Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Clientul nostru, deranjul nostru

Se duce un prieten cu mașina la spălătorie, într-o zi de sărbătoare religioasă. Angajatul spălătoriei, ușor nervos:

– Ce faceți, domne, veniți în zi de sărbătoare să spălați mașina?

– Ce să fac, domne, vin și eu când am timp…

Se apucă s-o spele, dar nu trece prea mult timp și se enervează iar:

– De când n-ați mai spălat-o? Veniți cu ea în halul ăsta, să-mi dați mie de lucru? Ce-ați făcut aici în ea, de unde-i așa murdară?

– …

– Și câinele ăsta? Vai de capul meu, lasă atâta păr…

– N-am câine.

– Cum să n-ai, domne, câine, eu nu văd aici că e plin de păr? Un câine galben aveți.

– Galben? 🙄 Aaaa… da, am dus, la un moment dat, o prietenă cu câinele.

– Foarte rău ați făcut, să n-o mai duceți. Mă chinui eu acuma, din cauza lu’ dânsa.

– Îmi pare rău. N-o mai duc. Dacă vreți, nici nu mai vorbesc cu ea.

– E, nici chiar așa. Da’ să-i spuneți să facă ceva cu câinele ăla, să nu mai lase atâta păr, că mi-a stricat ziua.

Am râs mult, când am auzit povestea. 😆 După cum se vede și din răspunsuri, chiar și prietenul implicat s-a amuzat copios, ăsta fiind, de altfel, și motivul pentru care n-a dat de pământ cu personajul în chestie. Ați fost și voi vreodată în filmul “Clientul nostru, deranjul nostru?”. Nu mă îndoiesc că da, așa că vă aștept cu poveștile. 😉

shutterstock_171551093

Foto Shutterstock

Dacă mai doriți povești cu câini, citiți și Cum scapi de un câine mort, după ce ai încercat să-l salvezi.

Dacă doriți cu mașini, citiți și Cum se conduce mașina în echipă.

Dacă doriți tot cu angajați deranjați de clienți, citiți Omul sfințește locul, omul îl distruge.

121 comentarii

  1. Clientul nostru,stapanu nostru 😀 😀 ! Suna mai bine nu? 😀

  2. La fix vine topicul, am 40 de minute cu receptorul in timpan, incercand sa aud o voce omeneasca de la Romtelecom, intre timp ma delectez cu cafe concert la chitara.
    Cine o mai fi client Romtelecom, ca mine sa pateasca.

    • așteptăm continuarea. sper că n-ai și un câine galben, totuși, că mi-e să nu se termine rău 🙄

    • Pentru Limba Română, apăsaţi 1; for English, press 2; pentru limba maghiară, apăsaţi pe trăgaci…

    • Sandman…inarmeaza-te cu rabdare – eu am stat timp de 30-50 minute(a variat de la zi la zi, in functie de psihicul meu) pe parcursul a 4 zile, saptamana trecuta, cu receptorul lipit de ureche, dorind sa aud aceeasi voce umana (e cumplita robotica aia). Am reusit abia in ziua a 5-a si dupa ce a balbait interlocutoarea vreo 5 minute un amarat de raspuns (nici ea nu stia ce sa mai inventeze), a concluzionat: asa e formula de calcul, Doamna!
      Ca sa nu va tin in suspans, intrebarea mea era legata de faptul ca index contuar nou minus index contuar vechi este egal cu un nr de KW *10. Adica intr-o camera cu un calculator si un neon (nu intotdeauna aprins), 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, diferenta index 24Kw rezulta factura pe 240Kw/luna (nu 2 luni).
      In concluzie, asa este formula de calcul si trebuie sa ma supun! Dar nu, nu ramane asa, pentru ca al meu caine e negru, nu galben :)))

    • Contor.

    • Dragi abonati la Romtelecom/Upc/etc, secretul sa vorbesti cu o voce…umana, e sa nu-ti platesti factura la timp. Sa vezi ce te suna vocea si de 3 ori pe zi si la fiecare apel vesnica intrebare pusa pe un ton rastit…da’ de ce nu v-ati platit factura? :)), asta chiar si dupa ce-i explici ca ai plata programata din cont si factura lor a depasit plafonul max pus de tine si ti-a scapat din vedere…Dar totusi, DE CE NU V-ATi PLATIT FACTURA?? :))

    • Am mai intarziat cu plata facturii la UPC si cate 4 zile, dar niciodata nu m-a sunat nimeni, mi-au dat doar SMS-uri sau email-uri foarte decente si fara amenintari. Poate ca ma iubesc pe mine in mod special, cine stie?
      Insa la Romtelecom am avut probleme pana sa-mi reziliez contractul cu ei si nu eram la telefon, eram la ei la sediu. Foarte politicosi pana au aflat ce voiam, apoi m-au lasat aprope 2 ore sa astept (probabil in speranta ca ma plictisesc si renunt). Dar cum eu sunt freelancer si lucrez mai mult noaptea dupa orarul clientilor din SUA, aveam tot timpul de pe lume si eram foarte decisa sa nu plec fara hartia de reziliere in mana. Pana la urma, dupa zeci de tentative care de care mai penibile de a ma face sa renunt (dar stiti ca primiti prin noua campanie un aparat de telefon fara fir?), mi-au dat hartia.

    • cruela de vila

      ca sa eviti d-astea e mai simplu sa nu platesti!
      ti-l reziliaza vrand-nevrand!si se mai si roaga sa le dai banii!
      :)))))))

    • @Paula
      Enel Energie Muntenia (de mana cu fratele Enel Distributie Muntenia) este un parazit ca profita ca statul roman in frunte cu ANRE nu face nimic pentru a isi apara cetatenii. La tine esdte un jaf la drumul mare. Mai mult de 36-40 kWh nu ai de ce sa consumi. Probabil constanta este gresita.

  3. in toata viata mea, am mers de 2 ori la manichiura, la distanta de cativa ani buni, pentru ca nu am considerat ca e nevoie. ultima oara s-a intamplat inaintea unui interviu important pentru care am vrut sa ma pregatesc in detaliu.
    desi nu-mi tai unghiile cu toporul si nici nu arasem prin gradina cu mainile goale ba chiar mainile mele arata chiar foarte ingrijit (chiar si fara “interventie specializata”), a trebuit sa o ascult pe doamna profesionista intrebandu-ma obsesiv si agresiv “vai, dar cand ai fost ultima oara la salon? utie cum arata degetele astea”, “iti tai unghiile singura? n-o mai face, te rog!”, “nu ma asteptam la asa ceva…”, “discursul culminand cu “ia uite ce piele sensibila ai! groaznic!!!” 😀

    • Claudia Cristina

      Sper Irina ca i-ai lasat si ciubuc :)))))

    • Cu un text similar m-am confruntat eu anul trecut. La o cosmeticiana la care nu mai fusesem (cea la care mergeam de obicei era in concediu sau ceva de genul), in timpul programarii la epilat…
      Am fost tot timpul self-conscious din anumite cauze… care ma determina in continuare sa ma prezint la epilat din 3 in 3 saptamani.
      Iar atitudinea si replicile doamnei, care alterna intre mirare, deplangere a situatiei mele, si a ei (ca trebuie sa munceasca atat de mult pe mine) m-au facut sa plec de acolo simtindu-ma cel putin ca Sasquatch 🙁
      …Evident, zero bacsis; zero recomandari; si zero calcat pe la dansa a doua oara…

  4. Ma duc la restaurant cu un prieten. Pe la ora 16.00 cam asa ceva. Ne asezam, dupa vreo 15 minute (eram singuri in carciuma) vine ospatarul, acru si suparat.
    O: Serviti masa?
    Eu: De ce?
    O: V-am intrebat daca serviti masa (si mai suparat)
    Eu: Nu servim nimic, tu servesti.
    O: Adica luati masa, asta intreb
    Eu: Cum sa o luam, avem acasa nu ne trebuie. :mrgreen:
    O: Auziti domnu’ am avut o zi proasta faceti misto de mine?
    Eu: Scuza-ne ca te-am deranjat, vroiam doar sa mancam ceva, se poate?
    O: Pai bine domne eu nu asta v-am intrebat?
    Eu: Nu, ne-ai intrebat daca servim sau daca vrem sa luam masa.. 😈
    O: Auziti, stiti ceva io nu va mai servesc si gata da? O sa chem o colega.
    Eu: perfect, fuga mare.
    Vine colega, si mai acra.
    Colega: Serviti masa? 😀 😀 😀 😀 😀
    Zic hai ca n-are rost, am plecat in alta parte :))

    • Taaare!

      Si eu incerc sa raspandesc folosirea corecta a verbului “a servi”.
      Nu-mi prea iese, dar in fine.

      Ii e rusine omului sa spuna ca mananca, el vrea neaparat sa serveasca masa…

    • Da, asa e. A spus-o cineva bine: “tu o servesti, ba, io o maninc”.
      Cred ca tot vreun chelner a introdus in vocabularul curent pe linga etc si stupizenia “s-aveti pofta”. Oribil.

  5. Stai s-o auzi p’aia cu “furnizorul nostru, deranjul nostru!”

  6. Restaurantul Codrii Cosminului, relicva comunista. Chelnerita ne incurca tot: aduce supa in loc de ciorba, papanasi in loc de clatite, se impiedica, uita lucruri, praf si pulbere. La final, nu ii lasam bacsis. Isi ia nota, numara banii si ne spune: daca mai veniti vreodata pe aici, eu nu va mai servesc! De fapt, stiti ceva, mai bine nici sa nu mai calcati pe la noi! Am ascultat-o, normal.

