Secția în care cine plânge pleacă acasă va fi clonată. Putem ajuta
Priviți cu atenție această imagine. Este realizată fix acum un an, când Alex Popa, de la Inima Copiilor, a surprins într-o fotografie „grădinița” de la Marie Curie, din secția de Terapie Intensivă nou-născuți a doctorului Cătălin Cîrstoveanu. Cristi, Elena (în spate), Lilo, Gheorghița şi Erica (care avea atunci aproape 3 ani) – pacienți ai Secției, încă de la naștere – sunt singurii copii cu sindrom de intestin scurt care au supravieţuit în România și pentru care cu adevărat a existat speranță.
Dacă ar fi să refacem azi fotografia, ghici ce? Am aștepta puțin ca să îi strângem pe eroi. Și asta pentru că Lilo e deja acasă, la Buzău, Erica e în Italia, unde se recuperează după o operație de alungire a intestinului, Cristi tocmai a plecat, însoțit de doctorița Silvia Costinean, în Catania, pentru o intervenție asemănătoare, iar Gheorghița se pregătește să meargă și ea acasă.
Pentru că e bine. La fel ca Lilo.
Fără furtunașe prin care substanțe nutritive să îi fie injectate permanent și fără piuitul aparatelor care să o țină în viață, așa cum s-a întâmplat vreme de zeci de săptămâni cu fiecare dintre micuții internați la Terapie Intensivă Neonat.
Toți cinci trăiesc datorită unor oameni și a unor acte medicale de excepție, realizate într-o secție de top, cea mai modernă din Europa de Sud-Est. O secție de top nu doar pe hârtie, ci în realitate. Pe controlate și pe vizitate. O secție construită în România, într-un spital de stat, de Inima Copiilor cu sprijinul Fundației Vodafone România.
Secția asta e o poveste ce contrazice proverbul cu minunea care ține trei zile.
O poveste reală de la cum arată, la tot ce se întâmplă și se trăiește în ea. De la reguli și curățenie, la aparatură, deschidere și la relaționare interumană.
O secție în care mamele pot veni zilnic la copii, la fel și tații. Cu halat și botoși și cu mâini curățate înainte de a atinge copilul din pătuț. Pleci un minut sau ți-ai scos o batistă, cureți din nou mâinile. Imediat. Dispensere sunt la fiecare metru distanță.
O secție în care nu se vorbește cu nimeni la pertu. Părinții sunt „mămica” sau „tată”, iar medicii le explică totul cu calm, în secție, lângă boxa copilului, nu retras, nu într-un separeu. Asistentele și infirmierele sunt rugate să execute sau să aducă ceva de către medici. Nu li se ordonă, nu li se vorbește răstit. Nu strigă nimeni, nu urlă nimeni.
O secție în care nu se dă șpagă. Nimănui – fie medic, asistent sau infirmier. Asta nu înseamnă că părinții, ai căror copii sunt internați aici, nu încearcă să afle „cum e mersul”. Iar când le spui „nici vorbă”, te privesc ca pe un extraterestru. Apoi se obișnuiesc cu normalul.
O secție în care nu curge lapte și miere la robinetele dotate cu senzori din fiecare boxă în care se află câte un copil. O secție în care uneori se și moare, în ciuda bătăliilor și încercărilor medicale.
O secție în care adesea se plânge, iar plânsul e semn bun de însănătoșire. Cine plânge pleacă acasă, spune dr. Cîrstoveanu: “Cel care strigă se bate pentru viața lui”.
O secție care poate fi clonată – cu oameni, cu dotări și cu valori -, la Spitalul Județean din Constanța, unde o mie de copii născuți prematuri sau cu probleme medicale grave sunt tratați an de an într-o secție blocată în timp: cea de Terapie Intensivă nou-născuți, construită în 1968, odată cu spitalul. Și nerenovată, 90% din ea, tot de atunci. În 2014, 50 dintre copiii internați aici au murit înainte să împlinească o lună.
Cincizeci de bebeluși morți într-un singur an, într-un singur loc, într-un singur spital.
Secția de la Județean Constanța acoperă nevoile a patru județe: Constanța, Tulcea, Ialomița și Călărași. Recent, spitalele din Tulcea și Medgidia au anunțat închiderea secțiilor de pediatrie și neonatologie și transferul copiilor cu afecțiuni medicale către spitalul din Constanța. Opt paturi de terapie intensivă nou-născuți sunt evident insuficiente.
Pe cine să salvezi?
Ajută-ne să reconstruim Terapia Intensivă nou-născuți din Constanța. Împreună cu Dăruiește Aripi și Fundația Vodafone România transformăm o secție în care timp de 50 de ani nu s-a investit mai nimic, într-una din cele mai moderne din Europa.
