Nu e OK, Simona, să nu mai faci campanii umanitare!
Cam așa au reacționat unii cetățeni, când, după povestea asta foarte urâtă și extrem de traumatizantă pentru mine, am anunțat că, cel puțin pentru o vreme, nu o să mai adun bani pentru cazuri umanitare punctuale, ci o să ajut numai ONG-uri care au dovedit lucruri și în care am mare-mare încredere.
Cu mâinile în șolduri au reacționat. Iată un dialog relevant pe această temă:
Mda…
De ce scriu tocmai azi despre acest subiect? Tocmai m-a mai luat cineva la unșpe metri, pe Facebook, referitor la fix aceeași poveste de la care a plecat și dialogul de mai sus:
Am simțit, așadar, brusc, nevoia să vă spun cum mă simt când sunt astfel interpelată. Și mai dezamăgită de specia umană mă simt. Că e prea mult, că e prea puțin, că e exagerat, că e justificată sau nu dezamăgirea mea, asta chiar nu ar trebui să fie treaba nimănui. Cine e îngrijorat de soarta celor aflați în nevoie e invitat călduros să pună mâna să ajute personal, în loc să mă dojenească pe mine pentru faptul că am luat o pauză. Așa ar fi elegant și decent. Atât am avut de zis.
Voi ce părere aveți?
Lumea rea
Ce poate fi mai simplu?
Aroganta , rautate si prostie
Un amestec exploziv
Ce enervant esti uneori cand inspiri atat echilibru.
Ce inseamna sa-ti tii scheletul intre doua cocoase!
Asta se lasa cu liquor store guest star 😛
Doamna, fa cum simti. Am invatat in ultimii ani ca ajutorul e cu adevarat daca e sincer si curat. Adica sa dau cu inima impacata. Daca am indoieli, daca am o strangere de inima mai bine nu dau, mai bine nu fac.
Imi continuare te admiram si apreciem ce ai facut pt Oana Livadariu. Inclusiv ce ai facut dupa moartea ei: banii care i-am reprimit i-am donat la alte cazuri – si aici tot tie iti multumesc.
cazurile individuale se pot adresa ONGurilor specializate. Iar tu ajuti ONGuri serioase.prin tranzitivitate ajuti cazuri individuale fără a avea apoi mustrări de conștiința. Oricum, sa ajuti un spital sa își ia un Aparat de RMN are un impact mai mare decât sa ajuti un caz individual, oricât de cinic ar suna.
Stiu ca nu e chiar ontopic, dar postarea imi aminteste de un text citit undeva, cu un tip care emigrase in SUA si care, la un moment dat, se hotaraste sa-si ajute comunitatea de unde plecase, trimitand lunar 5000 de $.
Dupa niste ani tipul reduce suma la 1000 $, motivand ca are cheltuieli mai mari, cu copiii intrati la facultate.
Reactia comunitatii: “ia uite, cata nesimtire, asta-si tine copiii la studii pe banii nostri!
Eu am patit-o acu’ o saptamana, de la asa-zisa mama, cica daca n-am bani sa-i dau (de fapt nu mai vreau sa-i dau ca m-am saturat si am alte cheltuieli, ca si in povestirea mai mult ca sigur adevarata) sa vin inapoi in tara sa muncesc la corporatie, pai eeee…ce-i asta…. 😡 😡 Doamne-fereste si pazeste…
Haha, faza asta imi aduce aminte oarecum de…mine.
Eu am fost crescuta de bunici, parinti divortati, mama ma mai ajuta din cand in cand , dar tata niciodata nu m-a ajutat cu nimic, tot ce facea, facea pentru ceilalti doi copii ai lui. Ba chiar cand s-a oferit sa imi imprumute bani de facultate, atunci cand am facut rost de ei, a avut tupeul sa intinda mana sa ii ia inapoi.In fine, anii au trecut, eu am ajuns pe picioarele mele, dupa FOARTE multa munca.Multe dimineti in care la 7-8 dimineata eram facultate, iar apoi la servici , apoi ajungeam acasa la 11-12 noaptea. In clasa a12a eram dimineata la liceu, la pranz la job part time. In aia 4 ani tata nu m-a sunat o data sa ma intrebe macar daca am ceva de mancare in frigider.
Si m-am dus la bunica-mea intr-o zi, plina de fericire, cu masina mea cea noua sa i-o arat. Mamaie bocea la poarta, de sarea camasa de pe ea de bucurie. Si vine doua vecine care erau prietena bune cu “familia” lu’ taica-miu. Si zice in una in gura mare: “Ia uite fa, ce nesimtita e fi-sa lu’ ****!. Taica-su moare de foame si ea isi ia masina noua….”.
Eu n-am zis nimic, da’ la care mamaie : “Si ce te F**te fa pe tine grija? Da-i tu bani lu fi-miu daca ti-e asa mila de el!”.
Au tacut amandoua si au trecut mai departe…
Stiu ca e frustrant, dar incearca sa nu te lasi afectata de ce zic ei. Unii ar trebui sa inteleaga ca NU esti obligata sa ajuti. Asta o face fiecare cand simte, poate si vrea. Nu cred ca exista vreun om care sa-i fi ajutat pe toti cei care aveau nevoie. E pus si simplu imposibil.
