Apocalipsa TV sau primul concurs de parenting
Avem show-uri de dansat și cântat. Concurenții dau din mâini și picioare sau din gură, juriul jurizează, telespectatorii votează. Avem show-uri de gătit. Concurenții gătesc, juriul bagă la ghiozdan și evaluează, telespectatorii bălesc. Avem de toate, în afara unui show de parenting.
Nu-i așa că v-ați uita la un show de parenting? Ia să-l punem pe hârtie, în cele ce urmează, ca să puteți să vi-l imaginați.
Concurenții
Un grup de 24 părinți, organizați în cupluri și disperați să obțină titlul “Master of Parenting” sau “P Factor” ori – de ce nu? – trofeul “Părinții au talent” sau chiar eticheta de “Vocea Părinților”. Miza materială: 100.000 de mii de euro, logic.
Juriul
Un grup de 24 de copii, cu vârste între 0 și 12 ani. Fiecare cuplu de părinți va fi antrenat, testat, terorizat și epuizat psihic, pentru început, de câte doi jurați. Copiii nu sunt reali, sunt proiectați cumva pe calculator, ca să nu se sesizeze Protecția Copilului și să cheme poliția să-i salte pe toți participanții la show, în frunte cu mine, care tocmai îl inventez. Nu-mi ziceți că nu se poate cu copii făcuți pe calculator, se poate orice. Păi, ce, Avatar cum s-a putut, de exemplu? Se descurcă producătorul să rezolve problema, că de-aia e producător. Cum decurge show-ul? Păi, ia să vedem.
Preselecția
Juriul este așezat cu spatele la concurenți și urlă. Plânge cu muci, cu suspine cu sughițuri, se dă cu fundul de scaun, își smulge părul din cap și aruncă cu obiecte în spectatori: suzete, biberoane, măr ras cu biscuiți, pempărși, jucării, caiete de teme, manuale, pixuri, creioane, iPad-uri. Cuplurile de părinți intră în scenă, pe rând, și încearcă să liniștească juriul. Cu vorbe, cu jocuri, cu cântece de leagăn, cu promisiuni, cu tăcere, cu ciocolată, CU BANI, fiecare cu ce știe mai bine. Fiecare cuplu care reușește să calmeze doi copii-jurați, intră în concurs, alături de cei doi pe care tocmai i-a convins. E momentul în care încep probele.
Probele
Sunt variate și se succed cu repeziciune pe parcursul fiecărei zile, astfel încât părinții să nu apuce să se odihnească. Jurații-copii vor avea grijă ca părinții-concurenți să nu doarmă mai mult de 3 ore pe noapte, și acelea superfragmentate. Atunci când un jurat plânge cu sughițuri, celălalt va dormi și invers. Când unuia îi trece febra, va începe să tușească celălalt, când unul s-a trezit țipând, pentru că a avut un coșmar, celălalt se va trezit miorlăind, pentru că a făcut pipi în pat, când unul va urla pentru că îi ies dinții, celălalt va urla pentru că îl deranjează cel care urlă pentru că îi ies dinții.
Zilele vor fi și mai grele. Concurenții vor trebui să facă față unor probe extrem de grele:
– Hrănirea cu lingurița a unui jurat care aleargă prin casă, simultan cu ștergerea pereților pe care acesta scuipă ce i se bagă-n gură și cu confecționarea costumului de Fulg de Nea, pentru serbarea celuilalt jurat;
– Efectuarea lecțiilor la matematică cu unul dintre jurați, în timp ce celălalt a scos din dulapurile de bucătărie toate cratițele și izbește cu ele de gresie;
– Ștergerea la fund-viteză a unuia dintre jurați, în timp un alt jurat ce este purtat în brațe și alăptat;
Și așa mai departe. După prima rundă de probe, jumătate dintre cele 12 cupluri de părinți sunt eliminate de public, prin vot, iar restul juraților se redistribuie, fiecare cuplu de părinți ajungând să se ocupe de câte 4 bucăți copii. Vă dați seama că ce urmează e tortură în toată regula, dar pare de-a dreptul vacanță față de etapa a treia a concursului, când vor rămâne să-și dispute marele premiu doar 3 cupluri de părinți, fiecare cu câte 8 copii.
La finalul celei de-a treia etape, cei 6 bieți părinți, grupați în 3 cupluri, vor fi atât de obosiți încât se vor deplasa prin târâre pe coate și vor avea haine atât de murdare și jerpelite (din lipsă de timp), încât vor arăta ca niște boschetari. În plus, în rarele momente când vor fi singuri pe stradă, vor vorbi tare cu ei înșiși, se vor uita mereu înapoi terifiați, de teamă să nu fie urmăriți de cei 8 copii, și își vor smulge, periodic, din senin, câteva smocuri de păr din cap.
Cea de-a patra etapă a concursului este una de rezistență. Rămâne, practic, în concurs cine nu se duce la balamuc. Emisiunea devine o probă nu doar pentru concurenți, ci și pentru telespectatori. Se introduce în joc încă un premiu de 100.000 de euro, pentru telespectatorul care va reuși să reziste până la final.
Câștigătorul trofeului
Este cuplul care rămâne singur în concurs și reușește să îngrijească, timp de o lună, toți cei 24 de copii-jurați.
Este foarte posibil ca acesta să nu existe, fiind vorba de o performanță, practic, imposibilă. De asemenea, e posibil ca emisiunea să nu ajungă până la capăt și din cauză că echipa producătoare ar putea claca în orice moment, internându-se la balamuc, lângă concurenți și o parte dintre telespectatori.
Una peste alta, s-ar putea ca așa să arate Apocalipsa, în varianta ei de TV.