  7. Subsriu la colegul de mai sus, care ascultă (deja) de o oră muzica de hold a Romtelecomului.

    Îmi pica netul de acasă, pun mâna pe telefonul fix şi sun: Roboţelul îmi comunică faptul că, pentru orice problemă cu ADSL-ul, pot depune o sesizare pe pagina lor de Facebook… Am rezolvat de la birou…

    După 2 zile, îmi pica linia de telefon de acasă. Caut soluţii pe pagina lor de internet, mi se sugerează să sun la numărul gratuit, iar dacă nu funcţionează, să apelez numărul suprataxabil.

    Mă mut la un serviciu de comunicaţii cu fum…

    • Am reusit o intalnire de gradul II cu Romtelecom, pe Facebook. Scuze, bla bla, au comunicat feedback catre colegi ( adica i-au trezit din somn, le-au mai montat doua manute si trei urechi cu care sa creasca frecventa preluarii apelurilor?)

      Ca sa nu le fac doar lor antireclama, am sunat la RDS, astia au fost mai milosi, doar 10 minute in joc de glezne, pe fond de pian, nu chitara.

  8. Faza la pizzeria vietii, undeva intr-un carrefour bucuresti. Ma asez cu sotia la masa, vine nenea ospataru’ vizibil deranjat ca ne-am pus pe jumatea lui de terasa, ii dam comanda si-l vad ca iese si merge in carrefour…Zic sotiei ”e, lasa ca ne aduce colega lui comanda, sa papam si noi ceva”. Stam ceva vreme, se face o ora de cand dadusem comanda. Eu spume, sotia calma (asa ne completam noi). Vine ospataru’ din carrefour, il chem si-i zic :
    – Pizza aia mai vine? te-ai dus acuma sa culegi ciuperci de pus pe ea?
    – Pai cum?!? tipa la mine, n-a adus-o colega?!?
    -Nu sefule, si stam ca homelesii aici de o ora, adica…
    Merge el sa vada care-i treaba si se intoarce
    – O sa mai dureze 7-8 minute, abia a pus-o-n cuptor…
    -Taticule, nu te mai deranja ca plecam…
    -Pai cum domnu’, ca am dat deja comanda la pizzer?!?
    M-a apucat asa un ras isteric si am plecat flamanzi si cu un gust tare amar in gura…

  9. O colega a fost alaltaieri sa plateasca niste taxe/ onorarii la un birou avocatura in numele unei rude care sta in judet si nu s-a putu deplasa din varii motive in oras. Ei, si dna secretara a inceput sa-i explice colegei mele (care nu avea nici o treaba cu speta) ca ce-si imagineaza, asa merge treaba? trebuiesc bani pentru actiuni in instanta! blah blah vre-o 5 minute de turuiala pe un ton intepat. Colega mea i-a explicat ca n-are legatura cu cazul si doar a adus banii, la redevere! Secretara i-a replicat: Dna, Uranus e retrograd si de-aia sunt nervoasa!

  10. Pentru că e şi facultatea bună la ceva şi am văzut că e vorba despre câini, hai să zic şi eu ce-am auzit pe la un seminar. 🙂

    Una bucată colegă lucra, la momentul respectiv, pe aeroportul Băneasa. Nu mai ştiu exact de ce se ocupa, dar povestea a auzit-o de la ai săi colegi de suferinţă.

    Se făcea că era un zbor care venea în ţară. Încep să iasă oamenii, încep să iasă şi bagajele, până când colegii săi de acolo observă că printre bagaje se arată un câine… Partea proastă e că nu părea să aibă semne vitale. Şoc şi groază. Cică nimeni n-a ştiut că pe acolo se afla un câine.

    Ce să facă, cum să facă? Păi…hai să nu îşi dea în petic, să moară stăpâna de inimă că i-a decedat câinele, aşa că se apucă să caute prin Băneasa un câine. Na, sunt buni şi maidanezii la ceva. 😀 Partea bună e că cic-ar fi găsit unu’ asemănător. Partea proastă e că stăpâna chiar era să facă infarct, că ea transporta un câine decedat la propriu… Acu’, nu ştiu dacă a mai adoptat câinele ăla sau ce făcea, de fapt, cu ăla mort…

  11. Pe vremea studentiei, am platit impozitul pe apartamentul din Iasi din Radauti, de la parinti. Se termina vacanta, venim la Iasi, ne apare o sesizare de neplata a impozitului in cutia postala. Ma duc la Primarie, explic situatia, prezint chitanta emisa de la Radauti. La care functionara: “Da ce aveti aici, domnisoara, o CHITANTA? Pai noua trebuie sa ne aduceti DOVADA PLATII!!!” 🙂

  12. Ohooo, asa-s de multe de as putea umple o carte cu fazele de genul asta. 👿
    Noroc ca stau prost cu memoria si am mai uitat din ele. Cam toate le-am patit pe la restaurante, o fi bad karma, ce sa zic.
    1. Crama, stam la masa cu niste prieteni, restaurantul gol in afara de noi. Povestim, radem, alea-alea, totul pe ton normal, eram 4 oameni la masa. la un moment dat se apropie chelnerul de mine si-mi sopteste conspirativ: “sonorul, domnisoara, lasati sonorul mai jos”. M-o fi vazut mai mica si mai prost imbracata, ca domnisoara nu mai sunt de multi ani…
    2. Alta crama, pe vremea cand inca mai mancam carne. Cer un muschi de vita bine facut, ii explic chelneritei ca bine facut pentru mine inseamna sa nu vad fir de zeama rozalie cand tai carnea. As in “scrum” pentru “chefi”, in fine, sa fie bucata patrunsa bine. Aduce gratarul, tai un coltisor si ma improasca sangele bietei mortaciuni. Chem chelnerita, ii arat oroarea si rog sa prajeasca mai mult carnea. Raspunsul ei exasperat: “dumneavoastra nici nu stiti sa mancati un muschi de vita”.
    3. Same shit, muschi de vita la un restaurant din Sinaia. Primesc chateaubriand in loc de ce alesesem din meniu, asa ca-l trimit inapoi cu rugamintea sa-l taie pe grosime si sa-l mai prajeasca putin. Ospatarul s-a intors cu cateva cubulete pe o farfurioara de la ceasca de cafea: “atat a ramas din el”. 🙄
    Bine ca m-am lasat de mult timp de sportul asta. 😆

    • 1. Chiar daca esti singurul client nu poti sa zbieri ca vaca
      2. Chiar nu stii sa manaci muschi de vita
      3. Chiar nu stii sa manaci muschi de vita
      4. Vegetarieni sunt prosti.

    • proastă e mami a ta și n-o să mai postezi p-aici, ok? 😉

    • unucareface pe nebunu

      Simona… cu ce e de vină mama lui? Aici ai greşit.

    • Trebuie ca esti un ospatar furios rau de tot, altfel nu-mi explic greseala ta. Corect e “Vegetarieni e prosti”. :mrgreen:

    • unucareface pe nebunu

      Şi vacile mugeşte…nu zbiară.

    • 1. mamaia avea o vaca muta.
      2. eu mananc crud muschiul de vita. e bine?
      3. in lociga asta,daca veganii sunt prosti, carnivorii sunt porci? intreb si io,ca manc 4 porci pe an si nu stiu daca e cazul sa am crize identitare………..

    • superrrrr 😆

  13. Da’ ce tupeu. Era sarbatoare, omu’ n-avea chef de lucru si vine ciudatu’ ala sa-i spele masina. Numai pentru ca statea omu’ linistit intr-o cladire pe care scria “Spalatorie auto”. Da’ asta-i un motiv sa-l deranjezi in zi de mare sarbatoare cu spalatu’ masinii? Sa zica mersi clientul ca n-a pus cainii pe el. Ca asta merita!

    • nuuuu… mai omule, nu te-ai prins. NU SE SPALA. Asta e a 11-a porunca in Romania. ce zic eu? probabil e prima. Cum sa pui omu sa spele? in zi de sarbatoare. strigator la cer

  14. Am patit-o si eu, deseori, insa din multele intamplari pe care nici nu-mi vine sa mi le reamintesc, una este “de poveste”…

    Ma oprisem, cu sotul, pe terasa unei pizzerii de mare renume, din Timisoara (Pizzeria Poli, pentru cunoscatori). Asteptam relaxati sa primim mancarea, cand, pe langa picioarele noastre, trece tacticos un sobolan cat o pisica… eu dau intr-o criza de apoplexie, sotul incepe sa bata cu putere din picioare, incercand sa alunge creatura… bestia, cu tupeu maxim, se indeparteaza 1-2 metri, apoi se reintorce catre masa… si tot asa, de 2-3 ori, timp in care inca un sobolan il urmeaza pe primul. Tipetele mele de ajutor alerteaza un chelner din pizzerie, care porneste relaxat spre noi, insa – fix in mijlocul terasei – se intersecteaza cu cele doua creaturi, care-si schimba brusc traseul, printre picioarele sale, intrand in pizzerie si pierzandu-se pe sub mese, catre bucatarie… Chelnerul le priveste un moment, fara nicio rectie, apoi vine tacticos la noi, intrebandu-ne ce s-a intamplat, ca si cum faptul ca doi sobolani se plimba liberi intr-o pizzerie este cat se poate de normal…

    Ii povestim chelnerului ce s-a intamplat, eu inca in stare de soc, sotul revoltat… Omul ne asculta fara nicio expresie, apoi ne raspunde plictisit:

    – Nah, şi eu ce să le fac?!

