Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Noi nu ne vindem marfa!

Screen Shot 2015-01-13 at 15.06.08

Sau povești funny cu vânzători, pe care le-au spus cititorii la topicul intitulat Clientul nostru, deranjul nostru.

1

2

3

44bis

5

Mai aveți? Mai ziceți! 😉 😉 😉 😉 😉 😉

130 comentarii

  1. daaaa, cate din astea mi s-au intamplat si mie! in sfarsit, singura care mi-a ramas in minte se refera la o rochie. vazusem rochia intr-un magazin de fitze la vremea aia ( eram studenta, deci acu’ muuulta vreme ). stransesem bani pentru o rochita din magazinul ala multa vreme. si intru sa o cumpar, nu o mai gasesc insa vad alta, new entry, singura de genul ala ( si singura masura ) . si ii zic vanzatoarei ca vreau sa o probez. ea se uita la mine ( nici cu dispret, nici cu dragoste, nici cu ura, cred ca de fapt se uita prin mine ): nu cred ca iti vine! eu insist: vreau sa o cumpar. vanzatoarea: dar nu cred ca iti e buna! eu: dar nu conteaza, chiar daca nu e buna, tot o cumpar. doar ca nu am banii la mine si vreau doar sa o puneti deoparte pana ma intorc cu banii ( va dati seama ce tupeu pe mine:). in sfarsit, ma intorc cu banii. sa fi trecut vreo ora. rochia tot acolo. in schimb era alta vanzatoare la tejghea. ii zic aleia ca vreau sa iau rochia. aia mi-o da, fara comentarii, o probez: imi venea turnata! ( eram si foarte schelet ambulant pe vremea aia ). si aud din cabina de proba ca tocmai se intorsese si vanzatoarea cea rea: si ies din cabina cu rochia pe mine: da, imi vine, o iau! sa ii pice aleia fata!
    p.s.: rochia nu ma mai incape de multa vreme dar si acum o tin sifonier, numai de a dracu’!

  2. Am una bucata intamplare pe care am vazut-o intr-un minunat magazin(renumit in Bucuresti..este peste tot intr-un cartier si mai renumit de la un tip de mancare fast-food). Eram in perioada sarbatorilor de iarna cam acum 2-3 ani. Eram cu prietena mea si asteptam la coada cu rabdare. In fata noastra un baiat care avea in mana stanga mai multe articole(gen dulciuri.cafea..ceva de genul) si in dreapta o sampania. Ajunge baiatul la casa si se aude urmatorul dialog:
    Vanzatoare: Buna ziua..punga doriti?
    Tinarul: Da..va rog.
    V: Cafea..(si se auzea bip-ul de la casa de marcat: biiiipp)…Snickers(iar biiiiip)..pufuleti(biiiip)..tigari(biiiip)…
    Dupa ce termina de scanat aproape toate produsele o aud: Hmm..doar 23 Ron..ati scapat bine(uitandu-se tinarul din fata)..
    Tinarul(care era imbracat cu niste haine mai sifonate…cu parul mare si valvoi in cap) ii raspunde: Da..dar mai am si..
    V: Sampania..este a dumneavoastra? Este cam scumpaaaaaa..
    T: Da..
    V: Scumpa rau..cam 1 milion..
    T: Da..stiu..

  3. chiar inainte de revelion am fost cu un foarte bun prieten intr-un periplu prin sun plaza.
    obiectivul misiunii: achizitionarea de ghete.
    ratacim prin fel si fel de magazine,care mai de care.intr-un final ajungem la perechea visurilor (perechea de ghete).
    cutia, punga, cardul, pinul, bonul.

    Vanzatoarea: vreti si ceva pentru impermeabilitate? poate untura de foca?
    Clientul: aaaa NU.
    Vanzatoarea vadit nedumerita si complet sincera: sunteti ALERGIC LA FOCA? Sau aveti alta problema?
    Clientul: nu sunt alergic la foca (straduindu-se sa reprime un ras zgomotos, in timpul asta eu, razand, nu ma mai straduiam sa fac nimic altceva in afara de a sterge din minte imaginea cu untura de foca galbuie din cutia prezentata de vanzatoare ) am o problema cu faptul ca e de foca, stiti…
    Vanzatoarea-ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, de parca nu toata lumea mai haleste foca din cand in cand si-si descopera vreo alergie noua – OK atunci avem altceva, uitati, sprayul asta, ca n-a omorat pe nimeni…

    Si am mers pe varianta cruelty-free.

    vanzatoarea si-a pastrat privirea senina si neturburata…noi am mai pierdut cativa neuroni.
    true story.

  4. Eram la un supermarket si mi-am cumparat mai multe carti. Ajung la casa si acolo o baba se uita cu scarba la carti si zice “Cine or mai fi si astia? Eu citesc doar clasici”. Noroc ca eram bine dispusa si bine crescuta altfel replica mea ar fi fost “Si de la citit prea multi clasici ati ajuns vanzatoare?”.

    • in cel mai rau caz ajungea vanzatoare la humanitas. oricum castiga mai bine vanzand “de toate”.

    • Una din Bucuresti

      Merita sa-i spui asta, ca la tupeu si obraznicie cam tot asa trebuie raspuns. Adica te-a facut proasta ori superficiala, trebuia plesnita 😀
      Mie nu imi vin la gura replicile pe moment, si ma oftic.

  5. Am una bucata intamplare pe care am vazut-o intr-un minunat magazin(renumit in Bucuresti..este peste tot.. intr-un cartier si mai renumit de la un tip de mancare fast-food). Eram in perioada sarbatorilor de iarna cam acum 2-3 ani. Eram cu prietena mea si asteptam la coada cu rabdare. In fata noastra un baiat care avea in mana stanga mai multe articole(gen dulciuri.cafea..ceva de genul) si in dreapta o sampania. Ajunge baiatul la casa si se aude urmatorul dialog:
    Vanzatoare: Buna ziua..punga doriti?
    Tinarul: Da..va rog.
    V: Cafea..(si se auzea bip-ul de la casa de marcat: biiiipp)…Snickers(iar biiiiip)..pufuleti(biiiip)..tigari(biiiip)…
    Dupa ce termina de scanat aproape toate produsele o aud: Hmm..doar 23 Ron..ati scapat bine(uitandu-se tinarul din fata)..
    Tinarul(care era imbracat cu niste haine mai sifonate…cu parul mare si valvoi in cap) ii raspunde: Da..dar mai am si..
    V: Sampania..este a dumneavoastra? Este cam scumpaaaaaa..
    T: Da..
    V: Scumpa rau..cam 1 milion..
    T: Da..stiu..
    V(il masoara a 5-a oara din ochi): Nu stiu daca va permiteti..sunteti sigur ??????
    T(isi da seama cu cine are de-a face si scoate portofelul): Cat face cu totul?
    V: Bine..dar sa stiti ca daca o trec pe la cititor nu mai aveti scapare..tot trebuie sa o platiti!
    T(a dat dovada de atat calm..a luat produsele..a platit..si a plecat): Sarbatori fericite.

    Recunosc ca-s mai acid si cu siguranta nu as fi tacut..bravo lui! 🙂

  6. Trebuia sa cumparam cadou pentru cel mai recent finut care implinea mareata varsta de 1 an. Eu, foarte ocupata la munca. Sotul se avanta vitejeste. Adora sa se puna in gura cu toate tanticile astea, parca-l stropesti cu apa vie dupa cate un dialog cu ele. Ma suna plin de nervi sa-mi spuna ca la primul magazin a avut parte de un dialog kafkian cu o vanzatoare placida ca o vaca.
    – Buna ziua, as dori sa cumpar ceva de imbracat pentru un baietel de un an! Sa zicem asa o tinuta completa din cap pana in picioare. – Pai, o pereche de hamletzei. – Haideti sa incepem cu niste sosetele! – Da’ n-avem albe! – Da’ v-am cerut eu albe?! Altceva? – Pai o pereche de hamletzei! – Ok! – Da’ n-avem albi!
    Asta a fost momentul in care omul a clacat si a iesit din magazin. Intra in urmatorul. Repeta ce ar dori si “Pai, o pereche de hamletzei!
    Pana la urma, ne-am dus impreuna mai tarziu. Si a cumparat si hamletzei, cu Spiderman!

  7. Anul trecut intru intr-un magazin de haine pe care l-am evitat tot timpul pentru ca de afara se vedeau doar lucruri ” not my type” – pene, pufuri, pietre si bling-blinguri. Dar de data asta mi s-a parut ca vad o rochita interesanta. O iau , o invart, o analizez si vad ca e marimea 34. Dotata fiind cu cate putin din fiecare ( ceva sani, ceva talie) ma risc sa cer marimea 38 pentru a putea proba respectiva rochita. Raspunsul vanzatoarei vine ca o galeata de apa rece peste tot entuziasmul meu : noi aici vindem doar marimea 34, daca vreti sa incapeti in hainele noastre va sfatuiesc sa mergeti mai des la sala… Acum rad cand imi amintesc , atunci sincer am fost la un pas sa o pocnesc 😆

    • Incredibil, câtă prostie!

    • Hmmm…io sunt destul de schelet ambulant la 1.78 m si 52 de kile si tot masura 38 port la rochie.puteai sa-i raspunzi zaludei ca masura 34 e pt. copii 😀

    • lotus alb,vezi ca simona da afara de pe blog slabanoagele. asa a zis. si mie si lui ametist si tuturor care am marturisit ca nu avem nevoie de punctul ala 2 decat pe invers,adica niste kile in plus pe noi!
      si cica tre sa iesim incolonate.asa a scris.
      de cand am citit,am mai slabit,da nu din cauza ca am citit,ci asa,din obisnuinta.

  8. Ah, sigur ca da. Acum am 2 in minte:
    – intru intr-un magazin de linga job in care mergeam cind aveam chef de shopping (adica destul de des 😉 ) si am tot cumparat de acolo, dar na, nu de fiecare data cind intram, mai mergeam si sa vad ce a aparut nou 😀 ! Iau si probez o fusta foarte draguta tip “creion”, deci strimta, ies sa ma uit in oglinda din magazin, primesc complimentele de rigoare din partea vinzatoarei dar totusi nu imi placea ca deja facuse cute (era sifonata, fara sa ma asez vreun pic!) si ii spun si ei parerea mea, la care ea imi raspunde foarte tifnoasa: “Pai e bumbac 100% doamna!!! Daca nu vreti sa se sifoneze luati-va din poliester!!!”