Si, oricum, ajutand ONG-urile, tot cazuri umanitare ajuti asa ca nu inteleg indignarea lor.
eu nu înțeleg cum poate fi pusă în discuție o decizie atât de personală. nu înțeleg cum de există oameni cărora li se pare că e treaba lor să aibă o opinie vizavi de așa ceva.
Nu-ti consuma energia si timpul incercand sa-i intelegi. Nu merita. Pot sa fac pariu ca mai bine de 70% din cei care comenteaza, nu se implica in vreo activitate benevola, indiferent de cat de mica. Dar stiu sa arate cu degetul.
Simona,
access la internet are oricine.
inclusiv aia care in reportajele de la bac ,declara senini : “n-am invatat, !si ce daca nu iau,? nu conteaza!”
si statisticile arate procente mari de picati.
Ei, de astia ne lovim zilnic ,pe internet, sau in magazinele unde lucreaza si nu stiu sa-ti explice ce e cu marfa xyz
sau in administartia publica , sau in companii si in media .
s-au infiltrat peste tot !
si EI AU PARERI , si vor ca tu sa stii parearea aia a lor proasta.
piticigratis zice bine (parca il aveai si tu sau Nioc? pe roll?)
Pe sistemul:
– Dumneata mi-ai salvat ieri copilul de la inec?
– Da.
– Si caciula?
Eu te inteleg perfect. M-am tot implicat in salvari de caini, pisici, animale amarate. Stiu, e altceva, nu e acelasi nivel, dar inteleg ca vine o vreme cand nu mai poti. Nu conteaza din ce motiv. Punct. Toti cei plini de bune intentii pot sa faca, sa ajute.
M-au judecat, ca de ce, ca mai bine am grija de un porc/ copil/batran-etc
Stau la coada la paine iarna, iau cate 10-15, am caini stransi undeva, cei din spate: da’ ce faceti cu atata paine?!? O duc unor batrani, am ajuns sa zic……………………. De sila discutiilor.
Asa ca, draga me, faci ce vrei cu energia ta!!!!!!!!!!!! Lume multa, oameni putini. Chiar nu cred ca esti datoare cu explicatii. Ignore.
“Lupul nu este interesat de cum gândesc oile”. Ai simțit că dorești să faci ceva din inimă – restul nu contează.
Câteodată iese și rău. Nu ai ce face. Mulțumesc.
mosu
cum se aplica asta cu lupu aici?
lupu mananca oile ,nu le face campanii umanitare
1. Orice ai face, vor exista mereu dezamăgiri/reproşuri/nemulţumiri.
De exemplu:muncească şi să călătorească ca să cunoască lumea.
Astfel, într-o bună zi, plecară toţi trei cu măgarul lor. Au pus copilul călare pe măgar, iar părinţii mergeau alături pe jos.
Trecând prin primul sat, lumea comenta:
– Ia uite la copilul acela ce prost crescut e! El stă sus pe măgar şi bieţii părinţi, în vârstă, trăgând măgarul de frâu.
Atunci femeia îi spuse soţului:
– Nu voi accepta ca lumea să vorbească urât despre fiul nostru.
Aşa că soţul, îl coborî pe copil de pe măgar şi urcă el. În satul următor însă, auziră alte comentarii:
– Ce tip neruşinat! Îşi lasă copilul şi pe sărmana femeie să tragă măgarul în timp ce el merge foarte comod călare pe măgar.
Atunci au hotărât să se urce femeia pe măgar, în timp ce tatăl şi fiul să meargă pe jos şi să tragă măgarul de frâu.
Dar în satul următor, alte comentarii ajunseră la urechile lor:
– Săracul om! După ce că munceşte toată ziua trebuie să ducă femeia călare pe măgar! Şi bietul copil, la ce să se aştepte de la o astfel de mamă?
Atunci s-au consultat din nou şi au hotărât să urce toţi trei pe măgar pentru a continua călătoria lor.
Dar în satul următor iată ce comentarii au ajuns la urechile lor:
– Îs nişte bestii! Mai bestii decât animalul care-i poartă în spate! Auzi tu! S-au cocoţat toţi trei pe un biet măgar! O să-i distrugă coloana şi o să cadă animalul din picioare sub ei!
Până la urmă s-au hotărât să coboare cu toţii şi să meargă alături pe lângă măgar.
Dar nu le-a fost dat să aibă parte de linişte, pentru că în satul următor au continuat să audă comentarii răutăcioase la adresa lor şi voci care spuneau:
– Vai ce idioţi! Şi-au luat măgarul cu ei ca să meargă pe jos! De ce or fi mergând pe jos când au un măgar care să-i ducă în spate?…
fix asta e lumea
faci ce simti
si da-le ignore cum zise si Ina
Bine mai puteau sa facă ceva, puteau sa ducă ei pe rând măgarul in spinare. Apoi sigur ca lumea ar fi vorbit urat de măgar insa sigur ca pe măgar l-ar fi durut la maciuca!
@vmo: 😆 😆 😆
还 hai mah
Vmo
Acu eu ce mai zic …?
