Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

“Noi nu ne vindem marfa” se întoarce

Screen Shot 2015-02-10 at 14.20.22

Mai am niște povești despre vânzători pe care le-au spus cititorii la postările Clientul nostru, deranjul nostru și Noi nu ne vindem marfa. Era păcat să nu le-adun pe toate laolaltă, căci sunt de râs. Iată-le:

1

2

3

4

5

6

7

8

 

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

 

Dacă mai aveți, mai ziceți, de ce nu?

 

44 comentarii

  1. Mie-mi place cafeaua. 🙂 Si-mi place sa o beau mai caduta, nu fierbinte, fara zahar si cu putin lapte. Acasa iau cutia de lapte din frigider si-mi torn in cafea. La cafenea deja e o problema.
    Io:
    – Un expresso dublu si lapte rece, va rog!
    Chelnerul:
    – Pai de ce rece?
    – Ca vreau eu laptele rece.
    – Da, dar se raceste cafeaua.
    – Asta e si scopul, nu am chef sa astept sa se raceasca, asa ca vreau lapte rece.
    – Pai nu mai e buna rece.
    – Hrrrrr… mie asa-mi place
    Nu s-a intamplat doar o data, nu cu un singur chelner, ci devenise ceva banal. Acu nu mai cer laptele rece ci stau rabdatoare, asteptand sa se mai racoreasca sau ma rog sa-mi aduca lapte condensat :)))

    Ahh si mai e intrebarea asta:
    – Nu puteti zahar?
    Vad pliculetele de zahar neatinse si sunt socati bietii oameni. 😀
    – Nu. 🙂
    – Ahh, nu e buna fara zahar, e amara.
    – Da, cafeaua e amara. :))) Dar mie-mi place asa.
    – Nuuu, eu nu as putea sa o beau amara.

    Cam cine puii mei v-a intrebat pe voi cum va place cafeaua? :)))

    • Una din Bucuresti

      Nu conteaza cine l-a intrebat, s-a intrebat el singur 😆 lumea se invirte in jurul lui.
      Am o prietena care lucreaza cu mine, deci pe acelasi salariu, si vorbeam de ale noastre fiice, ea are numai una, care este prietena buna cu ale mele. Au o activitate comuna, care costa cam mult. Si cea mare va participa la un eveniment care implica si doo nopti la un hotel, ca e in afara orasului. Cind i-am zis cit costa, imediat a raspuns: “vaaaiii, dar eu nu as da atitia bani, nu-mi permit, ca nu va face performanta…”. Dar te-am intrebat eu daca tu esti de acord? Si ti-am facut eu socotelile? Asta este a mia oara cind imi spune asa, si ma irita, pentru ca, intimplator, stiu exact cit cheltuie pentru copil pe luna.
      Nu stiu de ce am facut aceasta analogie, este si off topic, dar fix asta mi-a venit in cap, oameni care filtreaza totul prin prisma lor, restul sintem niste timpiti care nu intelegem cum sta treaba, cum au povestit multi mai sus, prin magazine, sfaturi si pareri cit cuprinde.

    • trueeeeeeeeee! aceeasi comanda o execut si eu, aceeasi problema o intampini. uneori am impresia ca a cere sa imi aduca lapte rece la cafea e ca si cum le-ai cere sa iti recite tot luceafarul. caile laptelui rece sunt incurcate

  2. restaurant strainez, cu toti colegii (majoritatea bastinasi) la un restaurant specializat in steak. Cerem toti friptura de vita – specialitatea casei. Unii cer “sangand” (sau cum s-o scrie cuvantul ala asociat carnii acre nu a vazut focul decat 2 min), altii “a point” (adica rozalind la interior), eu las la urma si cer bien cuit presque carbonise.
    Se uita la mine chelnerul: – COMMENT?
    Eu calma: presque carbonisé.
    Deja toata masa se uita la mine, jumatate nativi obisnuiti cu vita sa se zbata in farfurie.
    Chelnerul: – Ok, je parlerai avec le chef….
    Eu, in mintea mea: sa vezi ca vine sa ma dea fara din restaurant….

    In final, am primit ultima farfuria. Banui ca a gatit-o in sila. SI nici nu era carbonisé, dar macar nu curgea sange rauri valuri ca la cel din fata mea.