    • vaaaaaaaai. și nu ați sunat la Sanepid, la OPC etc.? 😯

    • Ba da. Au luat ceva amendă, însă ”scuza” lor era (și este) că sunt amplasați în imediata vecinătate a unui teren plin de gunoaie, bălării și persoane homeless (fosta Poligrafie din Timișoara), deci un focar de mizerie cu care primăria orașului nu face nimic, așa că șobolanii doar ”tranzitează” terasa pizzeriei, în traseele lor obișnuite, prin împrejurimi.

      De atunci n-am mai mâncat niciodată acolo și am povestit tuturor întâmplarea, deși asta nu-i împiedică pe majoritatea timișorenilor să meargă acolo, frecvent, fără niciun stress.

      Am încercat să povestesc întâmplarea pe o mulțime de site-uri ce recomandă locații în oraș, dar – surpriză!- niciunde nu mi s-a publicat comentariul. 😐

    • Ehee… noi sa fim sanatosi! Pe asta cu sobolanii am patit-o la case mai mari… acum 2 ani eram cu o prietena la Paris, la terasa unui local de pe langa Centrul Pompidou. In timp ce sedeam la povesti si vin observ observ ditai creatura, urmata de unele mai mici, in spatele ei… sir indian si nimic mai mult! Cetatenii se indreptau spre o rampa care dadea intr-o parcare subterana, din cate mi-am putut da seama… In fine, nu va imaginati cat de repede am putut sa o stergem de acolo, numai la gandul ca s-ar fi putut intampla ca vietatile sa vina si in directia cealalta, adica spre noi! Brrrr… infiorator!

    • E OK, ai nimerit cand se filma Ratatouille.

    • Vai de mine, numai cat am citit de sobolani mi s-a ridicat parul pe mine, dar sa-i vad si pe la picioare vreodata…

    • Am patit-o si noi cu sobolanii pe terasa unui restaurant in Trastevere, Roma. Terasa, aproape de marginea raului, restaurantul la vreo 5m mai incolo. La un moment dat,vedem doi sobolani grasani (animalele-astea sunt chiar mari si cunoscuti in Roma ca “sobolani de Tevere”) ca fug dinspre rau si dispar in restaurant-in bucatarie,am presupus noi. Cand vine chelnerul cu comanda,il atentionam ca au musafiri nepoftiti,crezand ca-i facem o favoare. A ridicat exasperat din umeri,cica e normal sa fie asa aproape de rau,noi chiar nu stim, ce-om vrea acum sa le faca?! Eu ca urmare,mi-am pierdut brusc apetitul,barbatii de la masa insa au remediat atmosfera comandand o bere-n plus si-au dat gata si portia mea! 🙄

  15. Cea mai frustranta chestie pentru mine e cu robotii. Ca stai mult la ei, cum zice sandman, deja e infiorator. In plus foarte tare e sistemul in care robotul iti turuie diversele optiuni si problema ta nu se incadreaza nicaieri. Iar un contact direct cu vreun operator nu intra la “optiuni”. Asa ca: muriti, Romtelecom, Orange, Vodafone, RCS&RDS, UPC, s.c.l.

    • cruela de vila

      io l-am dibuit pina la urma pe ala de raspunde la vodafone, dupe multiple incercari, dar n-as mai sti sa-ti spun exact unde sta pitit…dupa care sir de taste… 🙄

    • Da, și eu am problema asta cu operatorul de la Vodafone, la care tare greu se ajunge, prin labirintul de taste, iar ceea ce am de rezolvat nu se regăsește printre opțiunile lor. La Romtelecom am renunțat.

    • cruela de vila

      pa vremea cand aveam vreo 32 de ani ( poate v-am mai po vestit) intr-o iarna geroasa, in care nu aveam masina, im bracata cu pantaloni peste care fusta lunga , peste care alte straturi straturi de vesminte, trec pe linga un ” boutique” in vitrina caruia vad un taiorash fooooarte apetisant.
      Intru si zic: aratati-mi si mie costumasul din vitrina, va rog!:)
      Vanzatoarea, din inaltimea celor vreo 20 de ani ai ei, imi arunca o privire cunoscatoare peste umar si -mi zice scarbita: NU VA VINE!
      Aratati-mi-l , totusi!insist eu…
      NU VA VINE! continua ea…
      In timp ce totusi se misca catre costumas
      Zic eu: sunt foarte bine imbracata azi , s-ar putea sa-mi vina…
      NU VA VINE! continua ea.
      Zic: oricum pina la primavara mai dau jos vreo 2 kile…
      NU VA VINE! insisita femeia
      Eu concilianta: e, daca chiar nu-mi vine am doua fete acasa, are cine sa-l poarte!
      La care ea, ranjind compatimitor: eeee, nu mai sunteti nici dumneavoastra tinerica, nu-i asa? :mrgreen:

  16. Io am avut un episod cultural de mare jena cu o domnisoara nu neaparat deranjata, dar ceva sa se dea si ea mare. Am intrat intr-o librarie de mare staif, pe bulivar gen, undeva la ora cinspce, nici suflet de om in toata libraria (sau asa am crezut eu). Ma invirt, ma uit, caut, ma scarpin in cap si dau sa plec. Cind sa ies, zaresc o umbra de domnisoara pe un scaun al ceainariei din aceeasi librarie. O intreb dc lucreaza acolo, confirma si apoi cer cartea pe care o cautam (Telespan – Cimitirul). Se ridica micuta, se indreapta glont spre raft, cartea nu mai e, eu multumesc, dau sa plec si ce-mi aud urechile: “Stiti, va pot recomanda altceva, mai rafinat.” I-am dat o uitatura crincena si i-am spus ca mie asa imi place, mai nerafinat si am plecat rizind infundat. Mna. Cam asta.

    • Adica, “stiti, mi-e si jena sa va spun, dar sunteti cam din topor cu astfel de lecturi. Da’ nu-i nimic, mare noroc aveti cu mine: va pot cizela eu. Va recomand ceva mai rafinat, gen.” 😆 😆

  17. Banuiesc ca vroia si bacsis dupa ce a spalat masina, nu? Cred ca voi apela in curand la metoda Buzz din Home Alone! 😀

    • Pick me, pick me! Zic eu: ii pui in mana intinsa guma pe care o mesteci in gura. O scoti frumusel din gura, o faci ghemotoc si i-o asezi in palma. 😆

    • In Home Alone 2 la sfarsitul filmului, cand Bellboyul aduce nota de plata, asteapta bacsis. Buzz vazand ca asteapta ceva ii da guma pe care o mesteca. La inceputul filmului Kevin ii da si el guma….nemestecata :))

  18. Ah, și încaâă una, petrecută chiar zilele trecute, tot la o pizzerie (situată în Mall-ul din Sibiu), unde mâncăm săptămânal… Mergem cu copiii acolo, setați să comandăm paste, fetițele noastre găsind cea mai mare plăcere în a mânca cu lingurița, înainte de restul mâncării, parmezanul servit într-un castronel. (Ieșirile noastre acolo se numesc, generic “Tati, hai să păpăm paste la restaurantul cu parmezan” 🙂 )..

    Pizzeria pustie, noi și înca un domn la o masă, în fundul localului. Dăm comanda, așteptăm liniștiți pastele, când vine chelnerița și ne anunță relaxată:
    – Știți, nu mai avem parmezan. E vreo problemă?!
    – Ăăăă… păi da! E o problemă, spunem noi zâmbind. E o mare problemă, pentru fetițele noastre, pentru că ele doar parmezanul îl mănâncă și abia așteptau să-l aduceți… și tocmai de aceea am venit aici și am comandat paste…
    – Păi da, dar nu mai avem. Asta e!… ne răspunde domnișoara, dând din umeri și plecând de la masă înainte să apucăm să mai spunem ceva.

    Rămași singuri, le explicăm celor mici că nu vor primi parmezan, declanșând o furtună de proteste… și numai cine n-are prunci nu știe ce înseamnă să superi doi copii de 4 ani, flămânzi, spunându-le ca nu vor mai primi ce-și doreau să mănânce…

    Enervată, chem din nou chelnerița și încerc să port o discuție civilizată cu ea, peste smiorcăielile copiilor…

    – Uitați, îi zic. Am o soluție la problema cu parmezanul. Vorbiți cu un superior, dați un telefon și anunțați că nu mai aveți parmezan, apoi dați o fugă în Auchan sau Carefour (nota mea: aflate amândouă în aceeași incintă) și cumpărați o bucată de parmezan… Și gata, rezolvăm problema, nu?
    – Hmmm… da, s-ar putea. Mă duc să discut cu bucătarul.

    Se întoarce peste înca 5 minute și ne spune, sec:

    – Am vorbit cu bucătarul. Și nu vrea să se ducă după parmezan.
    – …?! Cum adică NU VREA?
    – Nu vrea. Zice că oricum sunteți singurii clienți și acuși închidem și nu mai are rost să meargă.
    – ?!… Serios?! Și de ce nu mergi tu, sau una din colegele tale, atunci?!
    – Că nici eu nu vreau, dacă nu se duce el.
    – ?!
    – Dar uitați, domnului de acolo i-am dus ultima porție de parmezan, mai devreme… și… DACĂ AVEȚI NOROC, poate mai rămâne parmezan de la el și vă aduc castronelul lui, după ce pleacă…
    – …

    • Mergem la Lacul Rosu (dinspre Piatra Neamt). Cheile Bicazului, munte, peisaj, frumos, ni se face foame. Undeva pe stanga (vis a vis de lac) e un hotel communist cu restaurant la parter (cred ca Hotel Lacul Rosu ii zice, dar nu sunt 100% sigura).
      Urcam, parcam si cand ma uitam spre restaurant vad o domnisoara in fusta scurta neagra, cu un par asa foarte bogat negru si umflat la geam ca scoate limba la noi. Da’ asa lung a om prost crescut….ca o vitica. Asta ar fi trebuit sa fie un mare semnal de alarma si sa ne fi gasit un alt restaurant.