Era ultima varianta
Dg
Help
Asta e tableta ei si daca nu s atent bag阿森纳 天
Brrrrrrrrr de 3 ori de coltu mesei???????
Un magar dus in spate va muri daca il duci prea mult.
Pt ca nu poate sa respire.
Asa sunt fabricati magarii.
Si nu va mai apuca sa vada cum e durerea de matalanga.
Dupa turnura halucinanta pe care a luat-o cazul, ma mir ca n-ai ajuns la psiholog si ca doar te incearca sila. Ce oameni…bleah!
am ajuns și la psiholog, povestea a făcut parte dintr-un cocktail care chiar m-a pus pe butuci binișor la momentul acela
“nicio fapta buna nu ramane nepedepsita”- aud deseori; dar nicio fapta buna nu este in zadar – si pentru asta merita cateodata sa iti iei si suturi (de la prostii pe care e bine sa ii ignori atunci cand nu poti sa ii ocolesti).
E o chestiune de alegere personala si nu cred ca trebuie sa dai vreo explicatie cuiva pentru asta
Raspunsul tau dat Gilianei este arhi-suficient si arhi-cuprinzator . Cine nu l-a inteles, ori nu poate sa-l inteleaga (nu detaliez posibilele cauze, ca n-are rost), ori se face ca nu intelege (nici aici n-are niciun rost sa enumeram posibilele “incadrari” ale unei astfel de persoane). Clar este faptul ca, in ambele cazuri, tot ce poti face este pur si simplu sa ignori persoanele. N-ai ce face intru ajutorarea lor! Ce poti face este, in limita puterilor, sa sprijini acele ONG-uri care consideri tu ca merita. Succes!
am vrut să îl reiau și aici, pentru cei care își bagă nasul și probabil că nu l-au citit.
…pe langa faptul ca-ti poti lua niste mari tzepe personale si dezamagiri sufletesti, se mai intampla sa vrei sa faci un proiect-ceva de ajutorare a oamenilor sarmani si sa n-ai cu cine, desi initial se bateau in piept vreo 7 ca se baga… eu asa am patit. 😕 Adica, da, sa urlam sa ne dam cu capul de pereti ca-s oameni saraci in strada, sarmanii de ei, si au si copii dupa ei, si cersesc la metrou si ne strica imaginea in vest si ne discrimineaza raii astia de occidentali, da’ cand e vorba sa scrie trei vorbe la un proiect sa cerem o finantare ceva pentru integrarea lor se dau duuuusiiiii si f f f f ocupati desi sunt someri de meserie. 😮 Sau macar sa ajute la o cheta de haine pentru iarna, credeti ca s-au simtit sa raspunda? Nooooo… Da’ in rest ne batem cu pumnii in piept si ne smulgem paru’ din cap fir cu fir cat suntem de generosi si de inimosi… bleah.
….inca ceva, apropo de facerea de bine…chiar uitasem intamplarea aceasta, eram si mult mai tanara pe vremea aia maica, deh!
grabita, ca de obicei, intram in hala pietii sa cumpar una-alta, era o vreme cainoasa, de noiembrie,
si vad o femeie, batrana, de la tara dupa port, cum plangea, tinand o geanta neagra cu amandoua mainile stranse de toarte…
ma duc si o intreb ce i s-a intamplat. Mi-au furat portofelul, imi zice, si atunci vad ca geanta ei, ponosita, de vinilin, nu mai avea fermoar, probabil de vreo suta de ani nu mai avea…”am venit cu autobuzul din satul X, sa cumpar cate ceva, si paine sa cumpar, iar acum nu mai am bani nici de bilet sa ma duc acasa”, si avea un glas asa de pierdut…
Ma uit un pic la ea si vad cei mai tristi ochi din lume.
Ii spun sa ma astepte, ca trebuie sa schimb niste bani si ma intorc.
Am cumparat repede cateva paini si i le-am dat, plus niste bani, nu mai tin minte cati, dar oricum, mult mai multi decat costa biletul de autobuz.
Mi-a multumit, eu am indemnat-o sa se duca in statie, i-am urat sanatate…si-am plecat la ale mele.
Dupa vreo douaj de minute ies eu din piata, incarcata cu sacose si vad babutza ca imi vine in intampinare.
Hait, mi-am zis in gand, si in urmatoarea ce mai lunga secunda m-au strafulgerat cele mai urate chestii, ca e o escroaca, ca a vazut ca am bani si vrea sa-mi mai ceara….
Ea, timid: “doamna draga, nu va suparati, dar am uitat sa va intreb cum va cheama”
Eu, rece: “dar ce importanta are, de ca va intereseaza asta?”
Ea:: “ati fost atat de buna cu mine si vreau sa ma rog, la biserica, pentru sanatatea dvs.”
Bineinteles ca i-am spus numele, mi-a zis ca e predestinat si n-o sa ma uite niciodata.