(text publicat în revista Unica, ediția din ianuarie 2015)
Ce ziceți? V-ar plăcea? Ați putea să vă înscrieți în concursul ăsta și să-l câștigați? 😀
Daca participa Mihaela Radulescu castiga orice concurs, cu sanii aia rezolva orice in segmentul 0-18 ani.
cu sânii, cu sânii, sigur că participă 😉
cat e de real, Doamne!
parca ar fi desprins din realitate.
avusesem accident de masina, mana dreapt aimobilizata, strumf acasa, cu mine.
cedez dorintelor ferbinti si ma apuc sa fac aluatul pentru gogosi. lipsesc 2 min,cat sa ma duc la toaleta si-n apoi. cand ajung inapoi mandru lighenas se hodinea pe capul strumfului.
raraiala sa imi spune: cam mare palarrria asta! pe el ,pe fata lui curgeau treptat,treptat, ouale, maiaua cu lapte, faina, smantana…….si pe jos, evident.
ii spun s aplece in camera lui.
strang cu greu,cu o singura mana, curat, spal impricinatul, o ora nu vorbesc cu el,adica pedepsa maxima posibila si car eila fecteaza enorm. devine copil model,cedez rugamintilor, pun sa fac alte gogosi, pun untura rece,dar fluida, aduc faina.
nu stiu cine suna la poarta. ma duc repede, ma intorc. de data asta era mult mai artistic, faina si untura curgeau iar pe cap,pe jos. il trimit in baie 5 minute si ma apuc sa strang iar.
termin de strans, liniste.
mai, liniste de tot.
in dormitor, pe fotliu,dar direct pe fotoliu, plin d euntura si faina, strumf adormise.
am gandit multe , dar mai bine nu verbalizez.
se scoala, spal copil, fotoliu, cu o singura mana, are loc impacarea istorica, juraminte, pupaturi.
ma trimite sa ii fac mancarea sa pape.
ma duc sontac sontac in bucatarie.
aud ,cam la vreo 5 min, mami, mami.
ma reped vijelioasa , s anu fi patit copilul ceva.
ajung in suflragerie, mami, mami, ia copilul d eund enu-i. dar de unde Dumnezeus triga.
aud: aici sunt…………pe tavan. cu o munta si un piciorus facea priza pe biblioteca, o manuta pe tavan, un piciorus pe perete din spate.
l-am dat jos, am luat mai multe mgane b6………..
si a fost doar o zi.
simona, ce zici, e bun pentru jurati?
io cred că fumezi ceva. cum pe tavan?????? 😮 😯 😯 😯
am descris clar: biblioteca e pana la tavan, cu o manuta se tinea de un raft, piciorusul pe alt raft, pe paretele din spate se sprijinea cu piciorusul , iar cu manuta facea priza pe tavan.
scuze ca nu am fotat momentul, incercam sa evit infarctul
Bey frate, ce aveti cu “dislike”-urile astea? Nici macar comentariile care te tavalesc pe jos de ras nu sunt ok?
apai nu va suparati, dar ce va inchipuiti dvs ca inseamna “nu va lasati copilul nesupravegheat”? o invitatie subliminala la scris de bancuri inspirate din viata reala?
o fi amuzant ca si-a pus aluatul de gogosi in cap, dar daca era apa fierbinte? sau un cutit de bucatarie? sau ulei incins? radem, ne amuzam, gustam glumele, dar sa nu uitam ca responsabilitatea e a adultului – inclusiv cand face pe el sau suna la usa, i se cere sa gandeasca. daca nu poate, gasim pe altcineva: un judecator, de ex.
si nu gasesc absolut deloc amuzanta neglijenta. dar absolut deloc.
daca nu reusiti sa vedeti singuri diferenta dintre neglijenta si abuz, sunati la protectia copilului, ca va explica cineva acolo.
Cris, o intrebare. Cati copii ai? Si daca ai vreunul, chiar vrei tu sa pretinzi ca stai cu ochii pe el timp de 86400s pe zi?
Ca in rest vad ca esti un mare lup moralist. 🙂
cris , de unde ai citit ca era ceva fierbinte sau vreun cutit la indemana lui? am precizat chiar ca aluatul era rece si inca ceva: sa fie lipsa crasa de nesupraveghere a minorului ca te duci la buda? daca il luam cu mine,ma acuzai ca il duc in mediu cu microbi, nu? dar daca suna cineva la usa, tu nu raspunzi vesnic,ca inseamna ca iti lasi copilul nesupravegheat?
diferenta dintre neglijenta si abuz o stiu f bine,mai ales ca multi copii care stau non stop langa cineva sunt viitorii dependenti de maine.
so, cum ai ajuns tu la concluzia ca acest copil a fost nesupravegheat, neglijat pentru ca m-am dus la buda?
ia, uimeste-ma!
PS: cati copiii kinetici ai crescut?
Cris, dar daca in aluat era salmonela? sau siprocheta palida? sau daca aveam o sabie ninja pe masa? sau daca,de fapt, aveam buda in Patagonia?
de obicei, cind fac prajituri, ii pun si lui intr-un castronel apa si faina, sa framinte si el prajitura lui …
si m-am intors putin cu spatele, sa mai iau ceva din dulap … cind ma intorc din nou spre masa, prichindeata era acoperit tot de coca si miorlaia ca-l inteapa aluatul la minute … ceea ce era un pic ciudat, dat fiind ca nici faina si nici apa nu-mi aminteam sa aiba astfel de “calitati”. uitindu-ma mai atent, constat ca luase de pe masa coaja oului pe care-l adaugasem eu in aluatul de prajitura si-l incorporase in aluatul lui. si cind a inceput sa-l intepe cojile, a inceput sa-si stearga minutele de pantaloni si de bluzita si si-a mai dat si parul la o parte din ochi …
deci toata povestea asta a durat fix 1 minut. new world record!
mandy, zi sincer, suntem rude? sau or fi strumfii.
1 minut e timpul de executie, timp in care tu abia apuci sa te intorci cu spatele.
sa ne zica acu cris completu de judecata.
nu stiu daca-s rude, dar incep si io sa suspectez … cred ca au fost gemeni intr-o viata anterioara
o sa mai postez o isprava pentru care cris va suna singura la protectia copilului. asa ca nu-mi dau numele si apelez la tine in calitate de avocat 🙂
biblioteca mea este exact ca a ta: rafturi pina in tavan. sus pe ultimul raft este cocotata mandolina, la care zdranganeam in copilarie si de care ma leaga niste amintiri frumoase … prichi are voie sa se joace cu ea sub stricta mea supraveghere, ca sa evitam accidentele.
