Adevărul lui Băsescu versus noi, ăilalți, javrele și proștii
Nu îmi place Băsescu, dar nu îmi place nici Geoană, așa cum, în 2000, nu îmi plăcea nici Iliescu, dar nu îmi plăcea nici Vadim. Nu cred în ciuma roșie, dar nici în dictatura lui Băsescu. Nu îmi place că presa manipulează, dar nici nu cred că e doar mâna mogulilor acolo. Și mogulii au un război cu Băsescu, dar și Băsescu are o strategie legată de moguli. Și mogulii vor să-i spargă fața, dar și Băsescu a început să strige că mogulii îi sparg fața dinainte de a se apuca ei să i-o spargă cu adevărat.
Nu cred că ziariștii sunt toți de bună credință, dar nici nu cred că sunt toți niște javre vândute, care stau preș sub picioarele mogulilor. Nu cred, de exemplu, că oameni care au plecat cu demnitate dintr-o redacție în care Vântu îl adusese pe Nistorescu s-au transformat între timp, în doar câteva luni, în niște slugi jalnice. Nu cred că Băsescu i-a dat una-n freză puștiului respectiv, dar nici nu cred că n-ar fi fost în stare să o facă. Nu cred că filmulețul e adevărat, dar nici nu m-a convins încă nimeni că e trucat (mă rog, înțeleg că urmează să fie făcută publică o expertiză care dovedește trucajul, dar încă n-am auzit-o). Nu cred că Băsescu era comunist când se bătea cu Năstase, numai pentru că se declara așa, iar acuma, când se bate cu Geoană, e anticomunist, doar pentru că se declară așa.
Cred că politica e un joc de orgolii și interese, în care oamenii se declară în diverse feluri, în funcție de interesul de moment și de urechile pe care le vizează. Cred că Geoană e o marionetă în mâinile Hrebenciucilor și ai Ilieștilor lui, dar cred că și Băsescu e un personaj turbulent, cu care nu vrea nimeni să se mai joace și care a adus țara într-un blocaj absolut, atât de absolut încât, vorba lui, “nici măcar constituția nu mai are soluții pentru ce se întâmplă acum”. Cred că ceea ce au făcut Patriciu și compania cu filmulețul e mizerabil, dar mai cred și că ce a făcut Băsescu cu referendumul a fost tot o manipulare ordinară.
Cred că jocurile politice ale alianței PSD-PNL-etc. contra lui Băsescu sunt infecte, dar mai cred și că Băsescu, unul dintre cei mai mari maeștri ai jocului cu bilețele, a contribuit masiv la scufundarea politicii românești în groapa cu lături. Cred că să te duci la Timișoara și să-ți pui labele pe Revoluție e o mârlănie vecină cu imbecilitatea, dar mai cred că și să-ți acuzi staff-ul de campanie că te-a trimis nepregătit la “surpriza cu filmulețul” și să dai drumul la confesiuni legate de relația cu soții Săftoiu e același lucru. Nu cred că manifestațiile de ieri, de solidaritate cu Timișoara au fost neautentice, dar nici nu cred că n-au fost conotate absolut deloc politic. Nu cred că putem nici discerne cât a fost indignare pură și cât a fost simpatie sau antipatie politică, pentru că lucrurile sunt foarte amestecate. Foarte, foarte amestecate, indiferent ce episod din tot circul ăsta ai lua la puricat.
Cred că Geoană e un molâu în mâna unor tipi periculoși, dar mai cred că și incapacitatea lui Băsescu de a sta la masă cu cineva ca să lucreze pentru mult clamatele interese ale țării e periculoasă. Cred că felul în care a pupat piața independenței alianța PSD-PNL-etc. a atins, de la un punct încolo, culmile grețoșeniei și ale lipsei de credibilitate, dar mai cred și că, dacă câștigă Băsescu alegerile, o s-o ținem tot într-un haos, într-un scandal și intr-un delir. Cred că și pe unii și pe ceilalți îi doare la bască de interesele poporului mult, peste limitele tolerabile ale durerii la basca pe care și-o poate permite o clasă politică.