    • Una din Bucuresti

      Stiu ca gusturile nu se discuta, dar nici eu n-as putea minca carne cruda…mereu ma minunez la biftec (steak) tartar, cum lesina unii de placere la vederea si gustarea carnii crude, mai ca ma apuca invidia, si nu alta 😆

    • Nici mie nu-mi place carnea cruda..hai, un medium mai treaca-mearga, dar daca ar fi dupa mine..medium-well sau well-done 😛

    • eu am ajuns sa ma bucur ca nu a venit bucatarul sa imi spuna: ASTA NU ITI FAC, mananci saignant ori pas.

    • nu stiti voi ce-i bun.
      de mica imi placea carnea cruda.o consumam pe furis,ca nu imi dadea voie mama.
      acum, cand porcul are enzima ce-mi lipseste,dar care dispare prin preparare de orice fel, neamtul doctor imi scrie un mail cu 10 fraze de introducere,cum ca doar in carnea cruda de ramator o gasesc,dar stie ca e imposibil sa o consum ca atare.
      asa ca fac cure lunare de cate 10 zile cu 50 de gr de carne cruda pe zi,si ma simt f bine.

      si biftec tartar imi place.

  3. Nu e chiar din acelasi registru, dar oricum:

    La McDonalds

    – un meniu Big Tasty mediu cu cola si nimic altceva
    – meniu mare, mediu?
    – mediu…
    – cu ce bautura?
    – cola…
    – nu doriti si sos pentru cartofi?

  4. Chios de ziare la coltul strazii
    Eu: Coca-Cola aveti?
    Vanzatoarea: Pepsi.
    Eu: Nu ma intereseaza daca aveti Pepsi, vreau sa stiu daca aveti Coca-Cola
    Vanzatoarea: Nici pe mine nu ma intereseaza!
    Patesc des asta, cu diferite variante: pantofi din acestia negri, nr x aveti?R: maro

  5. Eu am patit-o altfel. Am luat niste orez sarbesc de la Mega (da, stiu, dar mi-era foame). Ajung la birou cu el la caserola si mirosea ingrozitor. Ma intorc pornita la magazin sa ma cert cu ei. Intreb de manager. Vine si avem conversatia asta
    Eu: Buna ziua, am cumparat orez strcat
    Managerul: da? cand? astazi? acum o ora? Vaaaaaiiii. Dati-mi sa vad. Da este stricat. Imi cer scuze, va dam banii inapoi si ma duc sa il arunc pe tot.
    Na, mai zi ceva daca poti. In timp ce iesem, nu doar ca aruncase orezul dar mirosea deja si toate celelalte mancaruri :)))

  6. Una din Bucuresti

    Cristi cistiga detasat cu ambele povesti!! Faza cu boldurile a fost extraordinara 😆 .

  7. La servici la barbat!Lipseste secretara (nevasta asociatului), si-i tin locul cateva zile!Pleaca baietii pe teren, raman singura si-mi fac de lucru cu o pasenta pe calculator!Intra un nene la varsta a treia, dau buna ziua respectuos, la care nenea dupa ce ma luase in vizor plictisit zice asa ca pentru sine “offff…daca stiam ca nu e nimeni aici, nu mai veneam degeaba”!!!Si stanga imprejur si afara pe usa!!!
    Ok!!!…am ramas nedumerita complet…sunt invizibila…..sau sunt un nimeni???Exist..sau poate ca nu????

  8. Acum am si eu, una recenta:

    Intru intr-o farmacie si intreb:
    – Buna ziua, apa micelara de la x-ulescu aveti?
    – A.a.a.a, am avut, dar nu aducem decat pe comandaaaaaa!
    – Puteti sa imi spuneti un pret orientativ, va rog? As dori sa fac o comanda.
    – Adica vreti sa verific in sisteeeeeem?!?! Sau ce?!?!
    – Nu, lasati, nu va deranjati, intrebam ca sa ma aflu-n treaba!

  9. Acum cativa ani in Bucuresti, in centru vechi vechi. Sase oameni mari infometati, ne asezam la o terasa. Intrebam: “aveti si mancare?”. Raspuns: “Da, sigur!”. Comandam bere, limonada, apa, coca cola, salate, supe, gratar de pui, cartofi prajiti, pizza, etc, fiecare dupa pofta si gust. Ni se aduc bauturile, se termina bauturile, comandam alte bauturi, se termina si alea, ne uitam lung spre chelneri sa vedem daca vin cu mancarea totusi, nu comentam, ne era prea foame, intr-un final domnul chelner vine si ne anunta ferm: “Ne pare rau, comanda Dvs. de mancare a fost anulata!”. Adica cum?! Adica asa, a-n-u-l-a-t-a.
    Adica am ramas nemancati.