Împreună găsim răspunsul la întrebarea Pe cine să salvezi?
Îți mulțumim.
Cum poți ajuta? Vezi AICI.
Un text de Diana Marcu, jurnalist și voluntar Inima Copiilor.
La Constanta ar trebui schimbat personaulul medical intii ( in frunte cu conducerea spitalului)
Altfel se arunca banii.
Deci intii controale si masuri serioase, dupa aceea investitii
Spaga acolo a ajuns la culmi inimaginabile.
Oamenii trecuti de 70 ani sunt lasati sa moara pe holurile spitalului, fara sa fie bagati in seama.
De exemplu, la oncologie daca te-ai tratat in alta parte si vii la ei pentru urmarirea evolutiei bolii si prescriere de pungi colostomie ( pentru ca o hotarire de guvern spune ca aceste lucruri trebuie facute de un oncolog din judetul de domiciliu) pur si simplu esti refuzat.
Ca sa nu spun ca la un pacient care a fost scapat de moarte la Bucuresti prin operatie ei pun diagnosticul INOP ( adica inoperabil) la luarea in evidenta,
fan66 ce ar fi sa nu mai amesteci mere cu pere? Daca frustrarile tale referitoare la sectia de Oncologie sunt mari atunci vezi ca poti face o sesizare la Colegiul Medicilor pentru orice nedreptate care ti-a fost facuta. Lasa sectia si totodata personalul sectiei de neunatologie in pace ca sunt vreo 7 etaje diferenta. Personalul sectiei de neunatologie FACE CE POATE CU CE ARE, ai habar ca oamenii aia cersec la alti pacienti medicamente pentru copii abandonati in sectie? ai habar ca fac garzi duble? ai habar ca fac ore suplimentare PRO BONO pentru ca uneori au mici pacienti atat de gravi incat le este imposibil sa il lase nesupravegheati sau sa ii transfere la tura urmatoare? stii ca au incubatoare vechi de acum 40 de ani? Daca tot ai ajuns in Spitalul Constanta urca cateva etaje si incearca o vizita acolo …
PS: Simona, feliciari pentru implicare si stradanie!
Si sectia de Oncologie nu tine de acelasi spital ca si sectia de Neonatologie?
Aceasta conducere stie ce se intimpla la Oncologie si nu a luat nici o masura.
Si spaga se ia PESTE tot in acest spital
Pina acum, in afara de Ciomu, nu am vazut medic sanctionat de Colegiul Medicilor ( pe principiul corb la corb nu isi scoate ochii)
Perfect de acord cu tine ca ar trebui sa schimbi conducerea spitalului sau mai bine zis ca este condus PROST, dar cu oamenii care lucreaza pe sectie chiar nu pot fi de acord … crede-ma ca sunt OK si isi fac treaba. Referitor la “atentii” … nu scapi de ele in spitalele de stat si daca nu vrei sa le dai ai alternativa unui spital privat (daca e viabila si te primesc) care te duce cam la aceleasi sume daca intelegi ce vreau sa spun ….
#fan66
Cincizeci dintre bebelusii internati in sectia de Terapie Nou-Nascuti a Spitalului Judetean Constanta au murit intr-un singur an, in 2014. Copiii nu implinisera o luna de viata, adica nu traisera nici patru saptamani si se aflau internati intr-o sectie care, teoretic, trebuia sa le garanteze Viata. Iar dumneavoastra spuneti ca “se fura”, ca e coruptie in spital, ca e nevoie de controale si de sanctiuni si abia apoi de investitii?
Ia ganditi-va. Salvam copiii si le oferim o sansa reala la viata, intr-un spatiu medical de top, cu dotari si aparatura SAU facem sedinte de infierare a vinovatilor?
Hai sa construim impreuna o sectie medicala in care copiii sa nu mai moara si in care sa fie tratati corespunzator, hai sa donam, sa ne implicam activ in refacerea Terapiei si, va garantez, ca si alte sectii ne vor urma exemplul. Doar noi putem schimba lucrurile!
La Constanta a fost un reportaj cu camera ascunsa cum noii nascuti erau lasati singuri, pe intuneric, neschimbati, si putea intra/iesi oricine pe sectie, ca asistentele erau in camera lor la cafea 🙁
Umbla o vorba in “targ” ca acum cativa ani a si fost rapit/luat un copil in miez de noapte din spital. Treaba cu neschimbati/lasati de izbeliste nu o stiu eu sau pot spune ca nu s-a intamplat atata timp cat am avut unul din copii acolo. Cu noi s-au comportat frumos, politicos, copilul era ingrijit, spalat si hranit dar a stat in conditiile pe care le aveau toti copii …
#O femeie
Doamnă, împreună putem schimba lucrurile. Reconstruim, modernizăm o secție, impunem standarde profesionale și umane. Și, dacă o să urmăriți proiectul – pe nounascutiConstanta.ro -, totul va fi după modelul Secției de Terapie Intensivă nou-născuți de la Marie Curie din București.