      Ii zic lu’ barbata-miu: bai, asta a scos limba la noi, ai vazut o? El: nu se poate, nu exista asa ceva, femeie matura nu ar scoate limba la oameni, poate n-am vazut eu bine.

      Intram, restaurantul gol.
      Ne asezam la masa, comandam iar jumatatii mele ii vine brusc mareata idee sa I zica asteia ca eu am vazut o cand scotea limba la noi si o intreaba daca e adevarat (inainte sa ne aduca mancarea), mai ales ca initial se cam indoise de capacitatea mea vizuala. Bravo, nene!
      Chelnerita (caci ea era chelnerita), normal ca a zis un lung: nuuuuuuuu.

      Primeste toata lumea mancarea mai putin eu, desi comandaseram cam toti acelasi lucru. Intr un final vine si a mea. Cand sa mi tai din friptura, ditamai parul sub bucata de carne.
      Nu m am atins de mancare, am mancat putin de la barbata miu si soacra mea din farfurie ca mi a fost scarba sa mai command ceva pentru mine. Nu mai tin minte daca am platit sa nu dar deja nu mai conta, oricum imi stricase toata ziua.

  19. Inca una la pizzerie, undeva in preistorie. Comandam, primim marfa, gustam, dupa care o rugam pe ospatara sa ne aduca si ceva sare,piper.Peste umar ne zice:
    -“Nu mai trebuie, are destula!”

  20. Florin Ungureanu

    Un prieten avea ceva treaba pe la Cluuuuj si la intoarcere cu colegii hotaraste in calitate de sofer sa opreasca pentru masa de seara in Predeal, la o pizzerie stiuta de el. Era o seara mohorata de noiembrie, ploua marunt si depresiv, nimeni nu vroia sa conduca masina. Opresc la pizzerie si se aseaza la masa. Apare si chelnerita din spate, cu ochii mijiti de somn. Baietii se dezmortesc si ei incet, cu ochii in meniu. Interesant, puteau comanda orice pizza, oricat de capricioasa, desi ora era inaintata. Dupa ce comanda ei mancare si bautura, bautura fiind bere, iar mancarea vreo 4 pizza salami, observa ca singura fiinta pe post de gazda isi ia o pelerina de ploaie, o umbrela din aia uriasa, de terasa, si dispare ca magarul in ploaia de noiembrie. Si-au zis ca a plecat sa cheme vreun ajutor pentru asa comanda serioasa, asa ca au inceput sa glumeasca. Dupa 10 minute apare femeia cu o punga mare in brate, pe fundul careia atarnau vizibil niste doze de bere, iar in rest diverse. In mintea fiecaruia s-a infiripat cate o idee, oricum destul de departe de adevar. Unul din ei, mai treaz, a vazut ca punga continea salam, mozzarela, cascaval, masline, in fine, ingredientele pentru pizza lor. Femeia se intoarce cu dozele de bere si le toarna in pahare, apoi dispare si nu mai vine decat cand pizzele erau gata. Intre timp toti cad de acord ca femeia a cumparat efectiv ingredientele pentru comanda lor de la un butic de peste drum, a carui firma inca se zarea aprinsa prin geamul translucent de la stropii de ploaie. Oamenii mananca, beau, apoi unul vrea capucino si o cheama pe gazda sa-i spuna. Aceasta ii spune ca are doar cafea simpla, fara lapte. Ca sa mai animeze atmosfera, unul isi face curaj si-i spune sa mearga la buticul de peste drum sa ia lapte, oricum a cumparat toate ingredientele de acolo, dar primeste un raspuns pe masura, cat se poate de calm:
    – a inchis la butic, daca va gandeati de la inceput ca vreti capucino, luam si lapte.

  21. M-am dus la Elias pt ca ma durea stomacul. Dupa 2-3 ore de urcat si coborat scarile minunate , m-am lasat pagubasa si m-am dus acasa. N-am reusit sa aflu la ce usa tre sa bat. Am intrat frumos pe net, am gasit un nr. de telefon si am sunat.
    Mi-a raspuns o doamna, pt gastro trebuie sa cer interior 105. La 105 imi spune ca tre sa cer 73. La 73 – 105 si tot asa. De fiecare data raspundeau aceleasi persoane. Dupa ce am zbierat la ambele doamnea amabila, cand am sunat iar la 105, mi-a raspuns aceeasi doamna, citez:
    “- Biiiip, Biiiip, va rugam lasati mesajul dupa semnajul sonor!”

    ……

  22. Mi-e atat de greu sa aleg doar o intamplare…
    O aleg pe cea mai ”enervanta”… Am avut de organizat un eveniment important in Iasi ..si am invitat pentru acest eveniment 4 personalitati din Bucuresti.. Un prof. univ. dr. , un medic, un producator de film si un speaker. Chiar daca sunt oameni importanti, suntem destul de apropiati asa ca mi-auz is sa le gasesc un loc de cazare nu foarte scump …dar care sa aiba conditii bune. Ma uit pe net… si imi sare in ochi un hotel… cu 60 de lei pe camera cu mic dejun inclus (wow), cu niste conditii foarte faine..era ora 21:00 cand am sunat la numarul de telefon de pe site-ul lor. Imi raspunde o voce nervoasa de barbat: ”Deah”. ” Buna seara, voiam sa va intreb in legatura cu camera X din hotelul X… ce conditii sunt exact …si cum procedam sa fac o rezervare”. – ”Dar nu scrie clar pe net, ce ma mai intrebati pe mine?!”. eu: ”Voiam doar sa ma asigur ca fotografiile sunt reale.. si sa fac o rezervare pentru maine noapte”. Ii dau numele …si inchid. Vine ziua cea mare… Imi ajung invitatii, eu mandra de afacerea facuta cu un hotel fain si ieftin, ii duc la locul cu pricina… Deja am parte de o surpriza neplacuta vazand in ce hal arata intrarea… Merg la receptie si zic ca am facut o rezervare .. Se uita foarte ciudat doamna respectiva cand aude cuvantul ”rezervare” … si ma intreaba pe ce nume… Cauta… cauta…si iar cauta.. oamenii erau in spatele meu.. Eu incep sa ma ingrijorez..dar ca sa mai relaxez atmosfera, bag o glumita:”eh, nu mai aveti camere..:))” .. si ea: ”nu prea mai avem, doamna..”.. Eu panicata..”aseara am facut rezervare, am vorbit cu un domn, nu se poate..oamenii astia au venit de la Bucuresti” …deja eram verde la fata.. si ea ”Aaaahh, ati vorbit cu proprietarul..cu dl Nelu..haha, clar..”. Eu…turbam… ”Doamna draga, nu ma intereseaza cine este nenea Nelu, eu am facut rezervare, mi s-a zis ca nu trebuie sa platesc nimic pentru rezervare, sunt cu invitatii aici, unde-i duc ? Rezolvati problema”. Se chinuie ea sa vada lista cu camere. ..se uita la oameni …”Nu vreti sa dormiti toti intr-o camera?”. Eu, mai sa explodez ”Doamna, ei nu sunt o familie. Fiecare cu camera lui, asa am vorbit!”.. In fine… s-au gasit intr-un final camere.. Cand sa platesc..vezi-Doamne…ca vrea 120 de lei pe camera… Eu, deja nervoasa maxim.. ii zic ca pe internet scrie 60 ….la care ea :”EEEH, doamna..si credeti tot ce scrie pe internet?!”. Lasand la o parte rusinea ca erau bietii oameni de fata la discutia asta… i-am cazat… iar cand am coborat din nou la receptie… o intreb pe femeie ”la ce ora incepe micul dejun?”. La care ea ”ce mic dejun?”. Imi venea s-o strang de gat 😀 ”Micul dejun, cel inclus in pret”. ”Oo., dar nu e inclus in pret.. e 30 de lei de persoana”…
    Sa va zic ca l-am sunat cum am ajuns acasa pe ”nea Nelu” si i-am tinut un monolog de 10 minute… pe un ton nervos.. dupa ce-mi termin pledoaria… el, calm..”ati terminat?”. Povestea e mult mai lunga, am incercat s-o rezum cat s-a putut:)) Ideea e ca nu am primit niciun ban inapoi, oamenii nu aveam unde sa ii mai duc la ora aia..si a ramas asa.. iar in final, nea ”Nelu” se dadea bazat la mine la telefon..sa ma invite el la o cafea…ca l-am amenintat ca sun la protectia consumatorului 😯