  10. Veniti in Campina. Cel putin in ultimii 10 ani nu am avut nici o problema in “cestiunea” comportamentului diversilor prestatatori… In schimb, eu find brasoveanca, acum vreo cinci ani, in magazinul acela universal de sub Tampa (Star parca) am intalnit niste vanzatoare care mai aveau putin si ma pocneau pentru cea mai inofensiva intrebare. Si asta nu la un raion ci la toate raioanele unde am avut proasta inspiratie sa intreb ceva. Mi-am dat seama ca nu trebuie sa fiu prea suparata ca am parasite Brasovul acum 30 de ani…

    • Una din Bucuresti

      Pai le-oi fi deranjat de la vreo conversatie, sau poate nu ai folosit inflexiunea corecta din tonul vocii :mrgreen: , supusa si mieroasa.
      Sau poate aveai “accent de Cimpina” si ele nu-l suporta? 😉

  11. Eu, 30 de ani, maritata de 3, doctorita de 5, grasa, imbracata foarte simplu (blugi, camasa alba genul sifonat, balerini fara toc) intru in farmacie sa cumpar prezervative. Nu era momentul sa avem un copil (ma rog, acum regret ca nu am incercat atunci), luam contraceptive si dn cauza de amigdalita, ceva antibiotice. Constiincioasa, aplic ce scrie in prospect si purced la cumparat protectie suplimentara (fara cea mai mica idee ca ar fi ceva nasol, m-am dus ca si cum aveam de luat vitamina C si ama les farmacia nu supermarketul ca mi-era in drum si vroiam prezervative fara lubrifiant, pe motiv ca sunt alergica la el). Stau la coada, in spatele meu se formeaza alta coada, cer politicos: va rog o cutie de prezervative fara lubrifiant. Farmacista, incruntata, maraie la mine: nu ma pricep la asa ceva si nici nu vreau as ma pricep. Eu, timorata deja: ma iertati, sunt alergica la lubrifiant, am nevoie de o cutie de prezervative fara lubrifiant. Farmacista: ti-am spus (mor dupa tendinta oamenilor care te vad prima data de a te tutui ca pe o adolescenta) ca nu ma pricep la…. alea si nu as vrea sa ajung niciodata sa ma pricep la ele. Nu aveam replica, evident, dar ramasesem blocata in fata ghiseului. Vede ca nu plec, ia o scara (din acelea cu care spal eu geamurile), se urca pe ea si din inalturile tavanului imi arata o cutie de prezervative intreband in gura mare: astea ti-s bune sau vrei altele? Eu: scrie cumva pe ele daca au lubrifiant (zici ca eram hipnotizată). Ea: nu stiu, draga, ti-am spus ca nu ma pricep la asa ceva ca voi astea (mi-a cazut fisa ca ma face prostituata, cam tarzior nu?). Bun si am pus-o sa-mi arate de doua ori toate cutiile, sa urce si sa coboare de 5 sau 6 ori ca apoi, spre amuzamentul domnului din spatele meu sa-i spun: multumesc, mai caut.
    NU am mai calcat in farmacia aia dar stau inca in cartier si cam de 1-2 ori pe luna ma intalnesc in tramvai cu farmacista care imi arunca, de fiecare data, o privire inveninata semn ca nu m-a uitat. Saptamana trecuta i*-am facut cu ochiul.

    • Sa nu uit: au trecut 5 ani si jumatate de atunci

    • Una din Bucuresti

      Trebuia sa-i raspunzi: ” doamna, ori sinteti stearpa, ori aveti barbatul impotent…ori nu va f…e nimeni, altfel nu inteleg cum de nu stiti rostul prezervativelor ” 😈
      Sau : ” ce fel de farmacista sinteti, daca nu stiti ce vindeti aici? Ha? ” 😆

    • Una din Bucuresti

      Sa te duci acum la ea si s-o intrebi daca mai are “din alea” , fara lubrifiant, dar cu cilişori 😆
      Si sa-i spui: “doamna, eu nu mi-am schimbat inca meseria, doar preferintele” :mrgreen:
      Fac pariu ca tanti farmacista e genul care nu zice nu barbatului, are vreo cinşpe chiuretaje la activ, si isi da aere de calugarita. Hai ca m-am enervat 👿

    • Am ezitat daca sa pun povestea asta aici sau la articolul despre lipsa replicii la momentul potrivit. Fiindca e una din situatiile in care regret cu adevarat ca nu am avut replica.