intr-o zi mi-a cerut-o, dar eram un pic ocupata in alta camera, asa ca l-am rugat sa astepte putin. 2 minute mai tirziu am auzit un mare zdrong! in sufragerie. am alergat intr-acolo cu inima-ntr-o mina si-n cealalta cu telefonul, gata sa sun la 112. prichi statea linistit in fund, pe covor, tinind triumfator mandolina in brate. soc maxim! aruncase cu mingiuta in mandolina pina a darimat-o. l-am certat, bineinteles, dar, pe ascuns am apreciat inventivitatea si precizia 🙂
Asta cu tavanul e, probabil, o provocare pentru strumfi ! Vin acasă într-o zi, însotita de un coleg care avea nevoie de o carte. Nu-mi gasesc cheile prin geanta, sun și vine maică-mea să-mi deschida, lăsându-l pe cel mic (2 ani și jumătate) “nesupravegheat” , cum zicea cineva mai sus, aprox. 30 sec. Intrăm și, pe usa de la dormitor rămasă deschisă, imi văd copilul cățărat pe țevile de la calorifer, cu o mână pe tavan, spunând vesel: “Mami, ia uite, eu sunt maimuțică !” Pe fața colegului se lățește un zâmbet fericit, ridică ochii spre cer și spune: “Mulțumesc, Doamne, că nu-i a mea cea mai năroadă !” – el având o fată de vreo 3 ani. Când vine “maimuțica” ,care are acum vreo 30 ani, să mi se plângă de isprăvile lui fi-su, am cam același zâmbet cu cel al colegului meu de acum 28 de ani !
Nu, pe bune mai intai am ras cu lacrimi 😀 , dupa care am intrat intr-o panica de toata frumusetea si acum arat cam asa 😯 Nu stiu daca mai am curaj sa mai imi iau strumpf in dotare. Ma infricoseaza rau , mai ales cand o sa imi vina Cris si o sa ma ameninte cu Protectia Copilului
Eu, în tot tabloul ăsta bine zugrăvit, mi-o imaginez pe Sorina Matei răstindu-se la copii. Mă rog, la calculator. Ar fi un concurent foarte incomod.
😆 😆
experienta m-a invatat ca oricare din formularile de mai jos este exrem d epericuloasa si e bine sa fie ascultata cu mult, mult magne b 6:
– iti spun ceva,dar promite-mi ca nu ma certi (de obicei paturi,cearceafuri pictate, taiate, cu franjuri improvizate, carti rupte, mazgalite)
– a fost din greceala, nu am avut intentie ( apa,suc de fructe, ciorba, mancare, bere varsate in cele mai neprietenoase locuri),
– nu mai imi era foame ( inseamna ca cina o gasesti sub perna sau in pantofi/cizme,cel mai probabil cand te culci sau trebuie sa pleci la job),
da’ la ce ajută magne B6? 🙄
sa nu ma arunc pe geam, chit ca stau la parter
Confirm cu magneziul..si eu mai iau cand simt ca ma apuca disperarea, ca am n lucruri de rezolvat sau n probleme care ma apasa si nu stiu cu care sa incep 😉
Are efecte de relaxare musculara (in special a muschilor netezi), efecte asupra centrilor ectopici cardiaci, produce vasodilatatie si scade tensiunea. De aceea se recomanda in aritmii cardiace (palpitatii) si stari de contractura musculara (carcei), dar ajuta in starile de anxietate 🙂
doamne, daca stiam ca magneB6 te rezolva, luam un camion! merci de hint, ma nike! da’ vezi sa nu te reclame tanti aia la protectia copilului ca te droghezi cu magneB6 si lasi copilul nesupravegheat!
Pff, doar 24 de copii? Floare la ureche! 😈 Atata timp cat nu-s reali! 😆 😆
io cred că tu vrei în concurs
Doamne, m-a luat cu ameteala doar citind :))) 24 de copii? O luna? Mie mi se rupe sufletul cand le vad pe educatoarele de la gradinita, 2 la 30 de pitici toti sub 5 ani. Eu nici o saptamana n-as rezista!:))))))))))))))
asta voiam sa zic si eu; sunt educatoare care au si 25-30 de copii in clase.
asa ca 2 parinti la 24 de copii, fac cat o educatoare dintr-un orasel minuscul/sat din care au plecat spre zari mai calde 90% dintre dintre tineri, iar aia ramasi fac cate un copil de cuplu.
4 ore pe zi, 30-35-40 de ani de munca, io zic ca nu-i de ici de colo.
cel mai “distractiv” e la grupa mica, intre 2 si 3 ani.
hai că nu poate fi chiar așa greu
nu, un fleac.
strumf se intoarce d ela gradi si povesteste:
doamna m-a certat.
dar ce ai facut?
nimic,dar cand ne-am culcat la pranz si adormisera toti, eu m-am dus si i-am ciupit,ca doamna iesise. Cand s-a intors toti eram treji si am aruncat primul cu perna.
un fleac, 24 fix, 24 de perne, 48 de perechi de picioare si tot atatea de manute si numara si coditele aferente ale fetitlor.
Si nu si-au legat cracii de la pantalonii de pijama sa vada cum pot merge toti odata? Si nu ma intreba cate cucuie au fost si cate priviri dragute am luat de la parinti(ideea fusese a fiica-mi)! Si nici nu s-au pocnit cap in cap,alergand din directii diferite spre aceeasi matura(vrednicie mare pe ei!),asa incat s-a rezolvat cate un dinte de lapte de fiecare(oricum trebuiau scosi,nu?). Ehe,si au mai fost,dar nu vreau sa te bag in depresie,ca inteleg ca mai ai ceva de lucru la gradi. Si nici la scoala nu a fost mai roz:la 1.58 m s-a simtit datoare sa-i sparga buza colegului ei de 1.75 m pentru ca ii zisese ceva de mama(are si principii,unde mai pui!). Simpatica a fost mama baiatului,care,auzind de ce a luat-o fiu-su peste ochi,i-a mai dat si ea una,ca sa nu mai injure. Asa ca te astepta vremuri ,,interesante” cel putin. Si eu am fata(cica-s mai domoale,dar cred ca a mea era din alta serie de fabricatie!).
marna, ce misto.
strumf vine de la gradi si imi zice ca s-a batut cu cineva.
dupa mustruluiala de rigoare ca nu e bine, ca pacea si vorba dulce etc, intreb: dar pe acine ai batut? ca sa stiu carui parinte ii prezint scuzele mele.
replica strumf: de unde sa stiu,ca era cu un cap mai inalt ca mine, nu i-am vazut fata!
Al meu a spart indirect capul unei fetite. Se fugareau in grupuri prin clasa, s-au intersectat, el, fiind mai mare, a proiectat-o pe buburuza cu capul intr-un dulap. Parintii fetitei au fost super intelegatori, ma asteptam la un scandal cu strigaturi.
