nu fac ceva impotriva acestor dezamagiri in ideea de mandrie.Si nu numai mie si voua celorlalti care v-ati confruntat cu aceste probleme.Unul impotriva acestora nu se va putea niciodata .Ganditiva numai la oameni care dupa o viata de munca iau pensie 300 de lei ,si noi vom pati acelasi lucru.Nici nu va dati seama cat de repede trece viata.Problema ar cam fi daca vom mai ajunge sa luam si acei 300 de lei.Ganditiva ca avem peste 500 de parlamentari cu salarii in euro care nu fac altceva decat sa dea legi in favoarea lor.Numai la jumate daca s-ar injumatati iar banii s-ar duce catre orice altceva ar fi un inceput.Un inceput ar fi pentru multe dar sunt sigur ca veti crede ca aberez.

    NU IMI DORESC NIMIC ALTCEVA DECAT SA FIU INTRADEVAR MANDRU CA SUNT ROMAN.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green