Plouă, Facebookul se ouă

Dacă s-ar închide mâine Facebook, trei sferturi dintre utilizatori ar intra în depresie. Dintre ăștia, un sfert s-ar sinucide, un sfert ar înnebuni, iar celălalt ar redeschide, plângând în hohote, Yahoo Messenger. Viața fără Facebook nu e viață. Dar oare cum e aia cu Facebook?

 Te trezești plictisit. Iei telefonul și deschizi rețeaua. Dai 2-3 like-uri, apoi te ridici să-ți faci cafeaua (rima a fost involuntară, să știți!). Când e gata, îți iei ceașca în față și deschizi laptopul. Heheee, a sosit momentul să postezi ceva interesant. Dar oare ce, oare ce? N-ai nici o idee. A, ba da, știi. O să pui o poză cu un croissant și o să întrebi ghiduș “Heeei, ce mâncăm aaazi?”. Nțț. Nu e bine, asta ai întrebat și ieri, o să zică lumea că nu ți-au dat să mănânci când erai micuț, că ești la dietă sau – și mai rău! – că nu te duce capul și n-ai inspirație. Mda… Tre’ să scrii altceva. Ceva surprinzător și creativ. Dar ce? Te uiți în jur. Gata, ȘTII! Ai găsit! Scoți limba printre dinți și tastezi tacticos: “Plouă”. Oau! Deja plouă și pe Facebook. Cu like-uri. Dar palpitant devine de-abia când încep să apară comentariile și, odată cu ele, CHIAR EI. COMENTATORII. Oau!

“Așa, și?”, o să-ți răspundă AROGANTUL. Pentru el, Facebookul e un instrument de tortură. De autotortură, mai exact. Se plimbă din wall în wall și se tăvălește în chinuri, văzând cât de proști sunt alții, în raport cu el, care este foarte, foarte inteligent. Dar, deși îl doare cumplit propria singurătate, într-o lume de fraieri care nu-l merită, găsește mereu puterea să încerce să-i schimbe. Cum? Păi, cu câte-un “Așa, și?” d-ăsta, care ar trebui să-i traverseze ca un curent electric, să-i zgâlțâie bine și să-i facă să se arunce în lupta împotriva propriei mediocrități.

“Mă iei la mișto?”, îți răspunde PARANOICUL. Ăsta crede că toată planeta trăiește doar ca să-i facă lui rău. Practic, Zuckerberg, atunci când a inventat Facebook, la asta s-a și gândit. Că rețeaua va avea un succes uriaș și toți cei care își vor face cont se vor apuca să-i distrugă viața lui Icsulică din România. Postează Madonna noul ei clip, căruia îi dau share 2 milioane de oameni? E o conspirație, menită să-l enerveze pe el, care a avut o iubită virgină în liceu. Cum adică “unde-i legătura?”? Păi, n-a avut Madonna în tinerețe cântecul ăla, “Like a virgin”??

E momentul să intre în scenă CERTĂREȚUL. “Plouă pe naiba, minți cu nerușinare. Tu nu vezi că ninge?”. Dacă ai fi scris că ninge, ar fi zis că, de fapt plouă sau că e soare. Și ar fi adăugat niște jigniri, ca să fie sigur că se lasă cu scandal. Discuția cu un certăreț poate să dureze ore, depinde doar de tine, el rezistă oricât. Se poate lăsa cu “unfriend”, dar, iarăși, numai dacă-l dai tu. Lui îi place să aibă mulți prieteni, ca să aibă cu cine se jigni.

O listă lungă îi place și PEDAGOGULUI să aibă. S-a născut, practic, ca să-i învețe pe alții cum să trăiască și să-i salveze de la diverse nenorociri, începând c-o eventuală amigdalită și terminând cu războiul nuclear sau Apocalipsa. “Sper că n-ai stat în ploaie fără umbrelă, ca să răcești”, o să te admonesteze, finuț. Sau o să observe că ultima ta postare (aia de dinainte de asta cu ploaia!!!) a fost la ora 2 noaptea, prilej să-ți spună, cu tonul ăla enervant, de profesoară mustăcioasă de pension, “Fetele cuminți, la 2 noaptea, dorm, nțțț”. O strategie să scapi de el e să-i ceri părerea legat de prima tâmpenie care-ți vine în minte. Întreabă-l dacă mușețelul e bun pentru cearcăne. Va pleca dincolo de zările internetului și va reveni peste 2 zile, cu 546 de link-uri despre mușețel. Păi, ce, nu sunt bune 2 zile în care să te culci la ce oră vrei?

“Dă-mi și mie un like, ca să câștig acest concurs!”, o să spună CERȘETORUL DE LIKE-uri. Și o să-ți lase un link către un concurs al cărui premiu sunt 2 conserve de pateu de ficat, o pungă de râme pentru pescuit și o rochiță cu buline. Cel mai bine e să-i dai, imediat după like, și un block, altfel o să dai like-uri zilnic, la toate concursurile lui tâmpite, până o să te usuci de nervi.

POSTACUL POLITIC o să apară de nicăieri, fix când te aștepți mai puțin: “Adică vrei să insinuezi că e vina lui Băsescu? Ia uite, nene, e vinovat și de ploaie, %$&*&& de nenorociți pe care v-a plătit Varanul să scrieți mizerii, ca să manipulați lumea!”. E posibil ca postacul ăsta să nici nu mai fi fost plătit de vreo câțiva ani de partidul sau politicianul pe care îl slujește. Poate să se fi defectat pur și simplu la cap, la începutul carierei lui de postac, și să fi rămas așa. Te va urmări, cu siguranță, să îți zică de Băsescu sau de Ponta chiar și după ce aceștia vor fi morți.

Mai sunt și alții, dar vă mai las să-i numiți și voi.