    • Una din Bucuresti

      Si eu as fi ramas fara replica, bine ca imi vin acum toate ideile :mrgreen: . Tu macar ai frecat-o putin, ai pus-o macar sa se tot urce pe scara aia de citeva ori 😆 . Eu cred ca nici atit nu faceam, asa de proasta sint…sau eram 😉

  12. Omul şi banii:
    Când nu are bani, merge pe bicicletă la serviciu ; Când are bani, merge pe bicicleta in cameră.
    Când nu are bani, aleargă ca să-şi câştige pâinea; Când are bani, aleargă ca să ardă grăsimile.
    Când nu are bani, mănâncă legume sălbatice acasă; Când are bani, mănâncă aceleaşi legume sălbatice într-un restaurant pretenţios.
    Când nu are bani, îşi doreşte să se căsătorească; Când are bani, îşi doreşte să divorţeze.
    Când nu are bani, soţia devine secretară; Când are bani, secretara devine soţie….

  13. Acum cativa ani, eu la birou, sun sa comand doua pizza:
    – Buna ziua, as dori sa comand doua pizza….
    – Adica patru…
    – Nu, doamna, doua…
    – Adica una…
    Eu, bezmetica si siderata:
    – Nu, doamna, DOUA, unu, doi, DOUAAAA
    – Pai, doamna, avem la oferta, la una cumparata, una gratis…
    – Atunci dati-mi una 🙂
    True story :)))))

  14. Am si eu una.
    Anul trecut seful meu strainez si calator ma anunta entuziast ca aeroportul Otopeni are transfer cu trenul la Gara de Nord. Pentru provinciali ca noi asa o veste a fost grozava, chiar daca, voi fi aflat mai tarziu, nu era chiar proaspata. M-am bucurat asa de tare incat nu mi-a trecut prin minte sa-l intreb daca a si probat serviciul, sau doar a lecturat pe vreun perete.
    La cateva luni, plec in vacanta cu sotul meu. Pana la aeroport ne-am transportat cu microbuzul (un serviciu dezvoltat in provincie ca sa raspunda exact carentei de infrastructura care e miezul povestii). Am calatorit foarte prost, din cauza ca microbuzul nu mai avea de multisor amortizoare iar soferul se credea la raliu.
    La intoarcere vin eu cu solutia salvatoare: transfer cu trenul la gara, confortabil, sigur, civilizat, ce sa mai.
    Bun. Dupa ce am citit numeroase afise si intrebat 3 persoane in 3 uniforme diferite descoperim de unde se iau biletele pentru transfer. In ghiseu, o cucoane pe chipul careia se citea o scarba existentiala. Timid, cu toata politetea, indraznim sa-i cerem 2 bilete. Ni le da, fara sa ne arunce vreo privire. Sotul meu intreaba la ce ora pleaca urmatorul tren. Daca nu era geamul, ne stropea, jur, cand a inceput sa se stropseasca la noi si sa dea din maini ca o apucata ca sa citim pe programul afisat. Printre tot felul de foi cu diverse informatii, identificam pe cea cu programul, tiparit intr-un font mic si postat la inaltime, exact cat sa nu vezi niciun rahat. Din fericire, sotul meu e inalt.
    OK, deci aflam cand pleaca, urmatoarea intrebare: de unde? Cucoana a facut un puseu de hipertensiune. Clar, suntem oligofreni. Din statie.
    Din pacate pentru noi, in ciuda staruintelor cucoanei, marfa s-a vandut…