Cred că Iliescu e un personaj odios, dar mai cred și că Băsescu ar trebui să invoce mai cu moderație mineriadele alea, dat fiind că a fost prea aproape și de Iliescu și de ele, ca să-și mai permită să se indigneze atât de gălăgios. Cred că Geoană e cel mai antipatic și cel mai lipsit de charismă om din lume, dar și că un om ca Băsescu, care a reușit să declanșeze atâta dezlănțuire de ură, devine de nesuportat.
Sunt, așadar, cu doar câteva zile înainte de alegeri, în cea mai nefericită postură în care poate fi un alegător. Nu am avantajul credinței în nici unul dintre candidați, ceea ce îmi transformă drumul către o decizie sau alta într-unul anevoios și obositor. Iar ceea ce mă chinuie cel mai tare este dezlănțuirea de agresivitate și radicalism din jurul meu. S-a împărțit lumea într-un mod de-a dreptul violent. Nu în funcție de Geoană și Băsescu, ci doar în funcție de Băsescu. Nu asta mă miră, era normal să se întâmple așa, e cel mai activ și mai bine conturat politician român, cel mai abil și mai plin de vână, cea mai pregnantă prezență politică pe care a avut-o România în ultimii 20 de ani, iar votul de duminică, exceptând electoratul standard al PSD, nu va fi o alegere între Băsescu și Geoană, ci o alegere pro sau contra Băsescu.
Mă miră și mă întristează felul în care s-a împărțit lumea, mai exact felul în care o împart susținătorii lui Băsescu. Nu-ți place Băsescu, e clar că îți place Geoană, deci ești un comunist. Dacă nu ești un comunist, ești o slugă a mogulilor, dacă nu ești o slugă a mogulilor, atunci sigur ai un alt interes, iar dacă chiar n-ai nici un interes, atunci ești prost. Nu exită nuanțe, nu există gri-uri. Ești cu Băsescu, ești un om bun, ești de partea adevărului, nu ești cu Băsescu, ești rău. Punct. Fanii lui Băsescu știu, văd și cunosc. Nu au dubii, nu au ezitări și nu operează cu semne de întrebare. Iau în brațe câte-o bucățică de adevăr și îți dau cu ea-n cap până te lasă lat. Orice contraargument ai aduce în discuție, tu, cel care crezi altceva sau care încă nu știi ce să crezi, e bullshit. Nu îi interesează, pentru că ei ȘTIU.
Dacă discuția se poartă într-un spațiu public, iar tu, cel care are altă părere, ești ziarist, e evident că ești o javră cumpărată de moguli, iar lăturile încep să curgă. Morții familiei tale sunt sodomizați din toate pozițiile, iar rudele încă vii își iau și ele porția. Și nu vorbesc aici doar de postacii cu simbrie de la partid, vorbesc și de cei care cred sincer și dezinteresat în arhanghelul luminos al democrației.
Dacă discuția se poartă în spațiu privat sau semiprivat, între prieteni, să zicem, sau între cunoscuți, atunci nu ești taxat ca fiind jegos sau ipocrit, ești doar calificat cu tandrețe și condescendență ca fiind naiv și ți se recomandă cu aroganță și superioritate, disimulate cu greu, ca ar fi mai bine să nu te duci la vot. Asta, în varianta ideală a discuției dintre cunoscuți. Există însă situații în care ajungi să fii supus unui rechizitoriu agresiv și hărțuit până în pânzele albe, tot pe sistemul câte unei bucățele din adevărul mare al istoriei cu care ți se dă în cap până începe să te doară. Degeaba încerci să invoci tabloul întreg sau să faci referire la alte bucățele de adevăr, mai puțin favorabile idolului, discuția e redusă imediat la ce îi convine fanului lui Băsescu și se ajunge tot acolo. La hărțuire: “Ți se pare normal ce îi face Realitatea lui Băsescu?”, “Nu, nu mi se pare normal, dar lucrurile nu sunt în alb și negru, nu sunt atât de simple. Cred că și Băsescu…”, “Nu discutăm despre Băsescu, discutăm despre ce face Realitatea. Ți se pare normal?”, “Nu”, “Atunci de ce nu iei atitudine împotriva jurnalismului infect pe care îl fac colegii tăi? De ce? Ia atitudine, altfel înseamnă că ești de acord cu ce fac ei”. “Nu sunt de acord cu ce fac ei, dar cred că sunt mai multe lucruri care ar trebui discutate… Și vezi că nu mai sunt colegii mei, eu sunt freelancer, nu mai sunt angajata nimănui”, “Nu discutăm alte lucruri, discutăm despre ce face Realitatea și sunt colegii tăi de breaslă, deci ești obligată să iei atitudine”.