    – probez niste cizme de piele dar nu eram convinsa de ele pentru ca in interior aveau blanita si nu imi plac pentru ca in combinatie cu dresul nu miros chiar fericit si iarasi imi spun parerea vinzatoarei (hmm, trebuie sa incetez cu asta, sa zic doar nu le vreau 😀 !), la care ea: pai doamna luati-va ciorapi din matase, dar sint mai scumpi: 10 lei!! – specific ca cizmele erau vreo 300 si am mai luat de la ea incaltari destul de des si ma imbrac/incalt frumos, la moda, nerupta 🙂 aveam dresuri de 15 lei 🙂 nu e ca si cum parea ca nu aveam bani de “dresuri de matase”!!!?

  9. Prin anii ’90 am intrat intr-un magazin si i-am cerut unei vanzatoare sa-mi arate niste parfumuri (cautam un cadou de Craciu pentru mama mea). Vizibil deranjata, le-a scos de pe raft, dar vazand-o atat de scarbita, mi s-a acrit si mie, i-am multumit si am dat sa plec. In timp ce ma indepartam am auzit-o comentand: “Ia uite, dom’le, nici nu are bani sa mearga pana in pasajul dn Piata Unirii, dar vrea sa testeze parfumuri!” Mentionez ca in pasajul din Piata Unirii din Iasi este o toaleta publica…

  10. Eu am una de la Milano, nu de alta, dar nu cred ca am intalnit vanzatoare mai soabe ca alea de acolo. Eram cu doua colege de serviciu si ne vine sa intram la Gucci. Dau fetele de ochelarii de soare, rezonabil la pret (cam aceleasi peturi ca in tara in care imi duc veacul), eu capat speranta si incep sa ma uit cu mai multa atentie lagenti. Care bineinteles nu aveau pret pe ele. Ma duc la raft, pun mana pe una dintre ele, mica, amarata siroz pe deasupra. Apare langa mine, din pamant, din iarba verde o tanti. Eu ma fac ca nu o vad si “analizez” minunatia mai departe. Ma intorc intr-un final si intreb suav “Cat costa?”. La care madam ma masoara din cap pana in picioare de doua ori si imi scuipa “3800€” (silabisit, ca nu cumva sa nu inteleg). Dupa care intoarce capul catre magazin ca si cum o plictisea de

  11. Eu am una de la Milano, nu de alta, dar nu cred ca am intalnit vanzatoare mai soabe ca alea de acolo. Eram cu doua colege de serviciu si ne vine sa intram la Gucci. Dau fetele de ochelarii de soare, rezonabil la pret (cam aceleasi peturi ca in tara in care imi duc veacul), eu capat speranta si incep sa ma uit cu mai multa atentie lagenti. Care bineinteles nu aveau pret pe ele. Ma duc la raft, pun mana pe una dintre ele, mica, amarata siroz pe deasupra. Apare langa mine, din pamant, din iarba verde o tanti. Eu ma fac ca nu o vad si “analizez” minunatia mai departe. Ma intorc intr-un final si intreb suav “Cat costa?”. La care madam ma masoara din cap pana in picioare de doua ori si imi scuipa “3800€” (silabisit, ca nu cumva sa nu inteleg). Dupa care intoarce capul catre magazin ca si cum o plictisea deja situatia, isi aduce aminte ca nu a terminat, se intoarce catre mine si scuipa din nou “E din strut!”. Am facut eforturi supraomenesti sa nu ma bufneasca rasul. Am pus geantala locsi amplecat din magazin.

    Nu mai precizez ca si acum radem cu lacrimi cand ma intalnesc cu fostele colege si neamintim de Milano. Dupa 8 ani.

  12. Eu am una de la Milano, nu de alta, dar nu cred ca am intalnit vanzatoare mai snoabe ca alea de acolo. Eram cu doua colege de serviciu si ne vine sa intram la Gucci. Dau fetele de ochelarii de soare, rezonabil la pret (cam aceleasi preturi ca in tara in care imi duc veacul), eu capat speranta si incep sa ma uit cu mai multa atentie la genti. Care bineinteles nu aveau pret pe ele. Ma duc la raft, pun mana pe una dintre ele, mica, amarata si roz pe deasupra. :mrgreen: Apare langa mine, din pamant, din iarba verde, o tanti. Eu ma fac ca nu o vad si “analizez” minunatia mai departe. Ma intorc intr-un final si intreb suav “Cat costa?”. La care madam ma masoara din cap pana in picioare de doua ori si imi scuipa “3800€” (silabisit, ca nu cumva sa nu inteleg). Dupa care intoarce capul catre magazin ca si cum o plictisea deja situatia, isi aduce aminte ca nu a terminat, se intoarce catre mine si scuipa din nou “E din strut!”. Am facut eforturi supraomenesti sa nu ma bufneasca rasul. Am pus geantala loc si amplecat din magazin, dupa care am hahait vreo ora pe marginea subiectului.

    Nu mai precizez ca si acum radem cu lacrimi cand ma intalnesc cu fostele colege si neamintim de Milano. Dupa 8 ani. Daca as fi avut banii aia cred ca o cumparam numai ca sa ii dau jigodiei peste ochii.

    PS. Aceeasi situatie am intalnit-o la Verona, la Louis Vuitton. Sotul meu a cumparat o geanta pentru un coleg. Ne-a tratat aia cu flit pana in momentul in care a realizat ca noi chiar cumparam, cand a inviat subit.

  13. Experienta de pe ale Danemarcei meleaguri. Eu si sotul meu vedem un televizor, dar nu suntem siguri daca sa il cumparam sau nu. Revenim dupa 1-2 zile in magazine, timp in care mie mi se pusese pata pe televizorul respectiv si doar modelul acela il vroiam. Ajunsi inapoi la magazin, ne adresam unui vanzator si acesta ne roaga sa luam un tichet (au niste tichete, le prezinti la casa, achiti, iar produsul il iei de la depozit, ceva de genu), constatam ca tichete nu mai sunt, deci nici televizoare 😥 . Ok, dar il aveti pe acesta de pe raft. Rapunsul vanzatorului: imi pare rau acesta nu pot sa il vand, trebuie trimis inapoi …(nu stiu unde) 😥

  14. În 2011, înainte de Crăciun, făceam cumpărături pentru ai mei. Nu mai fusesem de câteva luni acasă, la țară. Înainte să termin tura prin magazine, îmi amintesc că mă rugase mama să-i iau o pereche de papuci de casă mai pufoși. Intru în primul magazin și încep să mă holbez. Găsesc o pereche foarte faină și mă duc să întreb vânzătoarea: aveți cumva și numărul 41? Da, avem. Mă studiază, uitându-se foarte urât. Pentru dumneavoastră? Nu, pentru mama mea, dar îi probez eu, avem aceeași mărime. Avem, dar să știți că mai bine nu îi mai aduc din spate, că la câta laba aveți, sigur nu vă încap. Mă ciondănesc cu ea vreo 2 minute, pleacă și se întoarce cu patronul, căruia îi explică situația: eu eram o clientă nesimțită cu labe mari, care tot insistă să pobeze papucii și că vreau să-i stric…

    Merg cu mama într-un magazin să își ia o bluză mai de primăvară. Găsește una pe placul ei, deși e cam pretențioasă. Se duce spre cabina de probă, dar este oprită de vânzătoare: doriți bluza aceasta? Da. Dar să știți că nu cred că vă încape. Ba da, este mărimea mea. Totuși, eu zic mai bine să mai căutați. Uitați, avem și pe mărimi mai mari. Și scoate o bluză în care încăpeam cu ușurință toate 3. La plecare, mama îmi spune: data viitoare spun că e pentru tine, să nu mă mai facă ăștia doar pe mine grasă!

    Am lucrat și eu ca vânzătoare într-un magazin alimentar, cu specific asiatic. Eu am fost întotdeauna de părere că trebuie să tratez clientul așa cum mi-ar plăcea să mă trateze el pe mine. Dar aveam o colegă, mâna dreaptă a șefei, ajunsă acolo pe pile. Se credea mereu buricul pământului. Una dintre obligațiile de serviciu era să înveți rețetele chinezești, pentru că veneau mulți curioși și cereau informații. Vine un client și începe să întrebe de o rețetă. Ea: bla bla bla. Clientul: da, dar în loc de x se pune y ingredient. Ea: ba se pune x! Clientul: ba nu, se pune y. Știți, am lucrat la consulatul României din China. Colega: adică… după ce că mă țineți din treabă, mai sunteți și nesimțit?!

    PS: faza de mai sus cu foca m-a făcut să râd cu lacrimi!

  15. AAa..dar sunt f dragutze unele vanzatoare de pe la noi din magazine mai scumpe: mi s-a intamplat sa probez niste cizme cam..extravagant de scumpe si vanzatoarea cu ochii stralucind ma incuraja: luati-le , sunt fooaret bune, eu mi-am luat si pe maro si pe negru :mrgreen:

    • Una din Bucuresti

      Dec, clar!! Te lasi de serviciul tau si te faci vinzatoare acolo, ca ia uite ce multi bani face :mrgreen:

    • da, e visul meu ascuns:)
      …dar intr-o nota serioasa sa stii ca mi-ar placea sa fiu ..florareasa 😳

    • Una din Bucuresti

      Trebuia sa faci facultatea de Horticultura, au si curs de ikebana :mrgreen:
      Nu te-ai orientat, veeeezi? 😉

    • 😥 to late
      (credeam ca am nevoie DOAR de niste bani sa imi deschid o florarie si sa vand flori, ouf, tb sa ma mai si pricep..

  16. E posibil sa am si eu, nu-mi amintesc acum (da’ mai caut), in schimb cred ca sunt cam o suta de vanzatori care ar putea sa se constituie in asociatia vanzatorilor abuzati de Adi si sa se planga pe aici. Ultima data, acum o luna, a fost o biata vanzatoare la o benzinarie careia nu-i mergea POS-ul si nu-mi putea incasa banii. A scapat usor, c-a izbucnit in plans la ragetele mele si m-am potolit (e singurul mod in care ma poate linisti o vanzatoare – da’ sa nu le ziceti secretul, bine? 😈 ).