    Am aflat intreband alte persoane din care statie. Fix aia de autobuz. De acolo ne-a luat o darapanatura de duba. Ne-a livrat la halta … Otopeni, cred. E, nu chiar pana in halta, ci doar pana la baza colinei, de unde am aburcat cateva sute de metri pe un drumeag, taraind de valize printre boscheti si gunoaie.
    Halta, ceva de vis. O coscarabeta din policarbonat zburat pe alocuri de pe structura, rahati (de om) plantati de platforma, pungi, sticle de bautura, tot tacamul.
    Ne spusese soferul dubei sa ne suim in trenul care vine din dreapta (sau stanga, naiba mai stie). Alfel, n-ajungem unde trebuie.
    A venit. Un tren cursa, plin de navetisti care intre iesirea din tura si suitul in tren trecusera pe la birt. Despre vreo doi puteam sa jur ca iesisera din tura cu o zi inainte. Fete dubioase si buhaite de bautura care, fara sa exagerez, se uitau la noi ca la niste pui de gaina pierduti de closca. Cred ca asa si aratam, turisti fraieri.
    Eu si valizele ne-am ascuns sub sotul meu, care-si compusese o mina de om dur. Langa noi s-au lipit doua doamne, victime ale aceluiasi serviciu.
    Am ajuns cu bine si am jurat ca inainte sa incerc ceva nou, indiferent ce, mai intai las pe altul si citesc pe forum cum a fost 😀
    Eram pornita sa fac reclamatie, dar m-am linistit. Cui? Sa schimb ce? Daca un aeroport international propune pasagerilor un “serviciu” de halul asta, clar nimanui nu-i pasa.
    Singurul beneficiu al acestei aventuri este ca am apucat sa-mi previn seful inainte sa-l manance in fund sa experimenteze si el.

  15. Trei baieti la bere. Trei sticle de bere si trei pahare. Chelnerita toarna berile in pahare ( paharele erau de 300 deci nu incapea o bere intreaga ). Doi dintre baieti termina bearea din pahare si al treilea mai are cam un sfert. Chelnerita, “amabila”, cand vede ca nu mai este bere in pahare vine sa le umple. Si umple si paharul in care mai era bere. Cand persoana respectiva ii zice ca de obicei nu se toarna peste daca paharul nu e gol, replica e “geniala”: “Lasa ca nu o sa faci copii balbaiti”.

  16. Eu intrand in Boots (farmacie britanica) cu alte doua sacose de cumparaturi (dintre care una al unui brand celebru si destul de scumput de haine), cu cardul de client boots, cateva vouchere pentru produse si cardul bancar in mana. Arunc o privire printre cosmeticele de la L’oreal, dar nu apuc sa plec de acolo ca o tipa din staff, aflata la 3 metri distanta de mine se planteaza din pamant din iarba verde in spatele meu si ma intreaba fara nicio urma de zambet “te ajut cu ceva?” “nu, multumesc” si plec mai departe. Ma mut in fata rafturilor Bourjois, mai arunc o privire la cele de la L’oreal si decid ca nu e momentul sa fac experimente pe fata mea si ma indrept pe alt raion la Rimmel. Tipa din staff, dupa mine in tot timpul asta, ma fila si nu lasa distanta mai mare de un metru intre mine si ea. Imi aleg nuanta necesara de fond de ten, fara sa incerc macar mostrele pentru ca stiam ce am nevoie si vad o oferta la produsele Rimmel si ma decid pe loc sa mai cumpar unul. Doar ca nu eram inca decisa ce anume am nevoie si vreau, asa ca raman in fata rafturilor contempland produsele cosmetice. Tipa deja livida, si vazand ca am pus mana pe un produs ma intreaba iar, ca si cum ar fi fost prima data “te ajut cu ceva?” ii raspund din nou ca nu, si continui sa admir privelistea. Incep sa compar cateva nuante de rujuri, tipa reduce considerabil si metrul distanta dintre noi si incepe
    T:”stii, avem mostre, nu trebuie sa desfaci rujul”
    E: “stiu, la mostre ma uit, doar caut numarul fiecareia”
    T”esti sigura ca nu ai nevoie de ajutor?”
    E”sunt sigura, multumesc”
    T:”mie mi se pare ca ai cam avea. ce ai acolo? (si arata spre fondul de ten din mana mea)”
    E:”nu ma pot decide ce nuanta mi se potriveste mai bine”
    T:”si ala?!” (ahaaaaa, deci ma crede suspecta)
    E:”e pentru promotia de doua produse”
    T:”si vrei ruj din ala scump? (era 9 lire, adica average) Nu vrei sa ti-l aleg eu?”
    E:”da, o sa aleg din gama asta, si nu multumesc ma descurc si singura”
    Tace din gura, dar nu se lasa. E in continuare cu ochii pe mine