  23. cruela de vila

    reluam:
    ( ca am sentimentul ca n-am postat unde trebuie)

    pa vremea cand aveam vreo 32 de ani ( poate v-am mai po vestit) intr-o iarna geroasa, in care nu aveam masina, im bracata cu pantaloni peste care fusta lunga , peste care alte straturi straturi de vesminte, trec pe linga un ” boutique” in vitrina caruia vad un taiorash fooooarte apetisant.
    Intru si zic: aratati-mi si mie costumasul din vitrina, va rog!:)
    Vanzatoarea, din inaltimea celor vreo 20 de ani ai ei, imi arunca o privire cunoscatoare peste umar si -mi zice scarbita: NU VA VINE!
    Aratati-mi-l , totusi!insist eu…
    NU VA VINE! continua ea…
    In timp ce totusi se misca catre costumas
    Zic eu: sunt foarte bine imbracata azi , s-ar putea sa-mi vina…
    NU VA VINE! continua ea.
    Zic: oricum pina la primavara mai dau jos vreo 2 kile…
    NU VA VINE! insisita femeia
    Eu concilianta: e, daca chiar nu-mi vine am doua fete acasa, are cine sa-l poarte!
    La care ea, ranjind compatimitor: eeee, nu mai sunteti nici dumneavoastra tinerica, nu-i asa? :mrgreen:

  24. Din pacate, tara noastra de bastina nu e singurul loc in care clientii sunt tratati absolut aiurea (mai ales daca nu au semne evidente de conturi grase – atunci se schimba treaba…)
    Eram in Paris, pe o straduta cu buticuri – si ceva branduri, dar in principiu marci de care nu prea auzise nimeni. Cum era sezonu de sales, intru intr-un din buticurile astea si ma delectez alegand diverse pt proba. Constat in spatele meu o umbra, care s-a metamorfozat intr-o mana, care aranja sistematic IMEDIAT absolut toate hainele pe care le atingeam 🙄 Am incercat sa le iau foarte nice, sa nu le stric aranjamentu, m-am intors incercand sa intreb umbra cu mana agila ceva…well…nici gand. Surda, muta la cererile mele 🙂

    In final, aleg cateva bluze si rochii si ma indrept vitejeste spre cabina de proba. Acolo, alt obstacol: nu puteai intra cu mai multe articole. Bun. Le las afara si ma perind intre cabina si oglinda, care era si ea afara. Dupa ce constat ca toate imi veneau asa si-asa, mi-am pus speranta intr-o bluza draguta da’ cam transparenta.
    Intru, o probez, ies sa ma uit. Matroana magazinului (alta decat umbra) fardata strident si imbracata ca la circ, imi arunca cu dispret peste umar, in trecere: “Pt bluza asta va trebuie lenjerie scumpa, cu matase si dantela, nu bumbac cum aveti dvs. Noi nici nu mai vindem asa ceva de ani buni” 😯 😯

    • cruela de vila

      si nu i-ai zis ca de fapt tie-ti place fara lenjerie?
      asta e doar asa…de ochii lumii!
      🙂

    • I-am spus ca ii multumesc pt sfat, dar bluza e cadou pt bunica-mea, care poarta numai bumbac.
      Si daca are idei cam ce fel de sutien cu dantela ar merge pt o dama bine de peste 75 de ani, ii raman datoare. Oricum, i-am spus ca toate hainele de acolo merg perfect pt varsta a 3-a, si am intrebat-o daca si ea profita de sales-urile din propriu magazin 😆

    • cruela de vila

      eventual ii ziceai ca lenjeria e inchiriata! :mrgreen:
      dar recunosc ca aia cu varsta a 3-a e bestiala!
      😆 😆 😆

  25. Locul: Craiova, la niste prietene, intr-un apt de la etajul 4 al unui bloc cu..4 etaje (fara lift).
    Foame: Prietena mea, olteanca, imi spune ca e la 5 minute cea mai buna pizza din oras la care se poate face comanda, si vine si repede. Eu: Ok, Quatro formagi, daca au. OK! Suna, da comanda.
    Peste 20 de minute, suna la TELEFON, curierul: buna ziua, coborati ca v-am adus pizza!
    Eu: cum adica sa coboram? Pai de ce-am mai comandat acasa?
    Curierul: bine, doamna, urc eu…
    Urca omul, inmaneaza pizza, dam tipsul de rigoare…
    Deschidem pizza Quatro Formaggi: era…. DUO Formaggi: telemea de vaca pe juma’ de pizza, cascaval ras pe cealalata jumatate!
    Pofta buna! :)))

  26. Vară, cald. Mănânc nişte lucruri ce s-au dovedit a fi neprietenoase şi mă apucă toate (dar toate!) simptomele unei toxiinfecţii alimentare serioase şi agresive. După o zi întreagă petrecută în baie – starea de rău nu numai că nu contenea, dar prindea puteri ca Făt-Frumos – spre seară intru în panică, mă târăsc până la telefon şi sun la salvare. Privată, pe bază de abonament la o clinică şmecheră. Cu voce stinsă, printre spasme, îi explic cetăţeanului de la dispecerat care-i treaba, că nu reuşesc să mă depărtez nici 10 cm de baie şi să trimită naibii pe cineva, că e groasă rău.
    – Doamna doctor este la un caz, va putea ajunge la dumneavoastră cam într-o oră. Sunteţi acasă? 😯
    – Nu, dragă, plec. Sunt numai bună de ieşit în oraş, la clubbing, all night long, pe mese. Evident că sunt acasă. Sunt în baie, o aştept în baie.
    Între timp mă sună o prietenă care, când aude cu ce mă ocup, dă fuga la mine. Apare şi doamna doctor, care stârneşte următorul dialog cu mine (eu fiind chircită în pat, lividă şi, din când în când, scuturată spasmodic de nişte dureri crâncene):
    – Bună seara, staţi cu chirie? 😯 😯
    – Nu.
    – Aha… Dar doamna cine e? Sunteţi împreună? 😯 😯 😯 😯 😯 😯 😯 😯
    Inutil a spune că nu mi-a făcut nimic. A zis că-s de dus la spital, drept urmare a chemat ambulanţa de stat – că ea n-are cu ce să mă ducă, e cu un turism – şi a plecat. Ambulanţa de stat a venit peste două ore şi m-a dus unde-a ştiut că se duc oamenii cu stări ca ale mele, adică la Matei Balş. Unde medicul de gardă m-a certat serios că ce caut acolo, că eu nu aparţin de Matei Balş şi că trebuia să mă duc la Colentina. Am negociat intens de-o perfuzie cu glucoză şi până la cinci dimineaţa m-am făcut ca (la) nouă.

  27. uite asa ii zapaciti pe bietii barbati! Si cu matematica!:)) fie ca o stiti sau nu :p
    Si daca este aparent elaborata… ca in cazul de fatza…no comment! :))) De-aceea pt. noi mereu o sa dea cu virgula :p

  28. LOL! comentariul meu era pt. artico;i; anterior :)))) zapacit!

  29. eu, mai nou…vreau sa mi se spele masina cu trafaletul. pardon…cu `sfânta Tijă` ;)) ca si eu sunt client :)))

  30. Am si eu 2 bunisoare:

    1. Intru intr-o librarie al carei patron & unic vanzator e unul d-ala cu super nas pe sus, caruia i se pare ca a invata sa citesti e maxima realizare pe care o atinge un om in viata. Intreb daca au o carte de “biznis” care ma interesa. Gagiul ma masoara din cap pana in picioare (eram imbracata si mai de skateboard, imi lasasem rochia de seara acasa) si imi spune ceva in genul ca “o domnisoara de varsta ta nu ar trebui sa citeasca self-help”. Dar deh, iti dai seama cum a spus “self help”, de parca as fi intrebat de o carte pornografica. I-am explicat cu rabdare ca mai are de citit niste carti inainte sa isi permita sa categoriseasca niste lucruri de care nu are habar si in plus, de cand am implinit 18 ani, acum 12 ani de zile, nu isi permite nimeni sa-mi spuna ce ar trebui sa citesc si ce nu, fie ca e self-help, pornografie sau carti pentru copii

    2. prin facultate aveam un magazin online si primesc comanda de un aparat foto ultimul tip (nici nu-l aveam pe site, m-a sunat omul sa ma intrebe special de modelul ala). Furnizorii mei nici unul nu-l avea pe stoc, dar din telefon in telefon aflu care e distribuitorul oficial pe romania al marcii respective. Sun eu la distribuitor, explic secretarei ce vreau, zice ca sa stau ca-mi face legatura cu sefu (din prima dubiosenie maxima, adica nu la vanzari sau ceva, direct cu sefu). Ii explic lu sefu ce vreau, zice ca da, se rezolva. OK, ok, se rezolva, dar cat costa ca eu tre sa-mi fac pretul si sa raportez inapoi clientului, ca-l vrea omu urgent. A, ii pare rau dar nu poate sa-mi spuna. Cum adica nu poate sa-mi spuna, eu vreau sa-i comand acum si tre sa stiu cat platesc. Nu poate sa-mi spuna. E distribuitorul oficial al marcii in romania dar toti nenorocitii importa marca respectiva pe naspa si daca afla concurenta la ce pret o importa el e nasol, deci nu poate sa-mi spuna. Pai bun si eu ce fac. Pai sa mai sun si maine, ne intalnim saptamana viitoare si facem contract de non-disclosure si peste 2-3 saptamani e posibil sa-mi livreze marfa. OK, multumesc, la revedere. Intre timp tipul a pierdut exclusivitatea pe romania, probabil pentru ca nu ar fi fost in stare sa vanda nici un pahar de apa in Sahara