Asa de impovarata de pareri de rau m-am intors acasa….cum putusem eu sa ma indoiesc de sufletul bun al acelei sarmane femei…
Ce mor io de astia care iti zic tie sa faci! Da’ ei ce au? Faci ce vrei, pana la urma! Am ajutat si eu cazuri de genul asta, si traiesc cu satisfactia ca atat bebeul cat si adultul pe care i-am ajutat sa stranga banii sa se opereze sunt bine sanatosi. Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost sa nu fie bine. Dar chestiile aste te consuma. Rau. De. Tot. Si trebuie sa le faci pentru ca simti ca asa e bine. Altfel nu iti reuseste. Simona, draga, faptul ca esti o persoana publica si sclava de pisica, in acelasi timp, nu inseamna ca trebuie sa faci altfel decat simti si crezi. Iete, na!
Băgatul în seamă şi în treaba altuia la români este o boala incurabilă, cel putin la generaţiile actuale.
Ce face ăla, de ce merge acolo, cât cheltuie pe…, cât câştigă, de unde are bani, ce boli are, ce tratament face, cât plăteşte la curent, lista curiozităţilor penibile şi fără sens e practic interminabilă.
Nu îţi mai consuma niciun minut din viaţă şi niciun neuron pentru a explica sau a te justifica. Trăieşte doar viaţa ta şi fă doar ce poţi din ceea ce ai chef şi timp să faci,
Cred ca e la moda acum sa se improaște cu acuze,cu vorbe nepotrivite si sa vezi oameni nefericiti de ce spun “ceilalti” .Simona, daca ai ajuns sa scrii un articol despre asemenea specimene , cred ca ai ajuns la saturație.
Merita,oare, sa iti incarci mintea cu ce presupun anumite persoane ca ar trebui sa faci ? Dau si eu sfaturi pe-aci, dar si eu sunt la fel ca tine ! Mamă-mamă , si ce mi-o iau mereu …
Asta e soarta oamenilor cu bun-simț, ca daca ar exista o pastila de nesimțire….ar trebui sa o luam zilnic 😮 .
Capul sus…lasa-i sa behăie !
mai stie cineva care a stat in Regie, magazinul acela cu paine calda? era fabrica de paine langa R2 – parca; ei bine, acolo mergeau studentii sa isi cumpere paine; si tot acolo era un batran care ceresea si el o paine; si ii cumparau cam toti; apoi am aflat ca venea camioneta incarca sacii cu painea primita ( si dosita dupa un colt) crestea porci cu painea calda pe care multi studenti si-o rupeau de la gura sa i-o dea batranului.
va spun asta pentru ca am simtit multa revolta cand am aflat;
batranul isi mutase intre timp locul dar eu eram furioasa si frustrata ca am fost pacalita; apoi m-am gandit ca nah, cand faceam fapta buna se punea, aveam un sentiment ca am facut ceva bun ; si mi-am zis: e povara lui ca pacaleste oameni (daca avea notiunea sau nu, nu conta), eu am facut ce trebuia si nu imi iau faptele bune inapoi.
Desigur ca asta m-a facut mult mai vigilenta, sigur ca nu ma mai las pacalita cu usurinta insa sunt situatiii cand suflu si in iaurt iar vigilenta mea ma pune pe ganduri; raman cu gandul: dar daca persoana aceea avea nevoie de ajutor disperat iar eu i-am intors spatele??
ce vreau sa spun este ca o fapta buna facuta din suflet asa ramane chiar daca cel care o primeste nu o merita; si ca uneori trebuie sa ne asumam si asta- altfel riscam sa le intoarcem saptele tuturor..
O daaaaaaa, era fabricuta de paine, era deschis dimineata cand ieseam din R2, ce mai bagam cate-o paine odata cred 😀 , lesinati de foame fiind dupa o noapte de dezlantuiala 😆 😆 . Mmmmm, ce mai bunatate.
De fapt mosu cerea pt barbati.
Caci, nu-i asa,
Toti barbati sunt niste porci…
daca zici tu, dg! cine sa indrazneasca sa te contrazica?! 😳 😳
( desigur, persoanele de fatza aci se exclud unele pe altele 😆 )
…a, si scuze! m-am molipsit de la madame aia dintre maci, nu tu virgule, am mancat si litere. ouf
@Eva:
Uite d-aia te iubesc eu.
Nu stiu faza cu mosul si cu porcii lui (avea doar porci barbati, dg?).
Vad zilnic niste batranele pe la Unirii, vai mama lor, zici ca-s drogate … se apropie profi de masina si te abordeaza scurt si eficient, sa nu piarda timpul, stie ca TREBUIE sa demarezi rapid de la stop.Nu m-am prins la inceput, am cotizat in numele milosteniei strabune daco-romane-danubiano=poantice, gen Gigi Becali, fara numar. M-am luminat intr-o zi cand una din batranici a facut decontul. Un haidamac, brazdat de lame de ras si tatuat cu fierul ars, numai cu sirene si ancore pe mushchii prea putin ascoperiti de maieu, s-a itit de dupa boscheti si i-a golit buzunarele. La urmatoarea tentativa de frauda sentimentala (ma simteam agresat financiar, parintii mei au muncit O VIATA si nu le da nimeni NIMIC pe degeaba! … ca ma si enervez! Dar de ce le-ar da, ca nici n-ar primi!), stai sa zic ce-a urmat? Hai, recunoaste ca ai foita de indigo, d-aia cu care luai cursurile mocaitilor care nu ajungeau la cursul de la primele ore. Zii DA si spun! OK, mizez mereu pe tine si nu pierd, ce chestie!