    • … si uite-asa suntem cu totii niste ghertzoi, fara sa fie vina nimanui in particular

    • Sau pur si simplu colerici, ca doar nu-ti imaginezi ca m-am apucat sa injur. Daca as fi scris ce aveam de spus femeia mi-ar fi raspuns foarte calm, pentru ca in principiu n-am fost decat enervat de faptul ca stau langa casa de marcat, uitandu-ma la ea. Pur si simplu “sonorul” a fost prea tare. La mine insa intotdeauna a fost asa. Gena.

  17. Din seria “Nunta mea e un roman” – faza povestita de o colega, anul trecut:

    “Ajung la un magazin din Calea Victoriei, si vad in vitrina o rochie de mireasa superba, exact modelul pe care il cautam de ceva vreme. Intru fericita si cer sa o probez: imi venea bine, doar ca ar mai fi trebuit putin stramtata la bust, iar broderia aplicata din fata o voiam scoasa. Ii comunic vanzatoarei ca vreau sa cumpar rochia, dar vreau si niste modificari. Dispare in spate pentru vreo 5 minute. Se intoarce foarte afectata, si debiteaza cea mai imbecila replica pe care am auzit-o vreodata:”Sa stiti ca nu va putem vinde rochia, pentru ca maestra nu e de acord sa facem nicio modificare…” (WTF?!?!)

    Dupa primul moment de uluiala, imi revin: “Auzi draguta, nu te supara: rochiile astea sunt importate din Spania. deci vin gata facute. si atunci, cine e “maestra” asta a ta? croitoreasa din spate? femeia de serviciu?? aia e “maestra”?? Am insistat, am cerut sa vorbesc cu “maestra”, am amenintat cu OPC-ul…nimic.
    Am plecat spumegand, dar, pentru ca cineva acolo sus ma iubeste, la cateva zile am gasit un model asemanator, cu o reducere de pret considerabila.:)

    Nu stiu ce rezultat a avut plangerea mea la OPC (cred ca au lesinat aia de ras). Adica, stiu: m-am racorit. Auzi la ea…”maestra”!!!”
    :)))

  18. Am si eu una mica: eram pe plaja in Costinesti, ma duc sa iau inghetata. Intreb vanzatoarea de la o toneta din alea de la marginea strazii, cat costa aia pe care o vroiam eu – de unde sa stiu preturile fiecaruia, nu? Tanti se uita lung la mine si zice: Daaaa stiiitiiii, e mai scumpica asa … e 4 lei! Oi fi aratat eu saraca rau, asa fara haine, doar in costumul de baie??
    Bine, zic, dati doua!
    S-a executat cu scuze… 🙂

  19. Acum 7 ani juma’, îmi căutam rochie pentru cununia civilă. Am străbătut toate magazinele consacrate din centrul Bucureştiului şi nu numai. Ce voiam eu părea să nu existe – o rochie elegantă, clasică, fără sclipici, fără pietricele colorate, fără animal print, fără patruj’ de mii de culori, fără franjuri şi zorzoane. SIMPLU! Neah, n-avem, dar poate vă place rochiţa asta ciclamen cu volane asimetrice? Doamnă, curajosul care mă ia de nevastă o să aibă cămaşă bleu şi cravată în nuanţe de albastru. Cum se asortează astea cu ciclamenul, în opinia matale? Ca să nu mai spun că volanele alea m-ar face să par o dansatoare de flamenco. Stai jos, insuficient pe ziua de azi.
    Şi văd ceva interesant la Agnes Toma – o rochie elegantă, din dantelă crem, cu o fundă în talie drept unic accesoriu. Am rugat vânzătoarea s-o dea jos de pe manechinul pe care era aşezată, ca s-o probez. Agasată de tupeul meu, tanti m-a executat scurt:
    – N-are rost s-o dau jos, nu vă stă bine!
    Pardon, aveam 61 în talie pe vremea aia (those were the days :D), iar restul dimensiunilor erau şi ele în limite de bun-simţ. Aşa că am cutezat să insist, dar n-am reuşit s-o înduplec:
    – Dacă am spus că nu vă stă bine, nu vă stă!
    – … dar altceva asemănător mi-aţi putea arăta?
    – Nu!

    Decât 😀

  20. de fiecare data cand imi amintesc rad singura :))
    Venise prietenul meu in tara si seara am iesit la club. Am ramas la el si dimineata trebuia sa plece iar. Neavand haine de schimb, era penibil sa ma duc la aeroport in sandale si rochita in mijlocul iernii, asa ca am zis sa ma duc acasa sa ma schimb. El a zis ca vom cumpara ceva de la langa casa sa nu mai risipim ore, ca si asa ne vedeam rar. Langa casa erau doua magazine: Burberry si un no name pt mine. Am spus sa nu fiu “obraznica”, nu mergem la Burberry. Bun..el alege ghete si haina (de ce, nu stiu) eu aleg pantaloni si o bluza. Vanzatoarea aduna pe calculator si vad ca face ochii mari. Eu trag cu coada ochiului si vad ca scrie ceva cu 😳 . In gandul meu hai ca e acceptabil 3200 ron tinand cont ca e piele si blana nu stiu de care. Intreaba el cat e dupa care vine raspunsul: 7500 euro. Si eu, si el si cealalata vanzatoare in cor: CAT????? De fapt erau 32,000 ron. Eu am zis ca returnez tot, el ma intreaba daca imi plac. Nu am zis nici da, nici nu, orice as fi zis nu era ok. El a inteles ca mi-au placut si le-a luat pe toate 😳 😳 vanzatoarei chiar ii era mila de el, mie imi venea sa intru in pamanat asa ca am fugit repede. Trebuia sa mergem dupa la o cafenea. Eu comand un espresso dublu.
    – tu iubire ce bei?
    – un wiskey dublu
    …………
    Insa vanzatoarele au fost mai mult decat ingaduitoate si dragute

    • Da, si asta e adevarata cand sunt eu balerina si merg numai in piruete

    • da un bugatti nu ti-a luat,sa se asorteze la ghete si palton, zic!

    • buggatti-ul e pt tineri rebeli. Eu sunt o doamna linistita 🙂

    • Totusi, ce fel de om normal la cap, in afara de cazul in care merge sa dea un avans pentru ceva,casa,masina,garatia de licitatie pentru un cacat, tine la el 32.000 Ron?Ca la suma aia ma bag eu sa-l iau la smardoi, nu atat pt bani cat pt prostie.Ca daca n-as face-o eu, ar face-o altul, nu la fel de bland ca mine.Ba mai mult, mai are bani dupa aia si de whisky dublu.

    • vorba unui prieten de-al meu ” haidi ba… ma lesi”…

    • de fapt aici trebuia sa dau acest raspuns: Doamne, Simona, ce dive te citesc, mi-e si rusine sa mai citesc ca eu ma imbrac si de la second-hand cateodata 🙂

  21. Intr-un magazin din Belgia cu tot felul de bling-blinguri si genti din piele, dar imitatie de marci mari, prost facute. Ma tot uit la cusaturi, la detalii ca sa ma conving sa nu cumpar ceva. Vanzatorul imi spune “sa stiti ca e piele buna, din Italia, nu din Romania…” Va las sa ghiciti ce a urmat.

  22. Am ieşit să îmi cumpăr ceva de mâncare. La colţ era un chioşc cu kebapi, htdogi, şaorme, etc.. Îi cer vânzătoarei o şaorma dar fără lipie. Să fie cu chiflă. (Şaorma era puţin mai scumpă decât kebapul)
    Vânzătoarea: Nu pot să vă dau aşa. Şaorma e doar cu lipie.
    Eu: Înţeleg, dar luaţi lipia şi puneţi o chiflă. Poate fi la farfurie, nu contează.
    Vânzătoarea: Nu înţelegeţi! Dacă vă pun chiflă ESTE KEBAP!

    • Pai in cazul asta, vanzatoarea are dreptate! 😆

    • mda..eu am cerut la un restaurant din BV o limodana cu apa plata si mi s-a comunicat gratios ca tb sa platesc apa plata separat deoarece limonada din menu este cu apa minerala 😮

    • Tot la un restaurant din BV am cerut o limonada cu apa plata, la care am fost intrebata “Si cu lamaie??” 😯 …………… Ca sa nu mai spun ca apoi mi-a incurcat mancarea cu a clientei din spate….

  23. Aaaa … din astea are oricine.
    Intru in METRO sau iau o saltea de pat. Facusem un pat acasa … imens … sa am loc … 2.0 * 1.8 metri, insa tot in 60 cm latime dorm, ca ei ii e frig mereu. Sa revenim …
    Era inaintea Craciunului, cam 19-20 decembrie. Decoratiuni, braduti, plante din alea rosii :), globuri, o nebunie.
    Eu direct cu sotia la raionul de saltele.
    Ea insarcinata.
    Eu singur.
    Cum dracu sa iei o saltea 180*200 daca nu are manere?! o tarai dupa tine si doar, doar te-o ajuta careva.
    Cer ajutor. Vine un plictisit si imi zice ca in magazinul METRO clientul isi cara singur produsele in carut, catre casa, si imi arata directia incotro trebuie sa merg. Dhaaaa. Asta stiu si eu, doar nu pot cara chestia asta imensa, iar pe carucior nu sta, caci … matematic vorbind … caruciorul are 0.6 metri patrati, iar salteaua 3.6.
    Nu si nu.
    OK ranjind sadic.
    Iau salteaua. O ridic pe platforma caruciorului. Nevasta-mea deja avea o fata gen MR.Bean.
    Si incep sa imi fac loc printre toate decoratiunile, stivele de globuri, plantute, beteala etc. In spatele meu dezastru.
    Ajung la casa. Casierita zice sa intorc produsul cu codul de bare spre ea. What?! pai cum dracu sa fac asta ca nu are manere, e in folie, si intr0un spatiu ca la casa de marcat pur si simplu nu e loc.
    O intreb: Nu va suparati … daca aveati la vanzare excavatoare si eu vroiam sa cumpar unul, ieseam cu el peste case, prin vitrina? ca nu ma ajuta nimeni.
    Termin, plin de nervi si o iau spre iesire. Niste pandari, caci asa e la METRO, vor sa imi verifice salteaua si factura. Iar nervi. Ii las sa verifice ccu nevasta si eu plec dupa masina … pe vremea aia, o Dacie 1310.
    Iau masina din parcare si cu indemanarea de profesionist, o introduc printre 2 stalpisori, tocmai pana in usa culisanta, la 1 metru distanta.
    Vine paza. Scandal. Aici e trotuar si trebuie sa scot masina. Cum ma?! Cheile sunt la mine. Chemam Politia. Cheama si Jandarmeria, ca iese urat.
    In fine. Pe o ninsoare infernala, iau singur salteaua, o pun PE masina, iau o chinga si o leg. PAZA VEGHEAZA, DAR NU GARANTEAZA e langa mine.
    Cata nesimtire.
    Asta e ultima faza cu METRO, dupa multe altele inainte. De atunci au trecut 8-10 ani. De atunci nu am mai fost in METRO, si sansele sa merg, merg spre MINUS infinit.