Intr-o zi, vin sa-l iau de la gradi, doamna imi zice ca a fost cam suparat. Ma uit la el, plans tot si cu o urma pe fata, in zona barbiei. Again, se fugareau, al meu, capul rautatilor, s-a impiedicat si a cazut si cel putin doi altii au trecut peste el, unul l-a calcat pe fata. Mi-am facu o cruce mare ca nu i-a fracturat mandibula si cam asta a fost.
par ezamplu poti sa mufezi strumf o noapte intreaga, din ora in ora la conducta de lapte care era la purtatoare, fo 2 ani,dar pe atunci avea fo 9 luni.
dimineata te trezesti dupa 2 ore de somn adunate din franturi, te rogi sa ajugi sa faci un dus. ceri indurare 3 minute si 30 de secunde, personal best record. strumf doarme. ce paote fi mai frumos.
si ma dusez asa cam la 5-6 minute si ma gandesc ca mai dorm,macar o ora.
ma intorc in camera si imaginea bate orice film.
strumf radea, manca-l-ar mama, dar nu exact in momentul ala pentru ca pampersul era desfacut, el isi facea gomaj cu intregul continut maroniu al acestuia, pe fata,pe corp, pe cearceaf, ca in final, sa deguste apoteotic.
zi tu, simona, ca nu e bun de jurat? de mic a promis.
Acum am citit!!!! 😆 😆 😆 😆 😆 😆 Deci faza cu kk cred ca s-a intamplat la toti!!!!Ok!!!Good to know I m not alone!!!! 😉
lelo, fata, vine acuma Cris si zice ca am lasat copilul neglijat sau abuzat .nici justita divina nu ne mai salveaza!
Io am dat peste “mama de schimb” pe iutiub, si m-am crucit. Concluzia: toate mamele de la țara erau mai normale, mai curate si mai muncitoare decit cele de la oras
Simona, esti sadica. Da rau de tot :))
Pffff…daca eram in RO. participam neaparat!!!Si of couse castigam 😆 😎 !!!Am antrenament dur comando-style, dupa sor-mea, frati-miu si izmanos mic al meu
😀 !!!Cu scumpii fratiori am spart vreo 3 bibelouri (cadou de nunta al parintilor) la un antrenament de karate acasa in sufragerie si ca i-am dat telefon mamei la servici sa-i spunem ca a fost cutremur si au cazut!!!Saraca cred ca de emotie nu s-a mai gandit ca un asemenea cutremur s-ar fi simtit si la ea la servici (la 15 km distanta) 
!!!Izmanosu meu avea vreo 10 luni cand, in patut dupa un kk periculos nu stiu cum a reusit sa-si desfaca pemparsul 😯 🙄 si…..l-am gasit framantand de zor!!!!Lipseam exact 4 minute cat sa “arunc” rufele la uscat, si zic aruncat , deoarece intinsul se producea doar cand izmana era cu tac-su sau cand deja crescuse si ma “ajuta”!!!
eu sunt pe taramuri straine. Aici educatorea de la 2 ani juma la 6 ani are cate 28-30 copii, si e singura, nu exista nici sora medicala, nici ingrijitoare nici infirmiera. De mici sunt invatati independenti: sa isi traga singuri pantalonii (si nu, nu pun parintii nici fermuare nici capse ci elastice), sa bea apa si daca iau o carte sa o puna inapoi. Eu nici nu m-am gandit sa ii servesc regula asta copilului acasa!
In rest, madame cea mai faina era cu buzunarele cu servetele, copiii alergau afara si ea din cand in cand stergea cate un nas, consola cate unul cazut. La masa toti mananca singuri.
Socul a fost dupa ora 3 30 cand o supraveghetoare aduna … 50 copii (maxim) si ii tinea sub control. O parte faceau si teme.
In continuare sunt in stare de admiratie, ce le pun in ceai japonezii la copii ca sunt atat de… disciplinati. A, da, si parintii sunt la fel de disciplinati.
Al meu baiat in primul an de gradinita avea “propriul stil” de ridicat pantalonii:mereu chilotii ramaneau undeva pe la genunchi iar pantalonii erau insulemeniti in talie si cu glezna la vedere!!!!Suntem in faza in care insulemenitul a ramas, dar macar ridicam chilotii si nu-i uitam la genunchi!
al meu uita cu totul de chiloti … ii pun pe pat toate hainele de care are nevoie sa se echipeze dimineata (chiloti, maiou, ciorapei, pantaloni, bluza) si ii specific: imbraca-te, sa plecam la gradi si vezi sa nu uiti chilotii … Da, mami, am inteles! 5 minute mai tirziu, cind intru din nou in camera, copilul este complet imbracat, iar chilotii troneaza in mijlocul patului … am uitat! 🙂
fiica mea o face intentionat. A spus ca nu are nevoie de chiloti. Singurul argument gasit este ca toti avem chiloti. Uite: si mami; si tati. Ea: si doamna de pe strada?
Dhoamne ce bine am râs :))))))))) Super emisiune , ne uităm . De participat nici gand
Am gasit au candidatul perfect: Chuck Norris. Sau “Greu de ucis”, Bruce Willis. 😉
Lui Andrei (fiului meu) i se spunea Duracell. Oare de ce? Eu obosesc doar uitandu-ma la el.
Sa va spun o faza reala:
Andrei se uita linistit la TV, asa ca am iesit putin din camera.
Cand m-am intors, facuse pe jos (pipi si caca) pentru ca nu voia sa piarda desenul animat.
Cand l-am intrebat ce a facut, mi-a zambit angelic si mi-a spus : sa zicem de data asta ca ai facut tu. 😉
Bai, pacat ca nu vine Cris sa iti tina si tie un discurs despre neglijenta si protectia copilului
:)) si al meu era numit Duracell cand era mai mic..si Osama ( care era ” la moda” in perioada aceea )- micul terorist a crescut si continua sa faca timpenii- multe, orice- de ex ieri , cand sa imi iau si eu o banana din fructiera am constata cu stupoare ca TOATE aveau infipte bete de chibrit aliniate frumos de aratau ca niste arici; betele erau arse deci..acolo a fost un mic party,zic. Am obosit sa ii spun ..asa ca la din astea am ajusn sa nu mai comnetez – fac parte din normal ; iar in congelator gasesc vesnic tot felul de pahare, castronele in care se afla Dumnezeu stie ce..experimente diverse..