Si sa zic … la urmatoarea tentativa, am intrebat batranica prin geamul abia crapat: Cat a zis seful ca trebuie sa va dau? Am bani, dar spuneti-mi suma, sa nu va dau prea putin! Nu numai ca si-a retras cererea (mana intinsa, gen), dar si-a retras si “ambasada” de langa Ionica. Ionica e masina mea, ca am cumparat-o de Sf. Ion. Si stii de ce? Aveam si eu mana intinsa. Tineam in ea telefonul.
Mereu ii spun lu’ aia mica sa tina telefonul aproape, chiar si cand face clatite!
Ca parca m-asculta! dar macar sa auda. Ochi mari sustine ca are, de urechi n-am idee 😆 !
matrixbarin: regret sa te dezamagesc dar eram d-aia care dadeam o bere pentru cursuri; aveam (si mai am ) un defect major: urasc sa ma trezesc dimineata; de aceea, la cursurile de dimineata, nu ajungeam neam
da, sa stii ca invatam bine , adica tocilara din cauza de amor propriu dar mai ales bursa nenica si tabere gratis la mare
si eu sunt … nici nu stiu cum sa spun … dezamagita, scarbita de toti oamenii astia care indiferent ce faci tin sa iti spuna ca de fapt tu nu faci nimic bine. Si ce e mai grav e ca tu nu le-ai cerut parerea, insa ei se simt obligati ca tu sa o afli.
daca alegi sa ajuti pe cineva/ceva… indiferent de ce anume e vorba (copii, batrani, animale, natura, reciclare, cai verzi pe pereti, etc) exista niste unii care tin sa te puna la punct si iti spuna in gura mare si intr-un mod foarte agresiv cat de ipocrit esti pentru ca mai sunt inca un milion de alte lucruri grave pe lumea asta si tie nu iti pasa de ele.
Daca adopti un animal de pe strada, de ce doar unul, stii cate alte animale chinuite sunt pe strazi?
Daca spui ca esti pesco-vegetarian auzi: ”dar pestii ce vina au, pe ei nu ii doare ? esti un ipocrit”
Daca donezi pentru un ONG, pai mai sunt inca nspe ONG-uri, pentru alea de ce nu donezi ?
Daca ajuti un copil provenind dintr-o familie saraca si ii cumperi haine si rechizite pentru scoala, a, pai stii cate cazuri mult mai dramatice sunt? Sau … nu stii ca de fapt parintii o sa-i vanda hainele si jucariile si cartile, ce fraier esti ca ai fost dus de nas. Daca intrebi ”de unde stii asta, de ce crezi asa ?” … pfffff, stiu ei sigur ca asa se intampla.
Daca fiecare ar inceta sa ii judece atat pe ceilalti si s-ar implica ei insisi in ceva, lumea asta ar deveni mai buna.
Parca am un deja-vu. Poate suna ca un cliseu, dar inteleg perfect, pentru ca acum ceva ani m-am implicat direct in cazurile unor copii bolnavi de pe sectiile de oncologie pediatrica. Nu mult timp, vreo 8-9 luni. Pana intr-o zi cand….n-am mai putut. Iti trebuie o anumita tarie sufleteasca sa auzi acesti copii intreband “Mama, eu cat mai am de trait?” sau “Mami si tati, mai faceti un copil, ca sa nu ramaneti singuri pe lume” – si asta fara sa lasi sa te afecteze prea mult.
Guess what: multi dintre apropiatii mei s-au declarat dezamagiti (?) si s-au lansat in sfaturi si sentinte, auzind ca nu ma mai implic direct. Ca o sa colaborez, cel mult, cu ONG-uri care activeaza in domeniu. Nu eram prea user-friendly la momentul respectiv, asa ca, intr-un cadru larg, am izbucnit, invitandu-i pe “dezamagiti” sa preia aceste activitati in locul meu. “Uite, le-am zis, eu va duc pana la poarta spitalului, va spun unde e sectia, iar voi va duceti frumos la copiii bolnavi de cancer si la parintii lor, si incepeti sa le dedicati timpul si eforturile voastre: procurat medicamente (vedeti ca sunt scumpe si nu prea se gasesc in tara), hrana de regim, strans bani, vorbit cu doctorii, tradus rapoarte medicale etc. etc. Cine se baga?” Dupa momentul de tacere prelunga, au inceput eschivele: “A, pai eu nu am timp, am serviciu, am familie…” “Si eu am serviciu, si eu am familie! Alte scuze?” “Pai stii…mie nu imi plac spitalele…” “Atunci vezi-ti de Warcraft si de frecatul mentei pe facebook, si scuteste-ma de dat lectii!!”
Am fost dura? Poate, dar in 8 luni am imbatranit cat in 20 de ani, ceea ce dezamagitii care dau din gura nu vor intelege in veci. Dar de atunci nici n-am mai auzit vreo vorba de la instantele morale mentionate mai sus.
Asadar, cu cat dai un raspuns mai drastic atunci cand apar dezamagiti sau judecatori, cu atat mai mari sunt sansele ca ei sa te lase in pace. Si, eventual, sa reflecteze la propria persoana. Nu cred ca e o solutie sa ii ignori. Cred ca ai raspuns foarte frumos si la obiect; eu nu am (nu am avut) atata diplomatie.
vai, vai, vai, vaaaaaai, dar cât tupeu!!!!!!