  31. Acu’ vreo 12 ani am renuntat(cu mare greutate cum a povestit si un antevorbitor) la telefonul fix de la Romtelecom pe motive de neutilizare si excesiva scumpenie. Trec 7 ani si ma enervez ingrozitor pe cei de la UPC ca aveau un internet de kko pe care mai ti-l si taiau daca intarziai 3-4 zile cu plata facturii. (Insistentele mele de a plati penalizari cat este necesar in schimbul neintreruperii serviciilor n-au servit la nimic dar asta e o poveste pt o alta ocazie) Ma hotarasc sa mai instalez un wi-fi in casa, sa fie. Ma duc la Romtelecom “Vreau internet” zic. “Aveti telefon fix de la noi?” intreaba ei. “Am avut dar nu mai am de 7 ani” zic eu” “Aaah, trebuie sa va instalam si telefon fix” “Nu vreau, ca nu-l folosesc” “Trebuie sa-l instalam, ca internetul vine prin acelasi cablu/modem/whatever” “OK, zic eu, incerc la RDS” “Aaaah, stiti, va putem da un abonament de telefon fix care costa 0 lei, platiti doar daca il folositi/sunati” “Bine, sunt de acord, cat dureaza?” “2-3 zile maxim, o sa va sune baietii, dati-ne nr de mobil”
    Astept. Si astept. Si astept…….
    Trec 10 zile, nu ma suna nimeni, ma duc din nou. “Domnisoara, astept si eu sa mi instaleze telefon fix si interenet” “Cum va cheama?” “Cutare” Ma cauta domnisoara in calculator “Zice aici ca v-au sunat baietii sa stabileasca o ora pt montare si nu ati raspuns 3 zile la rand” Eu: “Curios, mobilul n-a sunat, pe ce numar m-au sunat” “Pe numarul Romtelecom de fix, fireste,v-am gasit in baza noastra de date!”

  32. costicamusulmanu

    fresh, made today:
    trec la un client cu mașina printr-un rîu și bunînțeles pierd nr de înmatriculare față, da’ nu-mi dau seama pînă cînd nu-mi zice unu’ prin stație; mă opresc în prima secție de miliție agricolă ( al doilea sat pînă în drăgășani cum vii de la rm vîlcea) să declar; aaaa, dacă nu l-ați pierdut pe raza (r mic) comunei nu vă pot lua declarație zice milițianu’; păi io ci fac dacî mă oprește poliția? sfatul organului: pai faci pe niznaiu’ zici că n-ai știut că nu-l mai ai! WTF?!
    last week: telefon la rds: nu contează cît am butonat, pînă la urmă mi-a răspuns o evă ( no offence ladies); zic, vreau o calculație să plătesc anticipat pe tot anu’ că la voi întîrzie factura și dacă nu-s în țară… e mai scump; ah, dar nu puteți plăti decît într-un centru rds&rcs; cucuoană, io fac plăți cu telefonu’ din vîrfu’ dealului, ce rost are să mă trambalez la voi?! doar nu vreți să vă fie înregistrată plata aiurea și mai tîrziu să apăreți dator…
    my all time favorite: botezăm copilu’ unui amic la o bessrică din ieșî; ( by the way am cununat de 2 ori, am botezat de 2 ori, o dată gemeni și nici unu’ nu-mi rupe ușa; asta ar fi o temă de postare: cum vă comportați cu nașii/cumătrii sau cum se comportă cu voi) ; popa a fost absolut bestial; mai jos vă dau cîteva monstre:
    1. ce-i treaba asta 2 nașe și un naș!?
    2. care-i moașa? femeie, da’ mata ( era una dintre bunici) ai mai ținut/îmbrăcat copii mici!?
    3. fotografului care-și pusese un acumulator la încărcat i-a zis să-i plătească electricitatea consumată
    4. cum adică ați ales două prenume băiatului, că se face confuzie “upstairs”; măcar dacă unul era de sfînt (rareș teodor)!?
    5. unuia dintre invitați i-a spus că la biserică nu se vine cu cămeșă portocalie ( avea dreptate)
    etc. toate astea pe un ton foarte autoritar/răstit în condițiile în care singurul mai scund decît popa era chiar cel botezat; după slujbă, cînd a ieșit cu noi la un pahar, zice: sper că nu am supărat pe nimeni ( femeile s-au limitat la a-l strînge de gît numai în gînd doar datorită faptului că eram totuși în biserică) însă așa șleahtă dezorganizată n-am vazut niciodată; dacă vă lăsam de capu’ vostru nu terminam nici la noapte! a băut paharul și a strigat la următorii ( cununie): ÎN 3 MiNUTE TOATĂ LUMEA ÎN BiSERICĂ! BĂRBAȚII ÎN DREAPTA, FEMEILE ÎN STÎNGA CU BATIC PE CAP!

  33. Azi ma duc la posta trimisa de firma sa platesc o taxa pt.primaria bucuresti. Ca sa castig timp am completat mandatul postal la birou si m-am infiintat cu el la oficiul postal. Ma bucur ca in fata mea am doar o persoana care avea niste plicuri de trimis cu confirmare de primire. Buun, nu poate dura prea mult zic eu! Gresit, pt.ca doamna de la ghiseu era ciufuta si nu avea chef deloc sa munceasca azi. Cele 7 plicuri au fost cantarite de 2 ori, lasate de izbeliste cat “doamna” s-a dus de vreo 3 ori in spate sa vb.diverse cu colegele. In acest timp coada se marise in spatele meu, iar timpul total de asteptare a fost de 25 de minute dupa 1 persoana!!! De fiecare data cand “doamna” se intorcea din spate si vedea fetele noastre exasperate de atata asteptare, avea un zambet in coltul gurii. A venit randul meu in sfarsit! Vad ca doamna iar dorea sa se ridice de pe scaun sa mearga pana la colege in spate! O observ si ii zic ca “sper ca nu plecati iar de la ghiseu sub diverse pretexte ca e inadmisibil sa astept 25 de minute dupa 7 plicuri” ! Atat mi-a trebuit! Imi ia imbufnata mandatul si “observa” ca nu am mentionat localitatea desi destinatarul era Primaria Mun.Bucuresti si mi-il tranteste inapoi, spunandu-mi sa scriu cu aceeasi culoare!! O scriu cu pixul albastru pe care-l aveam la mine dar care avea o alta nuanta decat pixul de la birou! Si, surpriza, imi rupe mandatul postal in fata spunandu-mi ca e o alta culoare! Si atunci sa te tii:m-am dezlantuit!!! Am facut-o cu ou si cu otet, pe ea si toata Posta Romana impreuna cu PMB care nu accepta plati online decat cu op semnat si stampilat sau cu factura si chitanta de la posta, desi au comisioane mari iar banii ajung in 5 zile lucratoare!!! Acum caut sa fac si o reclamatie in scris ca poate se mai misca ceva!

    • costicamusulmanu

      aaa, eterna poștă:
      1. anul de grație 1999, oficiu poștal în iași; trimit nu mai știu ce și ajung la momentul plății serviciilor; bineînțeles că îmi face chitanța pe numele meu iar nu pe firmă deoarece ” domnu’, o firmă nu se poate prezenta la oficiul poștal!”
      2. anul 2013, oficiu poștal din iași ( relatat de soție); un cetațean străin se prezinta ( însoțit fiind de o româncă) să ridice un pachet sosit pe numele lui; nu se poate să-ți dau pachetul că nu ai domiciliu în raza oficiului; plus urlete ” cum te cheamă?” adresate unuia care nu vorbea boabă românește; ” doamnă, ăsta e străin, nu surd!” “și nu știe cum îl cheamă?”
      a quoi bon avoir quité Coasta Boacii? urmuz for president forever! :mrgreen:

  34. Am făcut eu Reclamație pt ca dna care mi-a răspuns la tel, la INFO Post a considerat ca e ok sa tipe in telefon, sa nu se recomande, etc. Si deși nu le-am indicat ziua sau ora la care eu am sunat, ei mi-au răspuns ca pers respective i s-a atras atenția si va fi trainuita din nou. Yeah right…

  35. Am făcut eu Reclamație pt ca dna care mi-a răspuns la tel, la INFO Post a considerat ca e ok sa tipe in telefon, sa nu se recomande, etc. Si deși nu le-am indicat ziua sau ora la care eu am sunat, ei mi-au răspuns ca pers respective i s-a atras atenția si va fi trainuita din nou. Yeah right…

  36. Eu, proaspata si tanara mamica, la cumparaturi pt haine de bebe. Intr-un magazin, incerc si eu sa bumpar un body din ala de copii. Madam vanzatoarea se uita cu mila si dispret la mine si-mi zice: sa stii, draga, ca asta-i facut pentru bebelusi, nu cred ca ti-e bun tie! 😯

  37. Am si eu una care m-a enervat destul la vremea ei.

    Internat piticul de 3 ani in spital, singura cu el in salon. I se faceau analize, lumea pe acolo draguta si amabila, nu s-a pus problema de “atentii”. In tura de seara a aparut o asistenta noua care se tot misca pe langa salon cu diverse motive de conversatie care duceau spre “e scumpa viata”. M-am gandit ca daca o vad utila/ de folos a doua zi poate ma simt cu o atentie.
    Pe la 3 dimineata, cand copilul dormea si mama lui panicoasa plangea pe scaunul de langa el, tranteste doamna asistenta usa in laturi, aprinde lumina si ma intreaba daca ne-a dat vreun raspuns doamna doctor, ce e si cum se trateaza. I-am spus ca nimic, la care ea: “Atunci inseamna ca e grav! Sa va pregatiti pentru ce e mai rau!”
    Evident ca a fost doar o viroza prost tratata initial si copilul a fost pe picioare in 2 zile.