    • In cautare de televizor, ma aventurez intr-un tur de magazine……pentru comparatie de preturi. Ajung la METRO. Cardul uitat acasa. La casa mi se cere cardul ca sa pot intra ! Conversatie civilizata (EU)….ca doar doresc sa vad oarece preturi. NU si NU ! Fara card pe aici nu se trece ! Sa mai traiesc vreo 4000 de ani si de METRO sa nu mai aud !

  24. La Ka..land, in BZ, nu au cosuri. Tre’ sa iei carutz. Eu sunt un animal lenes. Fiind animal (>190, >100kg) am multe buzunare si fiind lenes nu suport carutuzurile. Deci chestiile, pana la casa, le transport in buzunare. Aveti idee ce panicati sunt angajatii cand ma vad ca intru in magazin? Acum nu ma mai opresc. Le-am facut scandal ultima data. :))

  25. Doamne,vino doamne…sa vezi ce-a mai ramas din oameni ! Nu ca n-as avea ce povesti din zilele noastre despre comerciantele “profi” de la noi,dar memorabila este o faza mai veche de pe vremea cand in florarie se vindea si hartie igienica si cosmetice,alaturi evident de cateva sortimente de flori ofilite si amarate.Cer o crema de maini emolienta,hidratanta(azi am gusturi mai rafinate) ,si vanzatoarea cea cu strabism accentuat imi spune: luati-o pe-asta d-na,puteti s-o folositi si pe fata si pe corp; i-auzi,zic, pe cap pot sa ma spal cu ea?
    Una mai actuala: imi caut o rochie pentru seara dintre ani,si zic :poate sa coste si mai mult dar mi-ar placea sa fie unicat,nu prea ma simt confortabil sa mai vad pe cineva imbracata cu aceeasi rochie.Aoleeeeeeeuuuuuu,i-am dat direct in cap: da’ ce? si ce daca mai e cineva cu o rochie identica ? mie mi s-ar falfai, m-ar durea direct in patina…..ha,ha,ha…….. trist….. foarte trist…..am apelat la rochitele mai vechi din dulapul meu pentru ca sa mor daca nu m-am scarbit.

  26. Am si eu una cu o vanzatoare de la raionul de patiserie din Carrefour. Eu studenta, fata de camin, dar cu buget indestulator, afara, iarna, 14 februarie, inimioare, pupicei. Dupa o zi intreaga de inghitit smiorcaieli sentimentale si toate iubirile pe internet, eu cea fara de prieten ma incumet sa ies sa-mi iau dulciuri si junk food, ca deh asa se trateaza singuratatea la 20 de ani la o ocazie de asta cu indragosteli. Ajung in magazin, trantesc cateva chipsuri si-o sticla de vin si in drum spre casa trec si pe la prajituri Vad un tortulet-inimioara, un cheesecake cu visine, ultimul de altfel si-i zic vanzatoarei ca-l vreau pe acela. Reactia ei- m-a masurat din cap pana-n picioare (ce-i drept nu eram o diva, nimeni nu se aranjeaza sa mearga 100 m intre Carrefour si camin) si-un: sa stii ca-i cam scump, nu cred ca vrei sa ti-l platesti singura! Reactia mea: ba chiar singura mi-l platesc cucoana!

  27. mi-am mai adus aminte de o faza. eram la cumparaturi cu sotul actual si din dotare, la vremea aia we were just dating. vreau doar sa mentionez ca diferenta de varsta dintre noi este de 21 de ani. asaaa, si ajungem noi intr-un mall din bucuresti ( parca era ala de la orhideea ). intamplarea are loc in urma cu 10 ani. si intram intr-un magazin cu haine barbatesti, parca se numea Camel, destul de scumpe. ( barbatu-meu, nu ca e al meu, dar nu isi arata varsta. ) si probeaza ce e probeaza, eu ma uit, imi dau cu parerea, pana la urma gaseste un sacou si o pereche de pantaloni scandalos de scumpe si decidem ca alea sunt. vanzatoarea care se invartea aiurea pe langa noi gaseste de cuviinta sa faca conversatie ( ca oricum habar n-avea ce are in magazin ): si, ati venit cu taticul la cumparaturi, sa il ajutati? ce dragut. eu, ma uit la barbatu-meu,care auzise evident si nu zicea nimic ( radea si el pe infundate ) si de abia ma abtin sa nu izbucnesc in ras, zic: daaaa. si apoi, la barbatu-meu: haide sa intru cu tine in cabina sa vad cum iti sta cu pantalonii! aia nu s-a prins.

    si in decursul anilor mi-am format o teorie: nu cumpar niciodata ce imi recomanda o vanzatoare, pentru ca daca era o fiinta inteligenta in ale carei recomandari m-as putea baza nu ajungea vanzatoare! sincer, n-am vazut pana acum o vanzatoare inteligenta! si am si eu niste ani de shopping in spate.

    • WHAAAAT? Dar cum le masori tu inteligenta,nu te supara ca te intreb? Ce scale folosesti?Scala recomandarilor stilistice? 😯

    • Sa stii ca multe fiinte cu IQ ridicat, actualmente cu cariere faine si bine platite, si-au petrecut studentia facand un ban in plus cu vreun part-time job de vanzatoare…

    • Eu am intalnit in proportie de aprox 90% numai vanzatoare ok, care chiar mi-au facut recomandari bune..Si da, cum poti tu evalua inteligenta cuiva doar bazandu-te pe locul de munca? ii stii tu tot istoricul? poate n-a avut alte posibilitati, cine suntem noi sa judecam?

    • kokutza, eu stiu pe cineva care a fost vanzatoare 2 luni , studenta fiind,ca sa stranga bani de Vama si 2 mai,cand erau ok, si acum are doctoratul in matematica,de ala pe bune.
      o trece testul au ba?

    • nu ma intereseaza ca tu, vanzatoarea sau vanzatorul din spatele tejghelei ai un job sezonier si de fapt esti absolvent de Harvard sau Princeton sau esti nemultumit/a de viata sau nu ai putut mai mult. in momentul in care platesc un produs platesc toate costurile din spatele lui, inclusiv salariul vanzatoarei. pe vanzatoare nu o intereseaza ca te jigneste sau ca te trateaza ca pe un cur, pe mine de ce m-ar interesa daca o stimez sau nu? si cand voi intalni o vanzatoare sau vanzator care sa imi demonstreze contrariul, imi voi retrage afirmatia!
      si, da, sunt in stare sa masor din cateva cuvinte si din ochii interlocutorului sau ai interlocutoarei cu care vorbesc cat de inteligenta este! asta e o calitate pe care o am. si nu sunt o fiinta amabila deloc. plus ca imi asum afirmatiile. pur si simplu asta este parerea mea. nu e decret prezidential.

    • Pai, draga Kokutza, ma faci sa vorbesc in clisee! tu nu stiai ca a arata respect celorlati inseamna sa te respecti pe tine? tu oi fi din aia care le vorbeste la per tu ospatarilor??!! nu prea te respecti, pacat

    • kokutza, scuza-mi inisistenta, dar zici ca poti masura din ochii interlocutorului inteligenta.
      eu nu vad decat cu stangul,ca la dreptul am minus 8,deci, bag seama ca trebuie musai sa ma caut de ceva dizabilitati la IQ? nu ma lasa in bezna nestiintei, zi-mi ceva, si mai pune si tu acolo o zecimala, doua, ca nu pui de la tine!

      afirmatia kokutzei imi aduce aminte de o faza de acum 10 ani.
      cu vederea am marturisit ca-s olecuta chioara, car va sa zica, ma avant ,asa operata la dantura cum eram si cer vanzatoarei 2 kg de rosii. Din cauza multiplelor fire din gura solictarea mea a fost un fel de : souă sile soșii.
      ma masoara saraca din cap pana in picioare, se uita cu cea mai autentica mila crestina si deodata se lumineaza la fata,cand imi vede verigheta pe deget: bine mama, ca te-a luat si pe tine cineva,asa sleampata cum esti!

    • draga nike, daca tot insisti: nu masor inteligenta in cifre. am intalnit oameni care au un scor IQ destul de mare dar care tot prosti mi se par. si sa stii ca nici eu nu vad foarte bine. nici macar nu stiu ce dioptrii am. ma amuza insistenta cu care oamenii tind sa fie ipocriti. adica, ne plangem de atitudinea vanzatoarelor, in schimb daca zice cineva ca vanzatoarele nu sunt o categorie ce poseda prea multa inteligenta, sarim sa le luam apararea. stiu, nu e bine sa generalizezi, ca daca ai intalnit tu pana acum numai vanzatoare proaste, asa sunt toate. dar repet: este parerea mea si am si sustinut-o, cu argumente. nu am facut din ea o lege.
      si inca ceva: sa stii ca iti admir postarile de mult timp si chiar te simpatizez, chiar daca n-am apucat sa te masor din ochi 😉 si mi se pare ca esti si in lista mea de friends pe facebook. si poti sa dai si unfriend daca te simti mai ok. ca nu cred ca e bine sa fii “friend” pe facebook cu cineva care are pareri din astea radicale.
      doar ca eu sunt in stare sa discut in contradictoriu cu cineva fara sa ma infierbant prea tare. pentru ca respect dreptul omului la pareri diferite si pana la urma, la gusturi diferite. nu blamez pe nimeni pentru ca are opinii diferite.