Deocamdata,
Eu nu pot sa zic nimic la subiect pt ca amaratu meu de telefon, dupa CE ca nare butoane calumea, si ma corecteaza aiurea,
Nu pot sa citesc nici CE a postat st cu litere mici.
Ca nu le vad.
Telefon de cocalar am vrut, aia am gasit.
Sau cum e pistolu asa si turcu.
Cand ajung la un laptop poate zic si io ceva, daca va fi interesant.
E un telefon CE respecta niste standarde, inteleg.
Intreb asa! 😎
nu, e iresponsabil.
Din comentarii EU trag concluzia ca daca faci in gest dasta nu-l mai face si public.
Ca doar nu il faci pt altii sau pt publicitate, ci il faci doar pt sufletul tau.
Sper ca am inteles Corect.
E, daca esti homo politic, e altceva…
cum adică să nu-l mai faci și public??? păi cum poți să convingi oamenii să doneze altfel decât public?????? 😮
Raspund cand ajung acasa.
De la telefon e greu.
Scuze.
am fost inteles gresit.
daia am si luat trei palme dupa ceafa.
telefonu era de vina.
stiu o vorba de cand eram si eu tanar.
zicea asa vorba aia
sa nu spui niciodata cuiva te iubesc . vei ajunge sclavul acelei persoane, sluga cu care va face el tot ce ii va trece prin cap.
citatul e aproximativ si nu e intrutotul corect, dar are si partea lui de adevar.
in zilele de azi nu te mai poti implica emotional in astfel de fapte.
cu mintea da, poti sa ajuti, dar daca mai pui si suflet…
stiu, veti zice, pai sarmanu baietel, cancer, fetita aia, ciroza sau alea alea, saracie, etc… asa e , dar sunt pe lumea asta prea multe, mult prea multe cazuri cu necazuri iar daca pui sufletul la cat mai multe ajungi si fara suflet si sarac fizic.
ce s-ar face doctorii daca ar incepe sa planga la fiecare operatie cand vad sange?
dar doctorii de la oncologie copii?
asa zic eu ca ar trebui sa ne educam propria minte.
sa ajutam fara sa suferim.
ca oricum suferim pentru cei apropiati din familia noastra, a fiecaruia, pentru prietenii buni, ca nu avem incotro, ca asa suntem construiti.
suna sadic ce am spus dar numai asa vad eu ca mai putem ajuta.
ca daca ne imbolnavim si noi, am imbulinat-o si noi si cei pe care i-am mai fi putut ajuta.
in ceea ce priveste publicitatea unor astfel de cazuri, sigur, poti sa o faci, dar fara , repet, implicarea profunda emotionala.
ca doar tu ai de pierdut.
am vazut cazuri urate cand pe cei din familie ii durea in , ma scuzati, nicaieri si asteptau altii sa ii ajute.
si la urma urmei si statul e aranjat gresit.
ajutoare sociale pt astfel de cazuri trebuie acordate, nu pt cei care nu vor sa munceasca.
aici e mult de discutat.
daca mai vreti, mai zic.
Simono, dar ce zici daca faci tu o actiune, si ceri ajutorul fizic la guralivi, sa mergem cu totii la… zugravit un spital. Plantat copaci. Curatat un parc. Spalat niste rahati de caini; nu stiu, ceva din asta.
Sunt curioasa daca guralivii astia vor veni. Pt ca Romania are nevoie mai intai de oameni sa actioneze, si apoi de bani.
ăăăăă. nu, nu vor veni 😉
Vin si eu cam tarziu cu cateva idei.
1. Ce face Simona cu timpul, energia si influenta ei e strict treaba ei. Ca persoane fizice care plang si se folosesc de bunavointa oamenilor sunt destule, asta ca sa nu mai zicem nimic de ONG-uri de 3 parale care aduna bani si dupa aia dispar. Faptul ca e o persoana care isi exprima parerile in public, nu inseamna ca e un parlamentar ales pe banii nostri care freaca menta.
2. Toti cei are au timp, chef si bani sa ajute pe cineva ales de SImona, pot la fel de bine sa faca ordine in dulap, sa doneze la Crucea Rosie sau sa caute ei un alt ONG serios. Sunt destule. Nu fac lista acuma.
3. Aseara veneam acasa din oras, pe jos, cu plasa dupa mine. Pe una din strazile principale din Cluj vad o doamna cu un caine care avea o problema. Ne stiam de la plimbare oricum si o vad ca sta singura, tot suna si se vedea clar ca ceva nu e ok. Intreb ce face Charlie? Pai a fost anesteziat si nu il pot cara (aprox 30 de kg) 100 de m. Doamna e mai micuta de felul ei, firava si are o varsta. Mno, imi ia dansa plasa si caram cainele. Pana sa trec eu nu stiu daca s-a oprit cineva, ca nu parea. Dupa ce ne chinuim noi 10 m, un baiat de liceu sau anul 1, tanar se ofera sa ne ajute si el. A fost greut si asa, dar pe o strada super full, in rest nimeni nu avea nici o problema, 2 oameni s-au oprit din viata lor super ocupata sa ajute o doamna si un caine bolnav. Charlie doar suferise o extractie dentara si fiind caine…noah mai multa anestezie.