  17. Ma mut pe alte raioane, imi mai aleg cateva produse. Ma mai intreaba de doua ori daca vreau sa ma ajute, ii raspund iarasi politicoasa ca nu.
    Cert e ca m-a fugarit toata farmacia, fara sa imi dea spatiu sa respir.
    M-a privit descumpanita cand m-am asezat la coada, pentru casa de marcat. Probabil se gandea ca sunt acolo sa ii fur ceva din magazin sau, nu stiu exact. Eram imbracata sport, iar castile imi stateau pe gat ca un guler.
    M-am simtit agasata si analizata. de 5 ori in 15 minute sa fiu intrebata daca am nevoie de ajutor, cu o privire acra si deloc prietenoasa. As fi vrut sa fie in spatele meu si la casa de marcat sa vada ca pot plati 65 de lire fara sa clipesc, si chiar sa fiu amabila cu colega ei. Pentru ca ar fi meritat un dus rece, dupa felul in care m-a urmarit si s-a inverzit la fata la fiecare produs pe care il luam de pe raft.

    Sa tot fii client cu asa staff 🙂

    • Una din Bucuresti

      Daca-i mai si spuneai ca esti din Romaniaaaa…te minca cu fulgi cu tot 😆
      Ca am auzit ca ni s-a dus buhul pe acolo, de hoti si cersetori ce sintem, deh 🙄
      La mine la munca venisera niste englezi, si am vorbit noi acolo, am ris, si cind sa plece le-am spus sa-si controleze repede buzunarele, ca totusi, nu se stie 😆 . Distractie mare hahaieli, chit ca faceam haz de necaz, si stiau si ei asta.
      Asta e, keep calm and buy…lipsticks 😉

  18. Merg la un coafor din Drumul Taberei sa imi tund varfurile. Aveam de taiat cam 1 cm, incepusera intr-adevar sa se roada, dar nu arata deloc horror. Ma asez pe scaun, coafeza isi baga mainile in parul meu si incepe:
    – Vai, dar ce varfuri roase ai (direct tutuiala, da).
    – Pai stiu, de aia le tund.
    Nu apuc sa termin bine ca incepe iar sa turuie in gura mare.
    – Vai draga, dar cine te-a tuns in halul asta? Deci e oribil, n-are nicio forma. Eu nu stiu cum lasati voi, astea tinere, toate nepriceputele sa isi bata joc de parul vostru. (In timpul ce vorbea dadea cu mana in sictir prin parul meu). La ce salon ai fost draga, de si-au batut jos in halul asta de tine? Ce nepriceputa si-a bagat foarfeca in parul tau?
    Cu nervii la pamant, i-am raspuns pe un ton la fel de strident:
    – Salonul e asta, nepriceputa sunteti dvs, acu doua luni.
    M-am ridicat si am plecat.

  19. Acum ceva ani, la serviciu, un coleg, agent de vanzari cu un client. El prezenta un cadru ce toaleta, din acelea care se monteaza in perete si apesi pe buton sa tragi apa.
    Clientul, mai dolofan, vede ca vasul de WC nu sta pe sol, ci e suspendat in perete. ” dar e rezistent? nu se rupe cand ma asez pe el?”
    Agentul: da, este
    Clientul: pai si daca se rupe si cad cu WC-ul?!
    Agentul: Nu se rupe domle, in cartea tehnica zice ca tine 200 de kg
    Clientul: sigur e rezistent … eu sunt mai gras
    Agentul: Da domle, poti sa faci si poza de familie pe el 😀

    La acelasi job, vine un client, vrea sa cumpere o baterie de chiuveta, scumpa. Ii zic unui coleg sa aduca una din depozit, o desfac, ii place si rog o colega sa faca factura.
    Clientul: Domle, dar eu nu am timp. Stiti cine sunt eu?!
    Eu: CIne?
    Clientul isi da intr-o parte geaca, si la blugi avea o legitimatie de Siemens cu moaca lui
    Eu: Auzi domle … va rog si eu ceva frumos
    Clientul: Ce?
    Eu: sa nu procreati vreodata

    La acelasi job :D, vine unul cu o baterie de cada defecta sa vedem ce are. A dat omul jdemii de lei pe ea, Deci sa vedem.
    Eu: dar ce are bateria?
    Clientul: pai … curge
    Eu perplex: pai si ce ati vrea sa faca?! sa calce rufe?