    • sa nu ma masori din ochi,ca acu ma fardasi dupa 5 ani prima data si intaiasi oara si nu poci pt ca sa zic ce impresie fac!

    • aaaa, pai zi asa. vrem selfie neaparat, facut fara ochelar sau decat cu ochelarii de soare. 😎

    • Sincera sa fiu m-ai iritat de la primul comentariu in care te laudai singura dar am zis sa-ti mai acord o sansa … insa cu asta ai intrecut masura .. iti gasesc cel putin 10 vanzatoare care sa te bata la c…r cu inteligenta lor… tu choar nu ai observat pana acum ca societatea respinge persoanele ca tine?

    • Cineva care foloseste “decat” acolo unde trebuie folosit “doar” nu prea ar trebui sa vorbeasca de inteligenta celorlalti.

  28. eram in Cismigiu vara trecuta cu o prietena si cu fiica ei de 2 ani. mi-as lua o inghetata (sunt nebuna dupa inghetata), ii zic prietenei mele si mergem impreuna spre o toneta cu inghetata artizanala, chiar aproape de locul de joaca. cer trei cupe la cornet vanzatoarei blazate. cu greu mi le pune in cornet pe fiecare (recunosc ca si mie mi-a luat ceva sa ma decid, erau muuuulte variante care mai de care mai bune si interesante). ii intind o hartie de 50 lei scuzandu-ma ca nu am marunt. vanzatoarea imi ia banii si zice: aoleu, pai veniti aici sa luati o amarata de inghetata si imi dati bani asa mari ?! de unde vreti eu sa va schimb, ca abia am deschis ?! pe un ton atat de urat, de parca i se facuse brusc scarba de mine. instant mi se ridica parul in cap si ii cer banii sa ma duc sa-i schimb. ii trantesc nervoasa: auzi cucoana, cu mutra si tonul asta o sa vinzi tu multe inghetate aici, dar niciodata mie! si plec cu banii mei in buzunar, lasand-o cu cupele topindu-se incet in cornet deasupra galantarului.

    eu am lucrat cu oamenii timp de 10 ani si niciodata nu m-am purtat in halul acela cu cineva. dar cucoana aia (si chiar imi doream inghetata) m-a facut sa-mi pierd diplomatia pe care o afisez chiar si cand sunt client.

    genul asta de oameni ar trebui sa nu fie lasati nici la distanta de 10 metri de o tejghea sau un client. nu e vina nimanui ca tu ai avut o zi proasta sau ca nu stii sa rezolvi o problema sau ca pur si simplu esti prost-crescut si iti dai drumul la gura fara sa treaca mai intai prin cap ceea ce spui.

    • Am avut si eu o intamplare nefericita cu ”restu”.Noapte,frig,singur si cu multe pe cap,uit sa ma opresc undeva pe autostrada sa schinb o hartie de 500 de euro,ajung la bariera la iesire din autostrada si dau hartia de 500.Ala foarte revoltat cica ma baga la ”neplata”,ca nu are sa imi dea rest.Dai cearta ca la usa cortului,il pun sa citeasca ce scrie pe bani,ca doar nu eu i-am inventat.Magarul de ciuda inchide casa si pleaca cu hartia mea.Vine inapoi dupa 5 minute cred,stateam ca vitelul la bariera,si imi aduce hartii de 5,de 10,un teanc de maruntei,mandru nevoie mare-cica”si astia sant bani”.Ce era sa mai spun?….

  29. Intr-un an, de Paste, eu si cu seful meu plecam cu masina din Bucuresti spre Craiova. Pina sa iesim din Bucuresti sefu’ isi da seama ca ar cam trebui umflate rotile, asa ca oprim la o benzinarie cu aer sub presiune. Opreste masina linga aparat, ne dam jos si vedem ca furtunului ii lipsea o piesa care vine peste ventil (nu stiu cum ii zice). Mergem la casa, sa intrebam cum facem si noi sa umflam rotile? Doamna (una inalta, uscativa si arsa de soare, cu fata osoasa) ne da piesa si ii opreste sefului meu buletinul ca masura de prevedere, sa nu cumva sa plecam cu tot cu piesa. Mergem inapoi, fixam cu greu piesa in capul furtunului, dar reusim pina la urma. Reusim si sa umflam rotile, tot cu mare chin. Acu’, hai sa ducem piesa sa ne luam buletinul si sa plecam spre Craiova. A naibii piesa ne-am chinuit vreo 15 minute s-o dam jos. Asta, sefu’, nu, ca are el un patent in portbagaj… Incerca, tot degeaba. Nu, ca sa incerce si cu surubelnita si atunci i-am zis: “ba, da-o dracu’ de surubelnita, hai sa-i zicem lu’ tanti ca nu sintem in stare, ca altfel ne prinde Pastele in Bucuresti!”.
    Am mers la tanti, care era ocupata destul de tare si i-am zis, spasiti:
    – Stiti, nu mai putem sa scoatem piesa aia…
    N-a zis nimic, a dat ochii un pic peste cap, a inchis casa, le-a strigat clientilor ca vine imediat si a mers repede-repede la masina, a luat furtunul ala in miini si pac!, cu o miscare dibace, a scos piesa. Si zice, destul de acra, ca si cum am fi deranjat-o pentru atita lucru:
    – Hai, dom’le, ce dracu’…
    Ii zic, ca sa mai spal din rusine:
    – Stiti, noi sintem pictori si avem miinile delicate!
    A inceput sa rida:
    – Daca vreti, o bag si o scot iar!

  30. Ma inscriu si eu in clubul “Nu mai calc in veci pururi in Metro” cu urmatoarea intamplare:

    Merg cu iubitul la Metro si printre multe alte chestii imi cumpar si eu 2 bluze si un palton. El pleaca mai repede sa aduca masina, eu raman la casa sa platesc. Cand sa ies incepe sa sune alarma. Un security guard de 2 metri si 150 de kile se infiinteaza langa mine si ma priveste cu maximul de dezgust. Vanzatoarea de la casa la fel. Tot poporul care isi facea cumparaturile se holbeaza ca la circ.
    Dupa cateva reprize de trecut prin scanner se descopera obiectul incriminat: paltonul meu. Eu ii arat vanzatoarei ca e trecut pe facutura.
    Ea (acuzator) : “Atunci de ce suna?”.
    Eu : “Probabil fiindca cineva nu a scos siguranta.”
    Ea gaseste siguranta, o scoate si imi face un semn sa plec.
    Eu : “Cred ca mi se datoreaza macar niste scuze, am fost pusa intr-o situatie foarte jenanta fara sa am nici o vina.”
    Ea (catre security guard): “Ionele, hai si cere-ti scuze ca doamna nu se simte bune.”

  31. Am patit si eu umilinta suprema, asta vara, la o terasa in Saturn. Merg cu iubitul meu sa luam ceva de-ale gurii, dupa plaja. Ghinionul nostru a fost ca pofteam amandoi la limonada. Ergo, cerem ce avem de cerut plus 2 limonade. Chelnerita (a se citi baba grasa, nespalata, la vreo 50 si ceva de ani si fara dinti in gura) ne zice pe un ton compatimitor si plin de uimire deopotriva: da-i zece lei limonada, maica! Mai homeless nu ne am simtit in viata noastra :))

    • Imi pare rau dar eu tin cu baba de 50 de ani! Sa dai 20 lei adica 4 euro pe un lichid artificial galbui este adevarata risipa. Cu banii asti luai doua beri!

  32. Si mai am una care nu stiu daca intra aici. Stau intr-un oras mic unde nu avem dispecerat pt taxiuri, asadar pentru o comanda suni direct soferul si il chemi unde ai nevoie. Taximetristii de aici raspund mereu la telefon, desi nu sunt in timpul serviciului, asa ca sunt nevoita sa intreb politicos daca este la munca sau nu.
    -Buna ziua! Sunteti pe taxi?
    -Da, numai ca sunt obosit si nu va duc nicaieri.
    Inutil sa zic ca am ramas muta…

    • Am luat si eu odata un taxi din centru spre casa…nici n-apuc sa ma sui bine si-mi zice soferul “eu m-as fi adus acasa, dar a’uma daca v-ati urcat…” s-a decis in secunda in care m-am urcat eu ca vrea sa plece acasa? ca vai vezi-doamne el sta in capatul celalalt al orasului..

    • Una din Bucuresti

      Am patit-o si eu cu taxiul intr-un oras mare, la o ora tirzie.Trebuia sa treaca podul, si-mi zice: “pai io trec podul, apoi ma intorc fara clienti”. Pentru ca metroul nu mai mergea la ora aia, sau mi-era frica sa iau metroul, nu mai stiu, i-am spus ca ii dau o spaga generoasa, chit ca-i puteam face reclamatie, era obligat sa ma duca. Distanta nu era asa mare, dar nu stiu cum naiba calculeaza ei chestia cu podul… 😕

  33. Una recenta, de cateva zile. Intru eu intr-o macelarie si vad creier de porc, ma gandesc sa cumpar o bucata, ca lui fiu-meu ii place enorm. Dar avea un aspect incert, in sensul ca nu-mi dadeam seama daca e produs proaspat sau congelat. Asa ca intreb vanzatoarea: E proaspat sau congelat? La care dansa, cu o mina asa, profunda si filozofica, imi raspunde: E-he, proaspat a fost atunci cand l-am primit! 😮 Evident, m-am luat si m-am dus, nu mi-a mai trebuit niciun creier, dar ma tot intreb, de atunci, oare cand primise de fapt creierul ala? Ca “e-heul” era asa, cum sa zic….parca ar fi vrut sa zica: e-he, pe vremea cand am primit eu creierul asta, dinozaurii zburdau pe pamant.

    • Eu m-am dus odata sa cumpar creier in hala de carne de la cineva anume, care aducea mereu proaspat…surpriza! in spatele vitrinei statea altcineva, iar in vitrina creier ioc. Mi-am zis totusi sa intreb,care era destul de devreme si poate nu avusese timp sa-l expuna..”creier aveti?”. Raspuns: “Eu? Da” 😛

    • ametist, prietena mea cea mai buna, a intrebat ospatarul ,pe cel mai natural ton din lume: fudulii aveti? asta, pusti,s-a facut albastru. prietena mea a compeltat: nu dvs, la bucatarie!