Citind, mi-am amintiti si eu de dusurile in 5 secunde cu usa deschisa..de fugit de pe buda cu pipi intrerupt ca …un pipi dureaza nene, nu poti sa il lasi nesupravegheat asa de mult, de un kk absolut turcoaz (I mean : TURCOAZ nici vorba de albastrui sau verzui sau asa ceva) la care ne-am zgait cu lupa o ora,l -am si pozat ..si dupa indelungi cercetari ne-am dat seama ca prinsese o punga de Haribo pe care o halise in intregime ( mda, era cu bona- de altfel o femeie ok dar care ..l-a scapat din ochi, bine ca nu era clor in punga
ce vremuri..
si lu’ fi-miu tot Duracell i se spune. nu oboseste deloc. nu mai doarme dupa amiaza de la vreo 4 ani. ( are 6 acum) si vorbeste non stop. adica, efectiv non stop. nu poate sa taca din gura. in conditiile in care pana la 3 ani jumate nu a scos o vorba, adica nu zicea nici “da”, nici “nu”, nici “mama”, nici “tata”.
Am senzatia de deja-vu. Been there, done that. Si nu e de gluma cand dupa ce socotesti ajungi la sute de ore de somn cu minus. Poate recuperam la pensie, cine mai apuca.
La pensie crestem nepotii! A fost un italian care a zis:,,Lasati orice speranta..”. Merge in orice imprejurare.
vai de mine. Sa ma ferească Dumnezeu ce am citit aici. Am un băiețel de 2 ani si 6 luni, dar e ascultător. Știe unde are/ n’are voie. N’am avut experiențe neplăcute cu el, slava cerului! De mic, n am simțit ca am copil! Când vrea cv, il rog sa si strângă jucăriile, o face, si e recompensat cu ce mi a cerut…si tot așa. Sper sa rămână la fel de cuminte ca si pana acum! De participat la concurs, cred ca as face’o… Dc nu? Ar fi cv inedit si de neuitat; sunt ferm convinsă :))
vera trolleaza!
auzi fata, io te banez,ca sa stii!
… si eu iti dau dislike, uite-asa … precis e ceva ce nu ne spui 🙂 … si-al meu stie ce are si ce n-are voie sau ce trebuie sa faca … dar de-aici pina la pusul in practica e drum lung … teorie stim, practica ne omoara!
dar a invatat sa cinte la coarda sensibila si cind ma supar pe el si-i spun ca nu mai sintem prieteni, se inchide 5 minute in camera lui si-apoi vine sa-mi spuna o poezie compusa de el, care, invariabil, incepe cu: mama mea draga, te iubesc!
Dar unde se gasesc asa copii? E model nou? Eu am unul vechi de 18 ani(pe 21 martie) si nu are facilitatile astea! Sau trebuie s-o updatez? Singura chestie cu care nu am avut ,,aventuri” a fost invataul(nu scoala:aici pot scrie romane in versuri gen Divina Comedie,dar numai comedie nu a fost).
vera,
pe f pe bune, s-o urca pe tavan, o pune mancare in galosi sau sub perna,dar: de la 2 ani si jumatate isi ia mancare singurel,isi pune pe farfurie si papa, apoi strnge si duce in chiuveta.
acum, la 4 ani si 7 luni,daca ii e foame,deschide frigiderul, ia ce vrea si papa.
ba chiar si-a spalat oarece hainute la inititativa lui.
asera am curatat ciuperci si m-a ajutat pe bune.deci efectiv ca si cum ar fi un adult.
isi face si sendvis singurel.
baiat mare.
Toate aceste momente obositoare in momentul asta se vor transforma in amintiri comice in viitor de care vom rade sau cel putin ne vor aduce un zambet. In plus sa nu uitam ca si noi am fost copii si am dat aceleasi batai de cap, mai mult sau mai putin, aprintilor nostri. Eu cel putin stiu ca am facut destule. Nici nu vreau sa ma gandesc cum a facut mama fata. Acum par intamplari amuzante dar la momentul acela cu siguranta nu au fost.
Apropo de ce a povestit nike, am intalnit un astfel de baietel, care de fapt cred ca se hranea cu baterii Duracell sau ceva de genul asta. Am fost la un client sa montez un aparat de aer conditionat si cat am stat acolo acel baietel nu a stat 2 secunde. Era pretutindeni, peste tot, pe masa, sub masa, pe scaun sub scaun pe rafturile de la biblioteca, pe fotolii, pe canapea alerga prin toata casa, ajunsesem sa cred ca sunt mai multi copii. Am crezut ca sunt gemeni sau tripleti, dar nu, era unul singur. Si daca-l vedeai ziceai ca e un ingeras, blondin cu o fata simpatica de nevinovat, nu cred ca puteai sa stai prea mult suparat pe el.
unul singur = 3 ????? 👿 👿 👿 👿 😛 😛
Si al meu e blondut, cu niste ochi de care s-a indragostit multa lume (nu pot sa-i descriu, nu prea am intalnit asa ceva). 😉
marius, daca-l vezi pe al meu, blodut, ochi cat cerul, kaki, angelic.
se incarca wireless de la Fukushima!
faza misto e ca vorbeste si non stop.
e kinetic. o sa rezolvam, in timp.are 4 ani si 7 lunia cum.
Aseara, ca exemplu de neglizenta si abuz: o ora si jumatate matematica clasa a II a, plus cetanie despre Riri si Rina si alte personaje din cartea de Cetire.
Nici rugaminti fierbinti, nimic nu l-au convins sa ma elibereze din captivitate.
Dupa ce m-am eliberat, in fix 10 minute se odihneau pe podea cca 200 d emasinute, 3 seturi de lego si brusc a vrut sa iasa ,pana la tataia. eu , la bucatarie, ta-su intindea rufele, tipul n-ajungea corect la clanta, nu era multumit sau Dumnezeu site ce. ei si intr-un moment de crasa nesupraveghere a demontat plexiglasul de la usa. cred ca i-a luat maxim 2 minute,dar, nu e mult.
de ce plexiglas?
simplu: a spart 5 geamuri si am decis ca e mai safe cu plastic.
l-am prins fix calare peste usa, cat am avut timp sa opresc aragazul si sa ma duc la el.
cine are duracell sau fukushima, stie.
sunt sigur ca ai un copil minunat, si e bine ca iti ofera o aventura in fiecare zi, placuta sper eu si chiar daca nu e acum cu siguranta veti rade de aceste amintiri peste cativa ani
si scuzati ca am scris in loc de ”parintilor nostri” — ”aprintilor nostri”
nu ma intrebati cum am reusit ca nici eu nu stiu 🙄 😆 😆
Nu stiu ce e cu unele dintre noi ca avem asa niste imagini apocaliptice despre copii si parenting. Eu am un singur copil, care cind era copil era asa de cuminte, de dulce, de haios, destept si tot ce vrei si asa a si ramas acum, la virsta de 30 de ani. Si cu toate astea, decit sa mai am unul mai bine as fi murit! Nu exista momente mai frumoase in viata decit atunci cind ai copii. Nu e usor, dar este FOARTE frumos!