Mai e ceva: când contribui si esti direct implicat intr-un proiect, iti pasa de el, il urmaresti, il vezi cum creste. Il veghezi. Implicati-va in reconstructia Sectiei de la Spitalul Judetean Constanta si asigurati-va ca scene precum cele mentionate mai sus de dumneavoastra vor fi irepetabile
DA, SUNT DE ACORD INTRU TOTUL….. EU CAND AM NASCUT LA CF2 BUCURESTI IN 2007, PLUSAM IN FIECARE ZI BANI MOASELOR SI ASISTENTELOR DEGEABA… COPILUL TOT NESPALAT SI CU BUBE ERA….IAR NEONATOLOGUL…DOAR AM DAT BANI, NU A APARUT..NU S-A SCHIMBAT NIMIC…FARA SANCTIUNI ASPRE NICI NU O SA SHIMBE NIMIC
@Diana Feraru : Cu aceeasi conducere sunt bani aruncati! Cine garanteaza ca , si cu noi investitii , nu mai mor alti bebelusi? Spitalul arata jalnic nu din lipsa de fonduri ci din dezinteres cras.Constanta nu e cea mai saraca regiune din Romania. Cum impuneti standarde daca nu aveti putere organizatorica? Daca eu donez, cum pot sanctiona pe cei care nu folosesc banii mei corespunzator?
NU donez nimic pina nu vad o schimbare de atitudine a personalului din acest spital, in frunte cu conducerea!
#fan66
Spuneti asa: cu aceasi conducere sunt bani aruncati!
S-ar putea sa gresiti. Nu investim intr-o sectie pentru conducere, ci investim pentru beneficiari, repsectiv pentru pacienti. In cazul de fata – copiii. Care pot fi ai mei, ai dumneavoastra, sau ai vecinilor, rudelor, prietenilor, concitadinilor nostri.
Intrebati cine garanteaza ca, in ciuda investitiilor, copiii vor trai.
Nimeni nu garanteaza ca mortalitatea va fi zero si nu cred ca exista vreo sectie de spital undeva in lumea asta unde mortalitatea sa fie zero absolut. Dar cred si stiu ca orice medic / asistent isi doreste sa salveze Viata.
Spuneti ca spitalul arata jalnic. Asa il gasesc si eu, dar asta nu ar trebui sa ne opreasca din a face ceva, impreuna, pentru a schimba lucrurile. E ca si cum gasim vraiste intr-o camera si spunem: “Ok, nu ma apuc sa strang, pentru ca uite ce jeg e”
Daca as fi in locul dumneavoastra si as dona pentru un ONG care-si propune sa renoveze un spital as fi linistita. Si increzatoare ca am un partener, ca am un garant ca lucrurile vor merge bine. Daca veti dona pentru aceasta sectie si auziti, peste un an sa zicem, ca ceva nu merge bine – ca X ia spaga, ca Y pune conditii – cred ca ati putea spune public, nu la adapostul anonimatului: “Cutarica, uite, am donat pentru sectia in care lucrezi. Fa-ti treaba cu demnitate. Ma uit la tine”.
Stiti cum e: Nu e doar Iuda vinovat. Suntem si noi: ca tacem, ca nu ne implicam. Ganditi-va la asta! Decizia va apartine!
Spitalul Judetean Constanta este in cel mai bun caz un fel de Purgatoriu pentru marea majoritate a pacientilor care incearca sa-si prelungeasca aici viata. Renovarile facute la Judetean la cateva etaje sporesc doar senzatia de oroare atunci cand treci de la o aripa la alta.
Asa cum orasul este o ruina, spitalul/spitalele sunt la acelasi nivel. Gestionarii epocii post Mazare sunt inca in faza de contemplatie, de furat le e frica iar pentru a face treaba nu au priceperea necesara.
Trist ca inca exista astfel de situatii, copii sunt cele mai de pret persoane din viata noastra si trebuie tratati ca atare.
Am fost si eu aici si nu as mai vrea sa ma intorc, aceste spitale renovate partial, efectiv iti induc o stare peste care cu greu reusesti sa treci, cel putin mie mi-a fost detsul de greu.