  34. Acum vreo 10 ani eram cu niste prieteni la un bar din buricu’ Clujului. Sarbatoream ceva si dupa ce s-au comandat bauturile, noi, fetele ne-am gandit ca o inghetata ar pica bine. Chemam chelnerul, care era un baiat frumesel, mai de la tara si il intrebam ce inghetata are.
    El: De cutare, de cutare, de cutare…
    Cum oferta era foarte ispititoare, il intrebam: Si care ne-o recomandati?
    La care el : Toate is la fel!

  35. Casuta din povesti

    Tanara, cu studiile superioare finalizate cu brio, ma pregatesc sa ma marit. Gasesc rochia de mireasa intr-un magazin obisnuit, nu vreo casa de moda renumita, si decid ca vreau sa o probez. Mentionez ca era iarna, deci aveam caciula, geaca, bocanci si aratam foarte entuziasmata. Doamna care vindea se uita lung la mine, scoate rochia sa mi-o dea la proba si imi spune: “Eu nu cred ca vi se potriveste rochia asta, numai avocate si doctorite au cumparat modelul asta pana acum”. Decid ca nu merita sa ma enervez intr-un asemenea moment asa ca plec direct. Si imi cumpar fix aceeasi rochie din alt magazin.

    • Una din Bucuresti

      Ahahahaaaa!! Deci, implicit, se intelege ca numai avocatele si doctoritele sint slabe 😆
      Trebuia sa-i spui: “haideti, doamna, sa incercam si cu economistele…sau inginerele, mai stii?” :mrgreen:

  36. Vad un afis intr-o vitrina : avem oo mari , da , scris chiar asa.
    Pus pe glume , intru.
    Spre norocul meu, vanzatoarea era singura , asa ca-i zic :
    Doamna , contra unui comision , n-ati vrea sa facem un schimb ?
    Va dau ouale mele, ca-s mai mici si mi le dati pe alea mari .
    Pai, nu pot domnule , ca nu-s ale mele , sunt ale lui shefu’.
    Vazand ca tipa nu se prinde , marjez:
    Pai shefu’ n-are si el doua ca tot omu’ ?
    Nu dom’le , are muuulte, ca are o Avicola !

    • da vad ca noi avem voie sa facem misto de vanzatori dai ei de noi nu …. hm. e cam neechitabil ca nu suntem in evul mediu , cine are banul ( 5 lei cat costa 6 oua ) are si puterea…ce glumet esti mah… tu fiind un domn de altfel

  37. jumbo,
    ma duc sa iau niscai bodyuri pentru prematuri. in principiu cautam 000 sau 00,adica trei sau doi de zero, pentru cei nascuti intre 25 si max 40 de cm.
    trei de zero in romanica nu se face,ca na, la noi pana si prematurii s enasc gata mari,gasesc 00, ma uit, vaz ca scrie de la 47 de cm in sus,adica o dimensiune pe care un strumf meserias o atinge pe la 6-7 luni.
    ma avant catre prima dama care aranja bodyurile si o intreb daca au si pt prematuri,ca alea de zic ei sunt f mari.
    cum sunt mari, domana, nu vedeti,47 de cm sau nus titi cum arata nu prematur???????

    ma duc sa imi iau orice de incaltat.
    de fiecare data am parte de: daț un 36 nu probati?
    nu,ca port 33,hai 33 si un pic,sa fiu generoasa. daț totusi 36 e mic, va vine!
    daț totusi, dvs cat purtati, o intreb?
    38.
    bun, credeti ca 41 va vine,ca pare mic!

    ma duc sa imi iau un compleu.voiam ceva uni, masura 34 maxim.la al treilea amgazin ,vanzatoarea: pt dvs nu se fabrica, daca aratati asa,de ce itnrati aici?
    nu stiu, zic, ca sa te vad.

    • Nike, habar n-aveam ca esti asa esenta tare!
      33 picior? Wow!

    • karioka,
      pai nu am mai crescut de la 11 ani, intru in hainele si incaltarile de atunci.

      esente tari sunt si io,900 de gr, si fi-miu, mult, mult mai mare.

    • Cu hainele de bine de rau ma mai descurc (36 se gaseste mai usor, uneori mi se potriveste si 38), dar cu incaltarile e jale!! Port 34 jumate-35, foooooarte rar imi vine cate-un 36, dar unele vanzatoare insista si insista..una mi-a zis ca ce e asa mare tragedie, sa-mi iau pantoful 36 si sa pun vata in varf, ca si ea poarta 35 si asa face! (dar avea de fapt cel putin 38)…asa ca imi cumpar de multe ori de la copii daca vad modele faine 🙂

  38. Intru sa probez o rochie de mireasa. Sirena, pentru ca sunt foarte subtire si in orice altceva aratam de parca mi-as fi pus un cort in cap. Nu-mi venea rau, dar parca nici nu era the ONE. Ies din cabina la oglinda, iar vanzatoarea, mai plinuta de fel, ce crezi ca imi spune: Dar tu nu vezi cum arati? Ca esti slaba moarta! O rochie din asta isi aleg femeile care au ceva de aratat, care au o forma ceva, tu esti chiar caraghioasa. De ce nu-ti alegi alta? Super nervoasa i-am raspuns: Pentru ca restul rochiilor au atatea paiete ca zici ca sunt luate din dulap de la pirande. Ii intorc spatele si ma duc in cabina sa ma schimb. Da sa intre dupa mine in cabina sa ma ajute sa ma dezbrac tot comentand: ia uite, inoti in rochia asta… O refuz si ii zic ca noi astea mai slabe, putem sa ne dezbracam si singure 😀

  39. Simona draga, sa deschidem si categoria “va pun pana la 10 lei?”, in care vanzatoarea incearca sa iti vanda tot ca sa iti ia toti banii si sa nu iti mai dea rest.
    Prin 92-93 maxim, mama ma crestea singura si vaide capul nostru financiar (cine n-a cumparat 80g de orez si un ou, nu stie:p ) imi face marea bucurie de a-mi lua un pahar de suc de la teck (fresco)! Pret: 80 de bani.
    Iau eu paharul si ma apuc si beau fericita. Mama, catre vanzatoare: restul, va rog.
    – pai nu va dau!
    – pai de ce? E 80 de bani, v-am dat un leu, trebuie sa imi dati 20 de bani inapoi.
    – nu! V-am pus paharul cu varf!

    • Ancuţa Avasiliţei

      În aceeaşi perioadă, la un magazin de la parterul blocului aflat alături de cel în care locuiam, vânzătoarele ne dădeau – mie şi surorii mele – bomboane în loc de mărunţiş. Într-o zi eu şi soră-mea hotărâm să strângem bomboanele. După o săptămână ne-am dus cu o pungă de bomboane să cumpărăm ceva mezeluri pentru sandvişurile de a doua zi. Să leşine vânzătoarea.
      – Ce credeţi că faceţi? Vă bateţi joc de mine?
      Sora mea, foarte calmă, îi spune
      – De când aţi deschis nu am văzut bani mărunţi, numai bomboane. Presupun că acestea constituie noua monedă de schimb.
      Nu eram singure în magazin, şi toţi cei care se aflau au râs în hohote. A fost ultima oară când am primit bomboane rest.

  40. ei, dar de astea cu gafele cumparatorilor nu primiti?

    eu,la butic, in butic 3 barbati, eu suava: va rog, dati-mi doua oua!
    tot eu, vanzatori doi barbati,catre o babuta ce voia sa cumpere oua: baietii au cele mai bune oua din cartier!

    • Asa si eu in liceu, cautam cadou pt mama. Si ajung intr-un magazin cu gadgeturi, felicitari, canite, bomboniere, tricouri personalizate, bazaconii si alte chestii de genu’. Cum ar fi: la multi ani, pentru sefu’, pentru bunica etc. etc. etc.
      Si intreb eu senin: Aveti o canitza cu ceva de mama?

  41. Mega Image Aviatorilor – ajung la casa, dupa ce imi zice duduia de acolo cat tb sa platesc (vreo 20 si ceva de lei), ii intind o bancnota de 100 lei (nu aveam altfel atunci, desi de obicei platesc cu cardul, iar cash am mai mereu grija sa fie si ceva marunt – adica de 10 si 5 lei, nu doar de 50 sau 100) si incepe sa-mi zica intr-o combinatie de ton plangacios/sictirit + crizat/tupeist: “aoleu, daca stiam ca nu aveti marunt nici nu va mai primeam!” i-am zis “aia e” si am plecat scarbita (din pacate nu mi-a venit o replica smart si nu am facut scandal pt. ca erau multi oameni la coada si m-am gandit ca e mai usor sa plec).

  42. Fa, Simona, o sectiune speciala cu METRO. Vad ca astia sunt fruntrea 🙂

  43. La tinichigerie, pentru o zgarietura pe aripa fata:

    “Domnu’, stiti, v-am ajuta, dar la noi e foarte scump!”

    • Una din Bucuresti

      Pai vezi, mai Alex, daca nu te uiti si tu pe unde intri??!! Tztztztzz, tinichigerie “de lux” iti trebuia? Sarantocule ce esti, nici nu pot sa cred ca ai si masina 😆

  44. Un tip intra intro alimentara, ocheste o vanzatoare mai draguta, se duce la ea si intreaba:
    Domnisoara, nu va suparati, aveti fanta roz?
    La care o alta vanzatoare, trecuta bine de varsta pensionarii, zice
    Auzi tinere, toate avem fanta roz…

  45. Un alt tip, sau tot ala, intra intro bacanie si intreaba vanzatoarele
    Buna ziua, fetelor, aveti peste?
    Nu, n,avem…
    Bun, de azi eu sunt pestele vostru.