Simona,
eu zic sa-ti depui formele pentru copyrights pentru format TV.
ca parca maine-poimaine vezi unu show pe idea ta
Intru in concurs si castig sigur-sigurel: am grija in fiecare zi de 26 de copii. I’m big Momma! 😉
Despre primele mele fire albe sau Ajutooor!!! A facut kkaaaaaaa copiluuu’!
Proaspat bunic. Copiii in vizita la mine, evident, cu plodul dupa ei. Trebuiau sa participle la o conferinta. Eu? “mare la stat, mare la sfat si viteaz cum n-a mai stat” decretez: eu am grija de “ala micu”. Punct. Ei pleaca. Eu trag carutul langa fotoliu, deschid calculatorul, cu un ochi la slanina si unul la faina ma apuc de citit presa. Eram cel mai fericit bunic. Buun. Trec 5 min. “ala micu” scanceste. Desfac toalele de rigoare, schimb pempersi, adoarme, facuse “treaba mica”. Trec alte 5 min. Faza se repeta. Mai trec 5 min.incepe cu plansul. Era kk. Desfac, schimb, adoarme. Fug in balcon pentru o tigara. In mintea mea, am calculat ca 5 min. i-mi sunt super suficiente. Revin. Scena horror. Toate ale pe jos, el picta carutul cu kk. Disperat ies pe hol si strig: Ajutooor!!! A facut kkaaaaaaa copiluuu’! Zgomot de usi deschise si hahaieli discrete. O vecina mai miloasa i-mi sare in ajutor si se ocupa de copil. Eu incarc “Ferrari-ul” (am uitat sa va spun ca il dotase pe plod cu un carut de ziceai ca e printul de Monaco) in masina si fuga la spalatorie. Acolo, …. nu si nu, …. impac personalul cu o suta, treaba se rezolva, fuga acasa. Copilul dormea dus, in dormitor. Vecina pleaca. Ies la o tigara. Revin. Tataaa! Acu plimba paturica plina de kk in jurul patului. Urmeaza … urlet pe scari … vecina … copilul … eu pe post de masina de spalat. Experimentat deja, il tin in brate. Dupa cateva ore, obosesc, dau sa-l pun in pat, el scanceste, eu revin, Faza se repeta la orice incercare de evadare de la datorie. In fine. Revin copiii de la conferinta, eu le predau odorul, in buna stare de functionare si cu toate cele din dotare perfect curate. Pupicii … paaaaaaaaaa!….
Concluzie:
1. La varsta potrivita, orice nazbatie a copilului, indifferent de natura ei, este o bucurie.
2. Au mai fost cazuri de gazduire dar … cu bona in dotare.
3. 24 de copiii? ….. da, dar cu bone in dotare si poate fi chiar OK.
rad cu lacrimi!
😆 😆
am lasa si noi copilul cu bunicul pentru cateva ore ( bunicul..vreo 70 asa..); l-am gasit pe bietul om desfigurat, cu ochii iesiti din orbite..ceva gen Einstein asa..NE-a sunt sa venim acasa “ca nu ma simt prea bine”
Copilul in premergator a tras de sertarele unei comode care, nefiind o comoda desteapta, a cazut cu zgomot arsuzitor ) copilul urla ca din gura de sarpe pt ca se speriase (el statea lateral ca din fata nu ajungea la sertare din cauza premergatorului) ; So, bunicul in prag de preinfarct se astepta sa il gaseasca bucatele pe sub sertare si haine dar, in acelasi timp spunea cum se gandea el ca daca tipza e inca in viata..
la vremea aia mi-a stat inima doar ca imi povestea (iar eu eram cu plodus intreg si fericit in brate..) ; saracul om nu a fost bun de nimic vreo cateva zile..
Atentie la comode cu seratre, bunici..pare ca nu ajung la ele dar copilasii gasesc solutii..
Doamneee, cit am riiiis!!! 😆
5 ore am lipsit, timp in care a mai trecut tati pe acasa. Am gasit socrii obositi, cearcane: sta fara sosete; s-a urcat; a sarit; a facut; a iesit desculta pe balcon; a vrut aia; nu a vrut aia etc.
Astept sa mai creasca fata si sa aiba ea grija de ei 😀
domne, e bine ca ai supravietuit momentului si reusesti chiar sa ne impartasesti experienta! zi, merci, ca altii raman traumatizati pe viata! 😆
Vai, ce-am ras! 100.000 euro e prea putin :))) Un milion de euro e prea putin, daca ma gandesc bine!
Am gasit un blog haios, daca vreti amuzament de calitate: https://doarunscutecsatimaipun.wordpress.com
Ar fi interesant de vazut un asemenea show, poate chiar si educativ. Orice ar fi binevenit la momentul actual in afara de showul cu talente…In alta ordine de idei, e greu sa ai grija de cate 20 copii la o clasa, stiu din experienta proprie cand am predat engleza la o gradinita.
Ok, facem concursul, mai si participam la el, dar presupun ca este pentru viitorii parinti. Ca de nu, cei care deja au copii acasa ar trebui sa uite de existenta lor pe perioada show-ului si nu prea cred ca e posibil :))).
Interesant scenariul…ma bag eu producator!Crezi ca scapam numai cu confiscarea averii???
La ce bun sa participi cand ai acasa un (1) puradel ce necesita 24/7/365×30 ?
Criptic? Fac “coaching” puradelului pt. gimnaziul unui liceu cu profesori care nu depasesc 1-2 ore la concursul vostru..