  20. Din seria cafele prin mall-uri
    Ma invita un client la o cafea, intr-un mall, acum vreo 9-10 ani … era ceva pe vremea aia … 10 lei cea mai ieftina
    Intru, salut, ma asez, discutii banale.
    Vine ospatarita: Ce doriti?
    Eu: o cafea mare
    Ea: cu ce aroma?
    Eu: ?!*&^
    Ea: noi servim aici doar cafea cu arome. Cu vanilie, cu capsuni, cu ceapa, cu cartofi
    Eu: pai eu vreau o cafea cu aroma de cafea
    Ea: pai nu avem
    Eu: auzi … cum faceti voi cafeaua cu aroma?
    Ea: pai facem cafea si punem arome in ea
    Eu: pai nu mai pune aroma si mi-o aduci asa cu e … dezbracata
    Ea: ok. sa fie cu frisca?

  21. Trimit o cerere de pret pentru 200 mp de gresie,pe un site cu ceva marfa care ma intereseaza .Raspunsul;”Many thanks for your email. Please can you provide me with the name of the project and the architect involved so that I can send your enquiry to the correct person in our sales support team who can contact you. Many thanks.

    Regards,”.Inca ma gandesc cum sa numesc proiectul ca sa ma incadrez conditiilor.Ceva ajutor?

  22. Faza patita intr-un mall din Iasi, acum vreo 5 ani. Imi cautam o pereche de sandale cat mai simple si comode. Intr-un final gasesc un model care sa imi placa si care era chiar marimea mea, asa ca am rugat-o frumos pe vanzatoare sa imi dea si perechea pentru a le proba, la care replica ei a fost: “Da’ tu crezi ca eu stiu unde e perechea?” Mai tarziu mi-a explicat ca de fapt ea nu era vanzatoare acolo, ci doar ii tinea locul colegei, dar chiar si asa a fost memorabila replica. 😛

  23. La aprozar, cu o colegă de facultate mai bine dotată.
    Îi cere vânzătoarei cu voce pofticioasă:
    – Dați-mi vă rog un morcov maaaare!
    Și vânzătoarea se uită urât la ea, nedumerită:
    – Ce-ți trebe tu fată?

  24. Există un sentiment pe care îl încearcă românul care este pus în fața unui client : că este luat drept slugă. Din păcate unii clienți chiar asta fac. Relația asta diferă de la un continent la altul, pentru noi cel mai bine mi s-a părut definită de o replică din La vita e bella despre un ospătar: ” Tu servești clienții, nu ești servitorul lor!” (sluga)
    M-a distrat comentariul cu Ratatouille, cine era Dan parcă.

  25. Cam prin 20 noiembrie cautam soba de gatit pe lemne.Gasesc pe net la benedekco,care are magazin pe Bucuresti 36 in Baia Mare.Inauntru o doamna care eu la 46 ani o aproximam la minim 70 anisori.Ma invart pe langa o Grand Fantazia de 720 lei cu soata din dotare.Imi cad ochii si pe o soba din email alb,zic doamnei mele sa se uite si la acea,poate-i place.In secunda doi doamna matusalemica zice:” aceea costa 1 100 lei”.Ii spun ca nu e frumos fiindca ma jigneste presupunand ca nu-s capabil de acea suma.A inceput sa ridice tonul argumentand.Astea in conditiile in care fiecare produs avea eticheta cu pretul,vizibila de departe si lizibil de la 2 metri.
    Ii dau pace si revenim la soba initiala.Fiind eu mai perfectionist ii expun sotiei cateva defecte vizuale la soba.Din nou,fara sa fie intrebata,vanzatoarea sare de cur in sus:” daca nu va place mergeti la Centralu`(magazin metalo chimice ) si va luati cu 800 lei de acolo!”Imi venea sa-i dau una…am iesit sa cautam alt magazin dar sotiei numai aia ii placea.Revin dupa vreo ora si erau alte doua doamne,din care una era sefa.Nu stiu daca sefa de magazin sau patroana ca era prea secret amanuntul ca sa mi-l dezvaluie.Ma plang lor de comportamentul precedentei vanzatoare si constat ca era ca si cum ma plangeam unui perete.
    In concluzie,cand crapa soba asta imi fac una din butoi de tabla,in cel mai rau caz,decat sa mai cumpar de la benedekco.
    Ca fapt divers,am cumparat soba+boiler+ accesorii=1 200 lei.In total aveam 2 200 lei.Cred ca baba aceea era ori soacra ori mamica sefei.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green