  46. Am si eu doua intamplari haioase, dar din perspectiva cealalta. Pe vremea studentiei, chiar si putin dupa, am lucrat ca vanzatoare. Ultimul an de facultate ma prinde intr-un magazin de mobila al carui patron (sau patroana mai exact) era de etnie roma, de aici si mobila comercializata foarte “tipatoare”,ca sa fiu finuta. O domnisoara se opreste si priveste pret de cateva minute la una dintre mobilele de dormitor. Am lasat-o un timp sa se uite, sa se gandeasca, nu-mi placea sa ma arunc precum uliu pe bucata de carne (cred ca stie toata lumea la ce ma refer), apoi m-am dus sa o intreb serviabila daca o pot ajuta cu ceva. Domnisoara, zambind, imi spune ca daca e sa fie sincera ei i se pare cam tiganeasca mobila aia. Raspunsul meu a venit propmpt ” Si mie, dar trebuie s-o vand !!!!”
    Alta a fost la primul meu loc de munca, un magazin ” cu de toate” sau cu “ace , brice si carice” cum obisnuia mama sa spuna. Vine o clienta sa cumpere o umbrela. Eu amabila, sa-i ofer consiliere, iar tipa extrem de dornica de atentie. Tipa = o femeie undeva pe la vreo 50 de ani, nu cred ca avea chiar toate tiglele pe casa, dar asta urma sa constat ulterior. Umbrela 15 lei. Nu exagerez, exact o ora si jumatate m-a tinut sa se hotarasca (foarte serios vorbesc, dupa ceas) daca ia sau nu umbrela, nu a fost interesata de vreun alt produs, doar de umbrela. Erau in acel cos 5-6 umbrele,le-a luat, le-a deschis pe toate, le-a pipait, le-a facut analiza chimica, se hotara la una, se razgandea apoi, ca asta e putin zgariata, ca asta e prea maro, asta e prea mare, asta nu face cartofi prajiti. Colega mea deja era jumatate lesinata de ras printr-un colt de magazin, eu o consiliam pe tanti in privinta umbrelei. Intr-un final glorios, dupa ce toti nervii mei fusesera macinati mai fin decat nisipul, se decide pe care o ia. Cat a asteptat la rand la casa s-a mai razgandit de doua ori, dar glorios, aproape ajunge la casa de marcat, in fata ei inca o persoana. Si odata aud :” Aaaaah, dar aveti si oglinda, acum am vazut, de ce nu mi-ati spus? Stati sa vad cum imi vine cu umbrela……” am simtit cum imi cade tavanul in cap, inca 20 de minute scurse din acea zi minunata 🙂 A doua zi dimineata, o zi superba de primavara, maturam in fata magazinului. Ia ghiciti cine a trecut pe acolo foarte mandra cu ditamai umbrela deschisa defiland imerturbabila la 20 de grade C ?

  47. Eu nu prea am despre vanzatoare, ci despre clienti la un kfc din londra. Cea mai tare faza a fost cand a venit un nenea cu un carnetel in care avea scrise niste numere, ni le arata si zice ca e politist. Ii zicem ca fara ID nu poate primi discount. Nu si nu ca nu are ID sa chem managerul. Vine managerul si omul ii spune ca trebuie sa primeasca mancare gratis ca e agent special de la interpol si daca sunam la politie si dam numerele alea ne confirma ei. :))

  48. Agenție imobiliară. Agentul arată clientei poze cu trei apartamente. Clienta: “pe ăsta aș vrea să-l văd”. Agentul “nu, că pe ăsta sigur nu-l cumpărați și numa mă puneți pe drumuri degeaba”.

    • oh, ce bine că mi-ai amintit ! eram distrusă că nu îmi vine în cap nici o întâmplare relevantă.
      vara trecută, bucureşti, caniculă deci nervi. în căutarea unei garsoniere de închiriat. sun pe unul, pe altul, vizionez, nimic pe placul meu. găsesc altul, sun:
      – bună ziua, bla..
      -da’ cum de m-aţi sunat, doamnă, că de abia am pus anunţul ?!?!? agentul, nervos
      -păi, mă scuzaţi, dar l-am văzut şi mă interesează
      -vă interesează… nici nu s-a mutat fosta chiriaşă şi deja sunaţi !!!
      -păi, dacă era pus pe net, am crezut că se poate vedea şi discuta. ştiţi, eu sunt din provincie şi nu pot rămâne în bucureşti f mult, aş vrea să rezolv problema zilele astea. după-masa asta am drum în zonă şi mă gîndeam…. (eu, şi mai umilă)
      -pt ce aveţi drum ? mai aveţi şi altele ?
      -da, am văzut 2-3 şi urmează să decid
      -păi şi atunci ce mai vreţi, dacă aţi văzut ?!?!? dacă erau tot cu 200 eur, sunt la fel. toate la 200 de euro sunt la fel
      eu, în gândul meu, wtf ?!? nu erau deloc la fel, dimpotrivă, erau diferenţe enorme de confort şi curăţenie. brusc, hotărăsc să mimez curajul :
      -domne, se poate vedea garsoniera aia sau nu ?!?! că nu am timp de pierdut
      -dacă ţineţi neapărat, vă dau adresa şi vă duceţi singură s-o vedeţi. dacă vă place, mă sunaţi înapoi să vorbesc cu dl Mihai, proprietarul, pt chirie şi garanţie, mie îmi daţi doar comisionul 100 euro. eu nu ies pe cădura asta din casă iar domnul stă în Berceni, e fff de treabă. (garsoniera era în dr. taberei)

      nu vă mai zic continuarea, că iar mă fac de râsul blogului, ca atunci când i-am dau bani unui boschetar “călugăr” de pe everest, plus altele şi mai şi.

  49. Ma duc la magazinul de langa bloc sa cumpar un pachet de foi de placinta si un pachetel de unt. Eu intotdeauna sunt foarte amabila si zambitoare si acest aspect ii face pe oameni sa creada ca isi pot permite anumite lucruri… Respectiva vanzatoare..in gluma la mine, cu putin ton de iritare, dupa ce am cerut ce aveam de cerut:
    -Auzi, da tu faci placinta?
    -Da…de asta iau foi de placinta..
    -Da cat ii domnle’ shi frigi d’ua oua shi bati niste faina shi faci tu foile de casa?!
    -?!
    -Asa sunteti voi astea tinere niste putori si va mai mirati ca nu se insoara nimeni cu voi!
    Atunci toata amabilitatea mea s-a dus..si zambet si tot si mi-am arat si eu coltii si i-am cerut sa se duca pana-n origini si inapoi.

    Si o alta faza la un Mega micut, de cartier.
    Cumparasem printre altelea dero capsule. Femeia de la casa, de altfel foarte amabila de fiecare data, ia punga, o analizeaza bine si zice:” si mie imi place tare cum miroase asta da e tare scump”. Eu nu zic nimic. Doar un zambet scurt si ii imping si alte produse pentru a le scana. Ea nu se lasa..se uita la mine analizandu-ma, se uita si la iubit analizandu-l…”da voi asa tineri de unde aveti bani pentru lucruri scumpe?”
    -Muncim doamna, muncim, a fost raspunsul iubitului.

    Si ultima..in Piata la Obor, sa cumparam carne de porc. Si ne-a atras atentia o vanzatoare, o tigancusa foarte frumusica si intepata. Ii cerem un but de porc, il cantareste. Erau eram cam indicisa, iubitul il vrea pe ala si pace. Ea, ca sa ne atraga incepe:
    – Casatoriti?
    – El: da; Eu: nu inca.
    -Daca ai pus mana pe el deja gata, nu mai zi ca nu esti!
    -…..
    Vanzand ca nu mai zicem nimic si fixam carnea aia de porc cu incapatanare..
    – Ai un barbat foarte frumos! Si tu esti frumoasa! Da el e foarte frumos! Se vede ca-l sorbi din priviri! Ai o trufanda de barbat!
    Atunci ne-a bufnit rasul si cand dorim sa ne complimentam peste limite folosim expresia tigancusei.

  50. Eram studenta si ma plimba prin magazine – window shopping. Era vremea in care ma imbracam funky (nu ca acum, din office nu mai ies decat seara… direct in pijamale). Si vad eu un magazin cu haine de piele – vreau sa vad ce marfa au si ce pret – urma sa primesc bursa si cautam motive sa o cheltui cu folos.
    Cum ziceam, intru in magazinul cu haine de piele (si blanuri) in funky outfit. Ma uit, ma invart… Numai aud in spatele meu pe tanti de la casa: “Haina aia costa 3 milioane jumate”. Ma fac ca nu aud, si intr-un final ma intorc catre ea si-i spun cu cel mai englezesc accent pe care l-am putut scoate (sar’na doamna de engleza de la liceu): “Excuse me, how much is the jacket?”
    Sa-i cada fata… “It is…” …. se intoarce catre cealalta (erau 2)… “Cum se spune, fa, in engleza la 400?” …
    Ma intorc cu spatele la ea si-i arunc un “Never mind” peste umar…. si ies.

  51. Una din Bucuresti

    Acum vreo 10 zile, m-am dus cu fii-mea cea mica sa ne facem unghiile cu gel, la ultraviolete :mrgreen: , ca imi spusese o prietena ca ea acolo si le facea, si se pare ca e cel mai ieftin din zona. Mentionez ca e prima data cind ma duc la “salon”, ca tot scump mi se pare. Era un cuplu de asiatici. El m-a luat pe mine. Eu observ multe tablouri pe pereti si intreb de unde le are, ca sa aflu ca el le picteaza. Si nu mai stiu cum naiba a divagat conversatia, pe care eu o faceam strict din politete, ca mi-a explicat el si cam cum sta treaba la mine la munca 🙄 , dar eventual a facut o remarca cam asa: “femeile din tara asta cauta barbati violenti, ca sa le loveasca, ca lor asa le place….tie asa iti place?”….am zis ca nu, si ca nu cred ca e cazul sa generalizeze, si am schimbat brusc subiectul. El a ramas foarte senin, si a dat cu oja mai departe. Nu ma mai duc sigur acolo, mi s-a parut total deplasat nenea manichiuristul, iar picturili de pe pereti si mai si 😮

  52. Dimineață de vară, mă plimbam aiurea prin mall cu mândrul meu. Intrăm într-un magazin (de precizat că eram tare nearanjați, eu cu o rochie largă, nemachiată, parul prins ciudat, al meu în niște haine de stat în casă). Bun, mă uit eu la niște sandale și îi zic vânzătoarei că vreau să le probez. Asta când aude, se uită în scârbă la mine și mă întreabă dacă am idee cât costă ele. Îi spun că nu și nici nu mă interesează, n-am întrebat-o prețul. Într-un final mi le dă, le probez și îi zic că le cumpăr și imediat s-a schimbat la față. Dintr-o dată eram tare simpatică. :)))))

  53. Petrecere de Craciun in Firma- Decembrie 21. Cu o zi innainte imi iau liber , sa imi fac si eu infrumusetarea.
    Parul-putin scurtat ,epilat, manichiura , pedichiura $80.00 plus 20.00 tips.Fetele de la salon-tibetane
    se tot mirau-“how much white she can be” dar aveau si un asistent chinez care le tot ajuta pe acolo.
    Sa mai zic ca mi s-a parut ciudat?