Good luck in your private life. LOL
cred ca strumf s-a prins ca am dat din casa si cu toate riscurile de a fi reclamata pentru abandon, nu poci pentru care sa nu povestesc:
aseara, a mancat la desene in timp ce tati desena un vapor mare.
numai ca, la un moment dat, nu mai stiu exact ce a voit sa faca si i-am spus nu de mai multe ori.
tipul calm, flegmatic, olimpian, isi ia rucsacul de gradi, baga niste hainute in el, deschide usa si arunca din prag: ma mut la tataie!!!!!
adica la usa vecina din curte.
Ntz, ntz! Iti dai seama ca s-au inrosit liniile telefonice de cate reclamatii a facut tanti Cris la Protectia Copilului?
nu imi dau seama, ca-s drogata cu magne b 6
😀
Ce nu mi-e clar la articolul ăsta: ce ai vrut să obții cu el, Simo?
Și cam ce vîrstă au copiii tăi acum? (da, știu, sînt indiscret dar mă tratez)
Simona, de ce imi da eroare cand incerc sa postez un mesaj mai lung?
habar n-am. 🙄 sper că ai reușit să postezi între timp
Simona, vin si eu cu o adaugare. Ce lispseste cu desavarsire din concursul tau sunt capcanele, “soacrele” matusile” “prietenele” atotstiutoare moraliste specializate in toate, care vin cica sa ajute (sa te lase sa respiri 2h) SI NU FAC ALTCEVA DECAT SA ITI EXPLICE TOT CE FACI GRESIT, CAT DE INCOPETENT ESTI CA PARINTE. As alege cateva din lista de comentatoare de mai sus.
Gabriela
Te rooooooooooooooog! Adauga “Consultant stiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiintific”, in aplauzele dumneavoastra, Moooooooooonica Tatoiuuuuuuuuuuu ………
Ei bine: le-am facut pe toate! si as fi facut si mai multe daca ma taia capul ! de ex am spus ca eu nu o sa ii dau suzeta NICIODATA; ei bine, a fost o vreme cand mi-as fi dorit enorm sa o accepte! daca o simtea urla ca ars cu fierul incins – so…nu mi-a tinut..
Deci, dupa experienta-mi proprie – daca cineva vrea un sfat i-l dau cu drag: draga, fa orice te face sa te simti mai bine pe tine si pe copilul tau. ZAU.
Copilul a crescut si este perfect normal – doar extrem de curios si inventiv si cu multa pofta de vorba – ceea ce zic eu, e un semn bun:))
iar cine a avut copii linistiti, cuminti (am vazut ca exista cazuri 😮 ) , sa le traiasca dar sa nu comenteze pana nu vad cum e cu unDuracell (a..si asa..poate suna putin ipocirt- eu nu cred ca mi-as fi dorit un copilas plantuta..nu mi s-ar fi potrivit
Eu prefer să urmăresc de la distanţă şi în caz de urgenţă maximă să dau o mână de ajutor aşa… soft, gen un prosop, un seveţel, o linguriţă. În rest…. mi-e frică. 😮
Şi mai vreau să spun că : nike, i lăv iu, fată! 😉
nu vreau sa par critic la adresa participantilor sau a juriului dar cred ca cele mai mari sanse de a cistiga le are Sfinta Treime si asta fiindca sunt un trio si nu un duo,nu din alte motive cum vor spune alti circotasi ,,,sau pentru ca sunt 3 vor fi respinsi la selectia participantilor
de ce Sf treime pai sa vedemm ,Intelepciune si rabdarea Tatalui,iubirea si puterea de sacrificiu a Fiului si bineinteles Ubicuitatea |Sf Duh pentru protectie si indeplinirea tuturor celor de trebuinta ,repararea daunelor etc etc etc Rezultatul ,o lume in ochii de copil,olume prin ochii de copil,un copil prin ochii lumii ,alegeti dumneavoastra ,,,,si inca ceva Orice analogie si asemanare e cautata si voita 😮 😆 😥
@iosdevina Ai perfecta dreptate: fiica mea are acum 18 ani, a fost si a ramas Duracell cu gura mare. Poti sa ma crezi ca,dupa experinta asta,nu as vrea un copil linistit:e mult mai amuzant sa vina si sa trancane,sa povesteasca,sa comenteze,chiar daca am mai avut si reclamatii de la scoala,parinti etc(in limite rezonabile). Am avut si eu tentative de ,,crestere stiintifica”(aveam 36 de ani si o biblioteca de carti de crestere a copiilor citita cand a aparut ploada),dar am constatat ca nimic nu e conform cu instructiunile,asa ca m-am adaptat pe parcurs.
cum majoritatea intamplarilor sunt ale mamicilor eu vreau sa povestesc una cu tatic de baietel.
Cand pitic avea vreun an jumate si eu eram in mijlocul treburilor prin casa, il rog pe tati de pitic sa-i schimbe el pampers-ul… Il vad pe tati cu ochelarii alunecand spre varful nasului si vorbind amuzat: , hai ca te schimb eu! ce numai mami stie…Asa…. Si tacere brusca! ma uit spre ei: pitic intins cu fata-n sus, cracit complet si tati aplecat deasupra lui….cu ochelarii si mai alunecati spre varful nasului….stand nemiscat. Intreb: ce-ai patit? Si-mi raspunde:” pai…de ce n-ai spus ca se poate face pipi si cand desfaci scutecul? mi-a trimis un jet fix pe mijlocul fetei….:) si nu stiam ce-mi curge de pe fata…”Si m-a pufnit un ras…Ii curgeau picaturile de pipi din ochelari si ala mic era happy rau!…I-am spus si eu amuzata: iata….ai fost botezat de fii-tu!
Si o faza legata de ce pot piticii inventivi sa faca: pitic al meu, pe la vreo 3 ani jumate s-a gandit ca e mult mai usor sa faci caca daca nu-ti mai dai pantalonii jos….si faci o gaura decupata cu foarfeca in dreptul funduletului :)!
indiferent ce ar inventa copiii imaginari din show, te asigur ca viata bate intotdeauna filmul/show-ul.
semnat,
mama unui baiat de 3,5 ani
Simona, esti sigura totusi ca nu ai copii? Ai descris cu mare acuratete activitati din viata unei familii cu copii!
In timp ce eu citeam aceste randuri cu mare drag si razand cu lacrimi, fie-mea(2 ani si 8 luni) a facut pipi pe mine si apoi m-a intrebat sagalnic: Pipi, mami? Pipi, mami 🙂 Noi ii spunem napraznica sau atomica, mai nou Duracell, am fost la un tobogan mai mic in alt oras, pe care se putea urca singura si in 5 minute s-a urcat si coborat de nu stiu cate ori, cu o viteza uimitoare , cu urlete de luptatoare cand ceilalti copii mai voiau si ei la tobogan dar sufletul! Nu i-a lasat!