    • Acum cativa ani. Bunica-mea in spital de ceva vreme, ma cam stiau asistentele deja. Intr-una din zile, urcand scarile, dau nas in nas cu una dintre ele care, cu o fata cernita si pe un ton funebru, imi spune : “imi pare foarte rau”. Eu am ramas fara aer si am luat-o la fuga pe scari, fara sa mai cer explicatii. Ajung la salon, pregatit pentru vestea tragica… Cand colo, bunica-mea era linistita acolo, poveste cu o vecina de pat. O revad pe asistenta, cer explicatii: “vai, imi cer mii de scuze, cred ca v-am confundat”. Crezi? :mrgreen:

  38. Am descoperit o spalatorie care intradevar spala masina cum trebuie.Bucuros,ma duc si a doua oara,masina murdara ca si prima data(materiale de constructii).Dupa ce termina de curatat masina,vine la mine si pe un ton foarte respectuos ma roaga sa nu mai vin la ei…..Si chiar eram multumit,futui!

  39. Îmi aduc aminte că am dat Like celui ce posta pe facebook “trăim într-o eră în care pizza ajunge acasă mai repede decât poliția”. Într-o seară, sunând la 112 pentru a chema poliția, sunt mutat de 4 ori de pe o linie telefonică pe alta după care pus să sun la alte numere de telefon, apoi jucat pe degete şi pus în aşteptare aprox.40 de minute. Abia când a aflat că mă voi interesa la domnul “x” (persoană cu statut important în poliție) cine a fost de servici ca să ştiu împotriva cui voi depune plângere, mi-a trimis o echipă formată din 2 polițişti în doar 5 minute.

    • cruela de vila

      era o faza cu doi batranei de prin america, care au sunat ei la politie sa ceara un echipaj ca li se pare ca sunt ceva hoti prin curte; li s-a spus ca nu se poate, ca n-are cine, d-astea;in cateva randuri;la ultimul apel, se aud si niste focuri de arma de la ” capatul” batranelului, care le si spune: gata, nu mai e nevoie sa veniti, am rezolvat;in 2 min erau la ei 5 masini de politie! :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

  40. m-am asezat o data la o terasa cu un prieten. si am asteptat, si am asteptat. intr-un final a venit chelnerul, ne-a luat comanda (2 beri) si apoi am asteptat, am asteptat.
    dupa vreo 30 de minute ne-am dus peste drum la un chiosc si ne-am cumparat 2 beri la sticla, apoi ne-am intors inapoi la terasa.

    am baut berile alea de la chiosc la terasa si apoi am plecat. comanda inca nu venise.

  41. le terasa in B, vine juna osapataria si intreb: aveti un menu? Nu, spune ea, dar ce doriti ca va spun eu. ..pai as fi vrut sa vad cam ce aveti si m-as fi orientat mai usor..dar, ok, aveti cafea? Da, zice ea; De care?zic eu;- Mare, mica sau medie , zicea ea..
    -Aha..(eu lamurita complet) si ce inseaman mare? la care ea imi arata cu doua degetele cam car e ar fi inaltimea cestii (!!!); al meu sot nu se abtine si o intreaba: si cam ce diametru?
    Blocaj maxim..fata se fastaceste, sotul o ajuta facand un cerc cu degetele..cam atat?? Nuuu, zicea e luminata si arata cu degetel un cerc mai aproape de realitate 🙂
    En fine…zic..aduceti-mi o apa plata…

    alta faza: vad o geanta intr-o vitrina, intru in magazin si rog vanzatoarea sa imi arate geanta din vitrina; dra ma masoara din cap pana in picioare si -mi zice usor revoltata: da’…. costa 12 milioane!!! Ii spun calm, dra , nu te-am intrebat cat costa, te-am rugat sa imi arati geanta.. si ..apropo, cam ce geanta mi-ai recomanda..asa dupa fatza mea..Asta siderata: pai sigur, parca vad ca nu o cumparati! nu ma abtin si ii spun: cu siguranta m-ai facut sa nu o cumpar dar tot vreau sa o vad :mrgreen:

    • Mie ceva asemanator (dar la alt gen de cumparaturi) mi s-a intamplat la real in Pitesti. M-am dus la sectorul de peste sa iau pastrav somonat. Nu mai aveau file, numai pestele intreg…si am cerut unul. Individul de acolo mi s-a adresat cu scarba maxima si pe un ton rastit “da’ e 40 de lei kilu!!!!” “Asa, si?” i-am zis eu si atunci l-a luat si l-a cantarit, mormaind ceva ce n-am inteles..

  42. am un roman,de-a dreptul

    1.asta e de ieri
    fi-miu mester mare in zicerea de poezele, recita rolul impecabil,stie toata cantecele,desi a lispsit cu nemiluita.
    mandra pana peste cap imi sarut odorul,deja admis in clasa I la supraaglomeratii cu neuroni,inca de la putin peste 3 ani si jumatate.
    ma trage de o parte educatoarea si imi spune:avem sa va dam o veste,dar nu e buna.
    spuneti,zic.
    va trebui sa repete grupa in care e,ca nu il putem trece la grupa mare.
    ma albesc.intreb :pai de ce? el stie deja materia la mate pt clasa intai, e admis la aia bogati la creier, are IQD cu mult peste 150 .aveti docomentele.
    doamna, vreti sa repete acum sau mai incolo?
    pai de ce credeti ca ar fi nevoie sa repete? tocmai zisei ca il duce capul.
    doamna, nu are varsta,kg si cm pt grupa mare.asta e.intelegeti ce va spun!
    strumf replica: nu mai vin la anul la gradinita aici!

    acu, am plecat necajita,da’ i-am zis strumfului sa nu fie trist. cu 35 de ani in urma si maica-sa,adica eu, fusese data afara de la aceeasi gradinita,pe motiv de :e retardata, nu are decat 13 kg.

  43. l-am scos deja.

    bon,pt cei de la romtelecom
    anunt ca nu merge netul. vin de trei ori,pana se dumiresc. a treia oara zic; e d ela cablu. si s-au apucat sa verifice cablurile……au taiat cam tot ce au gasit cablu prin casa!!!!!!!!
    intr-un final apoteotic contecteaza un laptop la un fir si zic: vedeti? mergeeee.l-am facut.
    vad, zic,da’ ala e laptopul dvs, nu al meu! ca eu n-am.

    reziliez contractul.eu le trimit tidula la mana cum ca trebuie sa isi msite fizicul sa ia antena si alte nebunii,ca la anexa I, lit c din contract asa glasuieste: doar operatorului romtelecom ii est eingaduit sa se atinga de aparatura.
    el a pus-o,el sa o ia, mai ales ca o fixase de calcanul veciunului, proaspat renovat intre timp.calcanul.

    ma trezesc cu niste unii de la crediexpres la patifon uraland; aveti de dat 140 de lei, vine executorul,aveti datorii la romtelecom.ba pardon zic, iote mailul la primire: nexam datorii.
    nu ca aveti datorii!!!! dupa o saptamana de parlametari admit ca sunt pt aparatura.
    io le dau mailul in care romtelecom imi da inapoi 120 de lei ce erau in cont la mine si nu mai eram client si nici datorii nu aveam.
    ei as, o juma de an tot au sunat sa le dau banii. eu ii invit sa ia antena,ei nu ca se le-o duc eu.eu nu,ca nu eu am pus-o si in contract scrie altfel.
    de doua ori mi-au trimis vouchere cu reducere 25% din datorie.
    eu sun si ii intreb ce baza legala au sa reduca?
    ei,pai nu avem. ii rog sa sune la banca sa imi faca oferta de voucher si la credit.

    en fine, ii tirmite si tata la origini. suna iar, la 8 dimineaza,sambata.
    le zic raspicat: mi s-au ofilit tufanelele rosii si galbene din cauza umbrei facute de antena vostra, umbra care pica fix pe tufanele. din cauza tufanelelor mama a cazut in depresie si are alzheimer si i s-a modificat MMS-ul (scorul de memorie pt gadul de depreciere in alzheimer)!!! ce e ala MMS, intreaba respectiva?
    ceva scump doamna, f scump si va cer despagubire!!!!!!!
    nu au mai sunat.

    • Eu am romane cu rds-ul..cred ca pe nimeni n-am injurat ca pe astia de la rds, cu internetul lor care mi-a scos peri albi…tot aveam probleme cu el, ba mergea, ba nu mergea (ii faceam eu tot felul de artificii, deactivat firewall, etc) pana cand n-a mai mers deloc. Sun, canta melodia, in sfarsit raspunde careva, imi si trimite echipa…mesteresc ei ce mesteresc, zic ca nu de la ei e problema, ci de la laptopul meu care cica ar avea ceva la placa de retea. Dau laptopul la niste cunostinte sa se uite la placa asta, n-avea nimic. Sun iar la rds si dupa ce duc munca de parlamentare cu ei sa-si miste gluteusii la domiciliu, apar, mesteresc ceva la o cutie de pe holul blocului si merge. A doua zi iar nu merge si aveam licenta…habar nu aveam unde si cand am prezentarea lucrarii de licenta si nici ce nota am luat la teorie..milogeala la colegi sa-mi zica si mie ce am facut. Dupa ce am primit rezultatul m-am linistit si am sunat din nou la rds…iar parlamentare, ca n-avem destule echipe, ca nu stiu ce, pana la urma au venit unii la 9.30 seara si au gasit problema deasupra usii de la intrare, nu faceau contact niste cabluri. De atunci nu am mai avut probleme cu internetul

    • De mult n-am mai ras asa!! :))))))))))))))))))))))))))

  44. :)))))) i-ai blocat cu MMS-ul, n-au procedura pentru asta :mrgreen:

    eu am un nr nou de tel de 1 an si 3 luni – se pare ca nr a fost al cuiva care are o datorie de 67 de lei la nu o banca ; ei bine, primesc SMS-uri cam al 2 -3 zile si tel cam unul la 10 zile sa imi platesc datoria; am incercat d etoate, le-am trimis mail, le-am explicat in toate felurile ca nu vor primi cei 67 d e lei de la mine samd; ei bine, e pusesera sa ma intrebe daca o cunsoc pe doamna care a avut nr asta de tel inainte ! WHAT?! de unde puii mei?
    In orice caz, perseverenta asta stupida asta i-a costat pana cum cu mult peste 67 de lei..