  54. Restul in Romania

    Intru la o farmacie, cumpar un sirop de tuse si vanzatoarea imi da siropul si niste aspirine. Zic: “Doar siropul pentru tuse, aspirine nu, multumesc.”
    Vanzatoarea: ” N-am sa va dau rest, luati aspirinile.”
    Eu:” Doamna sunt alergica la aspirine, ce sa fac cu ele?”
    Ea: “N-am ce sa va fac. Nu am alt rest.”
    Iau siropul, iau si aspirinile de pe tejghea, ies din farmacie si intru la brutarie, perete in perete cu farmacia.
    Cer o paine. Costa cativa lei. Bag mana in punguta cu medicamente si intreb: “Acceptati aspirine?”

  55. Hmm, imi vin in minte doua intamplari. Prima, cand eram in clasa a 11-a am mers la o olimpiada in Craiova. Acolo un complex frumos, merg si eu cu colegele de camera sa luam cadouri pentru prieteni. La un stand inele din argint masuri mici (toate aveam degetele extrem de subtiri). Cerem sa ni le arate si noua. Vanzatoarea:
    – Adica sa le scot (din vitrina)
    noi – da, ca sa le probam
    Le scoate, dar nu le lasa din mana, desi statea cu capul intors sa vorbeasca cu colega, cred ca puteam sa strecuram destule in buzunar. Si din cinci in cinci minute ne mai intreba: va mai uitati…

    A doua, eu si sormea in mall, eu imi cautam rochita de multa vreme ca sunt mica si slaba si nimic nu imi vine. La parter, pe niste platforme, cateva modele de la magazinele de sus. Mie mi se pare una draguta si mergem sa o probez. Intru in magazin si o intreb pe vanzatoare:
    – Unde gasesc rochita expusa jos?
    Vanzatoarea: -Nu stiu
    Eu – Nu stiti unde este marfa asezata
    Ea – ba da, nu stiu ce e expus jos
    Nu am mai cumparat rochita

  56. 2 intamplari scurte, haioase, dar care m-au lasat cu gura cascata: 1: Timisoara, Iulis Mall, magazin de incaltaminte de fitze (BATA), acum 7 ani, cer perechea de cizme din vitrina. Negre, piele, intoarsa, fix ce imi trebuia pe iarna..ma uit la pret, 400 RON, i le cer vanzatoarei sa mi le arate… era totusi un salariu minim pe economie… Se uita tanti la mine, par mai tanara, dar aveam totusi 24 de ani (si lucram), si imi zice: “Dar sa stiti ca sunt 400 RON..” eu: “stiu, cat costa” … ea: “le mai vreti?”, eu: “da, va rog” … Am ramas cu gura cascata… dupa ce si ea a ramas masca, fiindca le-am cumparat…. m-a mai intrebat senin daca nu vreau niste talpici la 40 RON, eu zic: “da, puneti” , si niste spray de piele intoarsa la 20 RON, eu zic: “da, si dinala” ….

    Cele mai lungi clipe din viata mea…

    2: Timisoara, libraria centrala, mare, fosta comunista, intru sa cumpar un cadou pe care l-am vazut in vitrina…o carte album foto, spre ghinionul meu unic exemplar… imi zice tanti in varsta(care parea la fel de draguta precum o bunicuta, dar urmam sa aflu ca nu este) …ca fiind unicul exemplar, trebuie sa ii spun daca il cumpar sau nu, ca ea nu se urca pe vitrina(1 mica treapta), sa ajunga la carte…. Pfuuui… zic eu : “da, il cumpar, ca urat nu poate fi” …. dupa care, imi demonstreaza ca atitudinea nu e un accident. Incepe sa o balacareasca pe cealalta tanti vanzatoare, fiind 2, se tot imbiau una pe lata care sa se urce in vitrina dupa carte… Au fost mai rau ca 2 tate de la piata, iar mie mi-au spulberat definitiv mitul bunicutelor pe care mi l-am format despre ele in cele cateva zeci de ori de cand am intrat in librarie… in 13 ani… Mai aveau putin si se paruiau de permanentul lor grizonat…

    MINUNAT..

  57. Pfoooai..eu am patit-o acum catva zile cand am plecat in cautarea unui sutien.Intru la Jolidon(la insistentele prietenei mele) si intreb daca au masura 100D si ce culori.Doamna eu totusi cred ca nu va trebuie 100 poate ceva mai mic…Eu ..ba da atat imi trebuie…Ea cauta prin cutii si-mi aduce 100C …Nu mi-e bun e mic….Nu creeeed ca pareti mai mica…Ma enervez si ies …Ce le mai place sa-si dea cu presupusul de parca tu ai fi tampit si te-ai duce sa-ti cumperi ceva ce nu ti se potriveste…. 😈 😛 👿

  58. Intru intr-un magazin mai rasarit, fara a fi de fite, sa imi cumpar niste hainute. Pun ochii pe niste fuste si rog vanzatoare sa ma ajute sa gasesc marimea mea. Aceasta ma priveste cu aroganta spunandu-mi ” Nu vindem haine pentru grase”, mentionez ca purtam marimea 40 deci nu eram chiar o grasa. Ma enervez si ma apuc sa caut,gasesc vreo trei modele care imi plac, le probez si merg la casa. Platesc si ii scuip “la parter este o oftalmologie, au un medic foarte bun. Aaa si cred ca va trebui sa iti cauti alt job”.

  59. Pai daca “noi nu ne vindem tara !!!!” de ce sa mai vindem marfa ?? Nu? Bine , ca acum n-a mai ramas nimic de vidut din mioritica noastra patrie..si asta-i adevarat. Ma amuza numarul mare de “reactii”la acest articol…am citit o gramada de exemple…dar n-am descoperit ( n-am citit toata lista de reactii) ce-au facut cei confruntati cu
    “noi nu ne vindem marfa”….chestia aia cu “un sut in cur…un pas obligatoriu inainte”!!! Asa ca nu-mi prea pare rau de cei care se lasa batjocoriti…e trist, dar daca nu faci nimic sa-ti aperi/manifesti drepturile/dezacordul/ indigarea….ramine tot asa….

  60. La un magazin de pantofi unde erau aranjati pe marimi iau si probez cateva perechi su siret. La sfarsit zic “multumesc, azi nu mi-e bun nimic” si dau sa plec. Ma opreste vanzaroarea si zice “da perechile astea cine le pune inapoi?” Pufnesc in ras si zic “dumneata ca de aia esti platita, ar fi culmea sa le aranjez eu pe rafturi”

    La magazin cu haine de bebe, cumpar un cadou pt un baietel si cand sa ies vad niste hainute de fetite tare adorabile(hainutele). In timp ce rascoleam printre umerase vine vanzatoarea ” astea is scumpe ca is unicat, facute nustiu unde cu blana nustiudecare” “si astea la fel doamna, uitati, aici avem mai ieftine…” Inlemnesc. Ma uit la ea ucigator si o intreb “da nu va suparati de unde stiti matale cati bani am eu in portofel , par asa mai sarantoaca de parca nu mi as permite si lucruri mai scumpe? ” . O amutit “pai…va prezentam marfa” “Lasa tanti ca ma uit singura, multumesc” si continui ca pt mine “sfinte ce tupeu! Auzi la ea, is imbracata mai prost si crede ca n-am bani”

    Off off si cate nu mai am….

  61. Cu copilul care dormea in carucior, dau sa intru intr-un magazin in zona pietei (foarte aglomerata) care vindea hainute pentru bebelusi. Sunt oprita direct la usa: nu aveti voie sa intrati cu carutul aici. Eu: pai doarme copilul in el, ce sa fac? Lasati-l afara. Bineinteles ca am facut stanga-imprejur, am mers 10m mai incolo si am intrat (cu tot cu carucior de data aceasta) in alt magazin cu hainute pentru bebelusi.

  62. “- Buna ziua. Aveti bolduri?
    – Da, avem
    – Vreau si eu o cutie va rog
    – Dar ce vreti sa faceti cu ele? La ce va trebuiesc?

    Raspunsul meu a fost instantaneu, iar figura pe care a facut-o ulterior a fost priceless 🙂

    – Vreau sa mi le infig pe toate in ochi!”

    Intru acum cativa ani in libraria editurii Medicale cu fina mea care cauta cateva titluri de specialitate. Abia apuca sa intrebe de cartile pe care le cauta si urmeaza o avalansa de intrebari din partea vanzatorului:
    “- La ce va trebuie? De unde ati aflat de ele? De unde stiti de libraria noastra? Ce vreti sa faceti cu cartile? La ce va folosesc? etc etc etc dupa care incheie apoteotic cu o intrebare / observatie pusa la modul cel mai serios si care a reusit sa ne smulga hohote de ras: Va dati seama ca sunteti o persoana tare ciudata?????”

  63. In povestea mea nu e vorba de un magazin,ci de casa de bilete din gara Basarab.
    Faceam naveta cu trenul si imi cumparam abonament.Dupa vreo doua luni de circulat cu trenul merg sa imi innoiesc abonamentul si ii spun doamnei casiere cu ce data va incepe si pe ce perioada.Intind si banii dar doamna nu imi da cartonul cu valoare de abonament. Se intinde dupa o foaie de hartie si imi arunca:
    -Unde lucrati ?
    – 😯 De ce ma intrebati ?
    -Trebuie sa raspundeti, ne intreaba sefii !
    -Nu am auzit de asa ceva, lucrez la (un) negru 😀
    -Asa, doamna, vedeti ca se poate ?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green