Cu toate că am ajuns târziu, apropo de pipi… Copii proprii nu am, însă am un frate semnificativ mai tânăr (cu 14 ani). Într-una din zile, când era bebe, iar eu aveam blugi noi (prețioși la vremea respectivă), el neavând scutec dintr-un motiv care îmi scapă (probabil post-băiță), l-am luat în brațe. Întrucât până aici au fost destule spoilere („pipi”, „lipsă scutec”, chiar și „bebe”), cred că e evident ce urmează: pipi pe blugii noi. Haios, râdem, nici o problemă, spăl blugii. Trec vreo 3, 4 ani, copilul crește, eu între timp nu prea, eram încă în stadiul de rockeriță „habotnică” (musai bocanci, în mod ideal până la genunchi, inclusiv vara). Și ne amintim într-o zi de faza cu pipi pe blugii cei noi și îi povestim copilului ce ispravă a făcut când era bebe, el se distrează de minune. Eu țin să adaug (deoarece aveam un atașament deosebit față de puținele perechi de bocanci din dotare), la finalul poveștii, ceva de tipul „Blugii ca blugii, bine că n-ai făcut pipi în bocanci!”. Cum credeți că l-am găsit cu câteva ore mai târziu, dar cu nici o fracțiune de secundă prea devreme, pe copilul de aproximativ 4 anișori, cu puțin mai înalt decât bocancii înșiși? Cu pantalonii în vine, pregătit de my worst case scenario… Și-a premeditat acțiunea, a avut răbdare până a fost „neglijat” preț de 30 de secunde și era cât pe aici să îi iasă. Din fericire, niciun bocanc nu a fost vătămat pe parcursul poveștii.
suuuper subiect…m-am distrat , m-a apucat nostalgia…nu cred sa fie parinte sa nu fi fost prin situatiile de mai sus.Oricum , cred ca la scenariul tau lipseste un element esential de tortura : intrebarile . la care poti adauga linistita diverse situatii jenante in care te pot pune tancii .
Exemplu : eu cu mama la control la un profesor , fie-mea , 4 anisori pe atunci se plictiseste si se agata de poala halatului comunicandu-i parerea ei : ” si mama mea e doctor dar opereza , nu sta numai in hartii”. Evident ma-sa a devenit brusc la culoare pamant de floricele , gura s-a umplut cu scuze…norocul meu ca omul avea simtul umorului si copii acasa. Setul II : strabunica din dotare ii administreaza o corectie vocala mai neortodoxa , copilul ma asteapta cu mucii in nas . Si comit greseala de a -i explica ca mam-mare e un om foarte buna dar cu varsta…N-am tinut seama de pregatirea religioasa a strumfei care a intrat la pareri : daca Doamne Doamne o judeca pe mam-mare dupa axioma “ce-ai facut in ultimii 5 ani” si-o trimite …jos. Asa ca a luat frumos tamaierul si-a tamaiat-o pe batrana din cap pana in picioare cu textul ” sa te ierte Dumnezeu ca ai fost rea cu mine , eu te-am iertat”. Evident am experimentat inca o data modelul parinte venit din garda intr-un si luat de la poarta in suturi.
Mai pe la 6 ani inainte de Craciun ne anunta ca nu-si doreste nimic , are cea mai buna familie din lume. Deja pipotele noaste erau hipertrofice de mandrie, in cap ne zanganeau norisori cu ingerasi cocotati pe ei, norocul nostru ca ne-a coborat odrasla cu picioarele pe pamant : “voua sa va aduca Mosul niste aparate auditive , uneori sunteti surzi la nevoile mele ( a se citi inghetata , dulciuri…)”.
Acum are 8 ani. Ultima traznaie la care a ras tot tribul a facut-o cat ne-a intrat pisica cea mare in calduri . Ajung cu copilul acasa , gasim pisica miorlaind patetic si cu fundul la bataie si o aud pe fie-mea ;” mama , hai repede ca ne-a intrat pisica in campanie electorala “.Nici c-am putut gasi o definitie mai buna.
Cat despre intrebari…ca asa am inceput “de ce-urile ” nu se termina.Am incercat sa evit o intrebare cu “mai lasa-ma ca nu stiu ” si am primit o corectie de ma ustura si acum : “nu ai voie sa nu stii sa raspunzi la intrebarile mele , ai voie sa nu stii cand te intreaba unul mai mare ca tine”.Perfect logic
si tot asa….si-mi doresc sa ramana la faza asta de logica in alb si negru , la fel cum imi e dor sa mai vad o data fata mamei mele cand fie-mea a scos mixerul mergand din frisca si noi aratam ca in Stan si Bran. Explicatie : am vrut sa gust si n-am vrut sa ma ranesc”. sau cand a sters geamurile cu servetele umede , evident dupa ce stersese praful. Nu stiu cati se pot lauda cu geamuri pregatite de eclipsa.
” mama , hai repede ca ne-a intrat pisica in campanie electorala” 😆 😆 😆 😆 😆 😆
bine ca m-am abtinut de la comentarii pentru ca dupa primul hohot de ras am vrut sa schimb o litera si sa-i spun ca-i de fapt campanie erectorala. Numai ca am mai dat explicatii ample dupa ce fie-mea s-a mirat ca manelistii se insoara si eu am comentat ca pacatul nu e ca se insoara ci ca se reproduc. Oboseala si-a spus cuvantul si-am scapat porumbelul plenar pe gura fara sa tin seama de varsta interlocutorului.Vai de mama mea ce-am mai tras….mai ceva ca dupa observatia ca daca eu il intrebam pe tata ce-i aia gaura neagra luam una peste gura , spre deosebire de ea care a primit explicatii stiintifice. Al prilej de “de ce-uri”.Oricum , prietenii au zis ca definitia asta noua la campania electorala ar merita omologata
o să public paragraful cu campania electorală într-o postare separată, că prea e mișto, eu încă mai râd ? ? ? ?
[…] spus-o fetița cititoarei care semnează dr.Quinn, iar mama micuței înțelepte ne-a povestit-o aici. O redau mai jos, ca să râdeți și voi cu pofta cu care am râs eu, cutremurați în același […]