  45. intamplarea mea e tot legat de serivciul de internet. bai frate, cum ploua putin afara, cum imi cadea netul. am facut, cred, cel putin 7 reclamatii, toate finalizate cu “am notat, in 48 de ore o sa vina colegii”. colegii veneau, dadeau restart la cutia de pe scara, mergea netul. mai nasol era cand pica dupa ora 7 seara ca nu mai raspundea nimeni. ultima oara am sunat super nervos, chitit pe scandal, ii cer maimutei sa imi faca legatura cu un superior. la care raspunsul ei: “imi pare rau, nu avem asa ceva”. o intreb daca ea este in pozitie de conducere si zice ca nu. 😯 , si ca ei nu au sef.
    pana la urma am incheiat contractul old style la sediul firmei, iar dupa doua zile ma suna de la departamentul de suprafidelizare si imi zice :
    -da chiar nu vreti sa facem o impacare?
    -nu si nu si nu. v-ati batut joc de mine de 1 an intreg. ajunge
    -pai si ce-o sa faceti cand o sa-si bata joc de dumneavoastra si cealalta firma (sunt doar 2 in oras)
    -atunci o sa ma cautati voi cu o super oferta “abonament la juma de pret timp de 1 an”

  46. Intr-o deplasare cu job-ul la un hotel de 5 stele in Poiana Bv. Cand sa ies seara din camera pentru a merge la conferinta, usa camerei nu a vrut sa se inchida si pace, problemele cu cartela electronica. De graba am lasat usa descuiata, nu a disparut nimic. Dimineata cand sa fac check out am zis sa fiu ok si sa spun la receptie ca nu merge cartela, nu se inchide usa, nah sa nu vina apoi sa-mi impute mie ca as fi stricat
    Receptionerul, foarte relaxat – A, stati linistit, se intampla des, nu-i problema…

    Camera era 130 euro…

  47. Simonoooooooo, unde esti fata, taman acu cand te citira aia de credit expres???
    ma sunara si imi zisera ca nu e frumos ca scriu asa in vazul lumii si ca imi fac o reducere da senzatie de la 140 de lei la 42!!!!!!!
    sa traiasca blogu lu simona, da’ tot nu platesc!

    esti cetita rau fata!

  48. haia cu antena de scrisei mai sus!
    auzi; nu e frumos sa scrieti in spatii publice!!!rad cu lacrimi!!!!

  49. pai le-am trimis de pe mailul meu,ala cu nike,cand le-am trimis mandatul cu banii de la romtelecom.oricum cazul e ultra cunoscut,ca din sept anul trecut ne conversam……….sincer,si pe mine m-au suprins,da’ le-am zis ca nu accept decat gratis

  50. Eram cu zor mare, trebuia sa primesc un produs de la furnizor, clientul venea in 2 ore si curierul nu se urnea ( aici nu e vina lor, ca nu au serviciu de livrare dimineata, e asa, dupa cum ai noroc). Ma urc in masina sa ma duc la ei la centru. In Magurele. Ok, ce poate fi asa complicat? Numai ca vreo 10 km am mers pe un drum pietruit, plouase recent, o placere. Ajung la destinatie plina de draci si ma propesc pe un loc de parcare langa usa de acces a cladirii. Ies din masina si vad ca se apropie de mine un domn de la paza, avea o alura de profesor, si imi spune destul de alarmat:
    “Imediat, sa va urcati in masina si sa o parcati oriunde, dar nu pe locurile din fata! (Erau 4 locuri libere)”
    “De ce, astea sunt locurile directorilor? :)))” intreb eu amuzata
    “Nuuu, sunt ale Patronului!” – am scris cu majuscula pentru ca a spus-o asa, ca o rugaciune..

    Am plecat, ma grabeam. Urgent Curier.

  51. Clientii vor fi intotdeauna un deranj. Doar cei cu spirit antreprenorial sau.. clasicul bun simt isi pot atrage clientela fidela. Nici nu comentez de marile companii si servicii din Ro.
    Putin si de la mine:
    – lucrez la un magazinas de cartier (xerox, listari, legatorie, rechizite.. etc) cu o vitrina mai mult decat generoasa pe care scrie mare dar MARE rosu cu fond alb ” xerox, fax, listari, etc” fix in ordinea asta, plus ca mai e un panou si in strada. Stau in picioare, am clienti, ma iradiaza aparatele si intra cate unu/una “-Buna ziua, aveti xerox? ” sau “Va merge xeroxul? ” Crede-ma ca am momentele mele de slabiciune si spun “Da, am chiar 2!”, “Da, fuge” sau ” Nu merge, functioneaza”. Oricum ar fi, sunt rea de felul meu dar nu stiu de unde imi gasesc atat calm incat, lucrand 1 zi da, una nu , am clientela care m-a pus la “favourites”. Ex azi : dimineata eram si eu si persoana de pe tura de azi. Intra un client binecunoscut : – Buna ziua, etc. Aah, nu, vreau cu domnisoara. (suna tampit, dar l-am ajutat pe omustean la diverse tehnoredactari, a cum avea doar de printat).

    – Ca orice persoana (nu zic femeie- urasc sa fac cumparaturi), intru in magazine cred ca la ore dubiose ?! (ca nu e nimeni). Ba pipitza mananca, ba sta pe telefon, in sfarsit. Intru, Buna ziua, nu va deranjati, doar ma uit, un eventual ‘pofta buna’. Si ma preling printre rafturi, umerase, in speranta ca gasesc ceva, orice!! si sa nu mai umblu si prin alte magazine. La fel. “Umbra” dulce ca un helas, “aia e prea verde, aia nu va vine, e prea groasa, e prea nush’ cum”. E pe ma-ta ! Trag aer in piept, schitez un zambet si un “mda, mersi”. Sezonul viitor de-acuma, in alta parte.

  52. […] Sau povești cu vânzători, pe care le-au spus cititorii la topicul intitulat Clientul nostru, deranjul nostru. […]

  53. am preferat sa resuscitez postul asta decat sa scriu in cel de azi, ca acolo eram off topic – mie de vandut s-au grabit sa-mi vanda; o singura “mica” problema – inca n-am primit produsul. dar mai sper 🙂 de platit l-am platit, cu cardul.

    in 15 decembrie fac o comanda la Altex; nu cine stie ce aparatura sofisticata, doar un lego pentru baietelul prietenei mele (stiu, my mistake, dar daca ea mi-a dat linkul la Altex cand mi-a aratat ce vrea…)
    teoretic il primeam in maaaxim 7 zile.

    stau cuminte pana in 22, cand incep sa ma impacientez, ca doar era cadou de Craciun.
    incerc sa sun la unicul lor numar, cel din 4 cifre, la care se fac si comenzi, si reclamatii, si anulari, probabil si invitatii la cafea – speculez doar, ca inca n-am reusit sa aflu ce se intampla (atunci cand se intampla) la acel minunat numar de telefon. ca dupa zeci si zeci de minute de stat cu telefonul la ureche auzeam tot vocea “dulce” a roboticii, care printre altele imi spunea ca daca am facut comanda on line e mai bine s caut detalii despre ea in contul meu. i-as fi spus ca a mea comanda on line inca n-a invatat graiul articulat si nu stie sa-mi raspunda la intrebarea care ma macina, si anume cand ajunge???

    normal ca baietii n-au vreun mail de contact, ci doar un formular care se completeaza pe site. l-am completat. de 6 ori pana acum 😛 primeam la fiecare cate un email automat care ma asigura ca sesizare mea va fi rezolvata in cel mai scurt tmp posibil.

    am primit chiar si un raspuns – la cea de-a 5-a sesizare. in care mi se explica (fara scuze) cat de aglomerati au fost ei in perioada sarbatorilor, si ca vor incerca (vor incerca!) sa imi livreze produsul pana la sfarsitul saptamanii. (era vorba de saptamana trecuta). n-au reusit.

    inca doua zile si se face o luna. da, le-am facut si reclamatie la OPC. si inca mai sper sa il primesc pana la Paste.

    dupa cum spuneam, comenzile se pot anula doar la acel numar de telefon la care niciodata nu preia nimeni apelul 🙂

  54. Si eu am avut mari probleme cu primirea unui televizor pe care l-am comandat la un mare magazin. Zile in sir am dat telefoane ca sa aflu cand il voi primi deoarece il comandasem pentru mama mea careia i se stricase vechiul ei televizor. Am primit fel de fel de scuze! Am fost un pachet de nervi!

  55. […] am niște povești despre vânzători pe care le-au spus cititorii la postările Clientul nostru, deranjul nostru și Noi nu ne vindem marfa. Era păcat să nu le-adun pe toate laolaltă, căci sunt de râs. […]

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green