Aaaaa, asta iar imi aminteste de o intamplare de demult…eram cu cainele la cabinetul veterinar, intr-o seara de iarna, dupa un accident casnic, nu detaliez, si interventia presupunea anesteziere totala.
Se termina totul cu bine dar cainele nu se mai trezea, iar medicul m-a lasat vreo 30 de minute in hol, sa isi revina,
apoi mi-a spus ca e tarziu, 8,30 si trebuie sa inchida cabinetul.
Mi-am tot sunat jumatatea, sau ma rog, sfertul, sa vina cu masina, dar, ca de obicei, nu raspundea.
Iau cainele in brate, 25 de kg, tzeapan, cu picioarele in sus, imi fac curaj si plec.
Afara ningea viscolit, pe jos zapada multa, umeda, dedesubt gheatza…lume putina pe strada.
Primii 10-20 de metri deja ma epuizasera. Imi venea sa las cainele jos, sa-mi dezmortesc un pic mainile, dar nu aveam unde, era mocirla. Din partea opusa vad venind 2 tipi, burtosi, cu caciulile date pe spate, abtziguiti…cand trec prin dreptul meu unul ranjeste stirb si-i zice celuilalt: “ia uite-o, ba, si p-asta cum cara javra! pun pariu ca dac-ar avea copii acasa nu i-ar cara asa!”.
Eeeeiii, in momentul acela, o fortza nevazuta m-a invadat brusc.
Am lasat cainele jos, m-am intors catre ei, ca un vultur m-am intors, ca un vultur, l-am impins de spate pe individul , el s-a oprit, shocat si ce i-am zis eu atunci nu pot reda decat cu bipuri. A baiguit el niste scuze si tot repeta”sarut-manushitele, domnitza, n-am vrut sa va enervez!”, i-am trantit inca un “sictir, boule! “,
mi-am luat cainele din zapada si am plecat spre casa. De la zapada care-mi intra in ochi, de la mila de caine, de la mila de mine…nu stiu sa va spun exact de la ce, dar stiu ca fetitza mea m-a intrebat “de ce plangi, mami, a murit cainele nostru?”
@Lumi:
Nu-mi place “ca de obicei, nu raspundea” si pace! N-am bipuri marunt, ca i-as zice si viterinarului ceva.
io n-am inteles de la vecina mea cum de jumatatea aia era sfert…
Buna asta cu “sfertul” 😀 . Mai demult eram cu unu’, ii ziceam “contract part-time” . C-asa a vrut muschiu’ meu, trebe sa precizez ca altfel ma judeca lumea ca as fi vreo toanta 🙄 🙄
@Luminita: sper ca e bine catelul acum.
Nu cred ca pot sa descriu in cuvinte enervarea mea de aseara. Blestematele de mobile, ca ne-am obisnuit ca raspunde lumea la ele. Dar de multe, din motive al dracului de obiective, nu poate bietul om. Intr-un fel era mai ok acum x ani, cand ziceam: ne vedem la ora x, sau ma duc la vet la ora h, dureaza aprox 2 ore, hai la 8 acolo. Si doamna de care zic egzact asta a patit. Bun, se intampla. Dar in pisicii ei de treaba, nu era vorba de carat catelul 1 km ci 100 m. Uneori ma intreb daca doamne fereste pic lata pe strada, ce fac ceilalti? Suna la ambulanta, sau isi fac selfie?
Tot de indiferenta populara. Iarna asta mergeam la un film la cinema, in centrul Clujului. Stateam la o tigara inainte de film si observam un bvarbat intr-o stare avansata de ebrietate care pica o data, de 2 ori si da cu capul. Ma uit la el, vad ca e frig si ma gandesc cu mintea cea de pe urma, are naibii o contuzie, poate ar fi bine sa vina ambulanta. Ma uit la populatie din jur, nu aveau nici pe dracu. Bun, sun la 112 si ma anunta aia ca pe motiv ca eu am sunat (adicatelea e vina mea) trebuie acuma sa pazesc respectivul individ sa nu plece. Doamna, unde sa se duca??? Mi se cer si datele mele, ca doar sistemul nu vede nr de mobil . Mno bine. Cu prietenul ne uitam cu drag la cei din holul cinema-ului, care scarbiti ne permit sa il punem cumva langa usa in interior, ca si cum ne-ar face noua o imensa favoare. Ca ne chinuim sa il bagam inauntru, atunci a sarit o domnsioara sa ne ajute. Acum sunt pentru emancipare, dar cand vezi ca e un individ in stare de ebritate si prietenul meu nu se descurca singur, 2 femei sa il ajute? Ca barbatii din zona doar se uitau scarbiti. Acum sa nu credeti ca as fi maica Tereza, ca nu dau bani la tigani si nu ma apuc acuma sa rezolv toate problemele omenirii, dar astea 2 faze ma fac sa ma intreb daca ne pasa de ala de langa noi, pe care il vedem ca are o mica problema si putem face ceva, fara sa ne luam de la gura?
katrino,
stai linistita
catzalu e bine
a murit anu trecut.