Ajungi să îți fie și frică să mai zici că lucrurile sunt mult mai complicate decât par sau că, Doamne ferește, ai altă părere. Ajungi să îți vină să îți închizi telefonul și să tai cablul de internet, ca să scapi de ceartă, ca să scapi de un schimb interminabil și epuizant de monologuri. Fanul lui Băsescu nu tolerează dialogul, fanul lui Băsescu are el să-ți spună ție niște lucruri, iar tu tre’ să caști urechile și ochii, să le înțelegi și să le bagi la cap. Și mai trebuie și să acționezi conform cu părerea lui, altfel te ia mama dracului. Sigur, există și excepții, dar sunt foarte puține și nu la ele mă refer.
O să-mi ziceți că e normal și că atitudinea asta isterică e o replică la linșajul pe care îl operează televiziunile. Realitatea TV mai exact, pentru că Antenele nu se pun, acolo e dintotdeauna ca la ZOO, în cușca cu maimuțe, iar B1TV e imparțial (glumăăă!). Iar eu o să vă spun că nu-i așa, nu e o replică la ce face Realitatea atitudinea fanului portocaliu. Pe vremea când, în Cotidianul, în pagini alăturate, Traian Ungureanu și alți susținători ai lui Băsescu polemizau cu oameni care scriau împotriva lui, lucrurile stăteau exact la fel. Mama celui care scria contra-Băsescu era luată la o poștă mică, iar autorul textului era zdreanța mogulului. De opiniile pro-Băsescu, aflate în pagina alăturată se făcea abstracție. Alea nu existau pentru fanul nervos.
În aceste zile, peste cei care scriu pe Vox Publica, se varsă vidanje întregi și cisterne de lături. Când cititorilor li se atrage atenția că acolo scriu și oameni care îl susțin vehement pe Băsescu, răspunsul CEL MAI ECHILIBRAT e: “A, păi, noi nu vorbim de ce-i aici, vorbim de Realitatea TV, acolo se face manipulare ordinară, aici mai lasă mogulul puțină libertate, interesul lui e să-i manipuleze p-ăia care nu au acces la net”. Păi, și atunci de ce nu-i înjurați p-ăia de la televiziune și-i înjurați p-ăia de la net, oameni buni? aș întreba eu. De ce nu alegeți grâul de neghină și nu înjurați selectiv? Cât despre ăia care n-au acces la net și vrea mogului să-i manipuleze, nu tot p-ăia i-a manipulat și Băsescu cu referendumul? A, nu, mă iertați, nu vorbim de referendum aici, vorbim strict de manipularea prin televiziune.
Dacă scrii echilibrat, și-i amendezi și pe Geoană și pe Băsescu, tot nu e bine. Nu e bine pentru că e clar că l-ai amendat pe Geoană, doar ca să faci pe credibilul, dar, în realitate, scopul tău murdar e să-l întinezi pe Messia. Prezumția de nevinovăție nu mai există. Ești onest și bun dacă crezi în Băsescu, nu ești onest și bun dacă ai dat cel mai mic semn de scepticism, iar, dacă ai zis de-a dreptul ceva nasol, locul tău e la Glina, printre gunoaie.