@dg: stau linistita. cat se poate 😀
@simona: sunt cumva banat, cã nu pot posta de pe telefon? 404 Error!?
La obiect: nu tre’ sã te enervezi pentru imbecili de genul ãsta, face rãu la ten; pentru d’alde ãştia “empatie” e numele vreunei prãjituri…sunt convins cã cei care latrã aşa n-au fãcut nimic vreodatã pentru altcineva decȋt propria persoanã; aşa cã te-ntreb iar, la ce bun? cȋt despre rãspunsurile date gilianei, pot comenta urmãtoarele:
1.Corect! Unii mai umblați ca noi şi mult mai bogați decȋt mine (john a lu’ lennon şi yoko a ono-ului pre numele lor) donau DOAR CÃTRE FUNDAŢII (una chiar proprie) şi niciodatã pã persoanã fizicã, sã zic aşa;
2.Greşit! cȋnd (mai ales) persoane ca tine cer pentru alții, sincer şi dezinteresat, cea mai neplãcutã reacție ar putea fi “ȋmi pare rãu, nu pot” dar parafrazȋndu-l pe tȋnãrul pensionar felicitat cu “sã te bucuri 100 de ani de pensie” care a rãspuns cu “mulțumesc dar sã nu limitãm bunãvoința Domnului” zic şi eu cã nebãnuite sunt cãile Lui; e drept cã amploarea campaniei pentru Oana ar fi greu de egalat ȋnsã asta nu trebuie sã te facã sã disperi;
3.Corect! ȋnsã cu un amendament; doar oamenii superiori sau cei care “au fost acolo” pot ȋnțelege aşa ceva; cu vreo 4-5 ani ȋn urmã am avut “şansa” sã trãiesc la dublu astfel de senzații…o rudã la oncologie, una la institutul inimii…simultan! Priceless! Ca sã nu-mi ies cumva din mȋnã, asearã mi-am vizitat singurul pãrinte rãmas, proaspãt revenit din ATI, ȋntr-un salon de institut oncologic…(ãsta-i şi motivul lipsei ȋndelungate de pe blog da’ sper cã domnu’ soț al pãcatului primordial ȋmi motiveazã absențele, nu?); cu toate astea (şi sunt convins cã nici tu) nu doresc nimãnui astfel de experiențe; dacã ei nu pot pricepe, asta e! eu trebuie sã-mi vãd (cum zice Mikhael Aivanhov) de drumul meu şi sã mã comport cum aş dori sã se comporte toatã lumea fãrã sã iau ȋn seamã “lãtrãturile”…
aşa cã, tuturor, tradiționalul sanatati la niamuri şȋ apȋ la popuşoi…
@Costica”
Aia cu “sã te bucuri 100 de ani de pensie”, era urmata de … Nene Iancule. A primul meu bun prieten de care m-am despartit pe motiv de pensionare. Urarea a apartinut sefului, raspunsul a venit de la Nenea Iancu. Nu auzisem pana atunci zicerea, asa ca i-am alocat-o, ca apartinandu-i. E foarte posibil sa fi fost o preluare, dar avea potential pentru asemenea formulari. De aici si alocarea,
Decizia ta este personala si ai dreptul la ea. Nimeni nu are dreptul sa te traga la raspundere. Am o singura observatie: mai bine sa judeci specia umana dupa cei care au contribuit la apelul tau, indiferent de rezultatul final, decit dupa cei care te iau de guler (oricum mai putini).
când judec specia umană mă includ și pe mine, nu doar pe ceilalți. adun apoi scad și mereu îmi dă pe minus. poate sunt eu prea pesimistă 😮
Nu baga in seama, daca ar fi sa ne conducem dupa gura lumii si “sfaturile”/”cerintele” ei “binevoitoare”… S-a aplicat si in cazul meu, fireste la alt nivel. Eram persoana de serviciu a ajuta in stanga-dreapta, apropiati cunostinte etc. O data daca efectiv nu am putut, lumea s-a suparat, vezi Doamne cata nesimtitre sa spun dom’le ca nu se poate, imi este fizic imposibil… Zecile de ori cand am putut au disparut instantaneu, a fost retinuta doar acea singura data cand nu am putut. Ca asa e lumea….
Problema asta e din genul .. Sa ne jucam dea D-zeu,,
Cine hotaraste pe cine sa ajuti si pe cine nu? asta e treaba lui D-zeu… eu ajut doar proiecte punctuale dupa cum ma indeamna constiinta si educatia…Care e diferenta intre mine ca persona si un ONG? Si in ONG-uri hotaraste tot un om pe cine sa ajute si pe cine nu… Chiar daca promovez activitatea unui ONG anume si ala are o lista de prioritati selectate dupa criteriile organizatiei…o sa ajungem sa facem tam-tam si sa certam si ONG-urile ca au ajutat pe X si nu pe Y? Asta e treaba lui D-zeu oameni buni, dupa regulile lui. Noi aici, indiferent daca actionam singuri sau ca o asociatie trebuie sa o facem dupa regulile noastre.
BRAVO SIMONA…FA CUM SIMTI…