Lucrurile s-au radicalizat într-o asemenea măsură încât cunoscuți, amici cu care până mai ieri discutai normal, empatizai și aveai păreri comune ajung să te hărțuiască și să te acuze de diverse lucruri, sub pretextul unor discuții de principiu, care nu, nu, nu se referă deloc, deloc la Băsescu, ci doar la o felie de adevăr din jurul acestuia, care, extrasă din context, le argumentează lor, fără drept de apel, convingerea.
Nu, nu mi s-a întâmplat să am astfel de discuții cu partizani de-ai lui Geoană. E drept că nu prea am în jur fani de-ai lui, dar am oameni care au decis pragmatic să voteze anti-Băsescu. Nu mi s-a întâmplat să-i văd sărind cu violență la gâtul cuiva, nu mi s-a întâmplat să-i văd luptându-se cu ghearele și cu dinții să convingă că opțiunea lor e cea corectă, că ei dețin adevărul suprem și așa mai departe. Nu am cunoscuți care votează anti-Băsescu și care să fi împărțit oamenii în buni și răi în funcție de opțiunea lor electorală. Nu am auzit oameni care votează anti-Băsescu făcându-i proști pe ăia care-l simpatizează cu el.
Știu oameni care au fost bătuți ca la fasole de mineri și care au decis acum, pragmatic și rece, să voteze anti-Băsescu. Cu Geoană adică. Sunt oameni inteligenți și nuanțați, cărora nu le-a fost ușor să ia o asemenea decizie. Știți ce mi s-a răspuns atunci când i-am adus în discuție? “Cu televiziunea îl poți manipula până și pe Dumnezeu”. Deci sunt niște proști și ăia.
În fine. Știu că va urma un val imens de înjurături. Nu voi răspunde la ele. Nu sunt vândută nimănui, nu sunt ipocrită și mi-aș permite să cred că nici naivă nu sunt. Sunt un om care încearcă să privească lucrurile cât mai în ansamblul lor, care încearcă să despletească firele încâlcite ale ultimilor 20 de ani, ca să poată lua o decizie. Și mai sunt și un om care “chhrede cu thhărie” (glumă, nu săriți cu ranga) că oamenii, inclusiv ziariștii, trebuie judecați luând în calcul toată istoria lor, nu doar un moment sau altul, nu doar ce ne convine într-un anumit moment. Și că a te grăbi – dau un exemplu cu totul întâmplător, da? – să-l consideri pe Costin Ilie o jigodie a mogulului, uitând că, acum doar câteva luni, același Costin Ilie s-a opus cenzurii lui Cornel Nistorescu, la Cotidianul, cu prețul jobului pe care-l avea atunci, e cel puțin pripit, dacă nu deplasat. Poate e o jigodie, nu știu ce să zic, n-am fost în sufletul și în capul lui, dar dacă nu e? Dacă omul chiar scrie cu onestitate? A, da, mă scuzați, uitasem: dacă scrie cu onestitate, e naiv. Sau chiar prost. Costine, iartă-mă că te-am dat ca exemplu, eu nu cred nici că ești unealta mogulului, nici că ești prost.
Încă ceva, și cu asta închei: cred că această atitudine radicală, această separare a lucrurilor în albe și negre, această agresivitate și această turbare a simpatizanților lui Traian Băsescu nu face, în ultimă instanță, decât să-i aducă deservicii. Așa cum linșajul mediatic îl transformă în victimă și-i atrage simpatizanți, linșajul pe internet al celor care nu-l idolatrizează și nu-l pupă în fund trezește în oamenii agresați exact reacția inversă: de antipatie viscerală, profundă. E o dovadă în plus, dragi fani portocalii, că lucrurile nu sunt deloc ce par a fi. Și deloc atât de simple pe cât pretindeți voi că sunt. De-aia ar fi fost mișto să fiți capabili de dialog.
UPDATE 1: Deci, gata, s-a dat și expertiza: filmul e fals. Băsescu a câștigat alegerile.![]()
UPDATE 2: Sau nu le-a câștigat? Cică analiza nu s-a făcut pe imaginile originale.![]()





